Telegraful Roman, 1899 (Anul 47, nr. 1-138)

1899-12-04 / nr. 129

526 se enumera cu drept cuvânt şi instituirea postului. Postul constă în abţinere dela anumite plăceri trupeşti cu scop de a ne deslănţui din ghiarele poftelor şi a ne avânta cu gândul şi inima la Bunul De zeu, Creatorul Cerului şi al Pământului. Reţinerea de la anumite mâncări este deci numai mijlocul pentru scopul sublim al înălţării religiose morale. Infrânarea sensualismului se face pentru ca mai uşor se ne putem înălţa la idealism. Ce trebue dar să facem în postul Crăciunului? E de ajuns cu aceea, dacă vom posti, oprindu-ne dela unele mâncări? Hotărît că nu , ba din contră aceasta e numai partea externă şi cea de mai puţină valoare. Partea de valoare este: reţinerea de la predomnirea feluritelor pofte, îndreptarea vieţei noastre spre fapte bune, petrecerea în rugăciuni şi cântări la adresa Domnului, aplecarea gândirilor noastre spre sferele ceresci şi abaterea lor din nămolul vremilor, aplecarea intenţiunilor şi a voinţelor noastre spre înaltele idealuri, de cari trebue se fie călăuzită atât viaţa singuraticilor indivizi, cât şi a naţiunilor întregi. Şi oare care om este lipsit de idealuri? Care naţiune nu şi-a format idealul seu? Individul ori naţiunea, care încă nuşiare format un ideal de viaţă, încă în germene ,şi-a săpat mormântul în care mai iute, ori încă de grab, dar hotărît îşi va afla sfîrşitul. Are şi scumpa nostra naţiune un frumos ideal, dar are şi o bună clasă de întunecime în aflarea căilor celor mai potrivite ce conduc la câştigarea lui. Dare-ar bunul D-zeu, ca să i se nască şi ei vre-un Mântuitor, care să fie farul luminător al paşilor ei, căci scris este: „Menirea ei tot înainte !..“ Dr. Petru Şpan. Revistă internă Din parlamentul maghiar Atacurile, la care a fost expus cu ocazia discuţiilor asupra cuptei însuşi ministrul president Széli din partea opoziţiei, i-au dat îndemnul a răspunde pentru a opăra punctul de vedere al guvernului. Ministrul în prima parte a expus basa de calculare a comisiunii cuotei şi a dovedit corectitatea calculilor aceleia precum şi acceptabilitatea compromisului încheiat. Faţă de aspiraţiile exagerate de independenţă lămuri necesitatea apărării comune, ce se derivă din sancţiunea pragmatică. Oposiţia a încercat să-l întrerupă, dar el i-a răspuns cu citate din Deák. In partea ultimă replică la suspicionările, ce i s'au făcut, expunând antecedentele păşirii sale la guvern. „Acâstă posiţie n’am căutat-o, şi când evenimentele m’au împins pe scenă, cel dintâi cuvânt rostit de pe buzele mele, a fost restabilirea păcii sguduite şi apărarea drepturilor ţărei“, zise între altele ministrul Széll. Vorbirea a fost de un efect uimitor, chiar Polónyi spune-se i-a mulţumit pentru exacta interpretare a proiectului. * (iCorpul statului major comun) precum spune „Neues Wiener Tagblatt“, va primi expresie deja la proximele avansări. Anume armata comună, honvezimea austriacă şi cea ungară vor primi oficeri de stat major din acelaş izvor şi se va lua în consideraţiune numai calitatea cetăţenască a respectivilor. Toţi oficerii din statul major vor primi aceaşi cualificaţie unitară, în urma căreia oficerii de la honvezi cari şi-au câştigat aptitudinea de oficeri de stat major, ajung în corp, iar dintre oficerii statului major sunt dislocaţi unii la diviziuni de honvezime. Conferenţa înveţăt. din Deva. Curentul de deschidere rostit de comisarul consist. Dr. Pavel Oprişa. (încheiere) Dar are îngrijitu-s’a societatea nostra, ca sărmanii noştri învăţători să p6tă ceti regulat barem o revistă de specialitate sau să aibă la îndemână vre-o bibliotecă şcolară, din care să nu lipsascăopurile pedagogice, didactice, metodice mai de valoare ? telegraful român „Se pretinde, ca copiii noştri, cari absolva şcoala poporală să fie oameni crescuţi, înzestraţi cu cunoştinţe şi pricepere, să fie capabili de a învinge greutăţile vieţei şi a ţină concurenţă cu cretanii lor, să fie vrednici de a înainta pe calea virtuţii şi a nu se abate dela ea, cu un cuvânt: cerem dela scală oameni, cari să-’şi fi adunat în decursul instrucţiunii un capital intelectual preste care să dispună liber în toata viaţa lor. E just şi necesar! Dar aare luatu-s’au toate măsurile de lipsă, ca cercetarea şcalei să devină tot mai regulată, ca elevii să fie înzestraţi cu cele necesare pentru instrucţiune, ca instrucţiunea să decurgă la timp potrivit şi conform unui plan de învăţământ bine staverit şi corespunzător împregiurărilor ? E drept, că autoritatea supremă compune normative, regulamente dar e dureros, când după zeci de ani trebue să te convingi, că acelea au rămas literă moarta, necunoscute pentru învăţătorii poporali, de oare-ce ei nu le cunosc, nu le posed, ear biblioteci şcolare, din cari n’ar fi permis să lipsesca nici o disposiţiune privitoare la învăţământ, nu există. Astfel să nu ne mirăm, că circularele emanate de la autoritatea superioră în cele mai multe caşuri şi locuri rămân neînţelese şi neurmate. Avem, ca societate, multe şi mari pretensiuni, dar prea puţin ne îngrijim de îndestulirea lor. Va trebui se descoperim în conferenţele şcolare cu sinceritate scăderile, cari împedecă şcoala română gr. or. întru ajungerea scopului ei ideal şi practic şi cunoscând bala să o vindecăm până nu e prea târziu. Va trebui să discutăm şi asupra mijloacelor — factorilor — cari promovează educaţiunea naţională cu caracter confesional ortodox şi să ne organizăm învăţământul aşa, ca el se corespundă tot mai mult scopului adevărat. La acesta ţinteşte punctul 10 din „Instrucţiunea“ dată cu privire la conducerea şi decurgerea conferinţelor învăţătoresti, unde se prevede alegerea unei comisiuni permanente de trei membri ai conferinţei, cu însărcinarea ca ei să studieze în decursul anului starea învăţământului şi toate trebuinţele şcolelor noastre poporale din cercul respectiv, şi conform acelora să prezinte în fiecare conferinţă propuneri concrete cu privire la temele didactice-pedagogice, ce vor fi a se designa pentru conferinţa proximă. Se cere deci, în. Conferinţă, se ne îndreptăm activitatea conform unui plan binepregătit, deoarece numai purcezând astfel ne va succede a împuţina obstacolele progresului şi da prilegiu învăţătorilor să-şi sporească cunoştinţele şi să corespundă mai cu demnitate misiunei lor importante şi grele, dar frumoase, sublime. Să fim firm convinşi, în Conferenţă, că lucrând astfel, din educaţiunea, pe care şcoala noastra e chemată a o da tinerimei, mai curând va încolţi cultura naţională, dar din aceasta : înaintarea neamului românesc şi bunăstarea lui, precum şi stima faţă de educători şi posiţia lor. Impregiurarea, că desvoltarea culturei noastre naţionale decurge încet, n’are să descurajeze pe învăţătorii noştri, îndată ce considerăm, că cultura noastră numai rareori o încălzesc raze binefăcătore de ale soarelui dătător de viaţă şi prea adeseori o împedecă în germene suflări reci de ale criveţului, — trebue să ne mulţămim cu progresele, ce le facem şi să ne încordăm puterile, cu cu atât mai vârtos să ne împlinim chemarea, lucrând cu minte luminată, inimă curată şi zel apostolic întru promovarea culturei noastre naţionale. Inplinindu-ne chemarea,e natural să înaintăm. Putem, ce-i drept, fi împedecaţi, reţinuţi în mersul cultural; totuşi fiind progresul o urmare fireascâ a unei activităţi cu plan, — el nu se poate nimici, căci, ce e natural, nu se nimiceşte. Razele cari trebue să încalzesca inima învăţătorului român întru împlinirea chemărei sale, să fie cele ale iubirii faţă de şcoala română confesională — punctul de gravitaţiune, pe care se basâză cultura şi civilisaţia nóastra naţională. Cultura română naţională trebue să încălzască mai întâi inima românului şi nicidecum cea străină. Nu, căci îndată ce tinerimea română se va însufleţi pentru o cultură străină înainte de ce ar cunoşte cea naţională, scoasă din viaţa spirituală a părinţilor şi străbunilor săi, — se va clătina basa existenţei sale naţionale — caracterul român. Drept aceea ţinta nostră, On. Cont., să fie, ca prima educaţiune, ce o dăm generaţiunilor tinere, garanţei viitoriului nostru, să fie cea naţională cu caracter confesional ortodox , deoarece numai profesând o atare cultură ne putem întări caracterul naţional, fără care un popor nu poate exista. Să insuim, On. Conf., catecetele noastre şi noi înşine, zi de zi să înaintăm, corespunzând tot mai bine lipselor generale şi speciale şi să ne ferim ca de foc de-a da copiii noştri în institute străine, ca acolo să-şi începă educaţia. Se desmânţăm de la o astfel de procedură pe tot românul adevărat şi să-i punem la inimă şcoala română, singura, care educă pe român în spirit naţional românesc, şi să încungiure cea străină, care ne strică naţionaliceşte. Scurt şi precis: şcoala română, educaţiunea naţională, cultura naţională se ne fie steaua conducetoare! Să nu uităm, că cultura naţională ne pastreaza mai bine fiinţa etnică. Cultura naţională ne va apăra de a fi asimulaţi — înghiţiţi — de oricare dintre naţionalităţile conlocuitoare; ba ne asigură chiar şi posibilitatea de a putea înşine asimila din naţionalităţile conlocuitoare, îndată ce le vom fi superiori în cultură. In chipul acesta , cultura naţională e garanţa viitorului şi temelia măririi noastre. Convinşi despre aceasta vă rog, On. Conf., înbărbătaţi indivizi, familii, societăţi, biserici şi popor, se jertfeasc tot mai mult pe altariul culturei naţionale confesionale, singurul punct archimedic, care ne poate înălţa neamul şi biserica şi asigura viitorul. Rugându-vă să educaţi în spirit naţional confesional şi să promovaţi cultura naţională pe toate terenele vieţei, invitându-vă să desbateţi liberi şi negenaţi asupra obiectelor : 1. Planul de învăţământ. 2. Cestiunea examenelor publice la finea anului şcolar. 3. Prelegeri practice : a) despre substantiv, b) despre frângeri, precum şi asupra altor cestiuni, pe cari aflându-le în interesul scelei şi culturei naţionale le veţi face obiect de discusiune, declar conferinţa învăţătorască din cercul Devei de deschisă. Din România Din desbaterile Camerei. In continuarea discuţiei asupra răspunsului la mesagiul de tron a vorbit primarul Bucureştilor Delavrancea, apoi ministrul-presiderii Cantacuzino, care reflectând deputatului P. Carp (şeful constituţionalilor), arată legalitatea formării actualului regim şi declară, că partidul conservator a condamnat sistemul nefast al despotismului, şi ţinând cont de progres a primit în mijlocul său elemente democrate. Luând cuvântul ministrul de finanţe Manu, expuse situaţia financiară a ţerei, accentuând sarcinele, ce le-a primit guvernul actual de la cel liberal şi promite a restabili ecuilibrul. Ministrul de externe Lahovary vorbi în chestia Porţilor de fer. Zise că liberalii ar fi dat în afacerea acesta dovezi de apatie sau ar fi comis erori. Sturdza s’a mărginit să confirme primirea notei austroungare, care conţinea regulamentul şi numai cu o zi înainte de căderea guvernului liberal ar fi cerut amânarea aplicării tarifului de taxe şi o înţelegere cu statele riverane. Oratorul declară, că a adresat o notă guvernului austro-ungar şi ceteşte din aceea un pasaj, care nu contestă legalitatea încasării de taxe, se razimă însă pe principiul, că Austro-Ungaria ca mandatară a Europei nu poate lua nici o hotărîre asupra unui rîu internaţional, nici nu poate singură fixa un tarif, fără o înţelegere cu puterile Signatare ale congresului de la Berlin şi a statelor riverane. Nota atrage atenţiunea asupra faptului, că corăbiile, care folosesc ruta de mai nainte, în consecință n’au nici un folos de nouele lucrări de canal și prin urmare n’ar fi să platesca taxe. Rusia stă tot pe acest punct de vedere. Guvernu austro-ungar încă n’a dat răspuns. Fiind aceasta chestie de caracter european și nu numai între România și Austro- Ungaria, guvernul român n’a voit să provoace conflict, ci a depus taxele sub reservă și a urmat exemplului altor puteri interesate. * (Concert de binefacere în București). Societatea Elisabeta va da mâne Duminecă, 5 Dec. un mare concert de binefacere. Pentru acest concert „Societatea Elisabeta“ a avut norocul să capete concursul a doi artişti, cari fiecare în parte ar constitui o atracţiune fără păreche. Prinţesa Alexandru Bibescu şi G. Enescu vor încînta publicul cu darurile lor. Nu ne va fi dat multă vreme, — zice Ep. — poate chiar niciodată să avem doi artişti aşa desăvârşiţi reuniţi într’o singură audiţiune. G. Enescu, premiatul de la Conservatorul din Paris, va executa mai multe bucăţi, compoziţii de ale sale, între cari o Serenadă de o frumuseţe incomparabilă, Răsboiul din Africa Sudică. Ultimele telegrame anunţă o nouă înfrângere a englezilor la M o d d e r R iv e r, unde generalul bur Cronje i-a constrîns să să retragă, făcând vreo sută de prizonieri. Se confirmă știrea că generalul M e thu e n, care e cu totul încunjurat de Buri e perdut. Consiliul de miniștrii englezi a respins demisia pe care și-o dăduse lordul Chamberlain. Ziarele din Londra critică foarte aspru pe generalul Gatacre, în urma înfrîngerei suferite la Stromberg. Ele spun că Gatacre avea deja reputația unui forte mediocru general. Loteria casei nationale. 9 Sibiiu, 3/15 Dec. 1899. Un călduros apel tocmai se lanseaza din partea comisiunei pentru arangiarea loteriei casei naţionale. Acest apel subscris de Prea on. Domn Parteniu Cosma ne dă completă garanție, că întreprinderea, care are un scop atât de frumos va duce la un agreabil şi bun succes. De la noi depinde să încuragăm prin sprijinul nostru material acestă operă, ca în curând fapt să vedem ideea măreţă. Cetind acest apel redigiat cu perfect tact, ţinut întrun ton calm, care totuşi vorbeşte la inima fiecărui Român cu pure sentimente naţionale, îţi dă confienţa, că planul de executare e conceput pe base solide irefragibile. Îndoielile şi scrupulii faţă de toate întreprinderile noastre naţionale, care s’au născut în marele public mai ales în urma „afacerilor naţionale“ de acum câţiva ani deschise şi purtate cu un aparat de reclamă americană, de nişte oameni în mare parte Englezi la suflet şi egoişti în cel mai modern înţeles al cuvântului, care au suferit şi eşecul prevăzut, trebue să dispară. Căci astăzi, când activitatea nostră politică să mărgineşte la articole de ziare mai bine sau mai puţin bine scrişi, e imperativă necesitate să ne manifestăm pe alte căi. Prea on. Domn Director Cosma, pe lângă conducerea primei noastre instituţiuni financiare, în timpul puţin liber de care dispune este prea cunoscut ca un aprig muncitor atât pe terenul politic cât şi în biserică şi şcolă, precum şi în cercul social cultural. Are d-sa fericirea, că mai ales în cel din urmă este cu mult succes sprijinit de Preastimata d-sale soţie, care pe lângă grelele datorinţe de mamă, pe lângă indispensabilele exigenţe ale poziţiei sale sociale, îşi mai dedică eminentele calităţi unei munci neobosite pe terenul social cultural. — Pe calea practic-reala, ce ne o arată Dl Cosma să mergem ! Deci cum am zis dela noi depinde, ba chiar impetuos ni să impune datorinţa să sprijinim cu toate forţele aceasta întreprindere naţională, iniţiată cu o dibăcie fără îndoială pe baze sigure reale moderne. In faţa streinilor ne vom ridica stima și respectul nostru cu o înaltă potență, dar naue un vrednic monument de secolul al XX-lea. Ba.