Telegraful Roman, 1903 (Anul 51, nr. 1-142)

1903-06-10 / nr. 63

p": iVr.165 "Sibiiu, Marți 10/23 Iunie 1903 9Anul LI. ii-iiTgr —■ ... ■■■ . __ —" _____ TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marția, Joia şi Sâmbăta ABONAMENTU­L Pentru Sibiiu pe an 14 C., 6 luni 7 C., 3 lu­ni 3 C. SO fll. Pentru monarchie pe an 16 C., 6 luni 8 C., 3 luni 1 C. Pentru străinătate pe an 24 C., 6 luni 12 C., 3 luni 6 C. Pentru abonamente şi inserţiuni a se adresa la Administraţiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45 Corespondenţele sunt a se adresa la Redacţiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 34. Epistolele nefrancate se refusă. Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 14 fii., — de done ori 24 fii., — de trei ni 30 fii. rândul cu litere garmond Crisa continuă. Sibiiu, 22 Iunie n. E trecută săptămâna de când gu­vernul presidat de domnul Széli și-a dat demisiunea, și încă n’avem guvern nou pentru a -i ocupa locul. Mai mult, nu e aflată încă nici persoana potrivită, care ar fi în stare să formeze un cabinet nou, cu șanse si­gure de a dispune de o majoritate par­lamentară. Pentru­ că procesul de des­compunere s’a estins acum și asupra partidului liberal, odinidră compact și unitar, puternic ca o stâncă de granit. Astăzi sunt trei fracţiuni în acest partid: vechii liberali, conduşi de con­tele Tisza István şi de principiile ace­stuia de a se face ordine în parlament cu puterea, răspun­­ându-se la actele de violenţă ale opoziţiei tot cu acte de violenţă, apoi grupul condus de con­tele Andrássy Gyula, care e pen­tru o procedare mai domollă faţă de oposiţie, şi în fine apponyiştii, vechii partisani ai presidentului dietei, cari sunt pentru intrarea în tocmeli cu opo­­siţia şi pentru acordarea unor conce­siuni, cât de cât mulţămitore pentru opoziţie. Ori din care grupare va fi luat deci viitoriul ministru-president ungar, va afla pe celelalte două grupări în contra sa, ori în caşul cel mai bun, nu pe lângă sine. Şi aici zace greuta­tea formării guvernului. Singurul om care ar putea să facă de nou închiegarea partidului liberal ar fi dl Széli, care însă a declarat, că la nici un cas nu se mai supune sar­­cinei formării unui nou cabinet, şi zi­lele trecute s’a şi mutat din palatul în care ’şi are locuinţa şeful guvernului ungar. In încurcătura aceasta, la sfaturile primite de la ministrul de honveiji Fe­­jérváry, Maiestatea Sa a chiămat Sâm­bătă la Viena pe banul Croaţiei, con­tele Khuen-Héderváry, pentru a -l con­sulta. A chiămat şi pe alţi bărbaţi ma­giari de stat, ca pe contele Csáky Al­bin, contele Szapdry Gyula, contele Andrássy, dar­ ca serios candidat la presidenţia guvernului ungar pare a fi considerat numai banul Croaţiei, care sosind la Viena a conferat mult cu ba­ronul Fejérváry şi cu ministrul comun de finanţe Kolilay înainte de a fi fost pri­mit în audienţă din partea Monarchului, care după audienţă a avut iarăşi între­vederi lungi cu ministrul de externe Goluchowski și cu Kolllay, ministrul comun de finanțe. Contele Khuen-Héderváry, în cas că ar fi însărcinat cu formarea cabi­netului, s’ar putea răzima numai pe gru­pul vechilor liberali, pentru­ că venirea sa la putere încă ar însemna, că Co­­roana nu e dispusă să facă nici un fel de concesiune. Vechii liberali rnse nu mai formeaza majoritatea în parlament, și astfel, un guvern presidat de contele Khuen-Héderváry va putea să aibă soar­­tea celui presidat de contele Tisza István, se moara adecă înainte de naștere. Temerea e mare deci, că Coroana, vetjend că pe cale constituțională nu-și poate avea guvernul său responsabil, va recurge la folosirea altor drepturi pe cari le are. De aceea, membrii parti­dului liberal au început să facă ei de ei închiegarea partidului, pentru a asi­gura majoritatea parlamentară pe seama guvernului ce vine. Au ţinut Sâmbătă conferenţă, la care au luat parte 94 deputaţi dietali. Toţi s’au obligat a sprijini ori­ce guvern, fără privire la persoane, dacă stă pe bazele împăcării de la 1867 şi promite, că va respecta legea. Conferenţă a fost presidată de Hieronimu. După conferenţă şi-au mai anunţat în scris aderenţa la condlusul luat 15 deputaţi, şi este speranţă că se vor mai reîntoarce la matcă şi alţii, formând astfel o majoritate liberală, capabilă de a ţine guvernul la putere. Va succede ? Are să se vadă în curând. De astădată tot ce putem în­registra este, că încă n’avem guvern, şi că crisa continuă. Vieţa şi activitatea sfântului Atanasiu­! După Ios. Fisch, de Octavian Mureşan. (Urmare). La provocarea împăratului episcopii ariani trimiseră la Constantinopol o deputăţie din mijlocul lor, care pe cei catolici îi reţi­nură. Deputăţia aici în contra lui Atanasiu nu mai păşi cu acusele aduse în Tyrus, ci cu una nouă, că el ar fi ameninţat, de a îm­­pedeca aducerea grânelor din Egipet în Con­stantinopol, locul predilect al lui Constantin. Atanasiu respinse acasa acesta cu dispreţ şi declară, că pentru o astfel de interprindere nici nu ar avea puterea necesară; atunci păşi înainte Eusebiu din Nicomedia, care încă se afla în deputăţie şi declară cu voce obraznică, că Atanasiu ar fi bogat şi puternic, şi acesta i-ar sta în putere. Atunci Constantin nu mai ascultă la vorbele lui Atanasiu, ci îl exila în Trier în Gallia. In exilul seu, în Trier, a fost primit Atanasiu de episcopul de acolo Maximin pre­­tineşte şi a fost tratat din partea cesarului Constantin-cel-tiner, cu enore şi a fost bogat provăitut cu tot ce -i era de lipsă pentru tram. Episcopii ariani din Tirus merseră la Ierusalim la un sinod şi hotărîră re’ntorcerea lui Arie, dar’ el (Arie) re’ntorcându-se pro­duse turburări noue. De aceea a fost chiămat din partea împăratului la Constantinopol. Acolo, în contra voinţei patriarchului Alec­­sandru voiau să ’l introducă în biserică, dar’ muri pe neaşteptate, în presera zilei hotărîte. La 22 Maiu 337 muri împăratul Con­stantin. Dintră fiii sei cei trei, cari își îm­­părțiră imperiul roman, Constantin-cel-tiner primi Gallia. Acesta retrimise pe Atanasiu cu daruri îndărăt la Alexandria, unde după un exil de 2 ani a fost primit de popor şi cler cu mare bucurie. Cu atât mai nemul­­țămiți erau Arianii cu re’ntoarcerea lui. Toate le cercară să ’i răstoarne, şi nu voiau să re­­cunoasca aici-de­cum, că procedura sinodului din Tyrus față cu Atanasiu a fost nedreapta. In plânsarea adresată celor 3 împărați pe lângă acasele cele vechi mai adauseră altele noue. Unele decapitări şi exiluri făcute din porunca prefectului, în absenţa lui Atanasiu, le puseră în cârcă lui Atanasiu. Pe lângă aceea ar fi mâncat bani pentru bucate cari erau destinate a se împărţi văduvelor şi să­racilor. Constantin şi Constans nu dădură acestor acuse nici o atenţiune. La curtea lui Constantin succese însă Arianilor să-şi căş­tige o mare influenţă, ba chiar să atragă pe Constantin pe partea lor. După alungarea patriarchului Pavel, patriarch al Constantino­­polului fu numit episcopul Eusebiu din Nico­­media, care cu totă puterea lucra pentru interesele Arianilor. In Antiochia se întâlni cu mai mulţi episcopi, cari erau de partidul seu, şi aici a numit episcop în Alexandria pe un preot arian cu numele Pistus. Tot­odată trimiseră o solie la papa Iuliu în Roma, ca să -1 atragă şi pe el pe partea lor. In faţa acestor acţiuni ale Arianilor, Atanasiu încă nu stătu cu mânile în sîn. El trimise şi din partea s­a o solie la Iuliu, care solie clarifică pe Iuliu despre persoana lui Pistus, care nu numai că era partisan de al lui Arie, ci a fost sfinţit întru preot de un episcop arian, care episcop a fost declarat de depus în sinodul ţinut la Nicea. Ca să îm­pace spiritele, Iuliu propuse un sinod în ori­ce loc pentru cercetarea causei. In loc să primească aceasta propunere, Eusebianii aflară de bine să ţină un sinod în Antiochia la anul 339. In faţa împăratu­lui Constantin a fost judecată aici causa lui Atanasiu, şi verdictul a fost, după cum pe basa celor amintite nici că se putea altcum, că Atanasiu a fost declarat depus din scau­nul său. Acest verdict şi -1 basau ei cu deo­sebire pe împrejurarea, că Atanasiu, cu toate că a fost depus de un sinod, şi-a reocupat iarăşi scaunul fără a fi fost aşezat din nou de un sinod. Apoi efeptuiră alegerea noului episcop deoare­ce pe Pistus nu voiau să -l mai recunoscă de episcop ales. Un anumit Eusebiu din Edessa refusă onoarea și se făcu episcop în Emesa. Alegând pe Gregoriu din Capadochia, acesta declară, că primeşte dem­nitatea de episcop. El a mers în Alexandria şi s’a aşezat în scaunul de episcop la anul 339 în 22 Martie, care urmarea acesteia a fost o sumedenie de scene îngrozitoare şi fapte volnice. La porunca prefectului Philagr­a bi­serica era plină de păgâni şi de jidovi, cari maltratau poporul creştin şi săvârşiau faptele cele mai scârbose. Atanasiu scăpă de prigo­nirile acestea numai prin fugă. El se duse la papa Iuliu în Roma. Aici îşi trimise şi Gregoriu delegaţii sei. Iuliu învită pe Euse­­biani la un sinod în Roma, unde să se cer­ceteze causa lui Atanasiu. Dar’ la acesta nu se învoiră nici Eusebianii şi nici Gregoriu. Ei trimiseră lui Iuliu o scrisoare, în care spu­neau, că causa lui Atanasiu s’a cercetat şi hotărît în sinodul din Anthiochia, apoi, că ei pe terminul fixat nu pot fi în Roma şi ar fi reţinuţi de resbelul cu Perşii. Sinodul ho­­tărît s’a ţinut totuşi. După­ ce acest sinod Db la conferenţele înveţătoreşti. (Discursul rostit de Dr. I. Blaga la deschiderea con­­ferenţelor înveţătoreşti din cercul Sebeşului în 7 Maiu a. c. în Alba-Iulia. Mă bucur, că earăşi vă văd întruniţi în conferenţele învăţătoreşti anuale. Sunt încredinţat, că cu mine împreună vă bucuraţi şi dvaastre, că vi­ s'a prilej­it iarăşi auestă întrunire. Nu sa rostesc cuvinte goale, când se ac­­ceidutează, că conferenţele învăţătoreşti sunt ocesiuni de la cari vă puteţi însuşi frumoase cunoştinţe întru luminarea minţii şi puteţi absorbi însufleţire întru întărirea dorului de muncă, în folosul misiunii, căreia vi-aţi con­sacrat viaţa dvastră. Eu vă pot mărturisi, că în cât mă pri­veşte pe mine, în adevăr mi-am luat şi eu partea bună de la aceste conferenţe, în fo­losul carierei mele. Asupra multor chestiuni pedagogice, în urma faptului că mi­ s’a dat îndemnul şi ocasiunea de a le pune în exa­minare mai de-aproape, mi­ s’a delăturat vălul ce te acoperia, şi azi le văd şi eu mai clar de cum le vedeam mai nainte. Asemenea lucru a trebuit să se petră că se înţelege, şi cu dvastre, cu aceia cari aţi petrecut cu atenţiune tot ce s'a discutat şi desluşit în aceste conferenţe. îndreptarea şi progresul în ştiinţă şi cultura pedagogică sporesc încet, dar, de ur­­mat„trebue să urmeze, dacă ne dăm silinţă. Şi de astădată, în durata conferenţelor, vom pune în examinare mai multa principii şi proceduri atingătoare de problema învăţă­­toreasca. Dar’ îmi ţin de datorinţă a vă atrage atențiunea, cu aceasta ocasiune, asupra unei probleme, ce socotesc că nu se aprofundeaza destul de bine în şcola noastra, şi asupra că­reia ştiu că nu se stârneşte cu solicitudinea recerută. Scopul ideal al şcolei este: să desvolte caractere morale şi suflete luminate şi instruite. Fără îndoială, resultatul de natură educativă este de mai mare preţ şi folos, din punctul de vedere al rostului vieţii omeneşti, de­cât celelalte resultate ce se mai dobândesc în şcollă, cu ajutoriul instrucţiei. Ce putem aştepta să ne realizeze şcola în privinţa educativă? La tot caşul suntem îndreptăţiţi a a­­ştepta, ca şcoala să desvolte şi întaresca în ti­neret simţămintele de simpatie, de cinste, de dreptate şi de exactitate. In direcţiunea aceasta ar trebui să se stăruască în şcară cu mult mai mult şi cu mai riguroasa consecvenţă de cum se stărueşte în realitate. Cine ar în­drăzni să afirme, că în privinţa aceasta nu e foarte mult de dorit în viaţa poporului no­stru?! Cine nu ar admite, că din cauza lipsei de simţăminte ce privesc dreptatea, exacti­tatea şi împlinirea datorinţei, poporul însuşi, dar, apoi şi mai mult puterea de viaţă şi va­­lorare a neamului nostru trebue să sufere la tot momentul ? Cred, că pot fi dispensat a ilustra afir­mările acestea. E destul, cred, să amintesc chestiunea, căci sigur, experienţa ce o aveţi în privinţa aceasta, vă oferă îndată înaintea sufletului dvastre destule dovedi triste. Ce simţăminte şi cultură se găsesc la poporul nostru în ce priveşte viaţa umani­tară şi naţională ? Şi în privinţa aceasta n’aş voi să mi­ se respundă cu trase goale, numai în vag. Câţi din ţăranii noştri sunt, să întreb, membri la vre-o societate de binefacere cul­turală ori naţională? Ei, suntem milioane, noi Românii! E putere şi valoare, adevărat, unde se numără cu milioanele ! Dar’ milioanele de oameni, ca să fie de valoare adevărat mare şi supe­­rioră, trebue să fie regulate şi înainte de toate să fie contopite în o aşa unitate de simţă­minte şi voinţe, în­cât toţi să trăiescă în con­ştiinţa că soartea unora le este legată de a altora! Prin ce este legat sufleteşte poporul nostru ? Prin conştiinţa vagă, că e Român. Conştiinţa trebue desvoltată şi lărgită. Şi pentru noi Românii acestă problemă constitue o chestiune de viaţă. Noi n’avem, ca alte neamuri, clasă cultă şi bogată, numă­­rosă şi puternică, ca să se resfrângă de aci, la ori­ce ocasiune, puterea de valorare asu­pra massei întregi a poporului. La noi, ca la nici un alt neam, puterea de valorare e în­­însuşi puterea inherentă massei poporului ! Iată deci că e de mare trebuinţă pen­tru tăria neamului nostru, ca învăţătorii, ca luminători ai poporului, să -şi îndrepte toate puterile minţii şi inimei lor, în şcoală şi afară de şcollă, întru a trezi şi desvolta în tinere­

Next