Telegraful Roman, 1904 (Anul 52, nr. 1-141)
1904-01-03 / nr. 1
Nr. 1 Anul LU. Sibiiu, Sâmbătă 3/1*1 Ianuarie 1904 ABONAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 14 C., 6 luni 7 C., 3 luni 3 C. 50 fii Pentru monarchia pe an 16 C., 6 luni 8 C., 3 luni 4 C. Pentru străinătate pe an 24 C., 6 luni 12 C., 3 luni 6 C Apare Marţia, Jam şi Sâmbăta ! KALA Pentru abonamente şi incurţiuni a se adresa la Admlaistraţiunei tipografiei archidiepes-ue Sibiiu, strada Măcelarilor 46 Corespondenţele sunt a se adresa la Redacţiunea „Telegrafului Româar, strada Măcelarilor Nr. 34. Epistolele nefrancate :vrhCUM nepublicaţi nu se înapoiază. INSERT1UNILS: Pentru odată 14 fiL, — de două ori 84 111., — de trei or 80 fi, rendul cu litere garmond In ziua anului nou. Cu iuţâia fulgerului sbor, anii unul după altul, încât apar înaintea noastra numai ca un vis, şi totuşi sunt realitate. Anii şi timpul în sborul lor însă nu trec fără să lase urme, fără să producă efecte, de bune, fie rele, favorabile sau nefavorabile, atât asupra individului ca atare cât şi asupra popoarelor, pentru că după cum zice cronicarul Costin, „nu este omul stăpân al vremilor, ci bietul om sub vremi“. Sborul anilor urmăză de sine, dar’ nouă oamenilor ne impune mari îndatoriri. Cea mai mare din aceste îndatoriri este, ca să gândim şi să lucrăm, ca zilele cari compun anii să nu trecă fără să lase urme de fapte, prin cari să contribuim la desvoltarea şi sborul după anr în bine, al vieţii şi poporului nostru. Timpul schimbă, şi timpul înain-'' teza pe cei ce vor să înainteze cu tim-' pul. Şi cu cât un individ şi popor resistă mai mult schimbării timpului, şi cu cât ţine mai mult cont de înaintarea lui, cu atâtă^sT forţa lui de viaţă şi puterea lui de trăinicie este ma: ^are. _____Şi este fapt că noi trăim şi suntem aici de aproape două mii de ani, păstrându-ne legea şi limba, datinile şi individualitatea nostru naţională în butul tuturor năcazurilor şi greutăţilor. Faptul acesta este dovadă, că în noi, în poporul nostru, este multă putere de viaţă, multă trăinicie, care acesta putere de viaţă şi acestă trăinicie resultâ din două momente, şi anume : din legea strămoşescă şi din vechia cultură romanâ adusă de înaintaşii noştri din patria mamă. Iubirea faţă de legea strâmoşăscă, iubirea şi alipirea cătră resturile culturei romane espmnate în mod plastic, ve ajut, în modul de gândire, în proverbele şi în datinile religiose şi naţionale ale poporului român, au fost pentru bătrânii şi înaintaşii noştri cimentul care i-a legat atât de strîns unul de altul, şi cu care au înfruntat cu succes necazurile şi greutâ- ţile timpului de tristă aducere aminte ale trecutului. Tot aceşti doi factori sunt şi azi cimentul care încheagă şi susţine laolaltâ societatea noastra. Viitoriul nostru este acoperit în veal prin care ochii noştri nu pot pătrunde. Iubirea de lege şi de neam moştenită din bătrâni ne este însă guranţă neînşelătore, că până atunci pănă când vom fi călăuziţi în viaţa şi faptele noastre de aceasta preţinsă comoara, vom fi în stare a învinge orice peripeţii şi necazuri, şi a ne apropia de aspiraţiunile şi idealurile noastre, de a vedea răsărind pe prisontul vieţii şi neamului nostru un mândru soare de’primăvară. Pentru a ajunge însă acest frumos ideal, un singur lucru se cere de la noi, ca în toate acţiunile noastre să ştim uniţi în cugete, uniţi în simţiri, pentru că în unire consista puterea. Astăzi, când ne aflăm la începutul unui nou an, datorinţă avem a ne întreba: ce ne lasă anul espirat, pentru biserica şi şcola nostra, şi cu ce speranţe întrăm în cel nou? Şi judecând după cele ce am putut lucra în biserică şi în şcolă în Intrega archidiecesa, anul care espita trecemn domeniul istoriei cu o activă după împrejurărî lui cari ne găsim destul de frumoasa. In diferitele părţi ale archidiecesei s’au ridicat mai multe biserici şi şcole noue, dear’ aici în centru prin stăruinţa şi râvna Inaltprestinţiei Sale a metropolitului nostru, sprijinit de membrii consistoriului, şi prin dărnicia clerului şi poporului din archidiecesă, s’a ridicat pompoasa catedrală terminată în partea ei esternâ, remânând, ca în anul acesta cu ajutoriul lui Dzeu să se continue adjustarea internă a ei, ca apoi deplin terminată să se poata preda măreței sale distiatoni. Clădită fiind biserica pe stâlpii de vecinicie ai credinței și ai iubirei de oameni — noi cari ne găsim în serviciul bisericei noastre nu ne-am îndoit şi nu ne vom îndoi niciodată în puterea ei productivă întru ridicarea şi întărirea bisericei şi întru înaintarea şi prosperarea poporului nostru. Prin multe lupte a trebuit să trecă biserica de la întemeierea ei pănă astăzi, având a da piept cu duşmani terni şi esterni şi cu multe idei greşite şi false. Din toate aceste lupte biserica Domnului a eşit învingătoare, a rămas aceeaşi şi aceeaşi va rămâne pănă la sfârşitul veacului. Şi astăzi are biserica să lupte cu multe curente anticreştine, ca socialism, anarchism etc., dar’ nădejde avem, că inspiraţi de doctrina sfintei evangelii a Lemnului, ne va succede a feri poporul nostru de aceste curente. Cu aceasta credinţă şi cu aceasta speranţă în inima noastra de a ţine sus şi tare la biserica noastra strămoşască, la iubirea de lege, la iubirea de neam, intrăm în anul cel nou 1904, rugând pe Dîeu să ne dee tăria şi bărbăţia trebuincioasă, ca să putem înfrunta orice necaz ce ni-ar veni înainte, şi să adaugem la puterea de viaţă şi trăinicie a bisericei şi neamului nostru. FOIŞORA Presera sfântului Văsii. Tinerimea noastra din Sibiu în frunte cu simpaticul secretariu al „Albinei“ Dr T. Bredieian, convocata intreaga noastra societate la o convenire sociala, ţinuti in sala de la „Unicum", ca toţi împreuna, în armonie, veselie şi voie bună să petrecem ultimele ore din anul vechiu, ca împreună să-i facem prohodul, şi împreună în armonie şi veselie să întrăm în anul nou. Şi societatea noastra din Sibiiu dat-a ascultare glasului tintrimei, presentatu-s’a în frumos tu’,mer, făcându-ne cu deosebire plăcuta surprinsă sexul cel frumos, damele şi drăgălaşele noastre domnişdre. Dansul, conform românescului obiceiul româneşte s’a început cu hora; continuatu-su cu deliciosul vals şi elegantul boston, urmat-au jocurile de coloana quadrilul şi romana şi desvoltatu-s'a o petrecere adevărat românâscă, simţindu-se toţi şi în special tinerimea cât se poate de bine. Miezul nopţii se apropie. Ne aşezăm la mese. Se face tăcere. Drul Cristea, rugat de tinerime, prin o trimesa şi acomodată alocuţiune salută anul nou. E ascultat cu viu interes şi aplaudat. Iată ce m-a dorit Dr. Cristea la începutul anului nou . Și de astădată a căcut pe mine soartea, sau mai bine zis onoarea, de-a fi starostele junimei române, care a aranjat aceasta bine succesa și veselă întrunire din presera lui Sân-Vasiiu. Vă rog deci să 'mi jertfiți câteva clipe de atenție, ca să 'mi pot îndeplini misiunea. Ajuns’am, ilustră societate, din nou la hotarul unui period de timp și pare că stăm înaintea respantiei unor dramuri noue. S’ar cuveni acum se poposită puțin, ascciându ne pe patra de la marginea căii, ca să reprivim asupra drumului percurs, ca se reasumăm esperiențele din tracut, pe basa cărora să ne știm cuminți în viitoriu, dar’ mai ales, ca să constatăm greșelile comise în trecut, de cari pe viitor în interesul obștesc să ne ferim ca de foc. Dar’ înșirând la acesta ooasiuna pomelnicul scăderilor ce le avem — ca societate — ar trebui să versam picuri de amarala în păharul veseliei, care — precum vedem, pe toţi v’a cuprins. Aşa ceva deci nu se potriveşte în aceste momente fericite. Afară de aceea am din trecut esperienţa, că în aceste momente întregul on public este cuprins de o impacienţă neliniştitoare. Şi nici nu -i mirare, căci — deoparte ne cuprinde jalea unui an, care și-a dat duhul pentânduse în noianul veciniciei; car’ de altă parte ne suride anul nou — 1904 cu farmecele-i încă necunoscute, enigmatice. Cunoscând acesta situațiune dați-mi voie se nu ve mai obosesc cu vorbe lungi, ci se fac numai 2 lucruri. Intâiu se "”’iț&mese în numele tuturor lui Dzeu, pentru-că ne-a învrednicit să ajungem şi aceasta sfântă zi, trecând un pas peste pragul anului 1904, şi ae ’t reg, că încă mulţi ani să ne ţină, pe toţi întregi, cinstiţi şi sănătoşi. Ear’ pe lângă aceasta să vă adresez şi o urare, care nu este de la mine, ci mi s’a imprimat în memorie din o colindă aurită în ţărişfira învecinată Bucovina, pe care astăvară am cercetat’o. Anume doresc. Domnelor de casă: „Câte pietrii prin fântână, „Atâtea ore cu smântână.“ — Celor mai tinere: „Câte pene pe cocoşi, „Atâţia copii frumoşi“. Bărbaţilor lor: „Câte ţigle sunt pe casă „Atâţia galbini pe masă“. Fetelor : „Câtă spârlă şi cenuşă „Atâţia peţitori la uşă“. Flăcăilor: „Câtă pudră ’n drogărie „Atâtea hârtii de-o mie“. Tuturor: „Bar’ la toţi, dă-ne, să vie, „Un an plin de veselie, „O Christoase, slavă Ţie“ ! Să trăiţi la mulţi ani! Se încep felicitările reciproce şi ciocnitele usitate, ear’ muaica lui Braşovean intoneza frumoase arii naţionale. Dar’ timpul îşi face cursul seu, e deja ora 1. Jocul se începe de nou, eară cu Ardelena, îmi pare că tot cu mai mult joc, tot cu mai multă voie bună. Bate trei, dar’ tinerii noştri civili şi militari (presanți erau mai mulţi ofițeri şi voluntari români din garnisoana de aici) joaca în continuu. Garde de damele însă încep să le răpesca dansatoarele și animata și succesa petrecere se termină. 2.2.6- Două legi votate. In ședința de Mirouri dieta ungară a votat şi în special (pe paragraf!) proiectul de lege despre stat -yo« contingentului .dajs&ra.tj, and trecând imediat la dezbaterea proiectului despre îmbunătăţirea salariilor funcţionarilor de stat, l’a votat el pe acesta. In şedinţa urmatoare (joi) ambe aceste projects au fost votate şi în a treia cetire. Tot în şedinţa de Joi (eri) s’a început desbateria generală asupra projectului despre oferirea contingentului de recruţi statorit prin projectul votat în şedinţa premergetoare. In jurul acestui project se vor repeta de nou toate tertipurile obstrucționiste, așa că desbaterea lui se va întide pănă în luna viitoare, de cumva vr’un pact oarecare, ori vr’o împrejurare neprevăzută nu va desarma total pe cei cu obstrucția. Programul dietei. Cum raporteaza „Esti Újság“, după votarea proiectului de lege despre oferirea contingentului de recruţi dieta ungară va lua vacanţe de câteva zile, în care timp îşi va ţine şedinţele delegaţiunea ungară. După reluarea tirului şedinţelor dieta va desbate apoi proiectul despre indemnisarea buigetară şi cel despre investiri, după acestea ar urma apoi la desbatere: proiectul de budget pe 1904 şi proiectul de recrutare pe 1904. Nou prilej de Indignare patriotică. In şedinţa de Marţi a comisiunii budgere a delegaţiunii austriace fiind la ordine continuarea desbaterii budgetului ministeriului de resboiu, Dr. Baernreuther, presidenta comisiunii, a adresat ministrului de résboiu o interpelare de cinci întrebări cu privire la reformele ce se proiecteaza a se introduce în armată, premițând acelor întrebări urmatoarele: „In considerarea declarațiunilor pe cari guvernul ungar le-a făcut cu privire la armată şi cari pot fi considerate ca program al său în cestiunile ce se refer la armată, avem onoarea prie dlui ministru de răsboiu câteva întrebări, şi anume, pentru ca să clarificăm reacţiunea ce amintitele intenţiuni ale guvernului o vor exercia asupra referinţelor armatei, la cari şi noi suntem interesaţi, întocmai ca Ungaria“* Pune apoi ministrului întrebări cu privire la schmbarea emblemelor armatei, la validitatea limbii magiare ca limbă de comandă, etc. La acestea ministrul de răsboiu, Pittreich, a răspuns imediat, accentuând uni_ union_n.r*&n/r* _ p trymmifls. or de comandă să fie una pentru intrega armata, concedând limbii magiare dreptul de validitate numai ca limbă de regiment in regimentele compuse din soldaţi magiari, etc. şi accentuând, că veleităţi şi contrarietăţi politice şi naţionalistice n’au loc în armată. Superiorii armatei „au să împlinescă şi acea extraordinar de însemnată datorinţă, de a nu lăsa io pătrundă în armată contrarietăţi politice ori naţionalistice, şi a nu suferi, ca în ea membrii unei naţiuni să se ridice preste ceilalţi, căci armata austro-ungară nu e nici germană, nici magiară, nici cehă, nici polonă, etc., ci e armată comună a tuturor popoarelor monarchiei“, zice dl Pittreich în răspunsul seu. De sine înţeles, că în cercurile politice magiare, deosebi în cele oposiţionale, enunciaţiunile dlui Pittreich au provocat resens și indignare întocmai ca asta toamna ordinul de la