Telegraful Roman, 1899 (Anul 47, nr. 1-138)

1899-01-05 / nr. 1

2 Din diecesa Aradului. Anul nou la Arad. In ziua de anul nou s’au presentat la Prea Sfinţia Sa Domnul Episcop diecesan Ioan Meţianu spre a-şi espune sentimentele de aderinţă şi a-i felicita, membrii consistoriului eparchial, corpul profesoral dela seminariul diecesan, representanţii comunei bisericeşti Arad, Corpul ofiţeresc dela armata comună, corpul ofiţeresc dela armata pentru apărarea ţării, sub conducerea comandanţilor de garniscină, şefii autorităţilor civile din oraşul şi comitatul Arad, şi alţi mulţi onoraţiori — dorind Prea Sfinţiei Sale, an nou fericit. (Bis. fi Şcola.) Din diecesa Caransebeş. Crăciunul la Caransebeş. Naşterea Domnului Isus Cristos a fost sărbată în mod deosebit aici în centrul diecesei noastre. Prea Sfinţia Sa Domnul Episcop diecesan, Nicolae Popea, asistat de Prea Cuvioşia Sa Domnul Archimandrit, Filaret Musta, de preoţii locali şi un diacon, a celebrat sfânta liturgie, în decursul căreia a ţinut frumoasa şi instructiva pastorală, publicată în fața noistră. Anul nou. Din incidentul anului nou Prea Sfinţia Sa Domnul Episcop diecesan, Nicolae Popea, a fost felicitat din partea Membrilor Consistoriului diecesan, a institutelor diecesane, a preoţimei locale, prin P. C. S. Domnul Archimandrit Filaret Musta. Apoi de corpul oficeresc din loc prin dl major c. şi r. Krischer, din partea Comunităţii de avere, a Magistratului etc. P. S. S. a mai fost felicitat de singuratici onoraţiori din loc, precum de Dl Vice-colonel în retragere Gustav de Schwerenfeld, marele proprietariu Hedvig de Bősz. De asemenea a primit numeroase felicitări in scris şi telegrafice de la număroşii sei stimători din ţară şi străinătate. Tot din incidentul Anului nou P. C. S. D. Archimandrit Filaret Musta, a fost felicitat din partea membrilor Consistoriului şi ai instituţiunilor noastre diecesane, prin rostul dlui asesor consistorial Ioan Ionaş, şi de alţi onoraţiori. („Foia Diecesana“) înmormântarea parochului Frateş. Din tractul Braşovului) Satulung, 1 Ian. v. 1899. Onorată Redacţiune ! Joi în 31 Dec. 1898 am asistat în Comuna Bacifalu (Săcele) la o înmormântare pomposă, cum arareori să poate vedea prin Săcele. Era înmormântarea veteranului preot Nicolae Frateş, fost paroch în Sâmpetru. Şasesprezece preoţi în frunte cu doi Protopresbiteri, Ioan Petrie şi Bartol. Baiulescu în ornate bisericesci, formau un impunător conduct. Lor le urma sicriul luxos, purtat de 6 bărbaţi, şi alţi vre-o 10 lângă ei, omeni cari difereau de portul din Săcele, erau comitetul parochial din Sâmpetru, care cu preotul lor în frunte veniseră să-şi împlinască o sfântă datorie faţă de bărbatul care 56 de ani le-a fost părinte sufletesc. Mulţimea poporului, presenţa autorităţilor politice, corpul învăţătorilor şi cordoanele elevilor de şcolă, toate vesteau că sicriul acesta cuprinde un răposat scump, un preot harnic, un bărbat iubitor de biserică şi naţiune. Nicolae Frateş a ajuns în comuna Sâmpetru, când acesta, afară de o bisericuţă modestă şi de credincioşi, nu avea nimic. In grele timpuri, dar prin o muncă cinstită, prin o activitate şi înţelepciune rară, el a scitit însă căştiga în scurt timp de la comuna politică o porţiune frumoasa de pământ, o şcolă cu 2 clase, o casă parochialâ, un cimiter spaţios, şi un salariu învăţătorilor, toate laolaltă trecând peste considerabila cifră de 5000 fl. Veteranul reposat a fost şi un prea vrednic tată de familie, crescându-şi, în duvne, cu mari jertfe , fii pe la şcoli dându-le o crescere din cele mai alese? trei iubiţii sei fii disting pe fericitul în Domnul asesor consistorial şi protosingel Nicanor Frateş, a cărui moarte prea timpurie i-a scurtat şi iubitorului seu părinte, filele. TELEGRAFUL ROMAN. Cuvântarea Prea On. Domn Protopop Ioan Petrie ţinută cu acestă ocasiune, a fost o prea frumoasa cununa de flori a recunoştinţei depuse pe sicriul meritatului bărbat. D-Sa, deşi bătrân deŢie, dar tot adânc în concepţiune, prin frumoasele asămănări şi expuneri, ni-a făcut să-i admirăm de nou spiritul său încă tiner. Din acest panegeric, spre suprinderea tuturora reeşi, că răposatul Nicolae Frateş, pe lângă meritele sale câştigate pe terenul bisericesc şi scolastic, ca paroch, ca asesor, ca membru al Asociaţiunii Transilvane, acum la sfîrşitul vieţii sale a voit se nu remână nimenui cu nimic dator. Având dorinţa de a fi înmormântat în comuna Bacifalu în cripta familiară, lângă iubitul său fiiu protosingel Frateş, atestat comunei bis, din Bacifalu, care nu se prea poate mândri în cele materiale, 5 acţiuni de ale „Albinei“ în valoare de 2800 coroane, ca din acesta fundaţiune se se potă întregi pe viitor venitele parochiale. Acest dar, acâstă faptă, a fost o neaşteptată nobilă lovitură pentru comitetul parochial de acolo, care, auontal, s’a împotrivit a permite înmormântarea acestui binefăcător, în cimiteriul lor, amârînd pe familia obidită, pe preotul lor, când ei chemaţi erau să-i mângăe !... Sa opus acest comitet cu forţa a se deschide cripta familiară, care, drept spunând, formază cea mai frumoasa podoba a cimiteriului, aşa că s'a simţit necesitatea a se apela la —oficiile p o 1 i t icis^m.ijtoefiliîu-se presenţa pretorului sL ă 4'Jandarmi!... h ericitului părinte adormit în Domnul îi (Tc. Djeu să-l odihnască şi să-i resplătască faptele, iar comitetului parochial din Bacifalu, adecă a acelor membri, cari astfel îşi cunosc chemarea, le fac, ca din indignarea şi dispreţul, ce toţi cei presenţi şi neinteresanţi l’am simţit pentru purtarea lor cu acâstă ocasiune, să-’şi tragă cel puţin învăţătură pentru viitor. K. V. preot. Punând stăpânire asupra insulei, guvernul Frances a căutat se favoriseze interesele naţionalilor săi, îngrădindule contra concurenţei streine şi mai ales contra concurenţei engleze. Pentru legitimarea acestor măsuri, guvernul din Paris a invocat motive, pe care guvernul englez le declară de „pretexte“. De pildă comercianţii anglo-indieni sunt acuzaţi de francezi, că au procurat arme sclavilor din Madagascar cari luptau contra ocupaţiunei franceze a insulei. Pentru acest cuvânt s’au adus restricţiuni comerciului anglo-indienilor, şi s’a interes comerţul cu insula tuturor imbarcaţiunilor cari nu purta pavilionul francez. Guvernul englez contestă temeinicii acuzărilor guvernului francez, şi reclamă contra măsurilor luate, ca fiind vexatorii pentru comerţ. Şi iarăşi schimb vehement de note şi iarăşi primejdia răsboiului pe mare, resboiu ce ar fi mult superior şi mult mai groaznic, ca cel americano-spaniol ! Revistă Externă Rusia şi Francia ziarul „Novoje Vremja“, constatând atacurile neîncetate ale fiarelor engleze contra Franciei, crede de datoria lui a le aminti că Franţa, nu e isolată, şi că de altă parte, Germania, Statele Unite şi Japonia, nu sunt dispuse să accepte rolul ce li-l destină (Ţarele engleze, Americanii şi Flipinele. Americanii au la rândul lor şi ei de furcă cu locuitorii indigeni din insulele Filipine, de curând răpite Spaniei, întocmai precum Spaniolii aveau în timpul mai nou. Aguinaldo, şeful indigenilor nemulţumiţi de domnii străine, se îndreptă acum contra noului stăpân al insulelor, declarând că nu vor să primască nici domnia lor, căci ei vor să formeze o republică independentă. Generalul Otis a telegrafiat la Washington că a făcut cunoscut lui Aguinaldo, că dacă nu va desarma şi nu-şi va licenţia imediat forţele, va fi arestat, el şi membrii cabinetului său. Agenţii filipini din Washington, Agoncilo şi Lopez, declară că proclamaţia publicată la 8 ianuarie s. n., de generalul Otis, va înăspri şi mai mult resistenţa partidului neatârnărei. Aşa e foarte probabil că americanii să fie siliţi a folosi forţa faţă de partidul intependenţei din Filipine, pentru a’l aduce la supunere. Că America va putea să şi-i supue şi ţie în frâu cu mână mult mai tare de cum o putea fam Spania, e de prevăcut, fiind americanii cu mult mai aproape de Filipine decum Spaniolii erau, şi deci în posibilitatea de a-şi trimite repede forţe spre insulă, şi dată fiind, afară de a acest avantagiu, şi vitejia şi isteţimea lor, dovedită de curând în S toftbresboiu. Conflict nou între Franţa şi Anglia A mai răsărit o neînţelegere între Anglia şi Franţa. Se pare că între aceste doue state carta nu vrea să se isprăvască. Teatrul nouei neînţelegeri e Madagascarul. Răscumpărarea felicitărilor de Anul Nou. Obiceiul introdus şi la intiliginţa altor popoare, ca în loc de recitări speciale de anul nou, să se depue spre un scop de binefacere o sumă oarecare, drept răscumpărare a felicitărilor, — ? luat şi la noi o întindere măricică. Şi iată cam anume din aşezămintele noastre publice, naţionale ori de binefacere, au avut folos din introducerea acestui obiceiu şi între noi, la Anul Nou 1899. Pentru „Casa Naţională“ contemplată de „Asociaţiune“, a incurs dela 51 de domni din Sibiiu şi din afară de Sibii 226 corone 20 bani. * Pentru Masa studenţilor“ proiectată în Braşov au incurs de la 5 domni din Braşov 40 coroane. * Pentru „Fondul școlarilor bolnavi“ din Blaj a incurs dela 15 domni din Blaj, 50 coroane. * Pentru „Fondul de stipendiu al tinerimii române din Arad“ a incurs dela 11 domni, suma 48 coroane. * Pentru „Internatul român de băieţi din Cernăuți“ (Bucovina) a incurs dela 25 domni din Cernăuți şi din Bucovina, 110 coroane. Din România. Congresul învăţătorilor din Ploeşti) Congresul învăţătorilor din Ţară, anunţat şi de noi, s’a ţinut la Ploeşti săptămâna trecută, în presenţa a 150 de învăţători. Din toate unghiurile ţării au fost delegaţi. In prima zi s’a discutat asupra unificării şcolelor normale în a doua zi asupra înfiinţării şcolelor complimentare şi de adulţi. Discuţiunea a fost liniştită şi demnă. In a treiali s’a discutat unificarea revistelor înveţătoreşti din Ţară. *Un vapor special). Direcţiunea serviciului maritim român a luat în studiu chestia construirii unui vapor special pentru transportul creozotului de la Londra la Constanţa. Acestă substanţă chimică e necesară pentru ungerea traverselor de lemn de sub şinele drumului de fer. Vaporul, a cărui construcţie se studiază, ar costa suma de o jumătate milion de lei. El ar face pe fiecare an câte cinci curse dus şi întors între Constanţa şi Londra. Plecând din Constanţa, el ar putea să încarce petroleu cu destinaţie pentru Londra, şi s’ar încărca cu creozot. Direcţia socoteşte că va realiza un beneficiu de 7 la sută din capitalul angajat, procurând în acelaşi timp administraţiei căilor ferate o substanţă cu ajutorul căreia ea va putea se obţie o durabilitate considerabilă pentru traversele de lemn de sub şine. DIN BRAŞOV. Pentru „Masa studenţilor“ contemplată a să înfiinţa pentru ajutorarea studenţilor săraci dela scafele noastre centrale gr.-or. din Braşov, — au mai incurs contribuiri benevole dela d-nii Mihail Cirlea notar public în Abrud 50 fl. F. A. din Braşov 50 fl. Valeriu Bologa dirigent al filialei „Albina“ Braşov 5 f. Augusto Mazzuchi din Braşov 5 a. * In „Gazeta“ din ajunul Anului Nou am aflat urmatoarele : „Studenții colindători din sala de Crăciun, după cum s’a arătat în darea de seama publicată, au câștigat în favorul mesei studenților peste 400 fl. v. a. „Deoarece însă în sala de Crăciun n’au putut merge pe la toate familiile române, după cum aflăm, ei vor continua colindatul în presară anului nou, mergând şi pe la acele familii, unde n’au putut merge în sara de Crăciun. Prea adevărat! In o mulţime de numeri ai sei de cătră finea anului 1898, „Tribuna“ din Sibiiu a făcut un vuet de pregătire a lumii, că dela anul nou o să tacă din „Faia Poporului“ între altele şi o foie „pedagogică“, cât părea că e vorba cel puţin de pregătirea neamului românesc pentru o acţiune epocală !... cruciată... E foarte puţin cuminte lucrul de care s’a apucat redacţia „Tribunei“, chiar acum când avem o foie pedagogică în Sibiiu, şi când şi fraţii gr. cat. de la Blaj anunţă apariţia de la Februarie curent a unui organ pedagogic. Frumos şi prea adevărat ilustrază şi luminază din toate punctele de vedere, „Foaia Pedagogică“ din Sibiiu, în numărul seu mai nou, întreprinderea celor de la „Tribuna“. Iată ce răspuns aflăm în „Foia Pedagogică“ privitor la chestia asta: Mai multora: Ne întrebaţi, care este părerea noastră asupra ideii contopirii unei foi pedagogice cu unul din s Ţarele noastre politice? — Ca mai nainte cu altă ocasiune analogă, aşa şi acum suntem în contra unei astfel de fusiuni. Pedagogia fiind o sciinţă serioasă, cu rostul seu, cu sciinţele sale auxiliare, cu terminologia sa proprie, cere o ocupare mai cu dinadinsul, dacă e se ajungi la ceva positiv cu ea. Sunt, fără îndoială, în domeniul pedagogiei multe cestiuni, cari interesăză cercuri foarte largi şi pot fi tractate la înţelegerea publicului mare cărturar mai inteligent, foarte multe cestiuni însă, şi mai ales cele privitoare la metod, general şi special, se pot adresa cu succes numai unui public cu oarecare cultură specială pedagogică. Tractând dar în vreun c ziar politic articoli de pedagogie, aceştia, având să fie accesibili înţelegerii inteligenţei din publicul cel mare, din popor, nu vor oferi învăţătorimii lucruri, cari să’i deştepte în mod mai deosebit interesul; iar’ trecând preste nivelul înţelegerii tuturor şi adresându-se numai învăţătorilor, vor trebui să renunţe din capul locului a fi întimpinaţi cu interes şi pricepere de către publicul celalalt! Astfel nu vor fi satisfăcuţi nici unii nici alţii, şi nici causa şcolară nu va avea mult folos din o astfel de fusiune. Pedagogia şi şcoala ocupă un loc destul de însemnat în viaţa unui popor, încât să merite locul stăpânului în casă proprie, iar nu se fie considerate ca a cincea rată la car, şi degradate la rolul de servitute. La acestea consideraţii mai adaugăm una, care mai ales nu trebue trecută cu vederea : Articolii pedagogici, ca şi cei din alte şciinţe, publicaţi în foi politice, fie chiar şi în suplemente mai mult sau mai puţin deosebite de cealaltă parte aharului, fiind dat caracterul pedagogiei ca unei şciinţe serioase, iar pe de altă parte fiind dat gradul anumit de inteligenţă al publiculu mare, foarte uşor pot da nascere inconvenientului, ca înţelegând vreunul sau altul din articolui de interes mai general, să te creţii „pricepător consumat“ în tóte ale pedagogiei şi metodicei, şi prin urmare îndreptăţit la „judecată normativă“ în toate afacerile pedagogice! Semidoetismul şi diletantismul acesta însă, care pe alte terene ne-au adus destulă stricăciune, ar trebui să ne facă să ne gândim şi resgândin bine, înainte de a le deschide fără nici o reservă uşile, să între şi în sanctuarul şcolei, unde numai cei mai pricepuţi şi mai bine înzestraţi cu cunoştinţe temeinice, ar trebui să aibă cuvântul normativ !