Telegraful Roman, 1900 (Anul 48, nr. 1-146)
1900-10-14 / nr. 115
Ar. 115 Sibiiu, Marţi 17/30 Octobre 1900. Anul XLV 111 ABONAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 14 C., 6 luni 7 C., 3 luni 3 C. 50 fii. Pentru monarchie pe an 16 C., 6 luni 8 C., 3 luni 4 C. Pentru străinătate pe an 24 C , 6 luni 12 C., 3 luni 6 C. Apare Marţia, Joia şi Sâmbăta. Pentru abonamente şi inserţiuni a se adresa la Administraţiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45 Corespondenţele sunt a se adresa la Redacţiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 46. Epistolele nefrancate se refusă. — Articolii nepublicaţi nu se înapoiază INSERŢIUNILE Pentru odată 14 Al., — de două ori 24 fll., — de trei ori 30 fll. rândul cu litere garmond. După congres. A trecut o săptămână dela încheierea sesiunei ordinare a congresului nostru naţional bisericesc, aproape întrăgă presa noastra a publicat rapoarte despre lucrările congresului, despre discusiunile obiective şi calme sub tot decursul sesiunei congresuale, şi au publicat ziarele şi condusele luate de congres pentru binele şi desvoltarea instituţiunilor noastre bisericesci. Se cuvine, ca acuma după o săptămână să facem o reprivire asupra lucrărilor congresului şi să scoatem la ivălă condusele cari tate mai adânc în viaţa nostră naţională bisericască la primul loc trebue să accentuăm viul interes pentru desvoltarea şi consolidarea instituţiunilor noastre bisericesci, care a umbrit lucrările congresului, şi calmitatea cu care s’au desbătut şi decis cestiunile importante din sinul congresului. Un asemenea viu interes, o asemenea calmitate ne umple inimile de veselie, cu încredere privim în viitoriul bisericei noastre. S’a adeverit şi de astădată, că toţi suntem pătrunşi de cuvintele Apostolului : „Îngăduiţi unul altuia cu dragoste, căci zilele grele sunt. “ Dragostea cătră biserică a condus şi de astădată lucrările congresului nostru naţionalbisericesc, şi ele vor fi pentru binele bisericei. Singuraticele rapoarte ale consistoriului metropolitan ne dau putinţă să ne orientăm asupra numărului general al tuturor afacerilor noastre bisericesci. Nu vom întră acuma în special analizând încât am făcut progrese în periodul dela 1897 încoce, şi încât în unele şi altele doar am stagnat, sau am dat indrept doar. Lucrarea aceasta o vom face cu altă ocasiune, şi va trebui inomis să o facem după ce vor fi publicate singuraticele rapoarte ale consistoriului metropolitan, în cari în cifre este esprimat întrucât în unele am dat înainte, sau am stagnat. Ajunge la locul acesta si accentuăm că în general am făcut progrese, şi în raport cu greutăţile de tot soiul am făcut progrese cari ne pot mulţămi. S’a ameliorat în câtva sartea clerului nostru, şi articlul de lege XVIII. din 1898 privitoriu la întregirea dotaţiunei clerului nostru, dacă disposiţiunile legei vor fi cu bunăvoinţă executate, poate deveni un isvor de bunăstare, de înaintare pentru biserica noistră. Executată acestă lege cu cugete reservate, cu rele intenţiuni pentru biserică şi pentru ale ei instituţiuni, ea poate deveni un isvor de cele mai regretabile complicaţiuni, un isvor de conflicte între preoţime şi autoritatea bisericască. Totul atârnă dela modul cum legea va fi executată în viitoriul cel mai de aproape. S’a ameliorat în mod simţitoriu sartea învăţătorilor noştri prin article de lege XXVI, din 1893, care formază dotaţiunea învăţătorilor noştri, şi legea acesta poate deveni şi ea isvor de bunăstare, isvor de înaintare pentru biserica nostra. Cele zise despre legea privitóare la întregirea dotaţiunii preoţimei le putem aplica şi la, legea privitóre la întregirea dotaţiunii învăţătorimei, şi acelea atât cu privire la avantagiele din o aplicare dreptâ şi cu bunăvoinţă, cât şi cu privire la desavantagiele din o aplicare cu tendenţe reservate, duşmanose instituţiunilor noastre bisericesci. Din cele esperiate până acuma beneficiile venite dela stat sunt în favorul bisericei noastre, şi ele sunt menite a ridica niveul cultural în sinul preoţimei şi al învăţătorimei noastre, şi cu acela nivoul moral, care este forţa noastru în biserică, pentru că la noi nivoul moral a crescut totdeuna în măsura în care am putut promova nivoul cultural. Cifrele seci din rapoartele consistoriului metropolitan vorbesc în favorul nostru, sunt pentru aprecierile noastre. O cestiune de mare importanţă pentru desvoltarea şi consolidarea instituţiunilor noastre bisericesci a fost pusă din nou în discusiune în congresul din sesiunea acesta, şi a fost promovată cu un pas. Interese mai înalte bisericesci reclamă cu înteţire, ca să se pună în practică planul fericitului Şaguna cu înfiinţarea de episcopii noue. Consistoriul metropolitan pe urmele fericitului Şaguna mergând, şi considerând planul de împărţire lucrat de răposatul metropolit Miron, a fost pentru trei episcopii cu centrele: Oradea-mare, Timişora şi Cluş. Interese mai înalte bisericesci reclamă, ca părţile nordice ale Transilvaniei să aibă un episcop cu reşedinţa fie în Cluş, fie în Deş, fie în Gherla, spre a împlini mai cu înlesnire trebuinţele credincioşilor noştri din acele părţi. Asemenea stăm cu Oradea-mare şi cu părţile bănăţene. Ce înmurinţă poate avea un archiereu cu vocaţiune, ni-a dovedit biserica greco catolică română, care din interese mai înalte bisericesci încă înainte cu 50 de ani spre a paralisa lucrările Marelui Şaguna pentru restaurarea vechei noastre metropolii, a solut esopera ridicarea episcopiei unite de Făgăraş la rangul de metropolie şi înfiinţarea de două episcopii noue, una pe teritoriul Ardealului cu residenţa în Gherla, una în părţile bănăţene cu residenţa în Lugoş. Ceea ce alte biserici înainte cu 50 de ani au făcut spre a paraliza lucrările noastre, nu este permis să mai întrelăsăm noi, dacă voim să propăşim cu mai repezi paşi. Atacurile cari pentru aceste instinţe ale noastre ne vin din partea pressei ultramontane, trebue să fie un puternic stimul, ca noi să dăm înainte. Voim să conservăm ce avem, voim să desvoltăm instituţiunile noastre bisericesci şi să dăm mângâiere credincioşilor noştri. Aceasta este datorinţa noastră, şi dela aceasta atacurile neamicilor noştri să nu ne abată. Nu interese personale conduc lucrările noastre, ci binele bisericei, care este vecinică, şi în al cărei serviciu stăm cu toţii, mare şi mic, după cum ne-a lăsat bunul Dumnezeu. In decursul desbaterilor congresuale cu pietate am cugetat la bărbaţii cari prin faptele lor pildă vină ni-au lăsat, cum avem să iubim biserica, cum avem să răbdăm pentru ea, cum avem să lucrăm pentru ea. In decursul desbaterilor congresuale cu pietate ni-am ridicat ochii inimilor noastre spre ceriu la Dumnezeu Mântuitoriul nostru, care ne-a ajutat să întrunim toate puterile în o unică metropolie, să simţim cum bate inima românului ortodocs bănâţan, cu cea a ungureanului, bihoreanului şi ardeleanului, să simţim că una suntem în iubirea cătră biserică, una în lucrările noastre, una în instiinţele noastre, una în aspiraţiunile noastre. Şi aici zace forţa noastră. Câtă vreme Duchul înţelepciunei, Duchul înţelegerei, Duchul temerei de Dumnezeu va adumbri lucrările noastre în suprema corporaţiune legislativă a nostru, în congresul naţional-bisericesc, vom fi o biserică tare, o biserică cu putere de viaţă, vom fi toţi pentru unul şi unul pentru toţi, şi atunci şi porţile iadului se vor sdrobi de tăria voinţei noastre. FOIŞORĂ Asociaţiunea la Băile Herculane. (Urmare.) Balul. Drăgălaşele domnişare şi tinerii noştri „de speranţă şi luptătorii noştri de mâne“, au aşteptat cu neastâmpăr sosirea orei 9, când s’a început şi „activitatea propriu zisă“ a oilor pe terenul. .. „Salonului de cură“, iluminat feeric cu tot atâtea lampioane electrice, câte speranţe şi ilusiuni ard „pozdării“ în piepturile şi sufletele lor. A fost un bal splendid, mai mult de elită. Un singur costum naţional am putut observa în întreg balul. Jocurile în colone — „Cuadrilul“, căci de „Romană* nici pomeneala — au fost dansate de vre-o 80 părechi. Jucau la sunetul musicei militare. Un colaborator de la „Familia* a fost atât de afabil, de mi-a pus la disposiție lista domnilor și a domnișorelor. É-tale: Doamne: Maria Cosma (metasă nagră cu brodărie de poilete), Livia Vuia (mătasă drap cu un tablier de mărgele), Lucia Cosma (duchesse galbin eu point lace), Popovici, Brașov (mătasă negru), Dr. Maior (mătasă vânătă cu aur), Gizela Popescu (lila cu dantelă négrii), dr. Putici (mătasă lila), dr. Mezin (mătasă albă), Maria Tomici (mătasa rosa), Gerasim (mătasă cu tub negru cu parlete), C. Dura (mătasă albă), Săgărdanu (mătasă rosa), Dr. Beu (mătasă albă cu negră), Călciunariu (mătasă lila), Olariu (mătasă rosa), Lucia Barbu (mătasă negra), Diaconovich (mătasă albastră), Gali, Costescu, Doge, Popovici, Valeria Popovici, Ardelean, Madan. D-sarele: Virginia Gall (rosa), Minerva Cosma (gaze cu argint), Hortensia Cosma (grenadine alb), Dora Vuia (rosa cu point lace), Mariera Doge (albastru cu rosa), Sidonia Maior (mătasă albă), Ofelia Ianculescu (metasă albă), Giga A. Popovici (à jour rosa), Alecsandrina Sporea (mătasă albă), Hamsea (mătasă albastră), Aurora Popa (mătasă rosa brodată), Măriţi Spătariu (mătasă albastră), Ersilia Popovici, (mătasă albă), Iorga (mătasă albă), Eleonora Borcea (mătasă albă), Drăgălină (mătasă albă), Elena Safrano (a jour creme), Lucreţia Madincea (mătasă albastră cu flori), Măriţi Jurca (mătasă rosu), Nestorovici, Valeria Popovici, şi altele. In pause — şi aceasta mi-a plăcut mult, — drăgălaşele darnicele vindeau leşuri pentru loteria de efecte întreprinse în favorul „Casei naţionale“. In zadar mă scusam, că am deja asemenea locuri de la „Lugojana“, totuşi o d-şoră mi-a oferit trei bilete pe preţul de 3 coroane. Intre oaspeţi am observat şi pe vicecomitele comitatului Caraş-Severin, Magn. Sa dl Carol Fialka. Animaţia şi veselia la culme. Escursiune pe Dunăre în sus. După un somn dulce — la cei mai mulţi de o forte scurtă durată, n’am avut săracii de noi nici timp să ne aruncăm în lumea visurilor înşelătore, — felicitam în gându-ne pe harnicul comitet arangiator, care a avut fericita ideie se arangieze şi escursiuni, după atâta obosală de spirit şi de s piciere. Marţi diminăţa prin Băi învălmăşâia era de nedescris. Băile sămănau cu un furnicar distrus, car’ noi, ca şi bietele furnici, ne căutam adăpostul de mântuire. „Domnule, frate, ai trăsură?" Ba! Auleo! Eu încă n’am! Hei birjar, cât face trăsura pănâ la gară ? Trei coroane, domnule ! Prietenul meu îşi înhelba ochii spre îndrăsneţul birjar, car’ eu îl trag de palton în trăsură şi-i zic: „Se poate asociaţiune—fără parale!? — băiete ! Pe lângă toate năcazurile, toţi eram voioşi, numai „impiegaţii“ de pe la hoteluri se uitau a pagubă după bacşişuri, de cari bieţii numai în sesonul viitor se vor mai putè împărtăşi. „Adio băilor ! Cine ştie când ve voiu mai vedea11 / După ce am arangiat o adevărată emulaţie cu trăsurile — omnibusul n’a luat parte, ciii fiind din o vechie rasă „bungărzănască“, — plini de praf am ajuns în gara Băilor Herculane. Aici ne aştepta un tren special pentru parcursul distanţei pănâ la Orşova. Cei mai mulţi şi-au lăsat bagagiul în gară — afară de parale, un bagagiu — fie cât de greu, — dar indispensabil mai ales la escursiuni. La 9 şi 30 min. am plecat spre Orşova. N’am făcut bine două ţigarete şi locomotiva a şi dat signalul de apropiere. In intervalul acesta scurt compătimeam pe dl Musicescu, prof. la conservatoriul din Iaşi, care a venit anume de la Bucureşti pentru adunarea Asociaţiuniei, dar a sosit „post festa“. Ajungând în Orşova visităm Capela Coroanei. E o clădire frumoasa, zidită din lespezi de peatră în formă octogonală, prevăzută cu 6 ferestri lustruite cu sticlă de diferite colori. Coperișul se termină într'o cupolă. In locul acesta fostul guvernator al Ungariei, estlatul Ludovic Kosuth, a ascuns la anul 1849 coroana ţerei noastre, dar dânsul s’a refugiat preste Dunăre în Turcia. A aflat-o iEpiscopiile noue gr.-or. şi „Grz. Transilvaniei. In numărul dte 15 Octobre v. „Gazeta Transilvaniei" revenind asupra condusului congresual referitor la înfiinţarea celor trei episcopii noue gr.-or., scrie urmatoarele: „Era de prevăzut, că aceasta decisiune congresuală va stârni o discusiune viie şi pătimaşe în foile oposiţionale maghiare, la care vor lua parte ca întotdeauna în felul lor şi foile guvernamentale. Atacul l-au deschis nesăbuiţii de la „Egyetértés“, care a dat alarma, că prin cele trei episcopii gr.-or., ce vor fi a se mai înființa.