Telegraful Roman, 1898 (Anul 46, nr. 1-144)
1898-11-26 / nr. 130
520 stă pe picior de răsboiu cu legile politice bisericesci. Sunt interesante de tot aceste date,, şi asupra lor vom mai reveni. Din senatul României. In şedinţa de Luni a senatului român, dl Titu Maiorescu şi-a desvoltat interpelarea sa în cauza rentei bisericii din Sebeiul Braşovului. Dl prim-ministru D. Sturdza a respuns, cetind între altele o notă a dsale din Iulie a. c. cătră ministrul plenipotenţiar austro-ungar la Bucureşti, în acesta afacere, apoi adresa primită dela acesta în 19 Sept a. c. ca respuns la nota sa, şi o a doua notă, din 30 Sept. dela acelaşi. Esenţa respunsului dlui prim-ministru e: că a sistat plătirea rentei, căci de-o mai plătea, periclita prin asta şcolele din Braşov, pe care guvernul unguresc le-ar fi închis, ca primind, contra legilor ţerii, ajutor din ţară streină. Primind amănuntele numai în momentele încheierii foii, ne reservăm a da raport mai pe larg în numerul viitor. Majoritatea senatului a luat la cunoştinţă răspunsul dlui prim-ministru, şi i-a votat ncredere, privitoriu la conducerea acestei chestii.... Scrisoare din Budapesta. __ Jubileul Maiestăţii Sale Monarchului nostm şi tinerimea universitară română. — Budapesta, 4 Dec. n. 1898. Pentru ziua aniversării de 50 dela suirea Maiestăţii Sale pe tronul habsburgic, tinerimea universitară română din Budapesta în conţelegere cu preotul militar gr.-or., onor. părinte Ioan Pop, a înjghebat un cor în patru voci, esecutând liturgia iubitului artist G. Dima. Fiind inJiua iubilară toate bisericile ocupate, s’a improvilsat un altar într’o sală de gimnastică, mare cât un câmp, in Buda, strada „Retek“. La serviciul d-ucesc au asistat toţi militarii de confesiunea gr.-or., Români şi Serbi, în frunte cu un frumos număr de oficeri de toate rangurile. Ecteniile s’au cetit parte serbesce, parte românesce, or corul a cântat frumos până la „Pre tine te lăudăm“, — deşi sala cea întinsă şi cu nisip podită, n’a fost tocmai acomodată pentru un cor de 12 feciori. De câte ori preotul a rostit ectenia: „Pe Prea înălţatul împărat şi Regele nostru Francisc Iosif I“ etc. corul a intonat „Imnul împărătesc“, amonisat pentru 4 voci de Ern. Filtsch. La sfârşitul liturgiei a cântat musica militară Imnul împărătesc. Acesta manifestaţie a credinţei şi loialităţii noastre faţă de înalta casă domnitare, a făcut o adâncă impresiune, mai ales asupra corpului oficeresc, şi ne-au asigurat că vor aduce-o la cunoscinţa Preabunului nostru Monarch. Noi am avut o deosebită mulţămire sufletescă, dânduni-se ocasiune, ca deodată cu părinţii noştri să ne rugăm pentru întărirea tronului şi sănătatea îndelungată a mult încercatului Monarch. * In aceiaşi zi după amiaezi societatea de lectură „Petru Maior“ a ţinut o şedinţă literară festivă. Preşedintele societăţii, Marcu Jantea a rostit un cuvânt ocasional, arătând bunele intenţiuni de cari a fost călăuzit monarchul nostru faţă de toate popoarele sale. Poporul românesc a avut ocasiune, ca se-i simtă bunătatea inimei şi să-i cunoscă simţul de dreptate. Societatea şi-a esprimat protocolar credinţa nestrămutată faţă de înalta Casă domnitore, dorind monarchului prea graţios, dile multe şi senine pentru fericirea tuturor popoarelor sale. S’a cetit apoi lucrarea: „ Viaţa economică a poporului nostru, şi organisarea ei“ de Ioan Lăpădat, dimpreună cu recensiunea ei făcută de membrul L. Triteanu. Dl Lăpădat fost elev al şcolii comerciale din Braşov, se ocupă serios cu studii economice. In lucrarea Dsale a aratat, cum factorii organismului nostru social-economic în activitatea lor se paraliseza unul pe altul. Poporul nostru e neştiutor şi indiferent faţă de principiele ş c iinţei economice. Urmarea TELEGRAFUL ROMAN. e, că Românul „înapoi tot dă car acu !“.... Pledază pentru înfiinţarea de Reuniuni agricole şi bănci rurale, cari vor forma legătura dintre popor şi inteliginţă. Stărue pentru aşedarea agriculturei pe basele resultatelor sciinţei agronomiei, căci agricultura e cea mai potrivită muncă pentru conservarea şi întărirea moralităţii în poporul nostru După acesta membrii: Aur. Bratu şi Vict. Bontescu au mai declamat câte o poesie, producând membrilor societăţii stări de elevaţie sufleteascâ. Dutzu Sfinţirea Msericei cu Râcâştie. Mârnărău, 18/30 Nov. 1898. Onorată Redacţiune, Deşi me cred necompetent, ca paroch al locului, ca conducătoriu al edificărei bisericii noastre din Răcăştie (tractul Devei) sfinţită la 25 Oct. v. (6 Nov. n.), şi în fine ca cel ce am purtat aşa dicând greutatea, se scriu însumi despre lucrul acesta, dar vedând că alţii n’au scris, şi sciind că adevărul vorbesc, se voi sili a scrie eu despre sfinţirea bisericii noastre din Răcăştie. Românii din Răcăştie, din străvechi timpuri au ţinut la religiunea gr. ort. în cari s’au pomenit strămoşii lor. Inconjuraţi de naţiuni cu confesiuni streine ei, o mână de omeni, tari fiiind în credinţă, şi-au conservat totuşi tesaurul cel mai scump, religiunea, deşi până pe la anul 1819 nici nu au avut biserică, ci sfânta slujbă li se săvârşia în case private. Mica biserică de lemn, ce se crede că pe la anii 1820 s’a ridicat, s’a fost ruinat cu totul, încât nu mai corespundea scopului, ba ne ameninţa cu ruinare. Ajungând eu aci preot în 1887, am aflat biserica într’o stare ce ne insufla îngrijiri, şi isprăvind edificarea bisericei din Mârnărău în 1889, m’am silit a aduna şi economisa şi averea bisericei acesteia din Răcăştie, inmulţindu-o la suma de peste 4000, fl. şi apoi cu ajutoriul lui Dumnedeu am pus peatra fundamentală a acestei biserici în Iunie 1897, şi a stădi după multă trudă şi osteneală, am ajuns şi celebrarea actului sfinţirei ei. Poporul nu numai din loc, ci şi din jur, însetat de a lua parte la astfel de acte serbătoresci, mic şi mare a alergat spre a se închina Domnului în noul lăcaş. Des de diminăţă în 25 Oct. v. poporul credincios al acestei comune dimpreună cu subscrisul şi cu fraţii colegi Ambrosiu Musia şi Ioan Sârb, aşteptam sosirea protopresbiterului George Romanul esmis din partea Veneratului Consistoriu. L-am întimpinat înaintea bisericei nouă, şi bineventându-l, d-sa şi-a esprimat prin cuvinte blânde şi pline de mângâiere, bucuria, vedând cum se înalţă de falnic casa Domnului. Frumosă a fost manifestarea poporului din comuna soră Mânnărău faţă de sărbătorea celor din Răcăştie. Poporul din Mânnărău anume, bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni, la semnul dat prin clopot s’au adunat la biserica lor, de unde în frunte cu prapori, lumini, şi fie care om cu jertfa sa, au trecut preste hotar ca un nor, şi s’au pogorît cu toţii în Răcăştie spre a lua parte la serviciu. Mare bucurie am simţit, când am vădut pre părintele protopresbiter Avram P. Pecurariu dela Ilia, pre acela, sub a cărui blândă păstorire ca administrator protopresbiteral s’a început acestă edificare, şi caremulte vorbe de mângâiere şi încuragiare ne-a dat în năcazurile câte le-am avut cu edificarea. Nu mai puţin ne-au causat bucurie intelinginta din Hunedoara care a venit, între cari şi primarul Dănilă, cu o cunună frumosă de Domne şi Ieşire. Au venit şi ingineri de la turnătorea de fer din Hunedoara, în frunte cu şeful lor Schalath şi Stronyik Roman. După începerea Sfeştaniei biserica era plină de întelingenţă, atât de religiunea nostră, cât şi de străini, dar jur împrejurul bisericei şi în grădina bisericei până sus, era o mulţime imensă de popor. Conlocuitorii unguri reformaţi s’au representat şi ei prin preotul lor local Kállai, şi alţii Inălţătorii de suflet era momentul încunjurărei bisericei şi cu deosebire rugăciunea de îngenunchere, care a pătruns de evlavie chiar şi pe streini. Grandios şi în toata splendoarea sa ni se arăta ritul bisericei noastre, când 12 preoţi în frunte cu cei doi protopresbiteri îmbrăcaţi în frumoase ornate bisericesci, încunjurau sfântul prestol. Pe faţa poporului se oglindea mândria şi fericirea. Sfânta Liturgie a fost celebrată de unii protopresbiteri George Romanul şi Avram P. Pecurariu, înconjuraţi de preoţii: Petru Şinca, Alimpiu Oprea, George Oprea, Nicolae Popoviciu, Ioan Şerb, Ambrosiu Muşa, Leontin Ungur, George Popoviciu, Constantin Dăncilă, Ioan Şinca, Teofil Pecurariu şi Alesandru Petrău. După liturgie P. O. D. protopresbiter al Devei, puocedând de la cuvintele Dlui „Să iubesci pre Dl Ddeul teu şi pe de a proapele teu“... a ţinut o cuvântare potrivită, şi a arătat în termini elocvenţi, cum prin silinţă şi străduinţă se poate cinsti Ddeu, prin sevârşirea de fapte măreţe cum e şi acestă biserică, şi îndemnă poporul la iubire şi bună înţelegere. Biserica, care după preţuirea oamenilor de specialitate ar costa 10.000 fl., s’a dat în întreprindere cu 6500 fl., şi e acoperită cu ţîglă, iar turnul cu tinichea albă şi provădut cu parafulger. S’au lucrat în decurs de aproape doi ani. Banii de lipsă s’au scos din averea bisericei, debitorii, apoi din ajutoriu din fundaţiunea Şaguna 300 fl. şi dela Corvineana 170, şi în fine ne mai având alte mijloace, ca biserica tot să să săvârşăscă, a conta ajutorelor benevole prin a colecta ce va urma, am făcut un împrumut de 560 fl. sub carenţa eptropilor, iar subscrisul ca primitoriu. Cuvine-se a-mi aduce aminte şi a mulţămi tuturor binefăcătorilor bisericei, între care locuitorilor reformaţi din Răcăştie care şi ei au ajutat cu câte un car două de petră, asemenea credincioşilor noştri din Mămărau, şi credincioşilor noştri din Răcăştie. La înfrumseţarea bisericei au contribuit: Dna Nagy István şi fratele seu Cserni Domokos, cu îmbrăcarea prestolului, proscomidiei, şi cu perdelele la uşile altariului în preț de preste 50 fl. Farkas Szimon, dând icoanele din front, aproape 50 fl. Muntean Ioja-tecăreu fesnicele cu preste 25 fl. Muntean IojaMacri o iconă cu 10 fl. Dl. Simeon Chirca din Hunedoara o icoana si fesnicela prestel cu 5 fl. Dna Nicolae Dima din Hunedoara o iconă mare, Stefan Grec crîsnic do pe icone, Alesandru Muntean o iconă, şi mulţi alţii. După finirea tuturor ceremonialelor comitetul parochial a împărţit poporului adunat obicinuita pomană, iar unii protopresbiteri, preoţii şi toţi binevoiitorii bisericei au luat parte la un prând comun dat în hotelul Straus din Hunedoara. Mulţumind lui Doleu pentru ajutoriul seu,îi rog ca tuturor celor ce au întins şi vor mai întinde mână de ajutoriu bisericei noastre, se le resplătăscă cu bogata sa milă, iar numele lor să le scrie în cartea vieţii. Constantin Dăncilă paroch gr. ort. din localitate, fiind de faţă membrii Consistoriului, corpul profesoral, elevii de la seminariul diecesan şi elevele de la şcola superioră de fetiţe din Arad, şi un public ales şi numeros,— un parastas solemn pentru odihna sufletului fericitului întru aducere aminte Archiepiscop şi Metropolit Miron Romanul. D-cleu să primăscă stele rugăciuni, şi sufletul fericitului întru aducere aminte Archiepiscop şi Metropolit, să-l aşede în locaşurile drepţilor. * Serviciu divin solemn. In ziua de 20 Novembre (2 Decembre) a. c. din incidentul jubileului de 50 de ani al domniei preagloriosului nostru împărat şi Rege Francisc Iosif, s’a oficiat în biserica catedrală din Arad, prin Prea Sfinţia Sa părintele Episcop Ioan Meţianu, asistat de preoţimea din localitate, în fiinţa de faţă a membrilor Consistoriului diecesan, a corpului profesoral şi elevilor de la seminariul diecesan, a elevelor de la şcola superioră de fetiţe din Arad, şi a unui public număros, sta liturgie îmbinată cu doxologia mare, ridicându-să sfinte rugăciuni către Cel Atotputernic pentru sănătatea şi îndelunga viaţă a Maiestăţii Sale. Tot cu acestă ocasiune s’a chirotesit prin Prea Sânţia Sa întru protopresbiter titular părintele asesor consistorial ordinar dela Consistoriul din Oradea-mare loan Groza, şi întru presbiter a fost chirotonit d-nul Procopiu Giv uescu, ales paroch în Curtiei. (După „Biserica Şcola“) Din diecesa Caransebeş. Serbare iubilară. Din incidentul iubileului de 50 de ani a domnirei Maiestăţii Sale împăratului şi Regelui nostru Francisc Iosif, Sâmbătă Prea Sânţia Sa Domnul Episcop diecesan, Nicolae Popea, asistat de Preacuvioşia Sa Domnul Archimandrit, Filaret Musta şi de preoţimea din loc, a săvârşit cu mare pompă sânta Liturgie şi rugăciunea de mulţămită prescrisă pentru aceasta serbare. La actul divin a luat parte un public numeros, şi au fost representate toate autorităţile publice din loc.* In interesul Monumentului lui Şaguna, „Foia Diecesană“ a eparchiei de Caransebeş, reproduce în numărul seu de Dumineca trecută articolul prim apărut in diarul nostru în numărul 127. (După „Foia Diecesană“) Din diecesa Aradului. Parastas pentru fericitul în Domnul Metropolit Miron Romanul. In 21 Novembre v. s’a oficiat în biserica catredală din Arad prin Prea Sânţia Sa părintele Episcop al Aradului loan Meţianu asistat de preoţimea ■Sucuri» unei parochii Săcel, 22 Nov. v. 1898. D-le Redactor! După o văduvie de doi ani, biserica noastra din comuna Săcel, abia numai Sâmbătă, în 21 Novembre v. a fost în plăcuta posiție de a-şi putea primi pe mirele ei, ci poporul pe părintele lui sufletesc, parochul Aron Flucus. Că aceasta parochie nu s’a putut intregi mai curend, îmi permit încă dela început a observa, că nu autoritățile noastre superioare bisericesci — cărora numai cu mulţumită şi recunoscinţă suntem datori — au fost causa, ci micile divergenţe şi neînţelegeri, ce s’au escat între poporeni, cari acuma cu bucurie trebue se constat, că sunt delăturate cu desăvîrşire. Întreg poporul din comună, bărbaţi şi femei, bătrâni şi tineri, îmbrăcaţi în vestminte de sărbătore, şi în frunte cu doi moşnegi, cari duceau praporii bisericei, drept simbolul celui ce sosesce, au grăbit la gară spre întimpinarea de mult aşteptatului. Pompierii, sub conducerea zelosului lor căpitan, dl Valeriu Pop, formau şpalii, pe amendou, părţile drumului, din comună şi până la gară. La orele 4 d. a, trenul îşi anunţă sosirea. La coborârea din tren a noului paroch, care avea la dreapta sa pe iubita-i consoirtă, mulţimea erumpe în puternice „trăiască“! Apoi apare, înaintea noi veniţilor, o copilă de şcollă, în mâni cu un frumos buchet de flori naturale, şi după ce-i bineventeza, ofere d-nei preotese buchetul. A urmat apoi vorbirea învăţătorului pensionat Simeon Radu, ca representant al comunei bisericesci, la carea părintele Flucuş, prin cuvinte alese mulţumesce poporenilor, pentru încrederea ce şi-au pus’o într’ănsul, alegendu-l de părinte a lor sufletesc, mulţumesce pentru frumoasele ovaţiuni, ce i se fac la sosirea în comună şi în urmă declară, că îşi va da totă silinţa pentru de a corăspunde chemării sale, că îşi va împlini cu scumpătate cele ce i se impun ca preot, că toate puterile sale le va pune în serviciul bisericei şi va lucra din răsputeri pentru apărarea şi înaintarea bisericei. Fără îndoială nimbul ovaţiunilor făcute părintelui Flucuş, a fost vorbirea inteligentului notariu Valeriu Pop. D-sa arată mai pe larg pericolul, ce poate se urmeze atunci, când turma este fără păstoriu, arată grelele împrejurări în care trăim, precum şi multele neajunsuri, cari din lipsa de conducător obvin bietului ţeran, şi încheie esprimându-şi bucuria, că în momentul de faţă poate saluta pe acela, căruia îi sunt încredințate toate acestea, şi doresce, ca în persoana părintelui să afle întrunite cuvintele Mântuitorului.