Telegraful Roman, 1902 (Anul 50, nr. 1-146)

1902-06-25 / nr. 70

Nr. 70 Sibliu, Marţi 25 Iunie (8 Iulie n.) 1902. Anul L 3 ELEGRAJUL ROMÂN. Apare Marfia, Joia şi Sâmbăta. ABONAMENTUL Pentru Siblia pe an 14 C., 6 luni 7 C., 3 lu­ni 3 C. 50 fii. Pentru monarchie pe an 16 C., 6 luni 8 C., 6 luni 4 C. Pentru străinătate pe an 24 C., 6 luni 12 C., 3 luni 6 C. Pentru abonamente şi inserţiuni a se adresa la Administraţiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45 Corespondenţele sunt a se adresa la Redacţiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 34. Epistolele nefrancate se refusă. Articolii nepublicaţi nu se înapoiază. INSERŢIUNILE: Pentru odată 14 fii., — de două ori 24 fii., — de trei ori 30 fii. rendul cu litere garmond Economisare. Sibiiu, 7 Iulie n. Viaţa omului în lumea aceasta tre­­cătoare e o muncă neîntreruptă. O muncă şi o luptă continuă. E grea deci viaţa ; şi totuşi fericit se simte omul în ea, când vede că munca sa îi aduce foloase, care luptele sale pur­tate cu energie şi cu perseveranţă, scot adevărul şi dreptatea la supra­faţă. Căci puiuliţCU credinţă în Du­mnezeu pentru aceste două lucruri sfinte luptă cât trăesce, pentru adevăr şi dreptate. De muncit apoi muncesce pentru foloase materiale, de cari se îm­­părtâşesce însă numai atunci, când se ştie folosi de resultatele muncii sale. Suntem la încheierea unui an eco­nomic, — pentru­ că secerişul e la prag, car’ pe unele locuri s’a început chiar, — de aceea e de actualitate să vorbim despre tema acesta. O ştie fie­care din noi, că prin muncă omul poate să -şi agonisască mij­­loace suficiente de traiu, pentru sine şi familia sa, ba poate să agonisască chiar mai mult de cât îi trebue, şi astfel vine pus în posiţie de a putea pune şi ceva la o parte din prisosul ce resultă după acoperirea tuturor cheltuelilor absolut trebuinciose. Omenii noştri sunt muncitori din fire. Românul muncesce mult şi bine. Şi dacă cu toate acestea nu totdeuna dă înainte în cele materiale, nu lene­via, — cum zic răuvoitorii sei, — e vina, ci faptul că nu se ştie folosi de re­sultatele muncii sale, nu ştie să scoată prisosuri din munca sa, car’ dacă le scoate, nu le ştie conserva. Şi tocmai aici zace greul. Priso­sul nu trebue risipit nici­odată pe lu­cruri nefolositoare, sau chiar folositoare fiind, pe lucruri cari nu sunt de ne­cesitate inevitabilă. Toţi cei­ ce nu ob­servă regula aceasta, sunt risipitori, și nu vor avea nici­odată prisosuri din munca lor, ci din contră, vor avea tot­deuna perderi sau deficituri. O bună împărțire a resultatelor muncei de un an se impune deci țera­­nului român, acum când începe să adune roadele de pe câmp, pentru­ că numai astfel poate să stabilescă echilibrul ne­cesar în afacerile sale economice. Să nu se facă nici într’o casă cheltueli mai mari de cât este câștigul, și nici într’o casă să nu se facă cheltueli de prisos. — iată întreaga filosofie a econo­miei naționale, de care noi, Românii, trebue să ne legăm zilele mai mult de­cât ori­care alt neam din lume. Pen­­tru­ ca buna chiverniseala, buna împăr­ţire a câştigului, resultat din munca proprie, e totodată şi isvor de morali­tate pe seama oamenilor, dat fiind, că cel­ ce ’şi petrece viaţa în linişte şi fără emoţiuni, nu se gândesce de­cât la lu­cruri bune şi plăcute Celui­ ce viaţă i a dat. Omul care trăesce cu cumpét bun, nu e împins spre necesitatea de a’şi satisface trebuinţele pe cale neiertată, şi astfel de a ajunge în conflict cu le­gea şi cu moralitatea. Ear’ cumpét bun este acela, când omul îşi ştie împărţi astfel resultatele muncii sale, ca să n’ajungă nici odată în posiţia de a se ruga de alţii să ’i asigure esistenţa zilnică. Lucrul acesta, a cerşi de la alţii, e umilitoriu pentru om, căci demnita­tea sa e calcată prin aceasta în picidre. Şi ce folos are societatea omeneasca de un astfel de om ? Nici un folos; din contră, ruşine trage după el, pentru­ că un astfel de om devine slugarnic până la estrem, gata să facă ori­ce servicii celui­ ce se îndură să -i țină pe o zi două viața în oase, aruncându-i din milă câte un codru de mălaiu. In astfel de stare poate să ajungă nu numai omul de rând, ci şi oameni din clase mai înalte, dacă nu ştiu să­­şi împărţască cu bună socotală venitele şi câştigurile. Şi pentru aceştia situaţia e şi mai umilitoare, dar’ faţă de ei un om de rând, dacă ’şi administrază bine averea, e cu mult mai înalt înaintea lumii, pentru­ că stă pe picioarele proprii, pe când boeriul scăpătat stă tot în ge­nunchi înaintea altora, de la cari cere milă şi ajutoriu. Scurt deci, să ne însuşim toţi, mai ales însă ţăranul român, o împărţire potrivită a resultatelor muncii de preste an, ca lipsuri să nu ducem, şi pe de­asupra să scoatem şi prisosuri, — bani albi pentru zile negre, cum spune zi­­cătoarea, — căci aceasta e regula funda­mentală pentru întemeierea bunei stări pe seama poporului nostru. Rutenii în pasivitate. Din Cer­năuţi se raporteaza, că în şedinţa din 2 iulie a dietei bucovinene deputaţii ruteni au de­clarat abstinenţă şi părăsirea dietei, pe mo­tivul că s’ar fi alterat drepturile alegătorilor ruteni. FOIŞORĂ Uniformisarea ortografiei. O broşură editată din partea Asocia­­ţiunei din loc ne spune, că comitetul central al Asociaţiunii, în şedinţa sa din 19 Febr. a. c. a luat iniţiativa pentru uniformizarea ortografiei şi îndreptarea limbei literare la noi în ţară, şi în acest scop a recercat sec­ţiunea literară să studieze aceste cestiuni şi să pregătescă propunerile necesare, spre a le putea supune deliberării şedinţei plenare din anul curent. Secţiunea literară în şedinţele sale din 24 Martie, 7 April şi 10 Iunie a. c. a sa­tisfăcut acestei recercări, şi astfel şedinţa plenară convocată pe 13 şi 14 Iulie a. c. va avea prilej a se ocupa cu aceste două cestiuni de importanţă extraordinară. Drept basă pentru desbatere va servi raportul secretariului secţiunii literare, Dr. I. Blaga, care e de următoriul cuprins : Stimaţi Membri! Comitetul central al Asociaţiunii pentru literatura română şi cultura poporului român în şedinţa sa din 19 Febr. a. c. s’a ocupat cu ideia de a îndrepta limba literară şi de a uniformiza ortografia, şi accentuând impor­tanţa ei, a decis, să fie însărcinată secţiunea literară cu a chibzui asupra măsurilor de luat în vederea realisibilităţii acestei idei. Secretarul general al Asociaţiunii, dl Dr. C. Diaconovich, mi-a comunicat hotărî­­rea comitetului, prin hârtia din 10 Martie a. c. Nr. 140, cerând ca să o presentez în proxima şedinţă a secţiunii literare. In urma acesteia m’am simţit îndatorat a Vă presenta un raport despre problemele, a căror deslegare mi-sa cere. Raportul este următorul: A) Asupra chestiunii ortografiei. Trebuinţa de a se discuta asupra ches­tiunii ortografiei şi de a se încerca unifor­mizarea ei, este, fără îndoială, mare şi adânc simţită. Prea s’au înmulţit sistemele ortogra­fice întrebuinţate. Arbitriul individual, ce se manifestă atât la noi în ţară, cât şi în Ro­mânia, în privinţa ortografiei, ne duce la o completă destrăbălare. Ce datorinţa ne incumbă noue, acum când comitetul Asociaţiunii ne-a îndatorat a ne ocupa de problema uniformisării orto­grafiei ? Cred, că noi altă datorinţa nu putem ave, de­c­ât de a face cunoscute regulele sta­bilite de Academie şi manţinute până azi de aceasta instituţiune. E clar, ca lumina soarelui, că ,în privinţa limbei trebue să ne fie Aca­demia farul îndreptător şi luminător. Noi n’avem să fixăm legi nouă, nici relativ la limbă, nici la scriere. Rolul acesta nu-l mai putem avea. Academia a discutat asupra ortografiei în sesiunile generale din anii 1880 și 1881, având drept bază un raport, ce i­ se presen­­tase de către domnul T. Maiorescu. D-nul Maiorescu mai publicase înainte de aceea renumitele sale studii „Despre scrierea limbii române“, în care în mod aprofundat, pe bază ştienţifică, clarifică toate întrebările referitoare la scrierea şi ortografia limbei românesci. Regulele ortografiei române, pe basa conclusiunilor luate în şedinţa Academiei, au fost redactate tot de dl Maiorescu în 16 puncte, la cari apoi Academia a mai primit un aditament relativ la sunetul z şi ». (Vechi Anal. Acad. ser. II tom. III din 1880—81, secţiunea I pag. 216, 217 şi 229.) Aceste regule sunt urmatoarele: „­Regulele ortografiei române primite de Academia româna în urma desbaterior din sesiunile generale 1880 şi 1881 a votului fi­nal din 31 Martie 1881 şi Martie 1895“. 1. Litere latine y, ph, th, qu şi k, nu se vor întrebuinţa în scrierea română, cu excepţiunea pentru numele proprii şi cuvin­tele străine neasisimilate, d. e. Quintilian, Ypsilant, Kalium. 2. Duplicarea consonantelor se admite numai acolo, unde provine din alipirea a două cuvinte române, din cari unul se ter­mină şi altul începe cu aceeaşi consonantă, sau cu o consonantă de acelaş organ, însă numai în lăuntrul limbei române, unde se şi aude. Vom scrie dar : înnotare, înnăscut, în­noire etc. Vom scrie însă: aprobare (cu un singur­ă­ afirmare, colaborare, duplicare co­moditate. Se lasă latitudine a se scrie înmulţire sau îmmulţire, înmormântare sau îmmormân­­tare. Vom scrie însă totdeauna împreuna, îm­pilare, împăcare etc. 3. Se admite duplicarea lui , în pu­ţinele cuvinte,­ în care poate servi pentru evi­tarea confusiunii între două înţelesuri diferite: massă (la masse) şi masă (la table), rassă (la race) şi rasă (rasée), cassă (sa caisse) şi casă (la maison). 4. Deosebirea nuanţei de pronunţare a lui s ca­z în mijlocul şi la terminarea cu­vintelor nu se însemneaza, aflându-se numai în câteva cuvinte nou primite şi prin urmare nici­­ nu se duplică în mijlocul cuvintelor, acolo unde rămâne , după natura lui. Vom Alianţa triplă — la Carlsbad. „Le Temps“ din Paris susţine a şti, că în scurt timp vor avea întâlnire la Carlsbad mi­niştrii alianţei triple: cancelarul Billow, mi­nistrul nostru de esterne Goluchovski şi Prn­­netti, ministrul de esterne al Italiei. Scopul întâlnirii e să se sfătuescă asupra convenţii­lor comerciale şi asupra situaţiunii creat­e prin convenţia militară încheiată luna trecută între Rusia şi bulgaria Din tractul Lupşei. — Sinod protopresbiteral. — Ponor, 23 Iunie v. (Urmare şi fine.) Id protopresbiterat sunt 29 parochii ma­­tre şi 4 filii. La acestea în funcţiune sunt 22 parochi şi un administrator, în vacanţă rămân la finea anului 6 parochii şi una cu administrator parochial. Preoţii în funcţiune, după pregătire sunt: cu teologie ordinară 12, estra ordinară 11. După starea familiară: 7 văduvi. Preste 40 ani de serviciu au 2. Cle­rici absoluţi cu c calificaţie de preot în tract sunt doi. In protopresbiterat sunt 3954 familii. Faţă de anul trecut de crescere de 32, ceea­ ce poate să provină din datele ne-exacte ale unor preoţi. Suflete sunt: bărbaţi 9107, femei 8883,­­ la­olaltă 17,900 suflete. Faţă de anul trecut diferinţă în minus 315 suflete. In 13 comune este crescere în suflete cu 73, în 13 comune de crescere cu 114, în 3 co­mune tot starea cea vechie şi de aicea se vede, că nu toţi preoţii presintă datele des­tul de exact. Sd­u ceţi şi scrie 2820 bărbaţi, 1078 femei, la­olaltă 3878. Căsătorii s’au în­cheiat, bisericesci şi civile 143 părechi, nu­mai civile 5, de tot 148. Căsătorii mixte au fost 17. Căsătorii clandestine (concubinate) sunt 125. In anul 1901 s’au născut 262 prunci legitimi, 202 prunce legitime, nelegitimi 24 prunci și 32 prunce, în total s’au născut 520. Au murit bărbați 303, femei 245, la­olaltă 548. II. Scufe proprii sunt 20, închiriate 2. Din acestea corespunctătoare și ne-escepționate de ministru 15, care necorespund totare şi ad­­moniate 7. Şcole noue terminate în acest an sunt: Ocolişul-mic şi Runcul. Reparaturi mai însemnate s’au făcut la şcoala din Ponor. In lucrare sunt edificiile şcolare din Bedeleu şi Valea­ Lupşei. Preparative pentru edificare de şcole noue, respective îndreptarea edificiilor se fac în Poşaga de jos, Hădărău şi Vinţa. învăţământul s’a ţinut în 18 şcolle. In 5 comune: Bedeleu, Ocolişul-mic, Runc, Va­lea-Lupşei şi Buru nu s’a ţinut şcollă, parte din lipsa de edificii, parte din lipsa salariu­lui şi învăţătoriului, sau toate de-odată. Sc01e comune cu gr.-catolici sunt 6, toate cu carac­terul bisericei noastre. In anul şcolar 1900/901 învăţători apli­caţi au fost 18, dintră cari cvalificaţi 15, ne­­qualificaţi 3. Din aceştia definitivi 14, pro­visor 1, cari suplenţi 3. Copii obligaţi a cerceta scala în anul 1900/901 au fost de la 6—12 ani: a) copii 845, b) copile 658. La­olaltă 1503. Dintre aceştia au cercetat de la 6—12 ani copii 449, copile 273. La olaltă 772, de la 12—15 ani a) copii 390, b) co­pile 251. La olaltă 641, de la 12—15 ani copii 119, copile 43 La­olaltă 162. Deci suma tuturor copiilor umblători la şc6lă în anul 1900/901 face 934. Esamenele anuale s’au ţinut întră 15—25 Maiu şi afară de Orăşli în toate şcalele au fost conduse de protopopul V. Gan. Şcolarii, după progres s’au clasificat: distinşi 99, buni

Next