Telegraful Roman, 1903 (Anul 51, nr. 1-142)

1903-10-14 / nr. 114

Ar. 114 Si­bi­­u, Marţi 14/27 Octobre 1903 Anul II TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marţia, Joia şi Sâmbăta. ABONAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 14 C., 6 luni 1 C., 3 In­i 3 C. ti6 fii. Pentru monarchia pe an 16 C., 6 luni 8 C., 3 luni 4 C. Pentru străinătate pe an 24 C., 6 luni 12 C., 3 luni 6 C. Pentru abonamente şi inserţiuni a se adresa la Admlaistraţienet tipografiei archidlepesas* Hibitu, strada Măcelarilor 34 Corespondenţele sunt a se adresa la Redacţiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 34. Epistolele nefrancate se refusă. Articolii nepublicaţi nu se înapoiază. I­NSERȚIUNILE: Pentru odată 14 fii., — de două ori 24 fii., — de trei ef 30 al. rendul cu litere garmond După congres. Sikiiii, 26 Octobre n. După o lucrare intensivă de opt zile sesiunea congresuală ordinară s'a încheiat Mercuria trecută, după­ ce con­gresul a resolvit toate agendele avizate prin statutul organic la competenţa sa. Privind preste modul cum a re­solvit acest congres agendele sale, con­statăm că în toate discusiunile şi lucră­rile am vârtat validitându-se zelul şi in­teresul faţă de promovarea căuşelor noa­­stre bisericeşti, şcolare şi fundaţionale; şi astfel cu convingere avem, că cond­u­sele luate de acest congres vor contri­bui la înaintarea şi întărirea măreţului edificiu al bisericei noastre­ naţionale. Din rapoartele anterioare publicate în ziariul nostru despre desbaterile şi cond­usele luate, cetitorii noştri şi-au putut câştiga o ideie clară despre lu­crările săvârşite în congres. Rasa la pertractări au format ra­poartele consistoriului metropolitan, cari sunt o icona fidelă a tuturor cestiunilor noastre din întraga metropolie. Atât raportul general al consisto­­riului metropolitan cât şi rapoartele ce­lor trei senate, ating toate cestiunile cari au obvenit şi cu cari s’a ocupat consistoriul metropolitan în decursul ultimilor trei ani, dintre cari unele sunt de o importanță deosebită. In toate aceste cestiuni congresul şi-a spus cuvântul şi sub via impresie ce ni-a lăsat-o constatăm, că organis­mul întregei noastre metropolă în toate ramurile sale de activitate funcţionază cu deplin succes, şi cond­usele luate sunt o nimerită punere în aplicare a principiilor evangelice şi canonice ale sântei noastre biserici pe terenul admi­nistrativ bisericesc, şcolar şi fundaţio­­nal, şi corespund pe deplin trebuinţe­lor bisericii şi poporului nostru. Spiritul dominant, care a carac­­terisat întrega activitate a acestui con­gres (cu mici şi regretabile escepţiuni, şi şi acestea obvenite nu în cause prin­cipiale) este spiritul evangeliei Domnu­lui, zelul şi viul interes depus şi de astă-dată de representanţii clerului şi po­porului în agrul cel sfânt al Domnu­lui. S’au ţinut preste tot opt şedinţe, şi toate cestiunile, de cari s’a ocupat congresul, s’au discutat cu obiectivita­tea şi interesul reclamat de trebuinţele bisericei, i­ s’au resolvit cu prevederea pretinsă de sartea şi viitoriul ei. Dintre conclusele mai însemnate la primul rând amintim conclusul luat în causa catechisării tinerilor noştri cari frecventâză şcolele străine. S’a întâmplat adecă în timpul mai recent, că la unele şcolle străine şi cu deosebire la şcolele susţinute de refor­maţi, superioritatea acestor şcolle a pre­tins de la caticheţii noştri, ca sâ pro­­punâ tinerilor religiunea în limba ma­­giară. De­şi consisterele eparchiale şi-au făcut datorinţa, remonstrând la locurile competente, totuşi acest incident a dat însă consistoriului metropolitan sâ aducă înaintea congresului acastă cestiune vi­tală pentru ulterioara nostra desvoltare — şi congresul a adus următoriul con­clus: Congresul, în temeiul dreptului fi­resc al bis. noastre, nu mai puţin pe temeiul §. 175 din „Statutul organic“, cum şi basându-se pe legile positive ale patriei, cari reguleaza instrucţiunea retigioaso-morala la institutele de învă­ţământ de ori­ce categorie, declară că catechisarea elevilor de religiunea gr. or. română la toate institutele de învă­ţământ din patrie are să se facă în limba oficială a bisericei, adecă în limba românăscă, ca şi pănă acum, şi invită Consistoriul metropolitan, ca din capul locului să respingă ori­ce încercare con­trară acestor disposiţiuni, înaintând în causă representaţiune cătră Înaltul gu­vern al ţerii, deja la primul cas de asemenea încercare. Acest conclus este în conformitate cu vechia programă a bisericei noastre. Fericitul Metropolit Sava Branco­­vici, ca să ferească poporul de ademe­nirile calvine, prin sinodul ţinut la 1675 a dispus, ca preoţii după slujba bise­­ricascâ în Dumineci şi în sărbători să adune copiii la biserică, şi să-i în­veţe. Acastă tendenţă iniţiată de feri­citul metropolit, de a creşte tineri­mea sub aripile bisericei, în spiritul şi limba ei, s’a urmărit de toţi succe­sorii lui până în ziua de astăzi. Şi este fapt istoric, că cele dintâi şcolle româneşti la noi în ţară, aşa cum au fost şi cum au putut să fie după vre­muri, le-a înfiinţat şi susţinut biserica şi respective ierarchia nostră biseri­­cască. Nu de mai puţină importanţă este condlusul adus în cauza catechisării ti­nerilor noştri din institutele de creştere militare, şi celelalte cond­use cari pri­vesc mersul învăţământului nostru con­fesional, cum şi conclusul despre inter­pretarea şi aplicarea legii despre adau­sul conictional învăţătoresc, votarea pla­nului de învăţământ pentru şcollele noastre poporale şi institutele pedagogice ; apoi cond­usul luat cu privire la înfiinţarea nouelor episcopii, votarea normativului pentru obiectele cari aparţin la compe­tenţa plenului consistorial etc., cond­use cari au menirea de a contribui la îna­intarea şi prosperarea bisericei şi insti­­tuţiunilor ei. Şi fiind biserica pentru noi mama dulce, care ne-a adăpostit în trecut, care ne dă viaţă şi putere de viaţă şi care ne garanteză o stare şi viaţă mai bună pentru viitoriu, este natural, că viaţă şi viitoriul nostru depinde în prima linie de la modul în care ne va lumina Dumnezeu să cultivăm în noi şi în popor simţul pentru viaţă noastra bisericască-naţională, ce se dă acestor drepturi din partea dietei Ungare, — nefiind în acest punct aproape nici o divergenţă de păreri între diferitele partide. Cum resultă înse din rapoartele ziarelor de eri, se pare că în cele din urmă totuși s’a aflat — ori se va afla cât de curând — espe­­dientul pra care se te poate da crisei o solu­ție în așa chip, ca prerogativele Coroanei să nu fie atinse. „Alkotmány“, de pildă, zice, că știr­i« de Sâmbătă sosite din Viena privitoare la demersurile în causa resolvării crisei „a avut efect liniştitori în cercurile politice ma­­giare, cum şi asupra bursei, căci se pare că cercurile Curţii totuşi nisuesc barem se cum­­pénésuu bine cuvântul ultim, pe care în cu­rând vom avea să m­­ainfim. Efectul liniştitoriu a fost potenţat prin ştirea ulterioră, că mi­nistrul comun de externe, contele Goluchow­­ski la 2 ore d. a. a fost în audienţă la re­gele şi toate rapoartele oficioase sunt de acord în constatarea, că contele Goluchowski, în interesul posiţiei de mare­ putere a monarchiei, s’a insuit să influinţeza asupra Coroanei pen­tru programul magiar“ (programul reforme­lor militare). Cu acestea î şi începe „Alkotmány“ ta­pe­tul asupra audienţelor de Sâmbătă. In cât se vor realiza înse speranţele de soluţie în favorul deplin al pretensiunilor ridicate cu privire la înoirile în armată,­­ va arăta vii­­tor­iul, care acum credem că va fi foarte apropiat, încă tot cri­ză. Sâmbătă au fost pri­miţi de nou în audiență: ministrul de finanţe Lukács şi după el ministrul-president conte Héderváry. După ascultarea rapoartelor în causă M. Sa a cerut să i­ se facă şi raport în scris, deosebi de la Lukács a cerut-o acea­­sta, reservându-și să -i notifice hotărârea prea­­înaltă — altădată. Astfel nici după atâtea repețite confe­­rări și audiențe, pe cari M. Sa cu atâta jert­fire de sine li-a acordat corifeilor politicei un­gare în lunga durată a crisei, crisa nu e re­­solvată. Causa trăgănării e marea divergență dintre interpretarea drepturilor Coroanei din partea Coroanei însăși, și între interpretarea Congresul. — Ședința ultimă — După resolvarea cestiunii de incompa­tibilitate de oficii a părintelui V. Mangra (ve­ii raportul din numărul anterior) a urmat referada comisiunii alasă pentru censurarea raţiociniului fundaţiunii Gozsdu pe anul 1902. (President C. Gurban, referent I. Lenger). Pe baza actelor, referada arată, că Re­­presentanţa fundaţiunii a ţinut în acel an 10 şedinţe (în sesiunea din Martie şi în cea din August), care comitetul a ţinut 11 şedinţe, în cari au fost resolvate 949 acte şi au fost îndeplinite hotărîrile Representanţei. Agen­dele principale au fost: votarea stipendiilor şi edificarea caselor noue în Budapesta. Stipendii s’au distribuit în 1902 în sumă de 58.361 cor. 91 fileri între 155 stipendişti, fiind computate in suma aceasta şi taxele ri­­gorosanţilor. După studii, stipendiile au fost date pentru: jurisprudenţă, medicină, filosofie, technica, silvicultură, montanistică, agronomie, comerciu, miliţie (cădeţi) şi gimnasiu. In legătură cu acestea referada scoate la ivală, că representanţa a luat şi în acel an hotârfre, ca stipendiaţii fundaţiunei, în tot locul unde se află la studiu, să fie suprave­­ghiaţi prin persoane de încredere în ceea­ ce priveşte studiul şi purtările şi deosebi să fie îndemnaţi „la studiu, la purtare bună, la cer­cetarea bisericei şi la învăţarea limbii ro­mâne“. Privitoriu la edificarea caselor, referata constată urmatoarele: „In cât pentru zidirea de nou a case­lor nr. 13 din strada Király şi nr. 16 din strada Dob, comunicăm că aceste două case s’au edificat de nou și în curtea dintre ele s'au mai ridicat 5 case în formă de bazar. Prin aceasta zidire nu numai că s’au rezidit din fundament cele 2 case vechi, nr. 13 și 16, dar’ s’a valorat intreaga curte, care mai nainte nu producea nimic, așa că după com­binația făcută de representanță, casele cele noue, proiectate a se zidi cu 1.220.000 de coroane, ce vor renta cu 5—6% venit curat, pe când cele vechi se rentau numai cu 3*/4%. E de însemnat și aceea, că nici în de­cursul timpului de zidire casele n’au rămas neproductive, fiind-că zidirea s’a făcut pe rând, una după alta. Finansarea speselor de zidire s’a făcut aşa că s’a luat în vedere a se împrumuta în cont curent cu figal peste tot 1.000.000 de coroane, ridicat după trebuinţă şi pe lombard făcut cu hârtiile de valoare ale fundaţiunii, şi cu drept de replătire după plac. Cu toate acestea planul de replătire e proiectat numa' pe zece ani". Averea fundațiunii, la finea anului 1902 era urmatorea: I. Active: a) realități .... Col. 1,197.692-53 (în care se cuprinde și suma de 400.362 cor. 39 fileri investită în casele noue pănă la finea anului 1902) b) efecte ..................... . 3.104.445-— c) mobiliar .... „ 910-70 d) pretensiuni lichide . „ 22.962-40 Suma totală Cor. 4.326.010-63 II. Pasive: a) capitalul venitelor pe cari fundațiunea le sor­­vește văduvei fundato­rului ...........................Cor. 141.675-— b) împrumutul contras din fondurile archidiecesei . „ 480.690-— Suma totală Cor. 622.365­— Compărând activele cu pasivele, result și avere activă curată. Cor. 3.703.645.40 Asemănată acâstă sumă cu averea ac­tivă curată de la finea anului 1901, resultă un sporiu de 181.136 cor. 61 fileri. Ear’ adăugând la suma activelor valoarea obiectelor ce nu aduc venit (mausoleul fun­datorului, mobiliarul, assale, mappe şi planuri, etc.) și capitalul rentei viagere a văduvei fun­datorului, resultă drept avere activă curată la finea anului 1902 suma de 3.845.320 cor. şi 40 fileri. In fine, arătând, că ideia de a ridica în Budapesta internat pentru tinerimea ro­mână de la scafele de acolo nu a putut fi re­­afişată, din cause nedependente de represen­tanţă,­­ face următorea propunere: a) Raportul se aprobă şi se ad­ude la procesul verbal. b) Representantei şi comitetului funda­ţiunii se esprimă mulţămită pentru părintesca îngrijire şi pentru acurateţa cu care s’a ocu­pat de afacerile fundaţiunii; totodată, lufin­­du-se act de absolutoriul dat numitelor organe pe anii 1900 şi 1901 prin consistoriul metro­politan (în temeiul cond­usului congresual nr. 249 din 1878), congresul constatând deplina corectitate a raţiociniului pe 1902 dă­numi­telor corporaţiuni absolutoriu pentru gestiunea din acel an. Se primeşte. La ordinea zilei urmeaza raportul comi­siunii financiare, care prin raportorul Traian Barzu referază despre raţiociniile fondurilor metropolitane pe anii 1900—1902. La aceste fonduri se constată o creștere de 33030 cor. 13 fileri. La propunerea comisiunei raţioeiniile se aprobă și se votază consistoriului abso­lutoriu. Se voteaza apoi budgetul consistoriului me­tropolitan pe anii 1904—1906. Refereaza apoi Vasiîe Go­ldiş în numele comisiunii şcolare, primindu-se fără discusiune toate propunerile comisiunii, ne mai având dnii deputaţi pacienţa să discute asupra lor. S’au luat la cunoştinţă rapoartele consistoarelor eparchiale despre mersul învăţământului în scatele noastre, cu adausul, ca pe viitoriu con-

Next