Telegraful Roman, 1901 (Anul 49, nr. 1-144)

1901-12-04 / nr. 135

548 grijă pentru ca copiii se se împărtăşască de studiul religiunei. întorşi acasă, cei mai mulţi din ei escelau prin a se arăta necredincioşi, crezând că cu cât se arată mai indiferenţi faţă de biserică cu atât sunt mai învăţaţi. Exemplul rău a aflat totdeauna imitatori şi astfel acestea s’au înmulţit şi astăzi au devenit o adevărată plagă. E foarte greu a convinge în ale religiunei pe aceşti semidocţi, cari sunt în credinţă că şi ei ştiu ceva. Astăzi studiul religiunei la şcolele străine e mai bine îngrijit, ceea ce şi era neapărat de lipsă. Ţin foarte mult, ca să se dee deosebită atenţiune studiului religiunei la şcolele străine. Poporul înainte cu 30—40 ani era mai mult legat de vatra sa, fiind comunicaţiunea cu mult mai grea şi anevoiasa decât în zilele noastre, când aburul duce pe oameni în cele mai mari depărtări. Fiind totdeauna acasă, oamenii erau mai conservativi în toate pentru că nu cunosceau aproape nimic din lumea din afară, ci lumea pentru cei mai mulţi o constituia satul în care trăiau. Călătoriile îşi au desigur şi partea lor bună, dar pentru popor de multe ori şi partea rea. In călătorii oamenii vin în contact cu diferiţi indiviizi de tot felul de confesiuni şi cu diferite precepte morale, cari de multe ori au înrîurinţă stricacioasa asupra indivizilor, a familiilor şi astfel a întregei societăţi. In privinţa aceasta avem destule exemple în deosebi noi cei aproape de România. Mulţi de ai noştri oameni evlavioşi, oameni buni, se întorc, după ce au petrecut câţiva ani acolo, stricaţi, trupesce şi moralicesce. Causa este că în România află adăpost multe venituri de preste tot locul şi astfel şi cei buni se infectează. In deosebi lipsa de respect faţă de preot se lipesce de ei, şi necercetarea bisericei. Acestea sunt rele, car ca un morb contagios cârcă a se ivi la noi. înainte cu 20—30 ani bărbaţii noştri inteligenţi îşi aretau iubirea şi alipirea faţă de biserică cu toata ocasiunea. Aduc ca esemplu pe repausatul Iacob Bologa, despre care şi astăzi vorbesc Reşinărenii că „cât de frumos cânta în strană, deşi era un domn aşa mare“. Astăzi unii dintre oamenii noştri inteligenţi, nu numai că nu cercetază biserica, dar cu o uşurinţă condamnabilă se folosesc de espresiuni nesocotite în faţa oamenilor din popor, combătând obiceiurile frumoase la diferite ocasiuni precum: nunte, îngropăciuni, pomeni etc. Aceste obiceiuri le-a păstrat poporul şi ele ne mai reamintesc vremuri frumoase apuse. Un mare rău fac deci cei cari urmeaza aşa, pentru că răul înfiltrându-se încet dar’ sigur strică mult simţul religios, şi cu cât se află mai mulţi astfel de indivili într’o comună cu atât răul devine mai mare. Exemplul acesta rău prinde în deosebi la semidocţi. (Va urma). Şedinţa publică a Societ. de lectură „Andreiu Şaguna“ — Raport special. — Sibiiu, 14 Decembre. Suntem datori să păstrăm vie amintirea bărbaţilor, cari au trăit şi au murit pentru noi, căci altfel nu am meritat să-i avem — zicea entusiastul George Bariţiu. Şi cu drept cuvânt. Orice popor cu aspiraţiuni de cultură, venerarea memoriei bărbaţilor lui mari şi a considerat-o de cea mai sfântă a sa datorinţă. Cultul bărbaţilor iluştri prin faptele lor istorice este la un popor mărturia conştiinţei de sine şi simţului de recunoscinţă în present şi o garanţă sigură de viitor. Avut-am şi noi din voia cerului, un bărbat, care ca un luceafăr a strălucit pe orizontul vieţii noastre naţionale şi bisericesci, avut’am pe nemuritorul Archiereu Şaguna. De la el avem aproape tot ce avem, datori suntem deci ca memoria lui pe veci s’o venerăm. O dovadă vie că focul sacru al cultului faţă de acest mare bărbat al nostru arde necontenit şi pe vatra sufletului tinerimii noastre, este şedinţa publică, ce o aranjază Societatea de lectură „Andreiu Şaguna“ an de an de la data esistenţei sale, în memoria nemuritoriului ei patron totdeauna în presera zilei de Sf. Andreiu. Aceasta e ziua cea mai însemnată în viaţa societății şi la sărbătorirea ei participă cu multă plăcere şi publicul nostru sibian. Şedinţa de joi sera ca de regulă s’a ţinut în sala cea mare a seminariului „An TELEGRAFUL ROMAN dreian — ai cărei păreţi erau mult prea înguşti pentru a încăpea publicul număros şi distins care se adunase, având în frunte pe Escelenţia Sa I. P. S. nostru archiepiscop şi metropolit loan. Şedinţa o deschide preşedintele societăţii, zelosul profesor seminarial Dr. George Proca, printr’un discurs scurt, dar plin de miez şi avânt, după care imediat corul societăţii, dirigiat de dl Ioan Mateiu, student conservatorist, intoneza cu însufleţire Imnul studenţesc, composiţiune de T. Cerne, cea mai succesa pe care a aflat-o regina artistă Carmen Sylva pentru admirabila poesie a lui Coşbuc. Disposiţiunea sufleteasca a publicului prin acest imn era tocmai pregătită a asculta „Cuvântul festiv“ rostit de clericul cl. III. Dimitrie Borda, în memoria marelui archiereu. Deşi se rosteşee acest cuvânt în fiecare an, dl Borda a ştiut captiva publicul atât prin limba frumosa şi avântată în care l’a îmbrăcat cât şi prin vocea-i plăcută care i-a ajutat a-i espune într’un mod cât se poate mai bun. A şi fost salutat cu generale aplause. Urmeaza declamaţiunea poesiei „Paul Chinezul“ de cătră Octavian titoea ped. a. III., care potenţază şi mai mult înălţarea sufleteasca a publicului. Poesia a fost bina aleasa şi studiată şi graţie vocei sonore şi puternice a declamatorului, bine predată. După acesta orchestra societăţii, tot sub conducerea dini Matei esecată cu multă fineţă şi gingăşie „Povestea“ de K. Komzak. Punctul acesta a fost suficient, spre a întări în ascultători convingerea, că tinerimea noastră seminarială se ocupă cu mult zel şi face mereu progrese pe terenul artei musicale. Urmeaza apoi clericul c. III. George C holbure v.pres. soc. — care cetesce o disertaţiune despre „Arta şi Religiunea“. Un subiect interesant şi a omodat atât peasiunei cât şi gustului comun. Intr'o schiţare succinta dar’ bine scrisă, dl Tulbure arată reciprocitatea ce există întră artă şi religiune, servind una drept sorginte pentru cealaltă şi ocupându-se ambele de aceeaşi înaltă problemă — perfecţionarea spiritului şi moralului omenesc. Tesa profundă şi serioasa a fost ascultată cu mult interes şi autorul răsplătit cu lungi aplausa. Păşesce earăşi corul societăţii şi esecută o duiosă melodia de I. Mendelssohn „Pe Orizont departe“ şi o piesă poporală arangiată de dl Matei. „Până când ţineam cu codrul care a plăcut mult. După atâta material serios un punct bine venit în program a fost declamarea poesiei lui I. Negruzzi. „Electorale“ de cătră clericul c. I. George Tocitu. Ajutat de o mimică escelentă, de o bună gesticulaţiune şi o voce potrivită, dl Tocitu prin predarea acestei lungi şi grele satire s’a afirmat în faţa publicului cu un neîntrecut talent în declamarea poesiilor umoristice. Aplausele nu mai conteneau. In fine orchestra societăţii esecată Pontpourul 11-lea de I. Murăşan, care mulţi a regretat, că nu s’a repeţit. Eshauriat astfel frumosul program se ridică Escelenţa Sa Metropolitul şi în cuvinte frumoase şi părinteşci arată mulţămirea sufletească de care e cuprins când vede tinerimea înaintând tot mai mult în cele bune şi folositore. Povăţuesce apoi pe tinerii elevi să aibă pururea înaintea ochilor sufletului faptele cele mari ale fericitului metropolit Andreiu şi din ele să se inspire în lucrările cele grele ce vor avea de săvîrşit ca conducători şi luminători ai scumpului nostru popor. Numai faptele mari aduc fericirea şi nemurirea. Esc. Sa termină invocând ajutorul lui D-zeu şi împărtăşind binecuvântarea archierască asupra tuturor. Intră urale de „să trăiască“ la adresa Escelenţei Sale publicul se depărtază de la acesta mărâţă serbare, cu sufletul înălţat şi cu convingerea, că tinerimea seminarială face progrese din zi în zi. P. I. domni cari sunt încă în restanţă cu abonamentul la ziariul nostru, sunt recercați respectuos, se binevoeasca a-si achita restantele în cel mai scurt timp, spre a evita alte inconveniente. Administrațiunea. Revistă esternă încoronarea regelui. Regele Edward VII. al Angliei a fixat pe 26 Iunie 1902 ziua încoronării. E vorba, că până la datul încoronării răsboiul cu Burii are să fie terminat. Se va vedea deci, în cât au socotit bine cercurile guverniale? De altcum parlamentul se va întruni în 16 Ianuarie. * Ioan vrea răsboiu de esterminare. La Londra a sosit zilele acestea o telegramă din China, cu incunjur prin Columbia britică, de cuprinsul, că prințul Tuan, fost factor principal în rescaia boxerilor, împreună cu generalul Jungfusiang plănuesce să irumpă din Mongolia în China nordică. Planul lor e să ocupe mai întâiu provinciile San-si și Pei- Huan și din acestea să opereze apoi pentru a cuceri dintrega China. După aceea vor începe răsboiul de esterminare contra străinilor. * Complicaţiuni în Asia In răspunsul la mesagiu dieta Japoniei constată, că în Ost- Asia se arată simptome de complicaţiuni, asigură însă pe împăratul, că ea, dieta, îşi va împlini cu grijă şi circumspecțiune datorințele sale.* Răsboiul Burilor. Agența Nederland raportază, că generalul bur Ian Celliers, unul dintre renegaţii trecuţi pe partea Englezilor, a fost prins cu întrega lui trupă şi împuşcat de ostaşii lui Ben Viljoen. Cincisprezece renegaţi, cari prin ridicarea mânii cereau graţie, încă au fost împuşcaţi, de oarece generalul Botha dase ordin, că fiecare renegat bur are se fie împuşcat. O telegramă din Bruxella raporteza, că lui Krüger i s’a notificat pe cale confidenţială, că mai multe mari puteri ar fi aplecate să întrevină pentru încheerea păcii, dacă conducătorii Burilor în loc de independenţă s’ar mulţămi cu autonomia. Krüger a comunicat lui Botha, De Wett, Delarey şi Schalk-Burger acesta propunere, dar’ cercurile bure din Bruxella sunt de credinţa că vitejii generali o vor respinge. Operaţiuni de bancă. In luna Novembre a. c. a fost condamnat în Braşov fostul cassar de gară, Aurel Radu, pentru defraudare de K. 12000 şi pentru falsificare de documente, la 12 ani temniţă. Condamnatul se apăra cu faptul, că a perdut în nişte „speculaţiuni financiare“ suma de K. 8000. Asupra naturei acestor speculaţiuni „Kronstădter Zeitung“ dă detailuri interesante, pe cari le presentăm cetitorilor noştri, fiind-că aruncă totodată o lumină vie asupra modului cum se face la noi dreptate. Radu devenit hoţ, din causă că era vecinie în calamităţi pecuniare, a convenit cu banchierul jidan, Iacob Adler din Braşov, (despre care se ştie că lucră sub patronatul şi cu capitalurile băncei „Pester“ Ung. Com- I mercial Bank din B.-Pesta) asupra unei „ope- raţiuni financiare“ de tot simple şi totuşi atât de rentabile, încât este de mirare, că oameni de pănura lui Adler şi Iradó, n’au venit mai de mult la acesta ideiă, admirabilă. Conform fasiunei defraudantului Radó, operaţiunea consista în aceea, ca Radó s’a angajat faţă de Adler a furnisa acestuia din urmă banii de aur intraţi în cassa gărei, în schimb pentru bancnote (bilete) române. Diferința de curs realizată la aceasta „operațiune“ avea să se împărțască astfel, că Radó se primeascu între contravenți 1/3 și Adler 2/3. Adler recunoscu fără reservă, că a schimbat în modul acesta circa 100.000 Lei, pe când Radó evalueaza suma schimbată la 130.000 Lei. Radu susţinea, că Adler i-a pus în vedere pe calea aceasta un câştig lateral de K. 8—10.000 pe an, ceea ce i-a servit ca îndemn de a spolia din timp în timp cassa, în bună speranţă că sumele defraudate le va pute restitui cu uşurinţă. Adler i-a anticipat mai departe un cambiu de K. 5000, dar’ când a fost să împartă câştigul realizat la cursul aurului, i-a computat partea de câştig numai cu o sumă de tot mică, de K. 580, şi cambiul a trebuit să ’l răscumpere în bani, luaţi din cassa gărei. Advocatul Damian, care a apărat pe inculpatul printr’o vorbire strălucită, a pus in decursul pertractărei lui Adler întrebarea de unde provine că partea de câştig a lui Radu a fost atât de neînsemnată, când pe lângă suma cea mare a aurului schimbat, câştigul de curs a trebuit să fie neasămănat mai mare. Răspunsul dat de Adler la acesta întrebare aruncă o lumină de tot curiosă asupra modului de administrare al acestui banchier. Adler adecă susţinea, că a dat lui Radu şi bani gata, în mai multe rânduri, la întrebarea apărătorului până la ce sumă se urcă aceste avansuri. Adler răspunde, spre uimirea tuturor, că deşi a stat cu Radu în relaţiune de cont curent, cu toate acestea sumele din cestiune nu le-a contat în registre, din care cauză nu este în poziție de a putea arăta exact suma plătită. La aceasta apărătoriul replică, că din punct de vedere comercial o astfel de procedură nu este admisibilă și poate provoca la oamenii nepreocupţi, cu tot dreptul, nedumeriri în privinţa corectităţii operaţiunilor băncei respective, şi îşi încheie vorbirea cu observarea, că marginile onestităţii nu este crtat să fie depăşite nici atunci, când omul este condus în lucrările sale de pofta de câştig. — Tribunalul a admis ca circumstanță atenuantă faptul, că Radu a fost oarecum sedus la defraudare prin promisiunile ce i le a făcut Adler, și cualifică procedura acestuia din urmă drept seducere resp. drept încercare de seducere la o faptă ilegală. Procuratura a fost cerut punerea sub acasă a lui Adler pentru escrocherie; dar’ senatul de acasă al tribunalului din Braşov, şi în urma recursului procuraturei, tabla regesca din Murăş-Oşorheiu a sistat procedura, — lucru, la care de sigur nu s’a aşteptat nimeni. Din Făgăraş. — Adunarea reuniunii femeilor rom. gr.or. — — 12 Decembre n. „Reuniunea femeilor române gr. or. din Făgăraş şi jur“ la 24 Novembre 1891 nou şi-a ţinut adunarea generală festivă, cu serbarea jubileului de 25 ani. După ce, urmând din parte-mi cetirea regulată a ziarului nostru „telegraful Român“, în decurs de aproape trei săptămâni, n’am aflat nimic ești în publicitate despre decursul acestei adunări, îmi iau voie a raporta eu următoarele : Comitetul reuniunei în frunte cu zelosa presidenta doamna Maria Dan, și-a îndeplinit datorința când conform decisului adunărei generale a compus un program pentru aceasta adunare generală, jubilară bine şi cu chipzuiala întocmit, care apoi în deplin succes a şi fost executat. Duminecă în 24 Novembre la 11 ore din zi s’a săvârşit parastas în bserica gr.-or. de aici pentru iniţiatorii, sprijinitorii şi membrele răposate ale acestei corporaţiuni, celebrând părintele protopop Iuliu Dan însoţit de preoţii Nicolau Clonţia şi Nicolau Aron, la care act au luat parte toate membrele fundadatore, ordinare şi statutore ale reuniunei, în special comitetul reuniunei în corpore s’a presutat în frunte cu actuala presidentă însoţită şi de prima presidentă a acestei reuniuni, respectabila domnă Anastasia Popescu, văduvă soţie de protopresbiter, care a deosebi a fost invitată a lua parte la festivităţile acestea. Femeia română e darnică şi bună creştină. Astfel notez că la parastas, primul colac l-a dăruit presidentă, doamna Maria Dan, cară coliva membrele Victoria Aron, preoteasa în Galaţi şi Ana Motoc, soţie de advocat în Făgăraş. Şedinţa festivă a avut loc la 7 ore seara în sala cea mare a hotelului „Lauritsch“ de aici, unde presidentă doamna Maria Dan, în faţa unui public ales şi destul de număros, şi-a ţinut cuvântul de deschidere a acestei adunări generale jubilare, un cuvânt foarte instructiv şi plin de încuragjare întru ajungerea scopului ce urmăreşce reuniunea. A urmat istoricul reuniunei, disertaţiune de secretariul Ioan Berescu, care într’un mod pitoresc a pus înaintea publicului asistent rasele mai însemnate prin cari a trecut reuniunea sub conducerea celor 3 presidentă Anastasia Popescu, Maria Aiser şi Maria Dan, în decursul celor 25 ani de la înfiinţarea reuniunei.