Telegraful Roman, 1903 (Anul 51, nr. 1-142)

1903-01-14 / nr. 4

cu dl protosincel următorii preoţi: protopopii B. Baiulescu şi V. Voina, preoţii: Nicolae Soiu, Vas. Sfetea, Filip Creiţar, George Ludu, Iosif Micu, Iosif Maximilian, Ioan Broşiu, loan Paşca jun., Dr. V. Saftu şi diaconul I. Prişcu. Slujba prescrisă în tipicul bisericei noa­­stre o a condus cu tactul, care ’l caracteri­­séza, dl protosincel Dr. Roşea. A domnit o ordine esemplară în tot decursul serviciului divin.*) Când a cântat cântăreţul Toma Crenciu’ cu glasu-i par excellence bisericesc cântarea plină de filosofie: „Adusu-mi-am aminte de prorocul ce strigă: Eu sunt pământ şi ce­nuşă, şi iarăşi m’am uitat în mormânturi, şi am venj­ut ose gole, şi am zis: ore cine este împăratul, sau ostaşul, sau bogatul, sau săra­cul, sau dreptul, sau păcătosul; el odhneşte Doamne cu drepţii pe roba­ tău“, ţi­ se părea că toţi ascultătorii se gândiau la ei înşişi şi pare că cei mai din faţa tristă a fie­cărui, cât este de convins de deşertăciunea şi nimicnicia rangurilor şi bogăţiilor acestei păcatese lumi pământeşti! Podoba însă a întregului serviciu tune­­bral a fost fără îndoială predica rostită de păr. protopop Vasilie Voina. Şi ca pronun­ţare, şi ca cuprins şi ca formă, predica păr. Voina a fost din toate punctele de vedere escelentă. (Păcat ar fi, dacă n’ar publica-o), dar’ şi efectul a fost puternic. Unde te uitai vedeai curgând lacrimi de jale pentru iubitul nostru fost protopop I. Petric. . După­ ce opt preoţi au dus sicriul prin altariu, unde au cântat “Isaia dănţueşte“, apoi la grupa cu „în veci pomenirea lui“, cântată de toţi preoţii după frumoasa melodie obicinuită la Sibiiu, ne-am despărţit de „cel din urmă stejar al generaţiei vrednice de laudă, care mult bine n­-a făcut. * „Pentru acesta, iubiţii mei fraţi, cunos­când scurtarea vieţii noastre, răposatului să i cerem odihnă de la Christos, şi sufletelor noastre mare milă!“ Cornel. NOUTĂŢI Protopopul Braşovului. In şedinţa plenară de azi consistorial archidiecesan a întărit alegerea părintelui protopresbiter ono­­/'raf' Vasile Voina de protopop al trsctului Braşov-Renunţarea unui rege. Cum rapor­­tază o telegrama­ din Stockholm dto 23 Ia­­nuariu, regele Oscar\\-Suediei şi Norvegiei s’a hotărît să renunţe la tratî^din causă de morb. A­nume, tocmai pe acuSL, avea _în. plan o călătorie prin Norvegia, la care însă, sfătuit de medicii săi, a renunţat şi s’a decis tot­odată, ca „pe un timp oare­care să cedeze moştenitoriului guvernarea“. Moştenitoriul va începe încă în săptămâna aceasta să supli­­niască pe tatăl seu în domnire. * 1 Clement Popescu. Mercuri în 1/14 ianuarie c, a adormit în Domnul după un morb îndelungat şi greu, parochul nostru Clement Popescu din comuna Mogoş-Micleşti, p­resbite­­ratul Lupşei, în etate de 66 ani, în al 35-lea an al preoţiei şi în al 27-lea an al văduviei sale. Actul înmormântării îndeplinit Sâmbătă în 4/17 ianuarie, a fost condus, la însărci­narea domnului protopresbiter Vasiliu Gan, de preotul George Lazar din Valea­ Geogelului, asistat de preoţii Vasiliu David şi Ioan Coc. Cântările funebrale au fost executate de în­văţătorii Vasile Jîna şi Macaveiu Cuteanu, cu concursul mai multor cântăreţi din loc şi vecinătate, în fine s’a ţinut o cuvântare fu­­nebrală potrivită. După finirea ritualelor, preotul G. Lazar a ţinut şedinţă cu comitetul, a luat sub revisions averea bisericeasca împreună cu actele apar­­ţinătoare oficiului parochial. S’au aflat toate în regulă şi s’au predat comitetului parochial spre păstrare. Administrarea parochiiei deo­camdată s’a concretat, ca celui mai apro­piat, parochului Vasiliu David din Mogoş- Mămăligani. Pe reposatul îl jelesc: fiul Clement şi fiica Aurelia, apoi nepoţii şi număroşi con­sângeni. Alegere de preot. Eri a fost alegere de preot în Satulung. A întrunit candidatul Popovici 146 voturi, iare candidatul Verzea 86 voturi.* Cîh­ul regelui. E obiceiu în Bucu­rești, ca la Boboteza, după sfințirea apelor, 1. P. S. Sa Metropolitul-primat al României să arunce sfânta cruce în râul Dâmboviţa, iare omenii mai cu curaj să sară în apă pen­tru a o scoate, primind cel­ ce o ar­e, pentru acesta bravură o mică remuneraţie. De câţiva ani un oare­care Ionescu, vâ­tătoriu de fructe în Bucureşti, este fericitul, care înfruntând gerul şi receala scoate crucea din apă pentru a o preda, între aplausele publicului asistent, I. P. S. Sale Mitropolitului. In anul acesta, afară de obicinuita remuneraţie, Ionescu a mai primit şi un frumos dar de la M. Sa Regele Carol pentru curajul dovedit în atâtea rânduri. A fost chiămat adecă zilele trecute la Palat, unde mareşalul Curţii i-a inmanuat ca dar al Regelui Carol î n cronometru de aur cu cifrele regale în aur şi cu un portret al Maiestăţii Sale Regelui Carol în dosul ca­pacului, îşi poate închipui ori­cine fericirea modestului vîp­l­ător de fructe din Bucureşti, distins în acest mod din partea Regelui seu. 4«­„De la fraţi“. Acesta este titlul fru­­mosei şi instructivei conferinţe, pe care dl Gr. G. Tocilescu a ţinut-o Sâmbăta trecută, 4 ianuarie v. la Ateneul din Bucureşti, cu opasiunea seratei literare-artistice, aranjată în favorul ligei culturale, învăţatul profesor uni­versitar a vorbit pe rând despre toţi Românii, din Ardeal, Maramurăş, Crişana, Banat, Basa­rabia, Macedonia, etc. constatând, că pretu­­tindenea elementul românesc are vitalitate şi destulă putere de resistenţa faţă cu diver­sele naţionalităţi cari fac încercarea să -l în­ghită. A înşirat apoi toate evenimentele mai însemnate din viaţa Românilor din afară de regat, făcând pomenire despre marile figuri ale luptătorilor cu merite pentru conservarea neamului românesc. Timp de o oră a vorbit domnul Tocilescu, ascultat fiind cu viu inte­res de cei presepţi, care după terminarea con­­ferenţei sgomotose aplause l’au rechiămat de câtera­ ori. „Albisa“ şi presa magiară. Ziariul „Független Magyarország“ din Budapesta a publicat în Nr. seu din 15 ianuarie a. c. o notiţă despre căderea soc. comerc. „Con­cordia“, susţinând că „Albina“, care şi de altmintrelea ar fi suferit în anul trecut pier­deri simţitore, ar fi adusă în mari perple­­sităţi prin lichidarea „Concordiei“, şi că din acestă cauză se vor face în curând schim­bări chiar şi în conducerea „Albinei“. La aceasta nouă minciună a presei ma­­giare, ale cărei intenţiuni ne sunt pe deplin cunoscute, directorul esecutiv al „Albinei“, dl Parteniu Cosma, a trimis revistei „Magy. Pénzügy“ un răspuns pe cât de obiectiv, pe atât de temeinic, în care zice, că dacă ar fi vorba numai de lichidarea „Concordiei“ nici nu ar reflecta la noul atac al ziarului „Fagg. M.“, dar, deoare­ce acesta se folo­seşte şi de acest incident spre a suspiţiona şi discredita „Albina“, se vede îndemnat a face urmatoarele constatări : Soc, comerc. „Concordia“ s-a înfiinţat la­lS9a su-cu capital de acţiuni de 1.200.000 şi cu scopul, ca să sprijinească şi înainteze comerciul comunelor rurale din jurul Sibiiu­­lui şi din alte părţi şi preste tot să des­­volte spiritul comercial în popor. (Stat. §. 1.) Acest scop patriotic numai cu rea credinţă poate fi denaturat — cum o face Függ. Mg.“ — în acel înţeles, că s’ar urmări nimicirea comercianţilor magiari, pentru­ că în Sibiiu nici nu esistă comercianţi magiari, căror „Concordia“ li-ar fi putut face concurenţă. E adevărat, că „Concordia“ de la 1899 Incoce a lucrat cu pierderi, cari după ultimul bilanţ se urcă în total la 102.000 K. şi că societatea cu privire la dispoziţiile §-ului 187 din L. com­. a preferit a decreta lichidarea, de cât a reduce capitalul social şi a continua activitatea sa întră stări atât de grave ca cele de astăzi. In urma acestei hotârîri acţionarii „Con­cordiei“, şi întră aceştia şi „Albina“, la tot caşul vor suferi daune, dar­ creditorii socie­tăţi nu vor avea nici cea mai mică pagubă, de­oare­ce activele ei şi restul capitalului so­cial întrec cu mult suma pasivelor. Ce priveşte afirmaţiunile, că „Albina“ ar fi suferit în anul trecut şi alte pagube mari, că lichidarea „Concordiei“ a adus-o în mare perplesitate şi că se va face o schim­bare chiar şi în conducerea ei, — tate aceste nu pot fi de­cât dorinţe, dar­ nu au nici o basă reală, pentru­ că de fapt de când există „Albina“ nu a încheiat nici un an cu bilanţ mai favorabil de­cât cel din anul tre­cut, care acţiunile de la „Concordia“ sunt amortisate încă din 1901. Ce priveşte în fine pe directorul ei esecutiv, acesta chiar în vederea pismei şi răutăţii ce se manifestă din multe părţi cu „Albina“, îşi ţine de datorinţă a ră­mână la locul său cât timp facultăţile sale spirituale şi corporale îi vor permite să pre­­vadă agendele împreunate cu postul său atât de espus, cărui i-a dedicat cea mai mare parte a activităţii sale din trecut. ----.♦--— ---................. .. Un bun post de medic. Cu termin până la 15 Februariu st. n. e publicat con­curs la postul de medic fcercual (NI­ik köz­egészségügyi körorvosi állás) cu sediul în Bu­cium (Vármező) în comitatul Selagiu. Cercul e compus din 15 comune româneşti situate la pala Meseşului în frumoasa vale a Agrişului. Dotaţiune.­e 1200 coroane salariu, 200 coroane inelut de cuartii, 600 coroane pauşat de călă­torie, 4—500 coroane din taxele pentru vacci­nat, cum şi alte venite laterale şi farmacia, aşa că dotaţiunea se urcă la 4—5000 coroane pe an. Buciumul e centru românesc, are târg de săptămână, comunicaţiune bună etc. Infor­­maţiuni mai de aproape dă bucuros protopopul Vasilie Pop din Sângiorgiul-meseşau (p. Var­­mezö). Petiţiunile sunt a se trimite protopre­­tului Tarpai Miklós în Zelau (Zilah). * „România-Jună“, societatea academică din Viena, şi-a ales comitetul pentru anul curent astfel: president, când, prof. Alexan­dra Shiera, vice-president cand. fii. Nicolau Dobrescu ; secretariu I. stud. for. Leon Horia ; secr. II. stud. for. Teodosie Hint­­eassariu stud. fii. Stefan Grigoroviciu; controlor stud. technic Vasile Beus-Mirza ; bibliotecariu siteco­­nom stud. te­hnic. George Cosma. * Serbarea Botezului în Viena. Ni­ se scrie că şi în anul acesta, ca în anii din tre­cut, ceremoniile frumoase şi impunetare ale ri­tului nostru au atras multă lume străină la serviciul divin pe care l-a oficiat în ziua Bo­tezului preotul militar din Viena, domnul Pa­vel Boldea, în biser­ica garnisoanei militare din strada Schwartzspanier. Natural, că colonia română din Viena, şi membrii societăţii aca­demice, „România Jună“, erau de faţă în nu­măr aproape complet. Contingentul cel mare l-au dat însă soldaţii de limba şi legea noastra, cari au fost comandaţi din oficiu se fie pre­­senţi la serviciul divin din ziua Botezului. Răspunsurile liturgice au fost date din partea unui cor de soldaţi din regimentul 43 de in­fanterie, condus de soldatul Popa din Jam. O frumoasa vorbire a rostit apoi părintele Boldea despre datorinţele soldaţilor câtre tron, patrie şi naţiune, terminând-o cu urări de sănătate şi viaţă lungă pe sema M. Sale Domnitoriului nostru, la ce corul a intonat Imnul poporal. A urmat stropire cu apă sfinţită, şi apoi întru­nire la ospitala masă a mult iubitului preot militar Pavel Boldea, care are darul de a atrage şi a inchiega şirurile celor de un gând şi o simţire. * Statuă în Orăştie pentru soldaţii Căr­aţi la Königraetz. Comanda regimen­tului de infanterie Nr. 64, staţionat în Orăştie, a hotărît să ridice în curtea casarmei de acolo o statuă în amintirea soldaţilor căduţi pe câmpul răsboiului din 1866, la care re­gimentul 64 a luat parte glotală. In acest scop musica regimentului a dat ori în sala de la hotel „Transilvania“ un concert foarte bine cercetat.­­ Regimentul 64 a fost creat în 1859 din alte trei regimente transilvane ; până la 1864 a fost în Italia sub comanda colonelului Nescovits, apoi sub a colonelului lor Urs de Margina. In tomna anului 1864 a fost transferat la Viena, unde a avut co­mandant pe br Döpfner, apoi pe colonelul Baumgarten, sub care a luat apoi parte in ietarc­ia I contra prusiaeilor. „Activitatea“ în numărul dte 22 ia­nuarie n. anunţând la loc de prim-articol comerţul şi hotărârea comandei de a ridica statua, scrie urmatoarele: „Ori şi de la cine a emanat ideia, ea este şi va rămâne sublimă şi Înălţăture de spirit pentru acei puţini cari mai sunt în viaţă şi cari au luat parte la acel răsboiu nefericit, în care massa re­gimentului s’a purtat preste tota aşteptarea şi atunci când din brigada lor. Safran, a cor­pului II, de armată, un regiment întreg a trecut la pismaş, aşa că regimentul nostru a fost silit să presteze fatigiile răsboiului pen­tru două regimente deodată“, car’ mai la vale urmatoarele: „In restimp de 14 zile a sosit regimentul în marşuri ordinare până la locu­l destinaţiunii, Zwittau, la marginea Bo­­emiei spre est. De acolo a luat-o cătră Jo­­sefstadt. Comandele de la Sam­ai şi Königraetz se auziau. Acolo opera corpul de armată al generalului Gablenz, abia trei chilometri de la ai noştri, care la mijloc era râul Elba. Aproape întreg regimentul a luat parte la bă­­tăli­i deci­j­etoare de la Königraetz, dată la 3 iulie. Era înălţător cu cântatul musicei şi un entusiasm a cuprins pe toţi la auzul imnului „Inştiptă-te Române“ .... Pe lângă toate că răsboiul a fost câştigat de Prusiadi, regimen­tul a eşit învingătoriu din toate atacurile ce le-a avut la Königraetz, Piscubitz şi Blu­­mejiau. Dovadă a fost, că cele mai multe decoraţiuni au primit oficerii şi feciorii aces­tui regiment. Şi iarăşi dovadă, că după în­­chierea păcii cu Prusia, a fost imediat tran­spus la armata de sud, care lupta contra Italiei“. In amintirea acestor viteji voeşte co­­manida regimentului 64 să ridice statul, şi nu ne îndoim că Românii, deosebi cei din certul de recrutare al acestui regiment, încă vor contribui cu obolul lor la ridicarea sta­­tuei, fiind el regiment românesc. * Deputat osândit la morte. Vineri s’a terminat în Londra procesul deputatului irlan­dez Linch, acusat cu tradare de patrie pentru­ că a luptat alăturea cu burii contra oștirilor en­gleze. Tribunalul­­ a osândit la morte. Se crede însă, că sentinţa nu va fi nici­când esecutată. * Din Banabiu, tractat Turda, ni­ se fuc­ TVA, lucruri bune despre învăţătoriul de acolo, dl Ioan Mănică, om diligent şi cu bun tact faţă de oamenii din comună. De­şi numai din tomna anului trecut se află în comuna nu­mită, a înfiinţat un cor cu şcolarii sei, şi în ziua de Anul-Nou a arangiat un concert în şcola greco-orient­, care a succes foarte bine. S’au cântat mai multe piese, în mod armonic, s’au declamat bine mai multe poesii, car’ preotul local domnul loan Iliescu a rostit o frumoasa vorbire de deschi­dere, dând şi cu acesta ocasiune bune po­veţe poporului despre iubirea de şcară şi în­văţătură. Concertul, căruia i-a urmat apoi jocul până în zori de zi, a fost bine cer­cetat. Venitul curat s’a pus la o parte pen­tru fondul din care e să se zidesea o bise­rică nouă, în comuna numită, fiind­că în ac­tuala biserică nu încape nici a patra parte a credincioşilor noştr­i. * Din Cincul-mare ni­ se scriu urmatoa­rele : „Este al şeptelea an de când în co­muna nostra serbatoarea sfântului Ioan Bo­­tezătoriul e sărbătorită cu mare solemnitate, căci învăţătoriul nostru Emil Mandocea a introdus usul de a gratula parochului loan Mihu ziua onomastică, îndată după încheie­rea serviciului divin, prin o cântare compusă de dînsul şi dedicată păstoriului nostru su­fletesc. Precum în alţi ani, aşa şi în anul acesta învăţătoriul cu tinerimea adultă into­nând acesta frumoasa cântare şi predând pa­rochului o frumoasa cunună, i-a ţinut o fru­moasa alocuţiune, la care preotul nostru prin cuvinte alese a mulţămit învăţătoriului pen­tru aceste manifestaţiuni şi a promis că va lucra numai spre binele şi în intarea popo­rului. După cari cuvinte din pepturile tutu­rora a isbucnit puternice „Să­ trăiască“, şi toţi ne-am depărtat mângâiaţi şi plini de bucurie, mulţumind învăţătoriului E. Man­docea că nu­ a ştiut face o îndoită sărbătore din ziua sfântului Ioan Botezătoriul*. * Un rar cas patologic. O fată de 20 ani, cu nume Berta Fischer, a dormit la cli­nica din Viena trei luni de-a rândul fără să fi simţit ceva în timpul acestui lung somn, ori­ce i­ s’ar fi aplicat pe trup, cu toate că organele trupului, inima, pulsul, respiraţia, funcţionau normal. Pe durata somnului me­dicii îi introduceau iutrement în stomach în mod artificial. Zilele aceste fata s’a trezit şi e sânătosă, nu-şi aduce însă aminte de nimic din cele petrecute înainte de adormire. * Concert şi teatru în Oraviţa. Am primit invitare la concertul împreunat cu teatru, ce-i va aranja reuniunea gr.-cat. de cântări „Concordia“ din Oraviţa­ română Du­minecă în 1 Februarie 1903 st. n. în sala hotelului din loc „împăratul Austriei“ sub conducerea dlui loan Bogdan, înveţâtoriu, cu următoriul program: a) Concertul: J. Arde, cor bărbătesc. 2. I. Vidu: Cântec de privideală, cor mixt. 3. C. G. Porumbescu: Sosirea primăverii, cor bărbătesc. 4. Fr. Jenke: Ţiganca, cor mixt. 5 T. Popovici: Ştii măndru când ne iubiam, cor bărbâtesc. b) Teatrul: „Baba Hîrcau, operetă-vrăjitorie în două acte şi trei tablouri de D. M. Millo. După producţiune joc. începutul la 8 ore sera. Intrarea de persoana: loc de secrut 1 cor., loc de stat 60 fileri. Bilete de intrare se vând la dl Alecsa Toc, pantofar, și sora la cassă.* Știri m­ărunte. Tribunalul din Graz a osândit la moarte pe un a­nume Iosif Tschedenigg, care a ucis și jefuit pe o fe­meie bătrână din Graz. — Trenul accelerat care avea să sosiască Vineri la Budapesta la 1 oră 50 minute după amiazi, venind de la Viena, a sosit abia la 3 ore şi 50 minute. Causa întârzierii a fost, că din causa gerului îngheţând ventilele locomotivei, acesta n’a mai putut funcţiona şi astfel trenul s’a oprit pe linia deschisă, până ce i-a sosit în ajutoriu o altă locomotivă de la gara din Vaţ. — Doi lu­crători de la ocnele de cărbuni din Bodonos, a­nume Ludovic Sotta şi Iosif Mihály fiind de rând pentru lucrările de preste noapte, au căpătat joi seara câteva cartuşe de dinamit, ca să le întrebuinţeze eventual la sfărmarea blocurilor de cărbuni. înainte de a întră în ocne, lucrătorii amintiţi au mers să iee încă ceva din odaie şi au pus cartuşele­­pe­ cup­­toriu, încălzite de la cuptoriu, au esplodat apoi toate, ucigând pe amândoi nenorociţii şi sfăr­mând tot de prin odaie. — Hugo Czobor (Fischer), redactorul şi proprietariul foiei .Szeben- és Fogarasmegyer (din Sibiiu) a fost osândit Vineri la 100 coroane amendă ori­ 8 zile arest, pedeapsa principală, și la 20­­co­roane pedeapsa secundară, pentru­ că a publicat­ articoli politici fără­ ca foaia sa să fi depus, cauțiunea prescrisă. I *) Când constatam eu acest fapt, unul de lângă mine îmi şopti în urechi­: „Nici nu se poate altfel, unde solduse Roşea“. C. TELEGRAFUL ROMAN 19

Next