Telegraful Roman, 1899 (Anul 47, nr. 1-138)
1899-11-25 / nr. 125
510 tinsă a revoluţiei („lánca egy kiváló alakja a forradalomnak“). Să mai continuăm? Credem, că nu e de lipsă. Ca unii, cari ţinem la adevărul istoric şi respectăm umbrele eroilor morţi, fie şi ale contrarilor noştri, protestăm solemnei injuriei aduse poporului român de un funcţionar al statului, susţinut şi din sudarea şi jertfele alor 3 milioane Români vătămaţi şi jigniţi în sentimentele lor de pietate cătră un martir ideal al causei lor juste. Cuvintele, ce procurorul le-a rostit nu pot atinge sfânta memorie a celui ce azi odihneşte somnul de veci, dar ele vatămă adânc sentimentele tuturor Românilor. Şi oare e în interesul Maghiarilor să aţite mereu ura de rassă prin astfel de procederi necumpănite? Un scriitor maghiar subscris „T. R.“, a afirmat nu demult în un articlu publicat în „Pesti Napló“, că „sentimentul maghiar nu permite a triumfa asupra eroilor căzuţi“. Cum se împacă aserţiunea aceasta oare cu cel mai proaspăt debut al unui funcţionar maghiar ? E datoria guvernului să pună capăt astor fel de erupţii cari nu pot avea loc în cadrul unui proces. Politica trebue esclusă din sanctuarul justiţiei. Din parlamentul maghiar. Şedinţa de Luni a fost furtunosă, deoparte pentru chestia urcării luotei, presentată de referentul comisiei financiare Neményi Ambrus, iar de altă parte oposiţia a făcut mare sgomot la răspunsul dat de Széll interpelaţiei lui Barabás din causa lui „hier“. Oratorul oposiţiei Kossuth Ferencz, spune că partidul lui din principiu nu voteza nici o cuptâ, ce s’ar presenta, pentru că aceea stinghireşte independenţa ţării. Prim-ministrul Széli respunde, că la controlele militare au fost pedepsiţi acei reservişti, cari intenţionat au călcat ordinul de a se anunţa cu „hier“. Infamie, ruşine scandal! replică oposiţia. Interpelantele Barabás face apoi o aspră critică vitregei instituţii militare. Constată între aplauzele oposiţiei că faţă de iubirea iresistibilă, uriaşă, naivă cu care naţiunea se purtă cătră rege, bunăvoinţa şi iubirea inimei sale părinteşci nu o simte niciodată. — Se face votare nominală asupra luării la cunoscinţă a respunsului lui Széll şi casa ’1 primeşte cu 129 voturi contra 41. Din România Proiectele financiare-economice ale guvernului român. O impresiune dintre cele mai bune a produs mesagiul de tron român, care dă cea mai mare importanţă regularii finanţelor statului şi aflarea căilor celor mai potrivite penmai mult, el şi după morte trâiesce în fundaţiunea sa pentru poporul român. Gozsdu nu simpatisa cu Kossuth, pe Francisc Deak însă, despre care el afirma că se trage din o familie macedo-română, „Pescar“ cu numele, îl stima mult, şi Deak încă ţinea mult la el. Acestă încredere a atras o persecuţiune fără cumpăt din partea jurnalisticei române pentru definiţiunea, ce a dat-o el terminului „naţiune politică“ cu ocasiunea pertractării proiectului de lege pentru egala îndreptăţire a naţionalităţilor. El adecă faţă de propunerile celorlalţi deputaţi români a susţinut textul original al proiectului cu urmatoarea motivare : „Dacă aş şti că numai unul din colegii mei deputaţi maghiari interpretază terminul „naţiune politică unitară ungară“ astfel, ca sub aceea să se înţelagă numai naţiunea genetică maghiară, aş sprijini şi eu amendamentele colegilor mei Români, eu însă nu admit acesta, ci pe „naţiunea politică ungară“ o consider de „complexul“ tuturor naţionalităţilor din patrie, între cari şi elementul maghiar formază numai „naţionalitate.“ După Gozsdu, Fr. Deak a constatat corectitatea definiţiunii lui Gozsdu, ceea ce însă astăzi nu mai vor să recunoscă Maghiarii, nici chiar foştii deakişti. Pentru acestă cuvântare a luat la mând jurnalistica română, şi cuvântul „Complex“, folosit în batjocură, era identic cu Gozsdu până după maartea lui, când cu testamentul său a dovedit aceea, ce adeseori accentua în viaţă, când amicii îl reflectau la expectorările ziarelor exclamând: „După moartea lui vor vedea ei cine a fost Gozsdu !“ In 1867 a fost decorat cu ordul Leopoldin cl. III, iar în 1869 numit jude la Curtea supremă a Ungariei, în care funcțiune a stat până la moartea sa urmată la 22 Ian. (3 Febr.) 1870. Soţia primă a reposat în 2 Ian. 1863 şi la 8 Ian. 1864 s’a căsătorit cu Melania Dumtsa, de asemenea macedo-română, carea, dovadă însuşi testamentul lui Gozsdu, l’a îngrijit cu iubire la betrâneţele sale şi de care din recunoştinţă şi dânsul s’a îngrijit în mod generos, dându-i înmurinţă chiar şi la alegerea membrilor representanţei fundaţiunii sale. Fundaţiunea sa, despre care tractază articolul următor, i-a asigurat pentru toţi vecii un nume nemuritor între mecenaţii poporului român. (Va urma) TELEGRAFUL ROMAN tru desvoltarea economică. Acesta acţiune intensivă economică este urmarea miseriilor causate prin recolta slabă din anul acesta şi are de scop să delăture numeroase defecte economice din organisaţiunea industrială. Pe planul prim este pusă reforma băncii naţionale române. Capitalul social va fi urcat dela 12 la 24 milioane franci. Statutele se vor modifica astfel, ca se poată plasa în hârtii de stat române numai o parte din reserve, iar o mare parte din reserve va avea să o ţină în aur. La construirea de linii ferate, porturi şi alte zidiri mari etc., pe cari le executa până acum statul în regie proprie, e vorba a se lăsa teren de lucru capitalului privat pe viitor. In scopul acesta se vor supune oamerilor un şir de proiecte pentru favorisarea şi înlesnirea întemeierii de întreprinderi noue în România. înfiinţarea de sucursale în România va fi înlesnită pe viitor, delăturându-se obligamentul de a mai depune cauţiune. Apoi va cere guvernul împuternicirea de a arenda flota comercială, pentru favorisarea negoţului, unei societăţi, căreia i-va garanta statul un venit corespunzător, va introduce înlesniri în legea minieră pentru a protege exploatarea isvoarelor bogate de petroleu. In special pentru desvoltarea indutriei va lucra guvernul cu totă stăruința, va reforma dările directe, cu cari se speră un venit mai mare cu 12—15 milioane franci. Dacă va succede guvernului actual a resolva toate aceste acțiuni, în sensul liberal propus, desigur va fi făcut mult pentru desvoltarea economică a ţerei. Eră nouă în Macedonia. Sub titlul acesta cetim în „Ep.“ următoarele: „ Frecvenţia şcolilor române. Ştirile ce ne sosesc din toate părţile Macedoniei, anunţă că excelenta impresie ce au produs reformele d-lui Tache Ionesco în privinţa învăţământului românesc din acastă ţară, au dat acum resultate, la cari nici cei mai optimişti şi entusiaşti români nu s’au aşteptat. înscrierile în şcolile româneşti, mai ales şcolile primare urbane, sunt atât de mari, încât localurile sunt absolut neîncăpătore. Mulţi grecomani chiar au început să capete încredere în învăţământul românesc, înscrindu-şi copiii în şcolile române. Din acestă cauză câteva şcoli greceşti şi bulgăreşti au fost închise, deoarece n’aveau elevi. Tot aşa şi la şcoala comercială română din Salonic, înscrierile au fost mai numeroase decât şi-ar fi închipuit cineva. Iar la anul, ■ de sigur că înscrierile se vor îndoi, căci abia acum s’a vestit prin toate părţile Macedoniei despre deschiderea acestei şcoli atât de utile Românilor din Turcia. — Şcoala română din Neveasta. Mult mai semnificative sunt însă cele petrecute la şcoala primară urbană din târguşorul Neveasta. In acastă şcollă s’au înscris peste 100 elevi, şi cum localul şcoalei este absolut insuficient, toţi elevii şi institutorii în cap cu neobositul director al şcoalei, C. I. Chirana, au ocupat cu forţa şcolia comunală, gonind pe elevii grecomani cari sunt în număr de 30. De drept acesta şcoala comunală este a Românilor, căci locuitorii târguşorului sunt Români afară de câţiva grecomani bogaţi, Români renegaţi, cari în timpul din urmă au pus stăpânire pe şcală, dându-i pe seama unor institutori greci. Bineînţeles că grecomanii s’au revoltat de ocuparea cu forţa a şcolei comunale, şi s’au grăbit să reclame autorităţilor turceşti din localitate. S’a făcut o anchetă minuţiosă la faţa locului, s’a studiat origina şcolei, precum şi drepturile precomanilor. In cele din urmă însă autorităţile turceşti au dat dreptate Românilor, decizând că şcola e a acelora cari sunt în majoritate, adecă a Românilor. Locuitorii din comună au făcut apoi mari ovaţii autorităţilor turceşti. Conferenţa preoţescă din Selişte. Sâlişte, 16 Nov. 1899. Luni în 15 i. c. preoţii din tractul Sălişte s’au întrunit în „sala festivă“ a şcriei din loc în conferenţa anuală. Presenţi au fost 16 preoţi din 20. După invocarea satului Duch, dl administrator protopopesc Petru Iuga deschide conferenţa primă preoţescă prin o cuvântare acomodată, prin care arată însămnătatea cea mare a întrunirilor, precum şi bucuria şi mulţumirea sufletescă ce trebue se o simtă fiecare preot acum, când îi este dată posibilitatea, graţie bunătăţii şi înţelepciunei Excelenţiei Sale dlui Archiepiscop şi Metropolit Ioan Meţianu, de a se împărtăşi fiecare de preţiosele foioase câştigate în întruniri , propune a se exprima Excelenţiei Sale recunoştinţa şi omagiile de iubire prin o telegramă. Conferenţa primesce cu mare însufleţire aceasta propunere şi se expedeaza imediat telegrama propusă, de următorul cuprins: „Preoţimea tractului Seliste, întrunită în conferenţă, exprimă omagiile de iubire şi ascultare flască Exelenţiei Voastre, dorindu-le ani fericiţi îndelungaţi întru prosperarea bisericei încredinţate înţelepte-Vei păstoriri“ Se alege de notar dl Nicolae Neamţu, iar de bărbaţi de încredere domnii Ioachim Muntean şi Ioan Popa. După acestea parochul Ioachim Muntean din Gura rîului propune şi conferenţa primesce cu mare însufleţire a se lua la protocol urmatoarele : „Ne ţinem de cea mai plăcută datorinţă a da expresiune sentimentelor noastre de loialitate, iubire fiiască şi adânc simţită recunoscinţă cătră Eminenţia Sa I. P. S. nostru Domn şi Stăpân, Archiepiscop şi Metropolit loan Meţianu pentru solicitudinea părintescă dovedită între altele şi prin inaugurarea conferenţelor preoţesci, pe cari le considerăm de prea necesare şi folositoare, din care cau să ne şi exprimăm ferbintea dorinţă, ca ele să se menţină şi pe viitor cu cerc de activitate cât mai larg, ca în acest chip să i se dee şi clerului nostru putinţa de a se ocupa înadins de soartea sa, după cum se întâmplă aceasta de timp îndelungat cu corporaţiunile mireneşti“. Se dă cetire instrucţiunei speciale referitoare la conferinţele preoţesei, dată de bunul nostru archiereu. Aceasta instrucţiune din toate punctele de vedere forte instructivă, ar trebui ca fiecare preot şi cărturar al bisencei noastre să o aibă vecinie înaintea ochilor lor. In ea se cuprind sfaturi pnvitoare la „cum s’ar putea desvolta mai cu suces invăţământul confesional“, „cum s’ar putea desvolta tot mai mult simţul religios“ şi în urmă „cum se se sporeasca venitele bisericesci“ şi prin aceasta ameliorarea dotaţiunei preoţesci. Adevărat părintesci sfaturi sunt acestea! Ce frumos şi vast teren le este deschis preoţilor noştri! Dacă numai în parte preoţimea noastră şi-ar împlini cu conscienţiositate chemarea sa, atunci ne am croi o serie cu mult mai subzătare. Când preoţimea noastră va ajunge a fi conştie de însemnătatea cuvintelor bardului nostru naţional, „Preoţi cu crucea în frunte“, atunci, atunci . . . viitor de aur românimea are . . . Presidiul pune spre desbatere punctele cuprinse în cerculariul archieresc cu Nr. 7749 Preş. Membrul Ioan Manta e de părere ca în viitor singuraticile puncte menite spre desbatere să se încredinţeze mai înainte unor membri, cari apoi să presenteze elaborate compacte, pe basa cărora se va înlesni foarte mult discuţia asupra lor. (Va urma). Revistă externă Exposiţiunea din Petersburg. Ţarul şi Ţarina au visitat în zilele acestea exposiţiunea de artă şi industrie austro-ungară din Petersburg, însoţiţi de ministrul plenipotenţiar, baronul Aehrental. Ţarul a răspuns unei cuvântări din partea directorului, exprimându-şi adânca sa satisfacţie pentru aceasta exposiţie, şi mai ales pentru acele obiecte expuse, cari aparţin Monarchului nostru. Cu acelaşi interes, părechia suveranilor Ruşi a visitat obiectele Croaţiei, Galiţiei ş ale teritoriilor ocupate. Apoi Ţarul şi-a ales tabloul „L’Annenciation“ şi mai multe vase. Ţarina de asemenea, mai multe vase. Visita părechei imperiale ruse a durat o jum. Oră, Răsboiul din Africa Sudică. Nu demult se anunţase că la Moder- River un întreg corp de Buri fusese distrus, o victorie complectă pentru armele engleze. Acum aflăm că în acea luptă au fost 1800 morţi şi răniţi, între cari un număr forte mare de ofiţeri, că chiar și generalul englez Methuen a fost rănit și că corpul bur n’a fost distrus, el a putut să se retragă în ordine. Ziarele oposiționiste engleze spun, că trebue să se sfîrșască odată cu aceste comedii, dar guvernul e dator să comunice știri exacte, deoarece publicul, și mai cu seama familiile, ai căror fii sau rude se află pe câmpul de luptă, trebue se știe cum stau lucrurile acolo. * După o telegramă din Frere, Burii își concentrează toate forțele în vechile lor posițiuni aproape de Colenso. Mai multe alte semne, trădază planul Burilor, de a împedeca trecerea trupelor engleze peste rîul Tugela. * Din orașul Cap vin ştiri despre trecerea în massă a africanderilor pe partea Burilor. Proclamația generalului Buller, prin care admoniazâ pe locuitori să nu se resvrâteasca contra autorităţilor engleze, africanderii au rupt-o și au călcat-o în picioare. * Un martor ocular comunică în „Haarlem Courant“ ştiri despre atrocităţi înfioratoare comise de englezi. Intre altele spune, că englezii au omorît 300 de prisonieri buni şi le-au tăiat degetele, ca să le ia inelele. Convocare Domnii acţionari ai societăţii comerciale pe acţii „Concordia“ din Sibiiu, se învită prin acesta la a II-a adunare generală ordinară, care se va ţinea Sâmbătă în 23 Decembre 1899 în Sibiiu. (strada Baier Nr. 1.) Obiectele de pertractare sunt: 1. Raportul direcţiunei. 2. Bilanţul anual, şi raportul comitetului de supraveghiere. Acei Domni acţionari, cari voesc să participe la acesta adunare generală, sunt rugaţi să-şi depună acţiile, eventual dovezile de plenipotinţă la cassa societăţii până cel mult joi în 21 Decembre la 5 ore p. m. (§. 24 din statute.) Direcţiunea Societăţii comerciale pe acţii „Concordia“. NOUTĂŢI Şedinţa publică a societ. „Andreiu Şaguna“. Societatea de lectură „Andreiu Şaguna“, a elevilor seminarului „Andreian“ învită la Şedinţa publică ce se va ţine Luni în 29 Novembre st. v., în memoria Marelui Archiereu Andreiu, în sala cea mare a edificiului nou seminarial. — începutul la 7 ore sera. — Ofertele benevole în favorul societăţii se vor curta cu mulţămită pe cale publică. — Programa: 1. „Iarna“, de C. Porumbescu, esecutată de corul societăţii. 2. „Cuvânt ocasional“, rostit de Sebastian Stanca, cleric în cursul al II-lea. 3. „Dormi în pace“, poesie de A. Vlăhuţa, declamată de Zenovie Popovici, cleric în cursul al IlI-lea. 4 a) Ch. Dancia: „PetitsAirs varies“, pentru violină cu acompaniare de pian, esecutată de Cornel Popescu, cleric în cursul al IlI-lea. a) G. Bricciardi: „Fantasie din Traviata“, de Verdi, pentru flaut, cu acompaniare