Telegraful Roman, 1902 (Anul 50, nr. 1-146)

1902-01-01 / nr. 1

* 9­2 împărtășită să fie de divinul dar al dreptății“... Porniri făcut’am și noi spre a ajunge la acest dar. Pornit’am însă, nu ca un corp întreg, cu toate mem­brele constitutive ale lui, care în forma aceasta cu toate puterile lui concentrate în ori­ce acțiune întreprinsă la resul­­tate sigure poate conta, — ci pornit’am la acţiuni de isbândă numai ca părţi singuratice, şi nici-odată cu toate mem­brele corpului nostru naţional. Şi por­nit’am acuş cu „capete“ conducătoare, chiămate şi nechiămate, şi acuş şi fără „­­apete“ — car’ nechibzuitele şi ne*­organisatele noastre acţiuni în m^ drese ne-au adus la starea de compătimit a păstoriului cu turma resfirată, și a turmei lipsită de păsăr-Toate acestea s sunt rane naționale, grele și primejdioase. Să ne întrebam deci, și cu insistință să ne tot întrebăm, unde e isvorul lor de tămăduire??... Unde în alt loc, de cât la acei cre­dincioşi ai bisericei noastre şi la acei buni fii ai neamului nostru, cari în­­tr’adevăr iubesc biserica şi neamul lor, cari cu zel şi abnegaţiune, chiar şi cu jertfirea proprie, sciu susţine şi apăra avutul şi vaza lor, şi cari sciu a se împărtăşi de învăţăturile religiose şi morale ale bisericei şi de fala şi mân­dria neamului lor, devenind prin acesta caractere firme şi integre, şi ca atari, faze­le sigure şi neclintite. Unde în alt loc, de­cât la cei buni­­şi aleşi ai neamului nostru, cari în cer­,­ cui şi sfera lor de activitate publică, în mod conscienţios şi cu zel recerut* îşi îndeplinesc datorinţele întru redeş-, teptarea şi luminarea poporului nostru,^’ şi nobila lor chiămare nu o confundă' cu o simplă întreprindere de câştig şi­ nu o degradeaza la un simplu mijloc­ de speculă. In jurul acestora s­ă ne grupăm!, De ei se ascultăm ! , Unde se aflăm isvorul tămădu-­­ îrei, de cât într’o conducere și organi­­sare bună și recerută a intregului' nos-* tru corp național și a tuturor acțiuni-, lor noastre generale și partiale pe toate" terenele activității noastre publice! Și în fine, prin ce se ne tămăduim mai sigur, de­cât prin învăţăturile sânte ale bisericei noastre, cari ne spun că: „cei ce slujiau stelelor (idolatrii zeilor păgâni­) de la stea s' au învăţat să se închine Saarelui dreptăţii­“ Prin ur­mare, ne învaţă şi ne îndrumă, ca noi cari slujitori suntem asupritorilor noş­tri, de la ei să învăţăm unde şi cum e de aflat darul divin al „dreptăţii“, de la ei să aflăm calea bătută şi să cunoscem mijloacele folosite, şi atunci sigur, darul divin al „dreptăţii“ şi al nostru va fi. De la alba. „Albina“­ tot gogoriţă. Sub titlul acesta publică „Revista Economică“ în numărul ultim următo­­riul articol: La începutul lui Decembre anul trecut, într’altele ne scria un amic din Budapesta, că ziariul „Magyarság“ din capitală este înfiinţat de corifeii Săcuilor, cu scopul ca să aducă pe Ro­mâni la o stare inferioară culturală şi materială, că şeful acelei insuinţe ar fi Jancsó Benedek, care se lăuda că au să începă o luptă crâncenă în contra băncilor române şi că în primă linie vor se lovască în „Albina“. De atunci am petrecut cu aten­ţiune organul amintit şi putem constata că într’adevăr, Românii din Transilva­nia într’o formă sau într’alta mai nici din un număr al lui „Magyarság“ nu pot lipsi. Ba putem constata şi aceea c­ă metodul acestor cavaleri este acela, pe tot ei îl inauguraseră în jurnalis­­­ca magiară pe timpul când erau mari şi tari sub conducerea lui Jeszenszky în secţia naţionalităţilor din ministeriul lui Ednpfy de tristă memorie, adecă dul de agent provocător. Ei scornesc cu intenţiune câte o­­ scrie sensaţională, dureroasa pentru opi­nia publică şovinistică magiară, sa‘ cu provocare la nume şi cifre, firesce ne­­adevărate, o presentezâ­­sf el, ca cei din fire aplecaţi a cred*7 tot ce se scrie rău despre naţionalişti, precum este jurnalistica actual-* magiară — să o şi crudă, apoi tot ei cu provocare la şti­rile scornite de ei, ca la fapte adevă­rate, sev­u articoli de fond sensaţionali prin ziarele magiar­e contra „nepatrio­­ticului“ element român şi instituţiuni­­lor lui culturale şi economice. -f" Caşul cu „sutele de mii“ împru­mutate de „Albina“ cu mijlocirea „po­pii valach din Haşfalău“ — ţăranilor săcui, cu scop de a-i deposeda — este destul de cunoscut cetitorilor noştri. Prin toate ziarele magiare şi-a fă­cut turneul acea ştire sensaţională, care despre desminţirea ei n’au luat ştire. Acuma când se desbate în comi­­siunile dietei budgetul, în care se pre­­văd măsuri escepţionale pentru salvarea Săcuilor „espuşi la valachisare“, cu cari însă şovinismul „special“ al Magiarilor transilvani nu este deplin mulţămit, i­earăşi s’a pus la cale şurubul cu go­goriţa cunoscută. S’a lansat adecă, din Székelyke­­resztur, în „Magyarság“ ştirea „înspăi­­mântătore“, că colegiul reformat „Beth­len“ din Aiud a vândut „Albinei“ un bun secuiesc de 2000 de jughăre. Şi fiind­că nici colegiul Bethlen nici „Albina“, cari poate nici n’au cetit acea ştire, nu o au desminţit, de­şi a trecut o săptămână deja de când ea s’a publicat în un ziariu, care după „Budapesti Hirlap“ este cunoscut de organul trebilor secuiesci,­­ vine acum „Budapesti Hirlap“, organul autoritativ al guvernului actual şi în darea de sumă săptămânală de Duminecă, sub titlul „ Valuri politice“ apreciând cu duioşie acea ştire, „nedesminţită“, dă espresiune durerei sale patriotice,­­că „Albina“ va vinde acel pământ săcu­­iesc ţăranilor români, „ca ei să formeze întră Săcui sentinela acelui românism triumfător, care în comitate una după alta înghite insulele magiare cari mai rămăseseră din trecut“. Tot în acel ziariu se publică apoi și raportul despre pertractarea budge­tului ministeriului de agricultură în comisiunea financiară a dietei, în care deputatul Beda Albert nu este mulţă­mit cu acţiunea săcuiască a ministrului, pentru­ că minimalul instituţiunilor ce ar trebui să propună ministrul pentru salvarea săcuilor ar fi: înfiinţarea unui institut de credit al statului, care să converteze toate datoriile hipotecare din comitatele săcuesci. Nu este mulţămit nici cu politica de colonizare a guver­nului, pentru­ că „ Albina“ lucrază după un metod mai bun, etc., care în nu-­­­măr­ul următor tot acest ziariu vine şi în articolul de fond solicită că reglemen­tarea băncilor române ca cestiune de urgenţă, carea trebue resolvită în par­lament cât mai curând. Ca să ne convingem pe deplin despre adevărul acestei noue stofe de agitaţiune, am trimis pe un colabora­tor al nostru la directorul executiv al „Albinei“ să-­l întrebe : „adevărat este că „ Albina “ ar fi cumpărat de la „ Bethlen Kollegium“ un bun de 2000 jughăre, de care se tângue amar „Budapesti hir­lap“ ? Domnul director P. Cosma ni-a dat următorul răspuns: „Nimic nu este adevărat din toate cele ce scriu ziarele magiar­e despre „Albina“. Toate sunt scornituri tenden­­țiose cu scopuri ascunse. Nu vedeţi că iară au nevoie de gogoriţă, ca se facă presiune asupra guvernului şi asupra dietei, ca pe lângă alte favoruri „spe­ciale“ săcuiesci să le mai înfiinţeze din mijloacele statului şi un institut mare fonciar săcuiesc, care să converteze, recitus să achiteze toate datoriile hi­potecare ale scăpătaţilor „birtokoşi“, apoi peste câţiva ani ar pretinde, ca statul — proprietarii 1­1 institutului con­tem­plat — să le deie moratoriu pentru anuităţile espirate, dare la urmă să le amortiseze precum se face şi cu anui­tăţile coloniştilor. Ori­când se agitază pe aceasta temă, n’are să se înţelâgă ţă­ranul săcuiu, care e modest şi muncitor şi nu face datorii, ci „mârtâsâgoşii“ scăpătaţi“. „Albina“ n’a cumpărat nici un petec de pământ de la colegiul Beth­len, nici nu i­ s’a oferit spre cumpărare, ci şi aceasta faimă este numai o scor­nitură t­endenţiosă a „scelei Jeszenszky“, care de­şi desfiinţată în ministeriu, este mare şi tare în pressa magiară“. „Dar, dacă vreau acei jurnalişti să publice şi scrii adevărate despre cumpărări de ale „Albinei“, le servesc eu cu cea mai recentă scrie adevărată.“ „In 8­­. c. — a doua zi de Cră­ciunul românesc — a ţinut erariul — direcţiunea financiară din Sighişora — licitaţie reală contra comunei Buia pentru o pretensiune erarială de 3343 coroane. Obiectul licitaţiei au fost circa 800 jughăre de pădure şi păşune a foştilor iobagi români, magiari şi saşi, care însă din neglijenţa organelor res­pective, în protocolul funduar era în­registrată tot pe comuna politică ca nainte de segregare“. „Foştii iobagi prin plenipotenţiaţii lor, între cari şi Maurer Béla, fostul secretar al fostului comite suprem Beth­len Gábor, au înaintat o cerere la „Al­bina“, carea încă are pretensiune in­tabulată pe acele realităţi, ca să parti­­cipe la licitaţie şi să cumpere pentru ei păşunea şi pădurea, fără care ei nu pot esista. „Albina“, de­şi era a doua zi de Crăciun, li-a împlinit voia, a participat la licitaţie şi a licitat. Re­flectant nu era altul de­cât representan­­tele erariului şi „Albina“. Resultatul a fost că „Albina“ oferind mai mult de­cât erariul, a rămas ca cumpărător a circa 800 jughăre pădure şi păşune, şi dacă licitaţia va deveni în valoare de drept, o va ceda foştilor iobagi din aceea comună, cari repet, sunt ro­mâni, magiari şi saşi, şi cari în felul acesta vor să scape de costisitoarea tutelă a inspectoratului silvanal“. „Poftim obiect de agitaţie contra „Albinei“, carea tinde la deposedarea magiari­lor. “ Din partea nostra credem că nu mai este necesitate de nici un com­entar. TELEGRAMUL ROMÂN Revistă esternă Serbia — în preajma revoluţiei. Trei mari ziare străine se ocupă cu situaţia din Serbia făcându-i toate trei prognosă de apropiată revoluţie. Va fi şi ceva adevăr în ~acelor ziare în ceea-ce privesce sta­rea desolată financiară a ţerişorei dar­ sigur va fi la mijloc şi oare­care ten­­denţă de a mâna apa pe mara Karageorge­­vicilor. La tot caşul e însă semnificativ, că aceste trei ziare (din două state părtaşe în alianţa triplă) se ocupă de­odată şi la fel, de situaţii Serbiei. Unul din aceste ziare e Neue Fr. Fresse din Viena, care pe basa unui raport din Belgrad spune că Serbia stă în preajma revoluţiei, provocate de situaţia desolată financiară. Acelaşi prognostic îl face „Berliner lageblatt, mai adăugând că regele Alexandru nu se intereseaza nimic de aface­rile statului şi că încrederea poporului e pe partea Karageorgevicilor, pretendenţii la tro­nul Serbiei. Berliner Localeinzeiger asemenea ocupându-se de situaţia din Serbia zice că vizita principelui Nichita al Muntenegrului la Petersburg e în legătură cu afacerea suc­cesiunii la tronul sârbesc. Austro-Ungaria ar voi să fie proclamat moștenitor cu fiul mai mare al prințului Petru Karageorgevici, și nici regele Alexandru nu ar avea nimic în contra acestei proclamări, dar­ nu se învo­­esce regina Draga. In cât priveste regularea finanțelor, mi­nistrul Popovici a plecat de nou la Viena să esopereze un împrumut pentru amortisarea datoriilor de stat. Din Seliste. — împărțirea daruriîffl^P Crăciu — 23 Decembre Zi de bucurie și de înălțare sufli a fost aceasta Duminecă pentru noi, ci ea ni­ s’a dat prilegiul a asista la săvâ unui insemnat act de milostenie: împăi de diferite daruri la peste 50 copii săraci comuna noastra. Pentru un act aşa de înălţător de inimi nici nu se putea afla alt timp mai potrivit, decât acum, în preajma Crăciunului, care e aşteptat cu atâta dor de toţi şi de toate. Şi nu făr’ de motiv, căci Moş-Crăciun după o rătăcire preste mări şi ţeri în timp de 6 săptămâni, se abate şi pe la casele Ro­mânilor, aducând o mulţime de daruri mai ales copiilor, prin ceea­ ce li­ se face mare bucurie. Bine­înţeles, de aceste bucurii se îm­părtăşesc numai copiii bogaţilor, pe când cei săraci ?... Să li­ se procure şi acestora bucurie, şi să li­ se aline cel puţin în parte năcazurile, iată scopul actului săvârşit astăzi, cea­ ce s’a şi ajuns, căci bucurie şi veselie se putea ceti din ochii fie­cărui copil dăruit, şi lacrămi de bucurie au fost lacrimile vărsate de mamele lor şi de unele femei, cari au fost presente, împărţirea s’a făcut într’un mod cât se pote de sărbătoresc. Intâiu un cor compus din copiii şculei a esecutat cântările: Nascerea Ta, Ce vedere minunată şi Moş-Crăciun. Intră aceste cântări au fost intercalate două declamaţiuni: Femeia binefăc­are şi Copilul cerşitor, cari au făcut o bună impresiune asupra ascultătorilor. După acesta directorul şcolei, dl Lapidat, rostesce un scurt discurs, în care arată, că Crăciunul aduce pentru copiii bogaţilor di­ferite bucurii pe cari săracii nu le pot avea. Pentru a procura şi pentru aceştia bucu­rie, direcţiunea „Casei de păstrare“ din loc a pus şi anul acesta, ca şi în trecut , la dispoziţia noastra suma de 200 cor. din care să li­ se cumpere daruri. Aceasta sumă n’a fost destulă pentru ali­narea suferinţelor tuturor celor lipsiţi, şi astfel dânsul a fost silit să se gândească la alte căi prin cari ar pute aduna bani pentru acest scop. Drept aceea s’a adresat cătră comitetul „Reuniunii de înfrumseţare* cu rugarea, ca să aibă bunăvoinţă a face o colectă întră fruntaşii comunei noastre. Colectarea au luat’o asupra d-lor cele mai de frunte dame din inteliginţa din loc, şi resultatul a fost cât se poate de mulţămitor, căci st. doamne Veturia Dr. Stroia şi Maria Roman au adunat suma de cor. 81, doamna Maria P. Drágots şi dsdra Veturia Pop suma de cor. 80’40 şi doamnele Agapia Vulc şi Ma­ria Comşa suma de cor. 43'80, cari fac la­olaltă suma de 205 coroane 20 fileri. Din aceste sume s’au procurat hainele ce se împart, car’ o parte s’a reservat pentru anul viitor. Apoi mulţămesce în numele co­pii!'"' se se vor împărtăşi, în locul prim­on. direcţiuni a „Cassei de păstrare“ şi apoi st. domne, cari au avut bunăvoinţa de a las asu-~ pra d-tor greaua şi neplăcuta sarcină de a colecta, precum şi­ tuturor celor ce au dat obolul lor pentru acest scop. Rând pe rând sunt chemaţi apoi copiii săraci şi împărtăşiţi: unii cu păpuci, alţii cu roculeţe, cu căciuliţe, etc. După acestea vorbesce dl protopop Dr. Ioan Stroia. Dl protopop întră altele zice, că Cră­ciunul este sărbătorea, în care Dzeu ni-a fă­cut cel mai însemnat dar, dându-ne pe însuşi fiul său, şi deci şi noi ca creştini suntem datori la aceasta serbatoare a da daruri. Aceasta a fost bine înţelesă de lumea creştină apuseana, care în ajunul Crăciunului arangiază sărbari, la cari iau parte bogaţi şi săraci. Bogaţii aduc daruri şi dau celor săraci şi astfel toţi se bucură. In urmă asigură direcţiunea şcolei, că dsa cât şi ceialalţi preoţi de aici îi vor da tot sprijinul în astfel de scopuri nobile, de­­oare­ce a ajuta pe cei săraci este una dintră datorinţele impuse de biserica creştină. Se adreseza apoi cătră copiii şi ţi şi le zice: Dragii mei, nu ştiţi c aţi căpătat aceste daruri şi aşa tri fie, căci zice-se: „Să nu ştie stânga dreapta“. Dar, chiar dacă aţi şti, cr

Next