Telegraful Roman, 1899 (Anul 47, nr. 1-138)

1899-11-25 / nr. 125

de pian, esecutată de Emilian Târ­chilă, cle­ric în cursul al III-lea. 5. „Ca­f­ea d­e mij­loc, e c­a­f­e­a d­e aur“, disertaţiune de vice-preş. Constantin Flămând, cleric în cur­sul al III-lea. 6. C. Dumitrescu, „Reverie“, esecutată de orchestra societăţii. 7. „Scena I şi 11 din Despot Vodă“, de l7. Alexandri, predată de Zenovie Popovici şi Iuliu Neamţu, clerici în cursul al III-lea. 8. a) „Iţ­i­ gân­deşte“, anecdotă de T. Speranţă, declamată de Ioan Sporea, pedagog în cursul I.; b) „Caii Ţiganului“, anecdotă de T. Spe­ranţă, declamată de Vasile Miruda, pedagog în cursul al II-lea. 9. a) „Foi­e verde de t­r­if­o­­­u“ şi b) „Tot ţi-a­m zi­s“ de T. Po­povici, executate de corul societăţii. * Linia telegrafică între Budapesta şi Londra, a fost deschisă Luni. Acastă li­nie e de 2200 km. E cea mai lungă linie telegrafică a continentului. * Şedinţă festivă la socret. „Petru Maior“. Societatea de lectură „Petru Maior“ a universitarilor din Budapesta invită la şe­dinţa literară festivă, ce se va ţine Luni în 11 Decembre n. 1899 (29 Novembre v., în presera Sf. Andreiu).­­ Contribuirile benevole făcute cu aceasta ocasiune în favorul societăţii se primesc cu mulţumită şi se vor chita publice. Programa: 1. Cuvânt de deschidere, rostit de preşedintele societăţii, Aurel Cioban, stud. jur. 2. Marş, executat de orchestra societăţii. 3. Andreiu Şaguna, disertaţiune de Vasile Stan, stud. fil. şi teolog absolut 4. „La mormântul marelui Andreiu“, de D. Cunţan, exec. de corul societăţii. 5. Satira III (fragment) de M. Eminescu, declamată de Romul Secoşian, stud. jur. 6. a) „ glas de mângăere, romanţă de E. Carini ; b) „Sârica din Arţari“, eşec, de orchestra societăţii. 7. „E­u“-­ în faţa artelor, disertaţiune de Alexandru Bogdan, stud. fii. 8. „Herşcu Bocce­­giul“, canţonetă de V. Alexandri, predată de Aurel Bratu, stud. fii. 9. Marş ostă­şesc de N. Popovici, eşec, as­corul societăţii. 10. a) „Poetul pictor“, serenadă; b) „Sârba dragostei“,­ eşec, de orchestra societăţii. # Dr. Francisc Smolea, vestitul băr­bat politic polon, fost odinioara preşedintele Reichsrathului vienez, a reposat Luni în Lem­berg, în vârstă de 89 de ani. Smolea a fost totdeauna un devotat luptător al ideii slave. Presidiul dietei austriace a condolat telegra­fice fiiului reposatului, care e profesor în Lemberg, înmormântarea se va face pe chel­tuiala statului.* Politică şi caricatură. Foi umoristice franceze ca „Le Rire" şi „Carricature“ au început în timpul din urmă a-şi face ocupa­ţie predolecta din luarea în zeflemea a reginei Angliei, Victoria, presentându o în fel şi fel de tablouri grotesci. Un număr al foii „Le Rire“ cuprinzând batjocuri la adresa Victo­riei a avut o trecere colosală la Francezi. In câte­va ore s’au vândut toţi numerii şi a trebuit se se tipărască a doua ediţie, care încă s’a epuisat în scurt timp. Englezii fi­reşte s’au turburat mult de acastă purtare a Francezilor, şi în unele cercuri se pornise deja un curent de boic,stagiu contra exposi­­ţiei, ce se arangiază anul viitor în Paris. Caricaturistul Viliette a fost de judecat în Londra, in contumaciam. Ba se svo­­neşte, că pe regina Victoria încă n-ar fi că­trănit mult lucrurile acestea, şi iarna asta nu­ o va petrece în Franţa, cum făcea în trecut, ci în Italia. Ziarele seriose şi calme franceze, ca „Journal des Débats“ au băgat de samă primejdia ce poate să ascundă în sine procedura foilor umoristice şi în articii bine cumpăniţi înfierau acestă nesocotinţă a lor. După cum se telegrafeză acum din Pa­ris, preşedintele camerei de comerciu a En­glezilor din capitala francesă, a adresat ziarului „Matin“ o scrisoare, în care spune, că omenii serioşi din Anglia au luat posiţie contra boi­cotării exposiției, dar tot­odată dorește, ca și francesii să dea pace Englezilor şi mai ales să nu batjocurască pe regina Victoria. De altfel mişcarea din Anglia şi-a ajuns scopul, deoare­ce guvernul frances a dat ordin să se confiște foaia, care publicase caricaturi vătă­­mătore despre regina Victoria. * Bustul lui Socrates. Din Roma se vestește, că cu prilejul ultimelor săpături de acolo, s’a descoperit un bust de marmoră a lui Socrates. Acestei fericite descoperiră i­ se atribue foarte mare preţ. * Promoțiune. D-l litu Malaiu, fiiul profesorului gimn. Dr. I. Malaiu din Năsăud, a fost promovat Sâmbăta trecută la univer­sitatea din Budapesta, la gradul de doctor în ştiinţele juridice. Felicitări! * Secta „adventistă “ încă în anul trecut a început a se înjgheba aici la noi în Transilvania o sectă noua, sub numirea „secta adventiştilor de-a şeptea zi.‘­ Acastă sectă, răspândită mai ales în Anglia, Belgia, Orlan­­dia şi cu deosebire în Statele­ Unite, urmază nişte principii religionare mult asemuitore cu ale jidovilor, întru­cât şi ei recunosc ca carte autoritativă numai testamentul vechiu şi ser­­bază ca zi de repaus în loc de Duminecă Sâmbăta, şi încă cu o rigoare mai altfel ca Jidovii. La noi a fost propagată prin un ex­­mis al sectarilor din America, J. I. Iluener­­gardi, care şi-a început acestă misie aposto­lică mai întâi printre Saşi, dar cu puţin suc­ces. Acum el se află în Cluj, unde în toata Vinerea şi Dumineca ţine prelegeri din Bi­blie Ungurilor, a căror limbă încă şi-a însu­şit-o în curs de un an. * Vice-consul înşelător. Din Bruxella se anunţă, că zilele trecute a fost arestat acolo vice-consulul grec Teophilados, împre­ună cu amoreza lui. Arestarea s’a făcut pe motiv, că în contra lui Teophilados s’au ri­dicat grave acuse de defraudări. In urma cercetărilor s’a aflat, că Teophilados era ca­pul unei bande de înșelători, ai cărei mem­bri făceau în diferite capitale europene es­crocherii îndrăsnețe. Banda acâsta a păgubit banca centrală din Antwerpen cu 30,000 franci, o bancă din Paris cu 150,000 franci, o bancă din România cu 50,000 franci. Probabil că Teophilados va fi trimis la Bu­cureşti, unde poliţia de mult cârcă să pună mâna pe acesta bandă internaţională de es­­crochi.* Klas, că el va posti 20 de zile într’una. A răb­dat el vr’o 6 zile. In a șasa zi însă a fost găsit leșinat de foame. A trebuit să se spargă ușa — cheia era la Ruta! — ca să­’l poata scoate. „Viteazul“ Succi, dus în spital, s’a pus cu zor pe înfulicate. După ce însă s’a mai în­­trămat, tot el de cătră pădure , că de ce nu i-au dat pace, că el răbda și mai departe !.. * Inimă pentru inimă. Din Nizza se vesteşte, că în 28 Nov. n. s’a împuşcat acolo un tinăr pictor italian Antonio Cebrelli. Ne­norocitul se îndrăgostise nebuneşte într’o fru­­mosă cocoină engleză, Mary Robb, care ve­nise cu părinţii sei la Nizza, spre a’şi căuta însănătoşare, suferind de bilă de pept. Fru­­m­oasa Miss nutria acelea­şi sentimente de iu­bire faţă de pictor. Părinţii ei rusé nici nu voiau să audă de o eventuală legătură între cei doi amorezaţi. Biata fată s’a rugat mult de părinţi, ca să-’şi dea binecuvântarea, că de unde nu, ea se omoră ! Dar în zădar. Acum nu de mult fiind ea din nou bruscată din par­tea părinţilor, acesta a avut un aşa efect asupra ei, încât, slabă cum era, din peptul ei sdruncinat a năpădit-o sângele, şi nu preste mult a murit. Pictorul desnădăjduit acum cu desăvârşire, a aşteptat până au îngropato, apoi s’a dus la mormântul proaspet şi acolo şi-a slobozit un glonţ în inimă! TELEGRAFUL ROMAN. Din cercurile Reuniunii agricole aflăm, că dl Victor Iordăşianu a abzis din postul de secretar al Reuniunii agricole române. * Viptul voluntarilor. Precum se ştie, la miliţie faţă cu voluntarii cari servesc pe cheltuiala statului, nu se face excepţie nici în ce priveşte viptul. Trebue să se mulţu­­mască şi ei cu ceea­ ce mâncă ori­ce recrut de rând. Aveau înse până acum privilegii în astă privinţă voluntarii pe spesele proprii. Ei puteau să se resfeţe şi în de-ale mân­cării, pe la birturi elegante — fireşte pe so­­cotala proprie. De acum înainte înse li se va interzice şi lor acest favor. Ei vor ave­a se în­destuli cu viptul pregătit în culina militară, în rând cu voluntarii mai sărmani Deosebirea între ei va fi numai, că voluntarii bogaţi vor plăti pentru prânz, iar cei săraci îl vor primi gratuit.•* Asociaţia socialiştilor ruşi. Ideile socialiste până acum tocmai acolo au aflat terenul cel mai neproductiv, unde situaţia ţerănimei e mai masteră,­ în Rusia. Tenden­­ţele de îmbunătăţire a stării aposatare a ţă­ranilor aci s’au făcut totdeuna în ascuns, pentru­ că absolutismul rusesc sufoca cu mână satanică ori­ce pornire reacţionară. Cunoştem terorismele crâncene săvârşite prin anii 70—80 asupra revoluţionarilor nihilişti.­­ Acum mai nou „revoluţionarii“ socialişti din Rusia au în­fiinţat o nouă asociaţie, bazată pe principii democratice, sub firma „înfrăţire pentru apă­rarea drepturilor poporului“. Programul aces­tei „înfrăţiri“ e: apărarea ţerănimei, neinţiată în legile statului, contra opresiunilor ilegale; lupta contra tendenţelor autorităţilor ţerii de a crea un nou soiu de feudalism ; exoperarea unui loc cinstit în legislaţiunea ţerii şi pe sama ţărănimei şi a clasei muncitoare ; deplina ega­litate înaintea legii, etc. * Bacei li furaţi. In Budapesta s’a în­tâmplat mai alaltăeri un furt ciudat. Din o trăsură ce mergea cătră institutul de desinfec­­tare s’au furat mai multe rufe de ale bolna­vilor morţi de bolă contagiosă. Rufele erau pline de bacei­li.* Un Succi în Timişora. In Timişora s’a făcut d’ăunăzi un pariu interesant. Un tapiţer cu numele Szentner Mátyás s’a ră­­măşit pe 50 de fi. cu un anumit Ruta Mi­* Testamentul unei femei excentrice. In San Francisco a murit nu de mult o femee, care în toată viaţa sa era cunoscută ca excentrică şi bizară. Şi ea a ştiut să se facă „interesantă“ şi la morte. A lăsat prin testament, ca tru­pul ei mort să fie îmbrăcat în metasa, în jurul gâtului să­ se lege panglică roşie cu fundă rosa, în mână se­ se pună trei trandafiri galbini, apoi aşezându-o într’un sicriu de a­­banos, căptuşit cu atlas roşu-crunt, să o in­cinereze, şi cenuşa se-o împrăştie de pe vâr­ful „statuei libertăţii“ din New-York în toate cele patru regiuni ale lumii.—Bărbatul „in­consolabil“, spune-se, a executat întocmai tes­tamentul neuitatei sale consorte! Reflexiiune la replica d­lui Lazar Tritean, publicată în anii 99, 100 şi 101 ai „Tele­grafului Român“. Stimate Domnule! Eu nu voi fi aşa lungă la vorbă, mai ales că ce am zis prima ora, tot acesta sus­ţin şi acum. Omenii sunt mulţi cu multe idei, însă nu trăim în epoca certelor, în dis­cuţia nostră nu e cârtă, fiecare îşi dă păre­rile sale. Dar nici noi femeile nu ne a­­prindem toto pară, cum zici D-ta, suntem mult mai înţelepte. Dacă câte­odată luăm condeiul în mână, de loc facem crime, — nu mai suntem „modeste“ şi pentru că am crescut în „Closter“, spunând adevărul, ne lăudăm. Pe când eram în „Closter“, aveam o profesoară de pian română, fată orfană, pe care rudele mult o sfătuiau să intre la că­lugăriţe, că aşa ei ar fi moştenit averea ei, dar preacuvioasele Marie, pe cum­­ ta le nu­meşti, mult o disg­ustau de cariera acesta şi mai ales stariţa îi zicea, că e păcat să se despartă de lume şi să-şi înmormânteze frum­­seţa şi tinereţele între păreţii „Closterului“, cea­ ce dânsa a onorat iubiţilor mei părinţi mai târziu, când petrecea mult la noi. Azi e soţie de advocat în Bihor, sti­mată şi iubită de toţi şi tote; în casa ei tot româneşte se vorbeşte, fiind­că ea s’a năs­cut română, deşi a fost crescută în „Closter". Pe d-şarele de care e vorbă şi eu le cunosc în persona. Sunt trei surori, şi în orăşelul acela unde D-lor locuesc, este și institut român. — Așa e, pentru una două sufer tate. Precum stim eu informată, d-sarele după mamă nu ar fi române, dar în Bihor în unele case nu e la modă limba română. (Destul de trist! — Red.) In institutul român am avut colege din Bihor, care n’au venit din „Closter“, ci de acasă şi nu ştiau româneşte dar cu colegele lor numai atunci vorbiau româneşte, dacă profe­­soarele sau guvernantele ie pedepsiau, alt­cum intre ele tot ungureşte vorbiau. Pe acestea nu învăţăturile bizare din „Closter“ le-au în­străinat, ci simţul lor. Apoi cunosc şi fete de la Sibiiu, care nu au amice române şi nici în casă nu vorbesc româneşte. Eu numai „Closterul" şi şcola din Sibiiu le aduc nainte, căci D-ta le ai luat obiect. Nu voiesc se apăr „Closterul“, dar aceea susţin, că şi noi avem lipsă de mai multe limbi în viaţa noastra. D-ta zici că mi-ai atins neplăcut ambiţia creşterii din „Closter“, mă rog cu acesta nu numai per­­soana mea e atinsă, căci la călugăriţe am stat doi ani, dar în pensionat român vre-o trei-patru. 511 Nu creşterea din „Closter“ hotăreşte, ci atragerea şi simţul nobil ce-l are fie­ care fiinţă cătră limba maternă. Sunt multe doamne bătrâne, cari sunt mai însufleţite românce, de­şi pe atunci nu erau şcole româneşti, u­­nele au fost crescute prin pensionatele noas­­tre, altele chiar şi prin România, — însă numele lor îl fac, poate şi D-ta le cunoşti, nu voesc să vorbesc rău de nimenea, dar eu din esperinţă fac toate aceste observări. După părerea mea nu şcola hotăreşte, ci casa şi societatea, ce o avem după ce ve­nim acasă; într’un an doi nu adoarme în noi cu totul simţul de românce, ca părinţii să nu ne potă deştepta şi inspira eară simţul na­ţional. Acâsta nu în interesul meu am făcut-o, ci în al multora din jurul meu, cari fiind mai multe la părinţi nu le-au putut ţine mulţi ani la scule, ci le ţin părinţii un an în „Closter“, unul în institutele din Arad, Blaj sau Braşov, şi se sîmt fericiţi că au putut creşte şi fetiţele pe lângă spesele mari ce le au cu băeţii pe la gimnasii şi univer­sităţi. Nu înţeleg, ce poate fi causa, că la Sibiiu sunt puţine fetiţe, până când prin alte institute române sunt câte 30—40, adevărat că în Arad plătesc 14 fi. lunar, în Blaj şi Braşov 12 fi., la Sibiiu poate mai mult. Ro­mânii însă dispun de venite mici, dar o altă causă poate fi îndepărtarea. Referitor la secretele cărţilor funduare tinerii din părţile noastre sunt modeşti şi mai ocupaţi de­cât să aibă timp a căuta averile oamenilor. La articolui lui Baba-Novac nu răspund decât că, poate anii trecuţi am fost copilă, şi timpul mi-l petreceam cu studiatul, nu-mi rămânea şi pentru cetirea foilor; poate o sti­mată domna Ţi-ar putea răspunde mai mult despre Baba-Novac. Noi nu aşteptăm din partea d-vastră complesanţă şi să fiţi sclavii noştri, Doamne fereşte, dar se zice despre un tiner cavaler, dacă e afabil faţă de o damă sau ori de cine, că e cult, şi aşa el singur se face plăcut tuturor câţi îl cunosc. Iarăşi mă subscriu „modestă“, deşi d-ta zici că nu mi­ se cade. Dar numele acesta aşa bine mi­ se potriveşte şi cu înfăţişarea mea. Mă recomand pentru totdauna: Modesta Româncuţă din Podgoria Aradului. Dare de seama şi mulţumită publică. Suntem în plăcuta posiţie de-a aduce, pe lângă mulţumită noastra, la cunoştinţa onor. public, că din prilejul convenirii sociale a tinerimei din loc au incurs următorele su­­prasolviri: Dela I. P. S. Sa­u­l loan Meţianu, Archiep. şi Metropolit 10 fl. ; De la Ilustr. Sa d­ l Dr. Ilarion Puşcariu 1 fl.; d-na Maria Cosma 2 fl ; d-ra Sabina Brote 1 fl.; dl Dumitru Cunţanu, 50 cr.; N. N. 1 fl.; dl A. Ciat, 50 cr.; dl Dr. Amos Frâncu, 1 fl.; dl locot. Ro­mul Moga, 50 cr.; dl Dr. loan Popp, med. de stat major 2 fl.; d na Dr. Stefan Păcura­­riu 1 fl.; dl adv. loan A. de Preda, 2 fl.; dl Candid Popa, înv. 1 fl.; dl adv. Dr. Octavian Russu, 2 fl.; d-na I. Rebega, 1 fl.; dl căpitan Constantin Stezar, 1 fl. Ear din Selişte dela dnii Dumitru Banciu, farmacist şi Dr. med. Nicolae Comşa, câte un fl. Total 29 fl. 50 cr. Venitul curat de 18 fl. 3 cr. se va transpune la fondul pentru monumentul ma­relui Şaguna, Sibiiu, în 7 Dec. n. 1899. Pentru tinerime: P­­dineu Al. Vasilie controlor cassar Varietăţi (.Palmele în teatru.) Doi actori nu pu­teau — cine ştie din ce motive — să se înţe­­lâgâ şi se certaseră de curând. Intr’o sarâ, pe când jucau în actul al 3-lea al unei drame, unul din actori cârpi o palmă zdravănă duşmanului seu, care nu în­­târzia să-i răspundă la fel cu o palmă ţâpănă. Publicul, care credea că acesta se prescrie chiar în piesă, a început a aplauda nebun, căci nici­odată nu fuseseră aşa de naturali cei doi actori de cât în momentele când s’au pălmuit. Și drama care până aci nu fusese toc­mai băgată în samă, a fost slăvită în sara aceea. Când fusă, a doua soră, actorii, în a­­celaș rol, nu se mai gândiră să se pâlmuască — căci se împăcaseră peste zi — publicul a început să facă un zgomot infernal, strigând : „palmele, palmele“. Actorii n’au avut încotro şi a trebuit se se pălmuiască spre a se asigura succesul piesei. Cei doi actori, cari au făcut din o­ dramă mediocră, o piesă cu succes, au pri­mit din partea direcţiei câte o bună re­compensă.

Next