Telegraful Roman, 1901 (Anul 49, nr. 1-144)

1901-01-04 / nr. 1

­7 ABONAMENTUL i'entru Sibiiu pe an 14 C., 6 luni 7 C., 3 luni 3 C. 50 fii. I p entru monarchie pe an 16 C., 6 luni 8 C., 3 luni 4 C. I p entru străinătate pe an 24 C , 6 luni 12 C., 3 luni 6 C. t//­ Sibiiu, Joi 4/18 Ianuarie 1901. Anul XLIX ! Apare Marţia, Joia şi Sâmbăta. Pentru abonamente şi inserţiuni a se adresa la Administraiţiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45 . Corespondenţele sunt a se adresa la Redacţiun­ea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45. Epistolele nefrancate se retuşa. — Articolii nepublicaţi nu se înapoiază INSERŢIUNILE Pentru odată 14 al., — de două ori 24 fii., — de trei or 30 dl. rendul cu litere garmond. Invităm la abonament nou, pe anul Început, cu pre­ţurile indicate in fruntea toil, şi rugăm pe vechii noş­tri abonenţi se-şi renoescă cat mai grabnic abonamen­tul, pentru­ va se nu se facă Întreruperi cu espedarea toii. Totodată ii rugăm se stărue pentru lăţirea ziarului no­stru, chemat a lucra şi in viitor cu tot zelul la înain­tarea poporului nostru pe tote terenele, special ruse pe cel bisericesc şi şcolar. Administraţia. .Nr. 11272 Preş. Prea onoraţilor protopresbiteri şi ono­raţilor preoţi din archidiecesa nostră transilvană! Cu Nota din 17 ale curentei Nr. 98974, notificându-ne Domnul Ministru reg. ing. de agricultură, că prin articolul de lege XVI din anul curent, statul a legiuit înfiinţarea unei casse, sau unui fond, pentru ajutorarea servitorilor şi tiierilor, aplicaţi la economiile de câmp, în cas de morb, de neputinţă şi alte nenorociri, la care fond, cu înce­pere dela l­a Ianuarie 1901 înainte, contrbue şi statui cu câte 100.000 de corone, şi poftindu-ne şi pre noi a încunoscinţa pre ai noştri des­pre acesta binefacere , venim a avisa despre acesta şi pre onorata nostră preoţime, şi prin densa şi pre acei poporeni ai noştri, cari după starea lor de servitori şi zileri la lucrul câmpului, cred a se pute folosi de avantagiile acelei legi. Spre mai bună orientare, aflăm de bine în cele următore a expune numai pre scurt principalele dispo­­siţiuni ale amintitului fond şi adecă: De beneficiile acelui fond se pot împărtăşi numai acei servitori şi zileri de câmp, cari se vor inscrie ca mem­bri, şi vor plăti taxele staverite prin lege. Membrii, cari se împărtăşesc de ajutoriul din acel fond, sunt de două feliuri, şi anume: de aceia cari au se plătescă taxa de câte 10 cor. şi 40 fiieri pe an, sau câte 20 fiieri pe septemână; şi de aceia cari au a plăti numai 5 corone 72 fiieri pe an, sau câte 11 fiieri pe septemână. De membri se pot inscrie nu­mai acei bărbaţi sau femei, cari au trecut de 14 ani, dar’ încă n'au îm­plinit 50 de ani. La înscriere fîe­carele membru carele este sub 35 de ani, plăteşte taxa de 2 corone, or cel ce a tre­cut de 35 ani plăteşte 4 coroane, odată pentru totdeuna. înscrierea acestora se primesce numai pănă la anul 1906, dela acest an înainte însă nu se mai pri­mesc, decât numai cei în vârstă pănă la 35 de ani. Avantagiile sau foloasele mem­brilor sunt urmatoarele: 1. Cel care plătește pe an câte 10 coroane 40 fiieri, dacă îl ajunge vre-un morb, medicul este datori a-1 îngriji fara nici un­ fel de chel­tuială, și dacă din canep, morbului n’ar putea munci, va căp­ăta pe zi câte 1 coronă, în timp ele 60 de zile; or dacă n’ar putea m­unci nici după 60 de 4^e Și chiar în totă viața sa, atunci, ori pănâ emud va putea munci, ori dacă nu ar mai­ putea munci în toata viața sa, va căpăta câte 10 corone pe lună ca aju­­toriu; or dacă în urma vre­un­ei nenorociri ar muri, va căpăta fa­­­milia, odată pentru totdeuna 400 coroane, și neavând familie i­ se vor plăti spesele înmormântării cu 100 de coroane. 2. Dacă cineva carele a fost membru în timp de 10 ani, devine neputincios de lucru pentru totde­una, încât nu poate câştiga, pentru susţinerea sa, nici pe jumătate cât câştigă alt consătean de seama lui; atunci va căpăta câte 10 coroane pe lună, până la sfârşitul vieţii, ori până va deveni orăşi în stare de a munci. 3. Dacă atare membru maare de moarte naturală, după­ ce va fi plătit cel puţin 5 ani la fond, atunci fa­milia lui capătă 200 de coroane, dacă ar fi plătit cel puţin 10 ani capătă 250 coroane, dacă ar fi plătit cel puţin 15 ani, capătă 270 coroane, iar dacă n’ar avea familie i­ se plă­teşte pentru înmormântare 100 de coroane. 4. Şi acei membri cari plătesc numai câte 5 coroane 72 fileri pe an, au drepturi, ca şi cei ce plătesc 10 coroane 40 fileri, afară numai în caşurile de neputinţă şi de moarte, în cari capătă numai pe jumetate, ca cei ce plătesc mai mult. Chiar şi numai din cele pănă aici expuse se invederează, că fondul de sub întrebare este de o mare binefacere, este un fond de asigu­rare pentru servitorii şi zilerii avi­­saţi la lucrul câmpului, în cas când ajung la morturi, la neputinţă ori bătrâneţe, când nu-şi mai pot câş­tiga subsistenţa. Astfel ca fiind ar fi o mare greşală, se se folosesc­ numai alţii de el şi nu şi aceia dintre ai noştri, cari ar fi avisaţi la el. Deci recomandăm onoratei noas­­tre preoţimi încât nu şi-ar putea pro­cura, se împrumute legea, de care vorbim, de la primăria comunală, şi dimpreună cu fruntaşii parochiei se o studieze cât mai bine, şi apoi aflându-o corespunzetoare împrejură­rilor locale, se recomande şi dânşii poporenilor, pe carii îi privesc dis­­posiţiunile legii, şi încât acei po­­poreni ar dori a se înscrie ca mem­bri ai fondului înfiinţat prin acea lege, se le dee mână de ajutoriu în­tru toate. Onorata nostră preoţime va do­vedi şi prin acesta iubirea şi îngri­jirea sa de cei săraci şi avisaţi la ajutor în caşuri de lipsă. Convins despre aceasta cu bi­necuvântarea archierescă am rămas Sibiiu, în 20 Decembre 1900. Al vostru tuturor La începutul noului veac. Ori­cât de aspru să fie criticat şi vorbit de rău în general secolul apus, care în urma unei triste coincidenţe în sânge s’a născut şi în sânge s'a stins: noi, Românii, n’avem motiv să fim nemulţumiţi cu el şi să-i vorbim­­de rău. Ni-a adus el şi nouă, nu-i vorbă, destul amar şi destul năcaz; dar’ ni-a adus şi bine, ba chiar mult bine ni-a adus, graţie hărniciei şi înţelepciunii înaintaşilor noştri, cari lupte titanice au purtat pentru a pute pune mâna pe el ca să ni-l lase nouă drept moş­tenire.­­ Deosebirea între începutul şi sfîr­­şitu­l veacului de care ne-am despărţit o ve­dem în plină lumină numai atunci, dacă fre o parte aruncăm privirea în jurul nou­stru pentru a vedea ce suntem astăzi, nici altă parte consultăm istoria să ne spuma ce eram la începutul vea­cului preda istoriei. Se facifim o mică comparaţie. Dincolo, preste Carpaţi, la 1600 nu erau încă vindecate ranele Moldovei, de la sinul căresia a fost răpită partea cea mai frumoasă a ei, Bucovina, fru­­moasa grădină, peintru a fi încorporată Austriei. Şi aşa mutilată cum era Mol­dova, împreun­aBBfcuntenia, nu erau decât două ţeriş^^HiW şi slabe, ne­băgate în sema, «p, pradă pe mâna Fanarioţilor fără intimâ şi fără temere de Dumnezeu. Dou­ă ţeri de jaf şi de corupţie, cuiburi de i moralitate. Poporul băştinaş, c­are forma aceste ţeriştre, se credea condasmnat la moarte şi din zi în zi îşi aştepta s^rşitul vieţii. Dar’ s’a scuturat şi a i­uviat. Şi astăzi? JL)in cele două ţerişând, odinioara nebăgate în somn şi esploatată de toţi veneticii, s’a ridicat la gurile vDunării un puternic regat, un regat român, stimat şi respectat de lumea întrâgă, cu trecere şi vază în concertul puteri­lor , un regat, a cărui alianţa şi prie­tenie e dorită şi căutată astăzi de cele mai mari puteri europene. Pe tronul român se află astazi un Domnitor, esem­­plu de tact şi înţelep­ciune ca regent, fală şi mândrie pentru Români, spaimă şi groază pentru contrari, ca ostaş şi behduce. Ce deosebire între trecut şi present şi ce progres enorm în evoluţiunea în­tâmplată în decursul veacului espirat, la fraţii din regat! Şi la noi? De­şi n’am făcut pro­grese atât de mari ca fraţii noştri de dincolo, n’am stat nici noi pe loc. Am mers înainte, şi am mers bine înainte, dacă avem în vedere pedecile ce erau de învins şi luptele ce erau de purtat pentru a putea merge înainte. Ce eram noi la începutul veacului trecut? Can­titate neglijabilă, turmă fără păstor, în cel mai strict sens al cuvântului, pen­­tru­ că pe atunci într’adevăr nici cap bisericesc nu aveam, atât de desconsi­deraţi şi de batjocoriţi eram. Dar’ ne-am scuturat şi noi şi am reînviat. Şi pe când la începutul vea­cului nu aveam scule de loc, astăzi le avem; e drept că nu în măsura cerin­ţelor, dar­ le avem. Pe când la începutul veacului nu aveam inteligenţă, aproape de loc, astăzi o avem. Pe când la începutul veacului eram săraci lipiţi pământului, astăzi ne-am încun­egat cât de cât şi pe terenul acesta. Dar, mai presus de toate, pe când la începutul veacului nu aveam biserita nostră,, ci eram puşi sub ocrotirea unui popor străin de limba nostra dar­ de o lege cu noi, care în decursul vre­­milor prinsese o dragoste atât de mare pentru noi, încât lupte energice, pur­tate de oameni urieşi, au trebuit să ur­meze pentru a ne putea desface tovă­răşia de cătră el: astăzi avem biserica, nostră, preste care noi suntem stăpâni, şi prin ea stăpâni suntem şi pe viito-­ riul nostru. Şi o avem ca o fortărâţă puternică, ca un zid de apărare, de care contrarii noştri nici cu gândul nu se pot apropia. Aceasta e comoara cea mai fru­­mosă ce a putut să ni-o lase drept moştenire secolul apus. Şi datorinţa noastră este acum să îngrijim de ea bine în noul veac, pentru a o putea preda urmaşilor noştri, dacă nu şi mai bine întărită, cel puţin intactă şi neatinsă de vînturile vremilor ce vor veni. Nu ştim cum va fi noul veac pen­tru noi şi ce surprinderi ne va aduce, pentru-că nu este dat omului se poate străbate cu mintea prin secretele viito­rului. Dar’ dacă ne va aduce lupte, re­clamate de interesele bisericii uc­ere şi_ ale neamului nostru, să~atâuT'gata de lupta, uniţi şi bine încun­egaţi. Dacă ne va cere jertfe, să stăm gata pentru a aduce jertfe, dat fiind că nimic în lumea aceasta nu se câştigă fără jertfe. Înainte de toate însă, să nu semă­năm în el ură şi discordie, ci pace şi bună înţelegere, pentru­ că să nu uităm, că aceea ce vom sămâna noi în vastul ogor al vieţii noastre publice, acum la în­ceputul veacului în care am intrat, au să culege urmaşii noştri, la finea veacului. Şi dela sămânţa aruncată depind roadele, dar dela roade depinde, ca urmaşi no­ştri să considere de bun sau de rău veacul, să-l binecuvinte sau nu, car’ cu el deodată să binecuvinte sau nu ^şi memoria nostra, de tot binele voitoriu loan Meţianu m. p. archiepiscop şi metropolit. Nedumeriţi. Sunt nedumeriţi con­fraţii­­deh­. Arad, pentru­ că nu ştiu ce fel de activitate politică vrea ziarul nostru să vadă inaugurat^ între Români. Pentru a -i linişti, le spunem,­că înţelegem activitatea aşa cum am înţeles-o totdeauna: decretată de un for competent, fie conferenţă naţională, fie întru­nire şi consultare intimă de fruntaşi ac­­creditaţi,­­ dar’ decretată în numele între­gului popor român şi obligatore pentru în­tregul partid. Fie convinşi confraţii de la Arad, că ziarul nostru nu va strica nimica în po­­­­litica naţională, în schimb rnse va fi totdeauna acolo, unde este ceva de dres din aceea ce au stricat alţii până acuma. Ne-am înţeles? »ln parlament. Ter­rinându-se va­canţele, dieta magiară a reluat firul desba­­terilor. Marţi, 15 ianuarie nou, a ţinut prima şedinţă după vacanţe, în care s-a continuat discuţia asupra budgetului. A urmat la rând budgetul ministrului de interne, care, cum îgr scrie, va da însă la interesante dis­cuţiuni, dat fiind că oposiţia vrea &•& provoce decla­­raţiuni din partea guvernului în mai multe chestiuni interes general,­­cum­ e: chestia fiumap*» chestia naţională, alegeriia

Next