Telegraful Roman, 1904 (Anul 52, nr. 1-141)

1904-10-19 / nr. 112

JKr. 112 Sibiiu, Marţi 19 Octobre (1 Novembre) 1904, Anul LII LEGRAFUL Ap&r& Bhaim, M­o fi I ABONAMENTUL Fecirtj Sibils pe an 14 C., 6 Iuni 7 C., 8 Ians 3 C. BO­fit Teatru nssnarohie pe an 16 6 luni 8 C., 3 luni 4 C. Pentru străinătate pe an 24 C., 6 luni 12 C., 3 luni 6 C.­ Pentru abonamente şi inserţii şi a se adresa la Aâulslstrat la asa tlpsgraisl­arebldieposMse Sibiiu, strada Măcelarilor 46 Corespondențaîa simt a tis adresa la Rcdaotls^sa „Telegrefalel P.ssia*", atrs-ls. Măcelarilor nr. 84. Epistolele nefrancate se refusS.. Articolii republicaţi nu se înapoiană. INSSRTIUNIUS: Pentru odată 14 fii., — de tone ori 24 fii., — de trai cr 8® fii. rSndul cu litere ganaomd Adunări de protestare. Siln­e, 31 Octobre n. Asprimea disposiţiunilor cuprinse în proiectul de lege al domnului mi­nistru de instrucţie Berzeviczy, presen­­tat parlamentului ungar, a provocat ne­­mulţămire generală printre popoarele ne­­magiare din ţară şi le-a pus pe toate în mişcare. Lucru foarte natural. Când se indrepta atac atât de cutezător şi atât­ de nemotivat în contra vieții naționale, a popoarelor nemagiare din patria aceasta,o comună, în contra şcolelor lor, popor ne-­­mernic ar fi acela, care n’ar face batem­­încercare de apărare, pe căile legale cari n ii stau deschise. De aceea zicem, că e­­forte natural, că naţionalităţile nema­l giave se mişcă, începutul l-au făcut deputaţii saşi din dietă, cari nu numai în urma pro­vocărilor primite de la alegători şi în urma ţinutei corecte a presei naţionale săseşti, ci ne place a crede, că şi din propriul indemn au ţinut consfătuire în Budapesta şi au luat hotărire să iee poziţie hotărită în contra proiectului de lege când va fi pus în desbatere în dietă. Moment îmbucurător este acela, că toţi deputaţii saşi, treisprezece la nu­măr, au luat angajament să-şi apere po­porul în contra asupritarelor disposi­­ţiuni cuprinse în nefericitul proiect de lege, şi că pe lângă ei s’a alăturat şi deputatul Sebeşului, ca al patruspreze­­lea, care e Magiar, dar a trimis la dietă din partea Saşilor. Aceşti patrusprezece deputaţi, cari fac parte din partidul guvernului, au mers la prim-ministrul Jisza şi­­ au comunicat, că proiectul de lege din în­trebare taie adânc în legea despre egala îndreptăţire a naţionalităţilor, care e lege fundamentală, şi taie şi în auto­nomia bisericei săseşti, periclitând to­todată esistenţa şcollelor naţionale să­seşti, prin urmare ei nu -i pot accepta şi vota, ci î i vor combate în mod ca­tegoric şi cu argumente puternice, în dietă. Prim-ministrul Tisza a luat la cu­­noştinţă comunicarea deputaţilor saşi şi li-a spus, că nu face chestie de par­tid pe tema proiectului de lege, care nici nu e al dsale, ci al ministrului de instrucţie Berzeviczy, prin urmare le dă mână liberă să ’i combată şi să nu ’i voteze. Atâta Saşii. De la Sârbi apoi vine ştirea, că episcopatul lor încă a luat hotărâre se combată din toate puterile proiectul de lege în casa magnaţilor, unde au scaun şi vot episcopii sârbeşti, în cazul că proiectul de lege va fi votat în dietă în textuarea actuală, atât de vătă­­matoare pentru naţionalităţile nemagiare. Afară de acesta, sunt plănuite întru­niri de popor, pentru a se ridica pro­test în contra atentatului plănuit asu­pra şcollelor confesionale nemagiare din ţară. O adunare mare şi imposantă se va ţine în Carloveţ, la care vor lua parte representanţi din toate comunele mai mari locuite de Sârbi. Şi noi, Românii ? Nu stau nici oamenii noştri cu mânele în sin. Ern, Duminecă, a fost întrunire de popor în Ilia-murăşănă, în care s’a votat o re­­soluţiune de protestare în contra pro­iectului de lege, care are de scop nimi­cirea şcollelor româneşti, car’ pe Dumi­neca viitoare sunt convocaţi Românii din cercurile electorale Deva şi Oreştie la o întrunire de protestare la Orăştie. Se vor mai ţină apoi adunări de pro­testare în Haţeg, Hunedora şi Brad, şi dacă suntem bine informaţi, o mare întrunire poporală în­­ Sibiiu, şi poate şi pe alte locuri. Cum­ că adunările acestea de pro­testare nu vor avea nici un resultat real, e de sine înţeles. Guvernul nu se va speria de glasurile de protestare ale Românilor, Saşilor şi Sârbilor, ci va merge mai departe, pe calea apucată, cu atât mai vîrtos, că în ce priveşte magiarisarea, nu este oposiţie, ori om din oposiţie, care să nu-l sprijinască. Dar­ cu toate acestea, întrunirile de protestare sunt necesare, pentru­ că lumea nepreocupată numai pe calea aceasta se poate convinge, că nemulță­­mirea față de proiectul de lege al dlui ministru Berzeviczy e generală, și că popoarele nemagiare din patria aceasta au destulă conştiinţă naţională, ca să vadă şi să simtă primejdia cu care sunt ameninţate. Ne dóare rău aceea ce vrea guvernul să facă cu şcollele noastre confesionale, şi n’am fi oameni dacă n’am avea curajul să o spunem pe faţă şi în faţa lumii întregi, că ne dóare! Şi lucrul acesta nici nu ni-l poate lua nimeni în nume de rău. rora se estin­de art. de lege XIV din 1898“ .. Suntem acum deci şi mai tare încre­dinţaţi, că esecutarea legii din întrebare se va­ face, când se va face, pe întreaga linie, cu ţinerea în vedere şi a bisericei noastre. Pretensiuni în privinţa aceasta noi însă n-am formulat. Cereri l- am ridi­cat. Dar­ când vom ajunge să ne for­mulăm pretensiunile, de sine înţeles, că numai sub condiţia, că ne rămâne ne­ştirbită autonomia bisericească ni­ le vom putea formula, aşa cum doresc confraţii de la „Drapelul“, şi cum doresc toţi cre­dincioşii bisericei noastre. Proiectul de lege referitor la modificarea articolului de lege XXXVIII din 1868, şi a articolului de lege XXVIII din 1876. (Urmare). §. 14. In sedlele elementare poporale de­­­ stat sunt a sa preda toate obiectele în limba­­ magiară, în localitățile sedlei, în formă pu- • blică. La instrucţia în religiune şi morală poate­­ fi însă întrebuinţată la cererea superiorităţii­­­ bisericeşti respective, pe lângă limba de pro-^ punere magiară, şi limba maternă a elevului " ca limbă de propunere. Limba de propunere pentru cursul zil­nic la scriele elementare poporale cari nu, sunt ale statului, o stabileşte susţintoriul şca-­ lei. Dacă însă într'o şc0 lă elementară popo* 'o rală cu limbă de propunere nemagiară limba­ maternă a cel puţin 20 la sută din totalitatea­­­elevilor înscrişi e cea magiară, ori dacă din­­tre toţi elevii cel puţin 20 se declară a fi de­ limbă maternă magiară, este a se întrebuinţa­ şi limba magiară ca limbă de propunere. Dacă susţinătoriul şediei voeşte să schimbe limba de propunere stabilită, are să cera în­cuviinţarea ministrului de culte şi instruc­­ţiune. In cursul de repetiţie al tuturor şed- ’• lelor elementare poporale limba de propu­­­­nere e esclusiv cea magiară. * In cursul zilnic al şcolelor elementare poporale cu limbă de propunere magiară şi cu elevi cari nu vorbesc ungureşte, susţinătorii şcolei îngrijesc, după putinţă, de instruirea copilului în limba sa maternă.­ ­ Articolul de lege XX din 1848. Confraţii de la „Drapelul“ credd că nu ne-am esprimat destul de clar în prim-articolul din numărul log ziariului nostru, în care spuneam, care este punctul nostru de vedere cu pri­­vire la esecutarea articolului de lă Se XX din 1848, reclamată atât de mul în timpul din urmă din partea refor­maţilor. Credinţa nostră însă e, că am precisat destul de bine aceea ce voiam să precisăm, anume: înţelesul legii din întrebare. Şi înţelesul e, cum am ară­tat, acela, că toate confesiunile recepte din ţară — prin urmare şi biserica nostră greco-ortodoxă — au dreptul să cără, ca să fie împărtăşite de ajutor din budgetul statului pentru acoperirea tre­buinţelor lor eclesiastice. Şi constatând faptul, că în consiliul de miniştri, care s’a ocupat cu memorandul reformaţilor, încă astfel a fost esplicată legea, ni-am esprimat părerea, că guvernul, voind să fie drept, nici nu poate să esecute le­gea de­cât așa cum cere dreptatea, pe intreaga linie, adecă cu privire la toate confesiunile din patrie. De atunci incoace a apărut in scris răspunsul guvernului la memorandul reformaţilor, şi în răspunsul acesta gă­sim declaraţiuni ca cele următore: „ . . . guvernul, ca în întreaga sa activitate, poate fi condus la precumpă­­nirea acestei chestii numai de acel în­semnat punct de vedere, ca perfecta egalitate şi reciprocitate între confesiu­nile recepte să se validiteze pe întreaga linie“.... Bar’ cu privire la noua îmbună­tăţire a salariilor preoţeşti, în răspunsul guvernului se spune: „ ... Chestia aceasta, după firea ei, se poate resolva numai cu privire la preoţii tuturor confesiunilor asupra că­ din Macedonia. Marți, săptămâna trecută, s’a des­chis in Bucureşti, în localul propriu, sesiunea de toamnă a sfântului sinod al bisericei autocefale greco-ortodoxe din România. Ceremonialul a fost cel obicinuit: s’a cetit decretul de deschidere de cătră domnul prim-ministru D. A. Sturdza, care ţine în mod interimar locul dom­­nuluii ministru de culte şi instrucţiune Haret, dus în concediu, s’a verificat procesul verbal al sesiunei din urmă sinodale, şi apoi s’a intrat în ordinea de zi. Şi la ordinea zilei a fost pusă, întră altele, o chestie care a provocat declaraţiuni de mare însămnătate pen­tru biserica ortodoxă română din Ma­cedonia, declaraţiuni făcute din partea domnului prim-ministru al României D. A. Sturdza. Cum se ştie, în primăvara anului acestuia fostul metropolis primat al Ro­mâniei, Ghenadie, umblase prin Mace­donia, ţinând serviciu dumnezeesc şi predici în mai multe biserici de ale Arămânilor. Patriarchul din Constan­­tinopol s’a plâns pentru acesta la sfântul sinod al bisericei ortodoxe române, ce­rând pedepsirea fostului Metropolit. Sinodul a pertractat scrisoarea de protestare a patriarchului încă în sesiu­nea de primăvară, răspunzând, că me­­tropolitul Ghenadie a făcut visita în Macedonia din propria sa iniţiativă, fără a fi fost trimis acolo, nici din partea sinodului, nici din partea gu­vernului român, car’ pedepsit nu poate fi, pentru­ că fostul metropolit se află într’o situaţie privilegiată. S'a folosit apoi de acest prilej sfântul Sinod pentru a pune o vorbă bună şi el în favorul Arămânilor din Macedonia, şi a scris patriarchului, că ar face bine dacă ar lăsa pă Arămâni să se roage în bisericile lor în limba lor naţională. La aceasta dorinţă a sfântului si­nod a venit apoi răspuns de la patri­­archul, şi răspunsul s’a cetit în şedinţa de Marţi a sfântului sinod. Patriarchul zice, că nu este treaba sfântului sinod al României să se amestece în afaceri peste cari el, patriarchul singur este stăpân, şi că el, patriarchul, lucrăză în chestia Arămânilor aşa cum îi dictăză interesele bisericei. Sigur că la o astfel de scrisoare, sfântul sinod ar fi dat un răspuns po­trivit, dacă dl prim-ministru Sturdza nu lua numai­de­cât cuvântul pen­­tru a stabili adevărata fiinţă a chestie macedo-române. A spus dl prim-mini­stru, că luptele cari se dau în Macedonia între naţionalităţi sunt de caracter curat politic, şi de aceea ar fi bine, ca bi­serica să nu se amestece în ele, pen­tru­ că guvernul român speră că va pute duce el singur lucrurile la bun sfârşit. A spus apoi dl Sturdza, că cererile Arămânilor sunt sprijinite la Portă de către toate puterile mari europene, şi astfel patriarchul în cele din urmă va trebui să cedeze. Sfântul sinod, luând cu plăcere act despre declaraţiunile dlui prim-mi­nistru Sturdza, a lăsat să rămână scri­soarea din urmă a patriarchului de la Constantinopol fără răspuns, şi a luat hotărîre, să trimită un avertisment fos­tului metropolit Ghenadie, de a nu se mai duce prin Macedonia, tocmai în interesul Arămânilor, al căror bine îl doreşte şi vrea şi fostul metropolit. Dând acest scurt raport despre cele întâmplate în şedinţa de Marţi a sfântului sinod din România, consta­tăm cu plăcere un lucru: că toţi fac­torii principali ai vieţii publice din regatul român sunt angajaţi în chestia aromână, şi că guvernului român i a succes să obţină chiar şi sprijinul tu­turor puterilor mari europene. Prin urmare, causa fraţilor noştri din Ma­cedonia, cu privire la naţionalizarea bisericei lor, este a fi considerată ca o causă deja câştigată. E numai chestie de timp, când au Arămânii să-şi vadă dorinţele împlinite. Succesul deci e asi­gurat, şi succesul va fi de atribuit ne­greşit cercurilor conducătoare din rega­tul român; bucuria însă va fi a Arămâ­nilor, car’ câştigul al întregei biserici ortodoxe române! Pentru Arămânii

Next