Telegraful Roman, 1899 (Anul 47, nr. 1-138)

1899-07-22 / nr. 77

T Nr. 77 Sibiiu, Joi 22 Iuliu­ v. (3 August n.) 1899. Anul XL Til. TELEGRAFUL ROMAN. Apart Marţial, Ma­i& Sâmbătă. ABONAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 7 fi., 6 luni 3 fi. 50 cr., 3 luni 1 fi. 75 cr. Pentru monarchie pe an 8 fi., 6 luni 4 fi., 3 luni 2 fi. Pentru străinătate pe an 12 fi., 6 luni 6 fi., 3 luni 3 fi. Pentru abonamente şi inserţiuni a se adresa la Administraţiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45-Corespondenţele sunt a se adresa la Redacţiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45. Epistolele nefrancate se retuşa. — Articulii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — şi timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Sérbárile dela Arad. Ne asociăm din toata inima la bu­curia, căreia în mod măreţ şi demn i a dat espresiune diecesa Aradului din incidentul instalării noului episcop al ei. Din toită inima unim glasul nos­tru cu glasul credincioşilor din epar­­chia Aradului, din toită inima unim ruga ndstră cu ruga celor ce s’au în­trunit în 4iua de Sfântul Ilie în cate­drala din Arad. Dumnezeul milelor şi al indură­rii să ’şi reverse darul seu asupra no­ului archiereu, căruia i­ s’a dat în mână toiagul păstoririi; sâ­’şi reserve asupra lui darul seu, ca în aceste­­Ide grele să conducă cu înţelepciune, cu mână tare şi cu braţ înalt turma cea cuvântatoare la păşunea mântuirii. Născut în acea eparchie, crescut acolo. Preasfinţia Sa Părintele Groldiş cu totă inima e legat de sartea bise­­ricei sale. In Arad a petrecut vieţa sa până acuma, şi cât timp a fost în fruntea consistoriului din Oradea-mare nu i-au rămas necunoscute inştiinţele culturale ale Românilor din Arad. Cunosce toate afacerile eparchiei, cunoasce din proprie intuiţiune coardele inimilor în cercurile mai înalte guver­­niale, şi toate acestea ’i înlesnesc vali­­ditatea bunelor sale intenţiuni pentru prosperarea bisericei din diecesa Ara­dului. S’a onorat pe sine diecesa, când cu onoare şi cu mare pompă a intro­dus în scaunul seu pe noul episcop. Legată e inima poporului nostru de inima preoţimei noastre, şi acestei legături se dă espres­ine anumită la anumite ocasiuni. Legătura cea intimă dintre epis­cop ca cap al eparchiei şi dintre po­por ca turmă cuventatoare, s’a manifes­tat acuma la instalare. E natural ca aşa să fie ! Iubirea cu iubire se răsplătesce, şi în biserică dragostea creştinescă tre­­bue să domnescă, care, după cuvintele apostolului, nici odată nu se sfărşesce. Avem rari ocasiuni de a ne bu­cura noi Românii ortodocşi din patria noastră. Instalarea de Marţi ni-a oferit o ase­menea ocasiune, şi din inimă săltăm cu fraţii de la Arad, cu plăcere ne unim cu ei în bucurie, şi mai ales cu plă­cere ne unim cu ei în speranţele, ce trebue să se pună în noul lor episcop, carele cu fală va păşi pe urmele dom­nilor săi antecesori, ridicând biserici şi şcolle, predicând cuvântul lui Dumnezeu, ţinând caldă în inima poporului alipi­rea cătră biserică şi naţiune, iubirea de patrie şi respectarea legilor. Ca tămâia dela altar se înalţă că­tră ceriu rugăciuni pentru îndelunga viaţă a noului episcop, pentru sănă­tatea lui, pentru întregitatea puterilor lui sufletesci şi trupeşei. Rugăciunile noastre le unim cu cele ale credincioşilor din eparchia Ara­dului. Duelul Domnului veghieze asu­pra noului episcop, şi precum Marele Proroc Ilie neclătit a fost între toate împregiurările, duehul adevărului şi al dreptăţei neclătit să domnască în era noului episcop. Adevărul şi dreptatea a domnit în biserica noistră, duch­ul adevărului a inspirat pe episcopii noştri, de aici ne­clătită autoritatea lor în ochii poporului. Acest duch să inspire în activita­tea sa pe noul episcop, să fie continui­tate în lucrările legale, cari plac Dom­nului, şi cari asigură nemurire celor ce dreptatea o iubesc. Vin ţinută în inima poporului, conscienţa că în biserică adevărul şi dreptatea domnesce, acesta consciinţă dă poporului tăria cu care poate re­­sista tuturor încercărilor. In corul arch­iereilor noştri a luat loc un nou archiereu, pe care cu iu­bire l-a instalat diecesa Aradului, şi cu încredere i-a deschis uşile residenţei. Voim să fim părtaşi la aeastă bu­curie care nu e locală, care nu se mărginesce numai la Arad, sau la epar­­­hia Aradului. Bucuria e generală, este a între­­gei metropolis Ne asociăm din totă inima la toate dorinţele bune, câte i­ s’au adresat Preasfinţiei Sale părintelui Iosif Goldiş, din incidentul instalării. Dumnezeu să­­ ţină şi să-i îndrep­­teze paşii. Din diecesa Aradului. Instalarea părintelui Goldiş Marţi în 19 iuliu v. s-a severşit la A­­rad instalarea noului cap al diecesei, a P. S. Sale, Părin­telui Episcop Iosif Goldiş. Noul Episcop a fost primit frumos de cre­dincioşii sei cari în jurul actului de instalare au arangeat şi festivităţi întinse, după progra­mul pe care l-am publicat şi noi. Introducerea P. S. Sale în scaunul ar­­chieresc s-a făcut de cătră P. S. Sa Părintele Episcop Nicolae Popea al Caransebeşului, ca delegat al Consistor­iului metropolitan şi al Prea Sfinţiei Sale Domnului Archiepiscop şi Metropolit Ioan Meţian. In ajunul instalării în numărul seu de Duminecă, „Biserica şi Şcola“ din Arad publică un artielu intimpină­­tor în care salută pe nou cap al Eparchiei, între altele cu urmatorele cuvinte : „In timpul după anul 1700 Incoace, de când reşedinţa vechei noastre Episcopii din Ienopolea s’a strămutat prin fostul Episcop al acelei diecese Isaia Diacoviei la A­­rad. — Prea Sfinţia Sa părintele losif Gol­diş, este al di­nspre­zecelea în şirul Episcopilor, cari cu începere dela 1700 au guvernat acesta diecesa în timpuri grele pen­tru biserică şi popor Vremurile însă au fost de astfel cu în trecut, că întrega activitate e­­parchiei a trebuit să fie îndreptată şi concen­trată cu deosebire în două direcţiuni: a apă­­ra ortodoxia bisericei, de multe­ ori greu ameninţată, a efeptui dorinţa clerului şi poporului, moştenită din bătrâni prin des­părţirea ierarchică şi prin realizarea auto­nomiei bisericesc­i. „Intre astfeliu de înprejurări lupta bi­sericei până la anul 1864, şi respective până la 1870 a trebuit să se menţinâ după timp şi înprejurări în cadrul restrîns, cerut de cele două direcţiuni arătate mai sus. „După anul 1870 însă biserica intrând în un nou stadiu de desvoltare a luat asupra şi sarcina desvoltării şi punerii în aplicare a instituţiunilor create şi respective reactivate prin statutul organic. „Şi timpul celor treizeci, şi respective douăcreci şi patru de ani din urmă, a fost un timp rodnic în crearea de instituţiuni culturale, sub guvernul Eminenţiei Sale, I. P. S. Domn Archiepiscop şi Metro­polit Ioan Meţianu, fostul Episcop al A­­radului. „In biserica şi în desvoltarea culturală a popoarelor însă progresul se realizeaza numai astfel dacă în mersul cel nesfârşit al po­poarelor spre perfecţiunea creştinescă,­­ fie­care di adauge câte o faptă mărâţă la edi­ficiul cel mare, de la carele depinde înainta­rea şi mersul progresiv al popoarelor spre bine şi fericire. „Şi suntem siguri, că Prea Sfinţia Sa, noul Episcop al nostru Iosif Goldiş în aceasta direcțiune va lucra din toate puterile cu aju­torul lui Dumnezeu şi cu sprijinul diecesa­­rilor săi,­­ înfruntând tote greutățile ce pot se se ivesea mai cu seama astăzi, când bi­serica are să lupte cu atâtea curente gre­şite şi contrare bisericei şi desvoltării ei. „Nădejdea noastra este însă Tatăl scă­parea nostra este Fiul, acoperământul nostru este Duchul sfânt. „Salutăm deci pe P. Sa Domnul E­­piscop Iosif Goldiş de buna venire în mij­locul diecesarilor săi învestit cu darul Ar­­chiereiei, şi rugăm pre .Dumnezeu, ca să-i ajute să conducă cu deplin succes agendele diecesei ani mulţi fericiţi „drept îndreptând cuventul adevărului.“ * Instalarea însăşi, precum vedem din ziare, mai ales din ziarele maghiare, a fost totodată şi o manifestaţi­une a dorinţei de a­­propiere între elementul maghiar şi român, manifestaţiune din care mai ales ziarele ma­ghiare fac mare capital. Ea a avut loc la banchetul dat după actul festiv al instalării, printre toaste. S’a toastat la banchet întâiu de P. S. Sa părintele Popea pentru Monarchul, a­­poi Părintele Goldiş pentru I. P. Sa Metropolitul Meţianu şi pentru mandatarul seu la instalare, Popea. Mai târziu s’a ridicat şi a rostit con­tele Tisza István un toast pentru înfrăţirea Românilor cu Maghiarii. I­ s’a răspuns din partea P. S. Sale Episcopului Popea şi din partea părintelui V. Mangra, astfel, încât fiarele spun că aceste declaraţii formeaza o piatră unghiulară, dela care relaţiile între Români şi Maghiari au se pornésca pe altă linie, spre înfrăţire, şi pun aceste declaraţii într’un şir cu cele ale Saşilor la Sighişdra, cari au fost iarăşi pline de elogii şi circum­specţii faţă de Maghiari. Şi însufleţirea ce au produs toastele din vorbă, a fost aşa mare, că societatea miestă presentă să îmbrăţişa şi să săruta în elan de bucurie. Musica cânta piese ungureşti şi româneşti. Sara a fost concert şi bal, reuşite. Vom publica un raport mai amănunţit. De la Selişte. Se­li­şt­e 19/31 Iul. 1899. Strălucită şi înălţătăre de inimi a fost adunarea Societăţii de teatru, ţinută ori şi adi la Selişte, — mai strălucită şi mai înal­­ţătare de inimi decât toate adunările, cu cari acesta Societate alergatoare după un frumos ideal, se poate mândri în trecutul său peste 30 de ani! Iar succesul material şi el superior tuturor altora, s’au adunat aci contribuiri pentru fondul societăţii, aproape 1500 ill Seliş­­tea s’a dovedit şi de astădată mult meritân­­du-şi bunul renume cunoscut peste tot pă­mântul locuit de Români. Onoare Seliştenilor, onoare comitetului arangiator al adunării şi a festivităţilor grupate ca un strălucit foc ben­­galic în jurul ei, şi onoare ţinutului din ju­rul Seliştei, care şi el frumos a contribuit la reuşita lucrării fruntaşei comune surori. (Primirea comitetului). Dela primirea ce s’a făcut comitetului Societăţii, era un bun augur despre decursul întregei festivi­tăţi culturale naţionale a cinelor ce urmau. Sâmbătă la orele 7 sosind membrii comitetu­lui societăţii, o delegaţie a comitetului aran­giator­­ a întimpinat la gară, salutându i de binevenire prin rostul ales al dlui protopre­tor P. Drăghici, după cuvintele de mulţumită ale preşedintelui I. Vulcan, plecând în tră­suri spre comună, mare şi plăcută a fost surprinderea comitetului văijend ce primire i­ să face în comuna însăşi, în piaţă. Era toată Seliştea de faţă, comitetul parochial şi Co­munal şi elevii şcollei formând cordon viu şi plăcut. Harnicul şi simpaticul primar, ţera­­nul Iordache Roşea Căpitanul a bineventat cu câteva cuvinte comitetul, coperită fiindu-ş i alesa vorbire de o mare de strigări să „tră­iască !“ Preşedintele Vulcan a respuns adânc emoţionat. (Sala de cunoscinţă) arangeată în hote­lul comunal a fost şi ea un pas înainte pe cărarea bunului început arătat. A fost o soră animată, veselă, cu toaste, şi durând până bine tâi’ziu. (La biserică). Duminecă a premers ser­viciul divin, celebrat de P. O. D. protopres­­biter I. Droc, cu asistenţă de mai mulţi pre­oţi, între cari ooresb. N.Maneguţ al M. Oşor­­hei­ului şi Romul Mircea al Mediaşului, pre­oţii Juga sen. (Tilişca) Marcu (Selişte) etc. Era solemn, frumos, aer de serbatore mare. In­­biserica destul de spaţiosă, selişteni abia de erau o treime, ceialalţi au stat pe afară, cedând locul mulţimei mari de oispeţi sosiţi din depărtări şi mai ales din jurul Se­liştei. Seliştenii neîncăpuţi în biserică, au umplut stradele, toţi în haine de sărbătore, toţi deosebit puşi în mişcare. Cântările li­turgice le-au cântat corul băieţilor sub con­ducerea învăţâtoriului Crişan. (La şcolă. Şedinţa 1.) După biserică, publicul a trecut, cu comitetul Soc, în frunte, în sala mare a mândrului edificiu şcolar. Intre cei sosiţi am observat: Din Comitet: V. Oniţ, Dr. Mihu, G. Dima; representanţii „Asociaţiunii“: dnii Z. Boiu şi Dr. Diacono­­vits. Apoi: Papiu, Ivan, Droc, Maneguţ, R. Mircea, S. Medean, şi dnele lor, Dr. Bologa Dr. Cristea, Dr. Stroia, Vulturul, Hinţescu, Lazurean, Dr. Prunas şi dna, Dr. Elecheş,­ Aldea, Isidor Blaga, Dr. Bunea, Elie Cismaş şi dna, locot. Bardossy, Harşan, Dr. Olariu Dr. Vlad, Dr. Frâncu, Dr. Vecerdea, dna N. Cristea, dna Borcia, Maria Cioban, N. Borza, Druhora, Flucuş, Dr. Gheorgian (Bu­covina) Ghiţa Pop (Bucuresci), Avram Cor­­oian, preot ortodocs în Bănat, Petrişor şi Beju (Bucuresci) Dr. Dragu­ş, Macelariu, Le­­tiţia Roşea, dsdra Păuna Columb (Iaşi) şi aproa­­pe totă inteligenţa din jurul şi ţinutul Săliştei. Sala era frumos împodobită cu verdeaţă, cu tablouri şi oglindi, printre cari îndeosebi a aţintit privirea tuturora tabloul patronilor şcollei, al lui Constantin cel mare, şi al maicei sale Elena, simbolistind „înălţarea Sfintei Cruci;“ în jurul acestuia era ins­cripţia „In boc signo vinces“ ce i-sa arătat lui pe ceriu pe semnul crucii! Acesta şi ce­lelalte tablouri, între cari al lui Şaguha, fos­tului jude Maxim etc. erau frumos împodo­bite cu ornamente tricolore. In mijlocul unei tăceri solemne, şi a­­vând în jur de sine un distins public, mai ales de dame şi domni, şi mai puţini ţerani şi ţărăncuţe, preşedintele Vulcan a deschis prima şedinţă a adunării prin o vorbire ihid­os com­pusă şi cu acelaşi foc juvenil predată, cu care l-am auzit predându-şi vorbirile de deschidere la Orăştie şi Haţeg! E plină de optlinioni, de nădejdi a vedea realizată ideea ce se urmă­reşte de Societate, de a avea teatru naţio­nal chiar foarte curând! De-ar da bunul Doleu. Vorbirea dlui Vulcan a fost cu însu- I­eţire acoperită de aplause şi „sâ trăiască*. După aceste neobositul dn protopretor P. Drăghici a salutat şi la acest loc, oficios, adu­narea, tălmăcind bucuria Seliştenilor, că li s’a dat ocasiune­a­’şi arăta inimă şi intere­

Next