Telegraful Roman, 1899 (Anul 47, nr. 1-138)

1899-11-25 / nr. 125

510 tinsă a revoluţiei („lánca egy kiváló alakja a forradalomnak“). Să mai continuăm? Credem, că nu e de lipsă. Ca unii, cari ţinem la adevărul istoric şi respectăm umbrele eroilor morţi, fie şi ale contrarilor noştri, protestăm solem­nei injuriei aduse poporului român de un funcţionar al statului, susţinut şi din sudarea şi jertfele alor 3 milioane Români vătămaţi şi jigniţi în senti­mentele lor de pietate cătră un martir ideal al causei lor juste. Cuvintele, ce procurorul le-a rostit nu pot atinge sfânta memorie a celui­ ce azi odi­hneşte som­nul de veci, dar ele vatămă adânc sentimentele tuturor Românilor. Şi oare e în interesul Maghiarilor să aţite mereu ura de rassă prin ast­fel de procederi necumpănite? Un scriitor maghiar subscris „T. R.“, a afirmat nu demult în un arti­­clu publicat în „Pesti Napló“, că „sen­timentul maghiar nu permite a triumfa asupra eroilor căzuţi“. Cum se împacă aserţiunea aceasta oare cu cel mai proas­­păt debut al unui funcţionar ma­ghiar ? E datoria guvernului să pună ca­păt astor­ fel de erupţii cari nu pot avea loc în cadrul unui proces. Politica trebue esclusă din sanctuarul justiţiei. Din parlamentul maghiar. Şedinţa de Luni a fost furtunosă, de­oparte pentru chestia urcării luotei, presen­­tată de referentul comisiei financiare Ne­­ményi Ambrus, iar de altă parte oposiţia a făcut mare sgomot la răspunsul dat de Széll interpelaţiei lui Barabás din causa lui „hier“. Oratorul oposiţiei Kossuth Ferencz, spune că partidul lui din principiu nu vo­­teza nici o cuptâ, ce s’ar presenta, pentru­ că aceea stinghireşte independenţa ţării.­­ Prim-ministrul Széli respunde, că la controlele militare au fost pedepsiţi acei re­­servişti, cari intenţionat au călcat ordinul de a se anunţa cu „hier“. Infamie, ruşine scan­dal! replică oposiţia. Interpelantele Barabás face apoi o aspră critică vitregei instituţii militare. Constată între aplauzele oposiţiei că faţă de iubirea iresistibilă, uriaşă, naivă cu care naţiunea se purtă cătră rege, bunăvo­inţa şi iubirea inimei sale părinteşci nu o simte nici­odată. — Se face votare nominală asupra luării la cunoscinţă a respunsului lui Széll şi casa ’1 primeşte cu 129 voturi con­tra 41. Din România Proiectele fin­anciare-economice ale guvernului român. O impresiune dintre cele mai bune a produs mesagiul de tron român, care dă cea mai mare importanţă regularii finanţelor sta­tului şi aflarea căilor celor mai potrivite pen­mai mult, el şi după morte trâiesce în fun­­daţiunea sa pentru poporul român. Gozsdu nu simpatisa cu Kossuth, pe Francisc Deak însă, despre care el afirma că se trage din o familie macedo-română, „Pescar“ cu numele, îl stima mult, şi Deak încă ţinea mult la el. Acestă încredere­­ a atras o persecuţiune fără cumpăt din partea jurnalisticei române pentru definiţiunea, ce a dat-o el terminului „naţiune politică“ cu oca­­siunea pertractării proiectului de lege pentru egala îndreptăţire a naţionalităţilor. El adecă faţă de propunerile celorlalţi deputaţi români a susţinut textul original al proiectului cu urmatoarea motivare : „Dacă aş şti că numai unul din colegii mei deputaţi maghiari inter­­pretază terminul „naţiune politică unitară un­gară“ astfel, ca sub aceea să se înţelagă nu­mai naţiunea genetică maghiară, aş sprijini şi eu amendamentele colegilor mei Români, eu însă nu admit acesta, ci pe „naţiunea politică ungară“ o consider de „com­plexul“ tuturor naţionalităţilor din patrie, între cari şi elementul maghiar formază nu­mai „naţionalitate.“ După Gozsdu, Fr. Deak a constatat corectitatea definiţiunii lui Gozsdu, ceea ce însă astăzi nu mai vor să recunoscă Maghiarii, nici chiar foştii deakişti. Pentru acestă cuvântare­­ a luat la mând jurnalistica română, şi cuvântul „Complex“, folosit în batjocură, era identic cu Gozsdu până după maartea lui, când cu testamentul său a do­vedit aceea, ce adeseori accentua în viaţă, când amicii îl reflectau la expectorările zia­relor exclamând: „După moartea lui vor vedea ei cine a fost Gozsdu !“ In 1867 a fost decorat cu ordul Leo­­poldin cl. III, iar în 1869 numit jude la Curtea supremă a Ungariei, în care funcțiune a stat până la moartea sa urmată la 22 Ian. (3 Febr.) 1870. Soţia primă a reposat în 2 Ian. 1863 şi la 8 Ian. 1864 s’a căsătorit cu Melania Dumtsa, de asemenea macedo-română, carea, dovadă însuşi testamentul lui Gozsdu, l’a în­grijit cu iubire la betrâneţele sale şi de care din recunoştinţă şi dânsul s’a îngrijit în mod generos, dându-i înm­urinţă chiar şi la alege­rea membrilor representanţei fundaţiunii sale. Fundaţiunea sa, despre care tractază artico­lul următor, i-a asigurat pentru toţi vecii un nume nemuritor între mecenaţii poporului român. (Va urma) TELEGRAFUL ROMAN tru desvoltarea economică. Acesta acţiune intensivă economică este urmarea miseriilor causate prin recolta slabă din anul acesta şi are de scop să delăture numeroase defecte economice din organisaţiunea industrială. Pe planul prim este pusă reforma băn­cii naţionale române. Capitalul social va fi urcat dela 12 la 24 milioane franci. Statutele se vor modifica astfel, ca se poată plasa în hârtii de stat române numai o parte din re­serve, iar o mare parte din reserve va avea să o ţină în aur. La construirea de linii fe­rate, porturi şi alte zidiri mari etc., pe cari le executa până acum statul în regie proprie, e vorba a se lăsa teren de lucru capitalului privat pe viitor. In scopul acesta se vor su­pune oamerilor un şir de proiecte pentru fa­­vorisarea şi înlesnirea întemeierii de întreprin­deri noue în România. înfiinţarea de sucursale în România va fi înlesnită pe viitor, delăturându-se obli­­gamentul de a mai depune cauţiune. Apoi va cere guvernul împuternicirea de a arenda flota comercială, pentru favori­­sarea negoţului, unei societăţi, căreia i-va ga­ranta statul un venit corespunzător, va in­troduce înlesniri în legea minieră pentru a protege exploatarea isvoarelor bogate de pe­­troleu. In special pentru desvoltarea in­du­­­­triei va lucra guvernul cu totă stăruința, va reforma dările directe, cu cari se speră un venit mai mare cu 12—15 milioane franci. Dacă va succede guvernului actual a resolva toate aceste acțiuni, în sensul liberal propus, de­sigur va fi făcut mult pentru desvoltarea economică a ţerei. Eră nouă în Macedonia. Sub titlul acesta cetim în „Ep.“ urmă­­toarele: „ Frecvenţia şcolilor române. Ştirile ce ne sosesc din toate părţile Macedoniei, a­­nunţă că excelenta impresie ce au produs reformele d-lui Tache Ionesco în privinţa învăţământului românesc din acastă ţară, au dat acum resultate, la cari nici cei mai opti­mişti şi entusiaşti români nu s’au aşteptat. înscrierile în şcolile româneşti, mai ales şcolile primare urbane, sunt atât de mari, în­cât localurile sunt absolut neîncăpătore. Mulţi grecomani chiar au început să capete încredere în învăţământul românesc, înscri­­ndu-şi copiii în şcolile române. Din acestă cauză câte­va şcoli greceşti şi bulgăreşti au fost închise, de­oare­ce n’aveau elevi. Tot aşa şi la şcoala comercială română din Salonic, înscrierile au fost mai numeroase de­cât şi-ar fi închipuit cine­va. Iar la anul, ■ de sigur că înscrierile se vor îndoi, căci abia acum s’a vestit prin toate părţile Macedoniei despre deschiderea acestei şcoli atât de utile Românilor din Turcia. — Şcoala română din Neveasta. Mult mai semnificative sunt însă cele petrecute la şcoala primară urbană din târguşorul Neveasta. In acastă şcollă s’au înscris peste 100 elevi, şi cum localul şcoalei este absolut insuficient, toţi elevii şi institutorii în cap cu neobositul director al şcoalei, C. I. Chirana, au ocupat cu forţa şcolia comunală, gonind pe elevii grecomani cari sunt în număr de 30. De drept acesta şcoala comunală este a Românilor, căci locuitorii târguşorului sunt Români afară de câţi­va grecomani bogaţi, Români renegaţi, cari în timpul din urmă au pus stăpânire pe şcală, dându-i pe seama u­­nor institutori greci. Bine­înţeles că grecomanii s’au revoltat de ocuparea cu forţa a şcolei comunale, şi s’au grăbit să reclame autorităţilor turceşti din localitate. S’a făcut o anchetă minuţiosă la faţa locului, s’a studiat origina şcolei, precum şi drepturile precomanilor. In cele din urmă însă autorităţile turceşti au dat dreptate Ro­mânilor, decizând că şcola e a acelora cari sunt în majoritate, adecă a Românilor. Lo­cuitorii din comună au făcut apoi mari ovaţii autorităţilor turceşti. Conferenţa preoţescă din Selişte. Sâlişte, 16 Nov. 1899. Luni în 15 i. c. preoţii din tractul Săl­i­şte­ s’au întrunit în „sala festivă“ a şcriei din loc în conferenţa anuală. Presenţi au fost 16 preoţi din 20. După invocarea satului Duch, dl administrator protopopesc Petru Iu­ga deschide conferenţa primă preoţescă prin o cuvântare acomodată, prin care arată însămnătatea cea mare a întrunirilor, precum şi bucuria şi mulţumirea sufletescă ce trebue se o simtă fiecare preot acum, când îi este dată posibilitatea, graţie bunătăţii şi înţelep­­ciunei Excelenţiei Sale dlui Archiepiscop şi Metropolit Ioan Meţianu, de a se împărtăşi fiecare de preţiosele foioase câştigate în în­truniri , propune a se exprima Excelenţiei Sale recunoştinţa şi omagiile de iubire prin o te­legramă. Conferenţa primesce cu mare însufleţire aceasta propunere şi se expedeaza imediat te­legrama propusă, de următorul cuprins: „Preoţimea tractului Seliste, întrunită în conferenţă, exprimă omagiile de iubire şi ascultare flască Exelenţiei Voastre, dorindu-le ani fericiţi îndelungaţi întru prosperarea bi­­sericei încredinţate înţelepte-Vei păstoriri“ Se alege de notar dl Nicolae Neamţu, iar de bărbaţi de încredere domnii Ioachim Muntean şi Ioan Popa. După acestea parochul Ioachim Muntean din Gura rîului propune şi conferenţa primesce cu mare în­sufleţire a se lua la protocol urmatoarele : „Ne ţinem de cea mai plăcută dato­­rinţă a da expresiune sentimentelor noastre de loialitate, iubire fiiască şi adânc simţită recunoscinţă cătră Eminenţia Sa I. P. S. nostru Domn şi Stăpân, Archiepiscop şi Me­tropolit loan Meţianu pentru solicitudinea părintescă dovedită între altele şi prin inau­gurarea conferenţelor preoţesci, pe cari le considerăm de prea necesare şi folositoare, din care cau să ne şi exprimăm ferbintea do­rinţă, ca ele să se menţină şi pe viitor cu cerc de activitate cât mai larg, ca în acest chip să i­ se dee şi clerului nostru putinţa de a se ocupa înadins de soartea sa, după cum se întâmplă aceasta de timp îndelungat cu corporaţiunile m­ireneşti“. Se dă cetire instrucţiunei speciale refe­­ritoare la conferinţele preoţesei, dată de bunul nostru archiereu. Aceasta instrucţiune din toate punctele de vedere forte instructivă, ar trebui ca fiecare preot şi cărturar al bisencei noas­tre să o aibă vecinie înaintea ochilor lor. In ea se cuprind sfaturi pnvitoare la „cum s’ar putea desvolta mai cu suces invăţământul confesional“, „cum s’ar putea desvolta tot mai mult simţul religios“ şi în urmă „cum se se sporeasca venitele bisericesci“ şi prin aceasta ameliorarea dotaţiunei preoţesci. Ade­vărat părintesci sfaturi sunt acestea! Ce fru­mos şi vast teren le este deschis preoţilor noştri! Dacă numai în parte preoţimea noas­­tră şi-ar împlini cu conscienţiositate chemarea sa, atunci ne am croi o serie cu mult mai sub­zătare. Când preoţimea noastră va ajunge a fi conştie de însemnătatea cuvintelor bar­dului nostru naţional, „Preoţi cu crucea în frunte“, atunci, atunci . . . viitor de aur ro­­mânimea are . . . Presidiul pune spre desbatere punctele cuprinse în cerculariul archieresc cu Nr. 7749 Preş. Membrul Ioan Manta e de pă­rere ca în viitor singuraticile puncte menite spre desbatere să se încredinţeze mai îna­­inte unor membri, cari apoi să presenteze elaborate compacte, pe basa cărora se va în­lesni foarte mult discuţia asupra lor. (Va urma). Revistă externă Exposiţiunea din Petersburg. Ţarul şi Ţarina au visitat în zilele acestea exposiţiunea de artă şi industrie austro-un­­gară din Petersburg, însoţiţi de ministrul plenipotenţiar, baronul Aehrental. Ţarul a răspuns unei cuvântări din partea directoru­lui, exprimându-şi adânca sa satisfacţie pen­tru aceasta exposiţie, şi mai ales pentru a­­cele obiecte expuse, cari aparţin Monarchu­­lui nostru. Cu acelaşi interes, părechia suveranilor Ruşi a visitat obiectele Croaţiei, Galiţiei ş ale teritoriilor ocupate. Apoi Ţarul şi-a ales tabloul „L’Annenciation“ şi mai multe vase. Ţarina de asemenea, mai multe vase. Vi­­sita părechei imperiale ruse a durat o jum. Oră, Răsboiul din Africa­ Sudică. Nu demult se anunţase că la Moder- River un întreg corp de Buri fusese dis­trus, o victorie complectă pentru armele en­gleze. Acum aflăm că în acea luptă au fost 1800 morţi şi răniţi, între cari un număr forte mare de ofiţeri, că chiar și generalul englez Methuen a fost rănit și că corpul bur n’a fost distrus, el a putut să se retragă în ordine. Ziarele oposiționiste engleze spun, că trebue să se sfîrșască odată cu aceste co­medii, dar guvernul e dator să comunice știri exacte, deoarece publicul, și mai cu seama familiile, ai căror fii sau rude se află pe câmpul de luptă, trebue se știe cum stau lucrurile acolo. * După o telegramă din Frere, Burii își concentrează toate forțele în vechile lor posi­­țiuni aproape de Colenso. Mai multe alte semne, trădază planul Burilor, de a împedeca trecerea trupelor engleze peste rîul Tugela. * Din orașul Cap vin ştiri despre tre­cerea în massă a africanderilor pe partea Bu­rilor. Proclamația generalului Buller, prin care admoniazâ pe locuitori să nu se resvrâ­­teasca contra autorităţilor engleze, africanderii au rupt-o și au călcat-o în picioare. * Un martor ocular comunică în „Haarlem Courant“ ştiri despre atrocităţi înfioratoare co­mise de englezi. Intre altele spune, că englezii au omorît 300 de prisonieri buni şi le-au tăiat degetele, ca să le ia inelele. Convocare Domnii acţionari ai societăţii comerciale pe acţii „Concordia“ din Sibiiu, se învită prin acesta la a II-a adunare generală or­dinară, care se va ţinea Sâmbătă în 23 Decembre 1899 în Sibiiu. (strada Baier Nr. 1.) Obiectele de pertractare sunt: 1. Raportul direcţiunei. 2. Bilanţul anual, şi raportul comitetu­lui de supraveghiere. Acei Domni acţionari, cari voesc să participe la acesta adunare generală, sunt rugaţi să-şi depună acţiile, eventual dovezile de plenipotinţă la cassa societăţii până cel mult joi în 21 Decembre la 5 ore p. m. (§. 24 din statute.) Direcţiunea Societăţii comerciale pe acţii „Concordia“. NOUTĂŢI Şedinţa publică a societ. „Andreiu Şaguna“. Societatea de lectură „Andreiu Şaguna“, a elevilor seminarului „Andreian“ învită la Şedinţa publică ce se va ţine Luni în 29 Novembre st. v., în memoria Marelui Archiereu Andreiu, în sala cea mare a edificiului nou seminarial. — începutul la 7 ore sera. — Ofertele benevole în favorul societăţii se vor curta cu mulţămită pe cale publică. — Programa: 1. „Iarna“, de C. Porumbescu, esecu­­tată de corul societăţii. 2. „Cuvânt oca­­sional“, rostit de Sebastian Stanca, cleric în cursul al II-lea. 3. „Dormi în pace“, poesie de A. Vlăhuţa, declamată de Zenovie Popovici, cleric în cursul al IlI-lea. 4 a) Ch. Dancia: „PetitsAirs varies“, pentru violină cu acompaniare de pian, esecutată de Cornel Popescu, cleric în cursul al IlI-lea. a) G. Bricciardi: „Fantasie din Travi­­a­t­a“, de Verdi, pentru flaut, cu acompaniare

Next