Telegraful Roman, 1899 (Anul 47, nr. 1-138)
1899-07-22 / nr. 77
T Nr. 77 Sibiiu, Joi 22 Iuliu v. (3 August n.) 1899. Anul XL Til. TELEGRAFUL ROMAN. Apart Marţial, Mai& Sâmbătă. ABONAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 7 fi., 6 luni 3 fi. 50 cr., 3 luni 1 fi. 75 cr. Pentru monarchie pe an 8 fi., 6 luni 4 fi., 3 luni 2 fi. Pentru străinătate pe an 12 fi., 6 luni 6 fi., 3 luni 3 fi. Pentru abonamente şi inserţiuni a se adresa la Administraţiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45-Corespondenţele sunt a se adresa la Redacţiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45. Epistolele nefrancate se retuşa. — Articulii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — şi timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Sérbárile dela Arad. Ne asociăm din toata inima la bucuria, căreia în mod măreţ şi demn i a dat espresiune diecesa Aradului din incidentul instalării noului episcop al ei. Din toită inima unim glasul nostru cu glasul credincioşilor din eparchia Aradului, din toită inima unim ruga ndstră cu ruga celor ce s’au întrunit în 4iua de Sfântul Ilie în catedrala din Arad. Dumnezeul milelor şi al indurării să ’şi reverse darul seu asupra noului archiereu, căruia i s’a dat în mână toiagul păstoririi; sâ’şi reserve asupra lui darul seu, ca în acesteIde grele să conducă cu înţelepciune, cu mână tare şi cu braţ înalt turma cea cuvântatoare la păşunea mântuirii. Născut în acea eparchie, crescut acolo. Preasfinţia Sa Părintele Groldiş cu totă inima e legat de sartea bisericei sale. In Arad a petrecut vieţa sa până acuma, şi cât timp a fost în fruntea consistoriului din Oradea-mare nu i-au rămas necunoscute inştiinţele culturale ale Românilor din Arad. Cunosce toate afacerile eparchiei, cunoasce din proprie intuiţiune coardele inimilor în cercurile mai înalte guverniale, şi toate acestea ’i înlesnesc validitatea bunelor sale intenţiuni pentru prosperarea bisericei din diecesa Aradului. S’a onorat pe sine diecesa, când cu onoare şi cu mare pompă a introdus în scaunul seu pe noul episcop. Legată e inima poporului nostru de inima preoţimei noastre, şi acestei legături se dă espresine anumită la anumite ocasiuni. Legătura cea intimă dintre episcop ca cap al eparchiei şi dintre popor ca turmă cuventatoare, s’a manifestat acuma la instalare. E natural ca aşa să fie ! Iubirea cu iubire se răsplătesce, şi în biserică dragostea creştinescă trebue să domnescă, care, după cuvintele apostolului, nici odată nu se sfărşesce. Avem rari ocasiuni de a ne bucura noi Românii ortodocşi din patria noastră. Instalarea de Marţi ni-a oferit o asemenea ocasiune, şi din inimă săltăm cu fraţii de la Arad, cu plăcere ne unim cu ei în bucurie, şi mai ales cu plăcere ne unim cu ei în speranţele, ce trebue să se pună în noul lor episcop, carele cu fală va păşi pe urmele domnilor săi antecesori, ridicând biserici şi şcolle, predicând cuvântul lui Dumnezeu, ţinând caldă în inima poporului alipirea cătră biserică şi naţiune, iubirea de patrie şi respectarea legilor. Ca tămâia dela altar se înalţă cătră ceriu rugăciuni pentru îndelunga viaţă a noului episcop, pentru sănătatea lui, pentru întregitatea puterilor lui sufletesci şi trupeşei. Rugăciunile noastre le unim cu cele ale credincioşilor din eparchia Aradului. Duelul Domnului veghieze asupra noului episcop, şi precum Marele Proroc Ilie neclătit a fost între toate împregiurările, duehul adevărului şi al dreptăţei neclătit să domnască în era noului episcop. Adevărul şi dreptatea a domnit în biserica noistră, duchul adevărului a inspirat pe episcopii noştri, de aici neclătită autoritatea lor în ochii poporului. Acest duch să inspire în activitatea sa pe noul episcop, să fie continuitate în lucrările legale, cari plac Domnului, şi cari asigură nemurire celor ce dreptatea o iubesc. Vin ţinută în inima poporului, conscienţa că în biserică adevărul şi dreptatea domnesce, acesta consciinţă dă poporului tăria cu care poate resista tuturor încercărilor. In corul archiereilor noştri a luat loc un nou archiereu, pe care cu iubire l-a instalat diecesa Aradului, şi cu încredere i-a deschis uşile residenţei. Voim să fim părtaşi la aeastă bucurie care nu e locală, care nu se mărginesce numai la Arad, sau la eparhia Aradului. Bucuria e generală, este a întregei metropolis Ne asociăm din totă inima la toate dorinţele bune, câte i s’au adresat Preasfinţiei Sale părintelui Iosif Goldiş, din incidentul instalării. Dumnezeu să ţină şi să-i îndrepteze paşii. Din diecesa Aradului. Instalarea părintelui Goldiş Marţi în 19 iuliu v. s-a severşit la Arad instalarea noului cap al diecesei, a P. S. Sale, Părintelui Episcop Iosif Goldiş. Noul Episcop a fost primit frumos de credincioşii sei cari în jurul actului de instalare au arangeat şi festivităţi întinse, după programul pe care l-am publicat şi noi. Introducerea P. S. Sale în scaunul archieresc s-a făcut de cătră P. S. Sa Părintele Episcop Nicolae Popea al Caransebeşului, ca delegat al Consistoriului metropolitan şi al Prea Sfinţiei Sale Domnului Archiepiscop şi Metropolit Ioan Meţian. In ajunul instalării în numărul seu de Duminecă, „Biserica şi Şcola“ din Arad publică un artielu intimpinător în care salută pe nou cap al Eparchiei, între altele cu urmatorele cuvinte : „In timpul după anul 1700 Incoace, de când reşedinţa vechei noastre Episcopii din Ienopolea s’a strămutat prin fostul Episcop al acelei diecese Isaia Diacoviei la Arad. — Prea Sfinţia Sa părintele losif Goldiş, este al dinsprezecelea în şirul Episcopilor, cari cu începere dela 1700 au guvernat acesta diecesa în timpuri grele pentru biserică şi popor Vremurile însă au fost de astfel cu în trecut, că întrega activitate eparchiei a trebuit să fie îndreptată şi concentrată cu deosebire în două direcţiuni: a apăra ortodoxia bisericei, de multe ori greu ameninţată, a efeptui dorinţa clerului şi poporului, moştenită din bătrâni prin despărţirea ierarchică şi prin realizarea autonomiei bisericesci. „Intre astfeliu de înprejurări lupta bisericei până la anul 1864, şi respective până la 1870 a trebuit să se menţinâ după timp şi înprejurări în cadrul restrîns, cerut de cele două direcţiuni arătate mai sus. „După anul 1870 însă biserica intrând în un nou stadiu de desvoltare a luat asupra şi sarcina desvoltării şi punerii în aplicare a instituţiunilor create şi respective reactivate prin statutul organic. „Şi timpul celor treizeci, şi respective douăcreci şi patru de ani din urmă, a fost un timp rodnic în crearea de instituţiuni culturale, sub guvernul Eminenţiei Sale, I. P. S. Domn Archiepiscop şi Metropolit Ioan Meţianu, fostul Episcop al Aradului. „In biserica şi în desvoltarea culturală a popoarelor însă progresul se realizeaza numai astfel dacă în mersul cel nesfârşit al popoarelor spre perfecţiunea creştinescă, fiecare di adauge câte o faptă mărâţă la edificiul cel mare, de la carele depinde înaintarea şi mersul progresiv al popoarelor spre bine şi fericire. „Şi suntem siguri, că Prea Sfinţia Sa, noul Episcop al nostru Iosif Goldiş în aceasta direcțiune va lucra din toate puterile cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu sprijinul diecesarilor săi, înfruntând tote greutățile ce pot se se ivesea mai cu seama astăzi, când biserica are să lupte cu atâtea curente greşite şi contrare bisericei şi desvoltării ei. „Nădejdea noastra este însă Tatăl scăparea nostra este Fiul, acoperământul nostru este Duchul sfânt. „Salutăm deci pe P. Sa Domnul Episcop Iosif Goldiş de buna venire în mijlocul diecesarilor săi învestit cu darul Archiereiei, şi rugăm pre .Dumnezeu, ca să-i ajute să conducă cu deplin succes agendele diecesei ani mulţi fericiţi „drept îndreptând cuventul adevărului.“ * Instalarea însăşi, precum vedem din ziare, mai ales din ziarele maghiare, a fost totodată şi o manifestaţiune a dorinţei de apropiere între elementul maghiar şi român, manifestaţiune din care mai ales ziarele maghiare fac mare capital. Ea a avut loc la banchetul dat după actul festiv al instalării, printre toaste. S’a toastat la banchet întâiu de P. S. Sa părintele Popea pentru Monarchul, apoi Părintele Goldiş pentru I. P. Sa Metropolitul Meţianu şi pentru mandatarul seu la instalare, Popea. Mai târziu s’a ridicat şi a rostit contele Tisza István un toast pentru înfrăţirea Românilor cu Maghiarii. I s’a răspuns din partea P. S. Sale Episcopului Popea şi din partea părintelui V. Mangra, astfel, încât fiarele spun că aceste declaraţii formeaza o piatră unghiulară, dela care relaţiile între Români şi Maghiari au se pornésca pe altă linie, spre înfrăţire, şi pun aceste declaraţii într’un şir cu cele ale Saşilor la Sighişdra, cari au fost iarăşi pline de elogii şi circumspecţii faţă de Maghiari. Şi însufleţirea ce au produs toastele din vorbă, a fost aşa mare, că societatea miestă presentă să îmbrăţişa şi să săruta în elan de bucurie. Musica cânta piese ungureşti şi româneşti. Sara a fost concert şi bal, reuşite. Vom publica un raport mai amănunţit. De la Selişte. Selişte 19/31 Iul. 1899. Strălucită şi înălţătăre de inimi a fost adunarea Societăţii de teatru, ţinută ori şi adi la Selişte, — mai strălucită şi mai înalţătare de inimi decât toate adunările, cu cari acesta Societate alergatoare după un frumos ideal, se poate mândri în trecutul său peste 30 de ani! Iar succesul material şi el superior tuturor altora, s’au adunat aci contribuiri pentru fondul societăţii, aproape 1500 ill Seliştea s’a dovedit şi de astădată mult meritându-şi bunul renume cunoscut peste tot pământul locuit de Români. Onoare Seliştenilor, onoare comitetului arangiator al adunării şi a festivităţilor grupate ca un strălucit foc bengalic în jurul ei, şi onoare ţinutului din jurul Seliştei, care şi el frumos a contribuit la reuşita lucrării fruntaşei comune surori. (Primirea comitetului). Dela primirea ce s’a făcut comitetului Societăţii, era un bun augur despre decursul întregei festivităţi culturale naţionale a cinelor ce urmau. Sâmbătă la orele 7 sosind membrii comitetului societăţii, o delegaţie a comitetului arangiator a întimpinat la gară, salutându i de binevenire prin rostul ales al dlui protopretor P. Drăghici, după cuvintele de mulţumită ale preşedintelui I. Vulcan, plecând în trăsuri spre comună, mare şi plăcută a fost surprinderea comitetului văijend ce primire i să face în comuna însăşi, în piaţă. Era toată Seliştea de faţă, comitetul parochial şi Comunal şi elevii şcollei formând cordon viu şi plăcut. Harnicul şi simpaticul primar, ţeranul Iordache Roşea Căpitanul a bineventat cu câteva cuvinte comitetul, coperită fiindu-ş i alesa vorbire de o mare de strigări să „trăiască !“ Preşedintele Vulcan a respuns adânc emoţionat. (Sala de cunoscinţă) arangeată în hotelul comunal a fost şi ea un pas înainte pe cărarea bunului început arătat. A fost o soră animată, veselă, cu toaste, şi durând până bine tâi’ziu. (La biserică). Duminecă a premers serviciul divin, celebrat de P. O. D. protopresbiter I. Droc, cu asistenţă de mai mulţi preoţi, între cari ooresb. N.Maneguţ al M. Oşorheiului şi Romul Mircea al Mediaşului, preoţii Juga sen. (Tilişca) Marcu (Selişte) etc. Era solemn, frumos, aer de serbatore mare. Inbiserica destul de spaţiosă, selişteni abia de erau o treime, ceialalţi au stat pe afară, cedând locul mulţimei mari de oispeţi sosiţi din depărtări şi mai ales din jurul Seliştei. Seliştenii neîncăpuţi în biserică, au umplut stradele, toţi în haine de sărbătore, toţi deosebit puşi în mişcare. Cântările liturgice le-au cântat corul băieţilor sub conducerea învăţâtoriului Crişan. (La şcolă. Şedinţa 1.) După biserică, publicul a trecut, cu comitetul Soc, în frunte, în sala mare a mândrului edificiu şcolar. Intre cei sosiţi am observat: Din Comitet: V. Oniţ, Dr. Mihu, G. Dima; representanţii „Asociaţiunii“: dnii Z. Boiu şi Dr. Diaconovits. Apoi: Papiu, Ivan, Droc, Maneguţ, R. Mircea, S. Medean, şi dnele lor, Dr. Bologa Dr. Cristea, Dr. Stroia, Vulturul, Hinţescu, Lazurean, Dr. Prunas şi dna, Dr. Elecheş, Aldea, Isidor Blaga, Dr. Bunea, Elie Cismaş şi dna, locot. Bardossy, Harşan, Dr. Olariu Dr. Vlad, Dr. Frâncu, Dr. Vecerdea, dna N. Cristea, dna Borcia, Maria Cioban, N. Borza, Druhora, Flucuş, Dr. Gheorgian (Bucovina) Ghiţa Pop (Bucuresci), Avram Coroian, preot ortodocs în Bănat, Petrişor şi Beju (Bucuresci) Dr. Draguş, Macelariu, Letiţia Roşea, dsdra Păuna Columb (Iaşi) şi aproape totă inteligenţa din jurul şi ţinutul Săliştei. Sala era frumos împodobită cu verdeaţă, cu tablouri şi oglindi, printre cari îndeosebi a aţintit privirea tuturora tabloul patronilor şcollei, al lui Constantin cel mare, şi al maicei sale Elena, simbolistind „înălţarea Sfintei Cruci;“ în jurul acestuia era inscripţia „In boc signo vinces“ ce i-sa arătat lui pe ceriu pe semnul crucii! Acesta şi celelalte tablouri, între cari al lui Şaguha, fostului jude Maxim etc. erau frumos împodobite cu ornamente tricolore. In mijlocul unei tăceri solemne, şi având în jur de sine un distins public, mai ales de dame şi domni, şi mai puţini ţerani şi ţărăncuţe, preşedintele Vulcan a deschis prima şedinţă a adunării prin o vorbire ihidos compusă şi cu acelaşi foc juvenil predată, cu care l-am auzit predându-şi vorbirile de deschidere la Orăştie şi Haţeg! E plină de optlinioni, de nădejdi a vedea realizată ideea ce se urmăreşte de Societate, de a avea teatru naţional chiar foarte curând! De-ar da bunul Doleu. Vorbirea dlui Vulcan a fost cu însu- Ieţire acoperită de aplause şi „sâ trăiască*. După aceste neobositul dn protopretor P. Drăghici a salutat şi la acest loc, oficios, adunarea, tălmăcind bucuria Seliştenilor, că li s’a dat ocasiunea’şi arăta inimă şi intere