Telegraful Roman, 1901 (Anul 49, nr. 1-144)
1901-01-04 / nr. 1
7 ABONAMENTUL i'entru Sibiiu pe an 14 C., 6 luni 7 C., 3 luni 3 C. 50 fii. I p entru monarchie pe an 16 C., 6 luni 8 C., 3 luni 4 C. I p entru străinătate pe an 24 C , 6 luni 12 C., 3 luni 6 C. t// Sibiiu, Joi 4/18 Ianuarie 1901. Anul XLIX ! Apare Marţia, Joia şi Sâmbăta. Pentru abonamente şi inserţiuni a se adresa la Administraiţiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45 . Corespondenţele sunt a se adresa la Redacţiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45. Epistolele nefrancate se retuşa. — Articolii nepublicaţi nu se înapoiază INSERŢIUNILE Pentru odată 14 al., — de două ori 24 fii., — de trei or 30 dl. rendul cu litere garmond. Invităm la abonament nou, pe anul Început, cu preţurile indicate in fruntea toil, şi rugăm pe vechii noştri abonenţi se-şi renoescă cat mai grabnic abonamentul, pentru va se nu se facă Întreruperi cu espedarea toii. Totodată ii rugăm se stărue pentru lăţirea ziarului nostru, chemat a lucra şi in viitor cu tot zelul la înaintarea poporului nostru pe tote terenele, special ruse pe cel bisericesc şi şcolar. Administraţia. .Nr. 11272 Preş. Prea onoraţilor protopresbiteri şi onoraţilor preoţi din archidiecesa nostră transilvană! Cu Nota din 17 ale curentei Nr. 98974, notificându-ne Domnul Ministru reg. ing. de agricultură, că prin articolul de lege XVI din anul curent, statul a legiuit înfiinţarea unei casse, sau unui fond, pentru ajutorarea servitorilor şi tiierilor, aplicaţi la economiile de câmp, în cas de morb, de neputinţă şi alte nenorociri, la care fond, cu începere dela la Ianuarie 1901 înainte, contrbue şi statui cu câte 100.000 de corone, şi poftindu-ne şi pre noi a încunoscinţa pre ai noştri despre acesta binefacere , venim a avisa despre acesta şi pre onorata nostră preoţime, şi prin densa şi pre acei poporeni ai noştri, cari după starea lor de servitori şi zileri la lucrul câmpului, cred a se pute folosi de avantagiile acelei legi. Spre mai bună orientare, aflăm de bine în cele următore a expune numai pre scurt principalele disposiţiuni ale amintitului fond şi adecă: De beneficiile acelui fond se pot împărtăşi numai acei servitori şi zileri de câmp, cari se vor inscrie ca membri, şi vor plăti taxele staverite prin lege. Membrii, cari se împărtăşesc de ajutoriul din acel fond, sunt de două feliuri, şi anume: de aceia cari au se plătescă taxa de câte 10 cor. şi 40 fiieri pe an, sau câte 20 fiieri pe septemână; şi de aceia cari au a plăti numai 5 corone 72 fiieri pe an, sau câte 11 fiieri pe septemână. De membri se pot inscrie numai acei bărbaţi sau femei, cari au trecut de 14 ani, dar’ încă n'au împlinit 50 de ani. La înscriere fîecarele membru carele este sub 35 de ani, plăteşte taxa de 2 corone, or cel ce a trecut de 35 ani plăteşte 4 coroane, odată pentru totdeuna. înscrierea acestora se primesce numai pănă la anul 1906, dela acest an înainte însă nu se mai primesc, decât numai cei în vârstă pănă la 35 de ani. Avantagiile sau foloasele membrilor sunt urmatoarele: 1. Cel care plătește pe an câte 10 coroane 40 fiieri, dacă îl ajunge vre-un morb, medicul este datori a-1 îngriji fara nici un fel de cheltuială, și dacă din canep, morbului n’ar putea munci, va căpăta pe zi câte 1 coronă, în timp ele 60 de zile; or dacă n’ar putea munci nici după 60 de 4^e Și chiar în totă viața sa, atunci, ori pănâ emud va putea munci, ori dacă nu ar mai putea munci în toata viața sa, va căpăta câte 10 corone pe lună ca ajutoriu; or dacă în urma vreunei nenorociri ar muri, va căpăta familia, odată pentru totdeuna 400 coroane, și neavând familie i se vor plăti spesele înmormântării cu 100 de coroane. 2. Dacă cineva carele a fost membru în timp de 10 ani, devine neputincios de lucru pentru totdeuna, încât nu poate câştiga, pentru susţinerea sa, nici pe jumătate cât câştigă alt consătean de seama lui; atunci va căpăta câte 10 coroane pe lună, până la sfârşitul vieţii, ori până va deveni orăşi în stare de a munci. 3. Dacă atare membru maare de moarte naturală, după ce va fi plătit cel puţin 5 ani la fond, atunci familia lui capătă 200 de coroane, dacă ar fi plătit cel puţin 10 ani capătă 250 coroane, dacă ar fi plătit cel puţin 15 ani, capătă 270 coroane, iar dacă n’ar avea familie i se plăteşte pentru înmormântare 100 de coroane. 4. Şi acei membri cari plătesc numai câte 5 coroane 72 fileri pe an, au drepturi, ca şi cei ce plătesc 10 coroane 40 fileri, afară numai în caşurile de neputinţă şi de moarte, în cari capătă numai pe jumetate, ca cei ce plătesc mai mult. Chiar şi numai din cele pănă aici expuse se invederează, că fondul de sub întrebare este de o mare binefacere, este un fond de asigurare pentru servitorii şi zilerii avisaţi la lucrul câmpului, în cas când ajung la morturi, la neputinţă ori bătrâneţe, când nu-şi mai pot câştiga subsistenţa. Astfel ca fiind ar fi o mare greşală, se se folosesc numai alţii de el şi nu şi aceia dintre ai noştri, cari ar fi avisaţi la el. Deci recomandăm onoratei noastre preoţimi încât nu şi-ar putea procura, se împrumute legea, de care vorbim, de la primăria comunală, şi dimpreună cu fruntaşii parochiei se o studieze cât mai bine, şi apoi aflându-o corespunzetoare împrejurărilor locale, se recomande şi dânşii poporenilor, pe carii îi privesc disposiţiunile legii, şi încât acei poporeni ar dori a se înscrie ca membri ai fondului înfiinţat prin acea lege, se le dee mână de ajutoriu întru toate. Onorata nostră preoţime va dovedi şi prin acesta iubirea şi îngrijirea sa de cei săraci şi avisaţi la ajutor în caşuri de lipsă. Convins despre aceasta cu binecuvântarea archierescă am rămas Sibiiu, în 20 Decembre 1900. Al vostru tuturor La începutul noului veac. Oricât de aspru să fie criticat şi vorbit de rău în general secolul apus, care în urma unei triste coincidenţe în sânge s’a născut şi în sânge s'a stins: noi, Românii, n’avem motiv să fim nemulţumiţi cu el şi să-i vorbimde rău. Ni-a adus el şi nouă, nu-i vorbă, destul amar şi destul năcaz; dar’ ni-a adus şi bine, ba chiar mult bine ni-a adus, graţie hărniciei şi înţelepciunii înaintaşilor noştri, cari lupte titanice au purtat pentru a pute pune mâna pe el ca să ni-l lase nouă drept moştenire. Deosebirea între începutul şi sfîrşitul veacului de care ne-am despărţit o vedem în plină lumină numai atunci, dacă fre o parte aruncăm privirea în jurul noustru pentru a vedea ce suntem astăzi, nici altă parte consultăm istoria să ne spuma ce eram la începutul veacului preda istoriei. Se facifim o mică comparaţie. Dincolo, preste Carpaţi, la 1600 nu erau încă vindecate ranele Moldovei, de la sinul căresia a fost răpită partea cea mai frumoasă a ei, Bucovina, frumoasa grădină, peintru a fi încorporată Austriei. Şi aşa mutilată cum era Moldova, împreunaBBfcuntenia, nu erau decât două ţeriş^^HiW şi slabe, nebăgate în sema, «p, pradă pe mâna Fanarioţilor fără intimâ şi fără temere de Dumnezeu. Două ţeri de jaf şi de corupţie, cuiburi de i moralitate. Poporul băştinaş, care forma aceste ţeriştre, se credea condasmnat la moarte şi din zi în zi îşi aştepta s^rşitul vieţii. Dar’ s’a scuturat şi a iuviat. Şi astăzi? JL)in cele două ţerişând, odinioara nebăgate în somn şi esploatată de toţi veneticii, s’a ridicat la gurile vDunării un puternic regat, un regat român, stimat şi respectat de lumea întrâgă, cu trecere şi vază în concertul puterilor , un regat, a cărui alianţa şi prietenie e dorită şi căutată astăzi de cele mai mari puteri europene. Pe tronul român se află astazi un Domnitor, esemplu de tact şi înţelepciune ca regent, fală şi mândrie pentru Români, spaimă şi groază pentru contrari, ca ostaş şi behduce. Ce deosebire între trecut şi present şi ce progres enorm în evoluţiunea întâmplată în decursul veacului espirat, la fraţii din regat! Şi la noi? Deşi n’am făcut progrese atât de mari ca fraţii noştri de dincolo, n’am stat nici noi pe loc. Am mers înainte, şi am mers bine înainte, dacă avem în vedere pedecile ce erau de învins şi luptele ce erau de purtat pentru a putea merge înainte. Ce eram noi la începutul veacului trecut? Cantitate neglijabilă, turmă fără păstor, în cel mai strict sens al cuvântului, pentru că pe atunci într’adevăr nici cap bisericesc nu aveam, atât de desconsideraţi şi de batjocoriţi eram. Dar’ ne-am scuturat şi noi şi am reînviat. Şi pe când la începutul veacului nu aveam scule de loc, astăzi le avem; e drept că nu în măsura cerinţelor, dar le avem. Pe când la începutul veacului nu aveam inteligenţă, aproape de loc, astăzi o avem. Pe când la începutul veacului eram săraci lipiţi pământului, astăzi ne-am încunegat cât de cât şi pe terenul acesta. Dar, mai presus de toate, pe când la începutul veacului nu aveam biserita nostră,, ci eram puşi sub ocrotirea unui popor străin de limba nostra dar de o lege cu noi, care în decursul vremilor prinsese o dragoste atât de mare pentru noi, încât lupte energice, purtate de oameni urieşi, au trebuit să urmeze pentru a ne putea desface tovărăşia de cătră el: astăzi avem biserica, nostră, preste care noi suntem stăpâni, şi prin ea stăpâni suntem şi pe viito- riul nostru. Şi o avem ca o fortărâţă puternică, ca un zid de apărare, de care contrarii noştri nici cu gândul nu se pot apropia. Aceasta e comoara cea mai frumosă ce a putut să ni-o lase drept moştenire secolul apus. Şi datorinţa noastră este acum să îngrijim de ea bine în noul veac, pentru a o putea preda urmaşilor noştri, dacă nu şi mai bine întărită, cel puţin intactă şi neatinsă de vînturile vremilor ce vor veni. Nu ştim cum va fi noul veac pentru noi şi ce surprinderi ne va aduce, pentru-că nu este dat omului se poate străbate cu mintea prin secretele viitorului. Dar’ dacă ne va aduce lupte, reclamate de interesele bisericii ucere şi_ ale neamului nostru, să~atâuT'gata de lupta, uniţi şi bine încunegaţi. Dacă ne va cere jertfe, să stăm gata pentru a aduce jertfe, dat fiind că nimic în lumea aceasta nu se câştigă fără jertfe. Înainte de toate însă, să nu semănăm în el ură şi discordie, ci pace şi bună înţelegere, pentru că să nu uităm, că aceea ce vom sămâna noi în vastul ogor al vieţii noastre publice, acum la începutul veacului în care am intrat, au să culege urmaşii noştri, la finea veacului. Şi dela sămânţa aruncată depind roadele, dar dela roade depinde, ca urmaşi noştri să considere de bun sau de rău veacul, să-l binecuvinte sau nu, car’ cu el deodată să binecuvinte sau nu ^şi memoria nostra, de tot binele voitoriu loan Meţianu m. p. archiepiscop şi metropolit. Nedumeriţi. Sunt nedumeriţi confraţiideh. Arad, pentru că nu ştiu ce fel de activitate politică vrea ziarul nostru să vadă inaugurat^ între Români. Pentru a -i linişti, le spunem,că înţelegem activitatea aşa cum am înţeles-o totdeauna: decretată de un for competent, fie conferenţă naţională, fie întrunire şi consultare intimă de fruntaşi accreditaţi, dar’ decretată în numele întregului popor român şi obligatore pentru întregul partid. Fie convinşi confraţii de la Arad, că ziarul nostru nu va strica nimica în politica naţională, în schimb rnse va fi totdeauna acolo, unde este ceva de dres din aceea ce au stricat alţii până acuma. Ne-am înţeles? »ln parlament. Terrinându-se vacanţele, dieta magiară a reluat firul desbaterilor. Marţi, 15 ianuarie nou, a ţinut prima şedinţă după vacanţe, în care s-a continuat discuţia asupra budgetului. A urmat la rând budgetul ministrului de interne, care, cum îgr scrie, va da însă la interesante discuţiuni, dat fiind că oposiţia vrea &•& provoce declaraţiuni din partea guvernului în mai multe chestiuni interes general,cum e: chestia fiumap*» chestia naţională, alegeriia