Telegraful Roman, 1904 (Anul 52, nr. 1-141)

1904-11-25 / nr. 128

Ar. 128 Sibiu, Joi 25 Novembre (8 Decembre) 1904 Amu L2Î TELEGRAFUL ROMAN, Apare Marţia, Joia şi Sâmbăta,",. ABONAMENTUL pantru Sibili pe an 14 C., 6 Iuni 7 C., 8 Iuni 8 C. 60 fii, i'snt:u Bionarchis pe an 16 C., 6 Iuni 3 C., 3 Iuni 4 C. t'er.tra străinătate pe an 24 C., 6 Iuni 12 C., 8 Iuni 6 C. Pentru abonamente şi interţinai a se adresa la AiBfiiSfrtttaggt dlsimnfiel areSlsieoesi»# Biblia, strada Măcelarilor 45 Corespondenţele sunt a sa adresa la Redapţiosa „Telegrsfstei RaBsaa", strada Măcelarilor Nr. 84. Epistolele nefrancate se refuse. Articolii nepublicaţi nu se înapoiază. INSERTIUNILE: Pentru «dată 14 fii., — 41 don!cri 84 fii., — da trai cr 86 fii. rendul ca litere gsmond Tot noi cei VinoVati. 1 Kiltiiu, 7 Decembre n. Nu era încă esecutat planul guvernului cu privire la înfrângerea obstrucţiei, care de câţiva ani face imposibilă funcţionarea în mod regulat a vieţii noastre parlamentare, ci era numai plan, când ni-am spus părerea asupra argumentelor ce le înşirau unele gazete hiperpatriotice, că adecă, aceea ce voeşte să facă guvernul pentru împedecarea în viitoriu a obstrucţiei, e necesar chiar şi numai pentru ca mâne-poimâne să nu vină representanţii naţionalităţilor nemagbre şi intraţi în dietă să pună pe deci şi ei activităţii parlamentare, prin înscenarea de obstrucţii, pe teme naţionaliste. Am spus atunci, că în cât ne priveşte pe noi, Românii, suntem contrari obstrucţiei şi o condamnăm, vină din orice parte, şi facă-se pe orice temă, pentru că nu pe calea aceasta credem noi că se pot câştiga drepturi, ci pe calea capacitării şi a convingerii. Spuneam atunci, că în cât ne priveşte pe noi, Românii, — şi credem că şi pe celelalte naţionalităţi, — când o fi să ne trimitem representanţii, în număr potrivit, în parlamentul ţerii, nu pentru aceea îi vom trimite, ca să facă acolo gălăgie mare, obstrucţie şi împedecare în viaţa parlamentară, ci îi vom trimite pentru ca la locul cuvenit să ne espună durerile şi dorinţele, căutând să convingă cercurile competente despre adeveritatea lor. Nu pentru ca să se certe deci, ci ca bună înțelegere să fie cu representanții poporului magiar îi vom trimite la dietă, fiindcă noi nu certa, ci pace şi bunăînțelegere voim, cu poporul magiar şi cu toate celelalte popoare din patrie. De pe partea n0stră deci, regulamentul de casă putea să rămână așa cum a fost, pentru că de-Kl-vir. îl. w› «n4in›\nli v\b~ n n Imi rvn f f n punctyji UL/otii uayiuuai u nu auucau aia trecut de favorurile ce le acorda, și n’ar fi abusat nici în viitoriu. După ce apoi guvernul şi-a escutat planul prin forţarea primirii propunerei deputatului Daniel, fapt care a pus în mare ferbcere oposiţiunea parlamentară, gata acum a nu ceda pănă nu va fi revocată propunerea votată prin suprindere, asemenea ni-am spus părerea, concludând, că oposiţia indignată la culme pentru festa ce i s’a jucat din partea guvernului și a partidului de la putere nar avea motiv să se tânguiască, pentru că ea singură a deschis calea pe seama ilegalităților în patria noastră, prin aceea, că niciodată nu și-a ridicat glasul când se făcea câte o călcâie de lege, câte o nedreptate strigatoare la ceriu, faţă da naţionalităţile Demagiare, ci chiar din contră, ea cerea luarea de măsuri escepţionale, cari, fireşte, erau contrare legilor ţerii. Ce se ţine apoi de meritul chestiei, mult nu ne prea pasă că regulamentul s’a modificat în înţelesul propunerii lui Daniel, pentru că asprimea regulamentului nu pe representanţii noştri parlamentari îi va atinge, când îi vom avea în dietă, fiindcă noi oamenii ordinei bune fiind, nu vom da însă, ca în contra noastru să se aplice disposiţiunile înăsprite ale regulamentului. Aşa resonam noi, şi cam la fel vor fi reconat şi celelalte gazate nemagiare. Faptul acesta aşa a fost însă înţeles din anumite părţi magiare, că noi, naţionalităţile nemagiare, aprobăm incorectitatea făcută cu ocasiunea votării propunerei de modificare, şi aplaudăm valabia guvernului, şi anume, din motivul, că în acesta vedem un semn dat de la Viena, că mai departe nu se poate merge pe calea concesiunilor făcute Magiarilor, ci trebue închis drumul lor. Ceea ce ar fi egal cu declaraţia făcută din partea Vienei: Nu mai dau nimica Magiarilor! Şi pentru că aşa a zis Viena, dacă peste tot a zis ceva, ceea ce nu prea ne vine să credem, tot noi suntem vi-VI ATTftfn «-««-XV O Al Art frtwwiilm nxilirt« ^.x4nnuv/vvyuj AJV* muiuui uuwjvji uatgeşterii, naţional tâţile ntmagiare ! Vinovaţi in faţa presei guvernamentale, pentru că voim să intrăm şi noi în parlamentul ţerii, şi prin acesta silim guvernul să înăsprască (pentru noi) regulamentul de casă pe cale necorectă, şi vinovaţi în faţa presei oposiţionale, pentru că nu ne revoltăm şi noi şi nu sărim în capul guvernului pentru actul de volnicie ce l'a comis! Să fim însă bine înțeleşi. Nedreptatea tot nedreptate rămâne, vină din orice parte, şi fie că place, ori nu place cuiva. Eare ilegalitatea tot ilegalitate rămâne, facă-se sub orice formă. Nu aprobăm deci nici noi aceea ce a făcut guvernul cu privire la modificarea regulamentului de casă, pentru că nu s’a făcut pe cale corectă. Dar’ motive de justificare am găsi dacă le-am căuta. Celui ce i se taie piciorul, nu pentru aceea i se taie, ca să fie fără picior, ci pentru ca să rămână în funcţionare şi în viaţă celelalte membre ale corpului. Aşa şi în caşul din întrebare. S-a făcut o operațiune gravă, din absolută necesitate, pentru că numai pe calea aceasta credea guvernul că va putea aduce ordine în parlamentul țării. Noi oamenii ordinei fiind, dorim să fie ordine în parlament. De aceea, nu ne indignăm, cum face opoziția, pe care o doarea operaţia, ci aşteptăm să vedem dacă a succes guvernului operaţia ori nu? pentru ca în caz de lipsă ordinea să poată fi restabilită pe altă cale. Căci noi credem, că aşa e bine pentru ţară, să fia ordine în parlament. Situaţia politică. Ziartul „Budapesti Hírlap“ are informaţia de la un membru marcant al partidului guvernamental, care e în măsura a cucera.e bine lucrurile, că posiţia guvernului listt e neclintită, şi orice s’ar interna în urma agitatunilor pe cari le pune la cale opoliţia, guvernul nu se va retrage, ci rămâne în funcţiune pănă după alegerile dieta, pe cari le va face actualul guvern, ciar şi dacă ar fi să rănână în minoritate. Dacă nu va putea dobândi indemnitatea budgetară, guvernul va disolva dieta şi va face alegeri noua şi fără indemnitate. Din unele aiegeeri apoi guvernul are operanţă se iese întărit, care oposiţia decimată. Convingerea acesta a prins teren priairă partisanii guvernului în urma audienţei pe care a avut’o ministrul president lisza Vinaria Maiettstsa Sa. FOIŞORI IM ii vremi trecute. Curgea leatul 1470. Floricele j'Dgaşe începură a împestriţa peria de verdaţă, ce îmbrăca pământul înviorat de suflul lin al vânturilor caile. Chir şi pe la dosuri, unde abia se duse zăpada cu păraele de spume, mueşu în tr murul vieţii colţi tă ceri, umplând văz dihui cu miresme de înviere. Era în amurg, feréi* scăpătase b'nşor după creştetul muntelui, numai gena-i trandafirie îmbujora faţa cu o lacrimă a tăriilor. In liniştea sfântă, sălăşluită pe pământul cuprins de fiorul reînvierii, un bărbat cu barbamfirală, stropită de mănunturi arginti, cu ochii senini, blânzi, dornici de alte lume, curgea în liniştitul trab al roibului spre săticelul adăpostit în vale. Era prrlntele Ştefan, care venia de sub umărul Măgurei, unde se aflau o mână de Români, prinşi şi legaţi în munţi de valurile vremilor păgâne. A fost ihirmst de Petrea lui Constantin, ca ee-i atropéscu casa şi ograda cu apă sfinţită şi ce-i blagoslovéscu „masa de pomană“. Desagii părintelui erau plini cu da ale mâncării şi pucguliţa din sin ocrotea vreo câţiva gâbori, des Petrea ca prinos curat pentru sfânta biseriţă. Calul părintelui venii liniştit pe drumul prins intre colne, pe ale căror spinări îşi ridicau stejarii bătrâni frunţile spre undele albastre. Părintele nici că big» de semi cât de bine îi face asrul proaspet îmbelşugat de miresme, gândurile lui erau duse, duse pe cea lume in locul de odină, în loc de verde(á, unde nu este nici întristare, unde ochii credinţei vedeau pe fie iertata lui soţie, — acolo la pomul verde ic floarea, ce adumbreşte masa întinsă, de care spunea Petrea. Vorbele chezuite şi cimpătate ale lui Petrea ’i sunau din nou in urechi: „Taică părinte, aşa-i datina la noi, aşa mi-o lăsat tata cu limbă de moarte: dragul tatii, eu mor, dar’ una să ştii, dacă te va Îrgîdri bunul Dzeu cu nevastă cinstită, se nu-ţi uiţi să-ţi pui un „wer“ şi „masa de pomană“, că numai aceea o ai pe cea lume. Greşte-ţi tu de suflet şi nu te sprijiri în nădejdea altora. Aşi am oblicit eu din bucovne, că dacă îţi pui „mirul“ şi „masa de pomană aia te aştăptă întinsă în umbra mirului. Părinte, aşa a grăit tata, când era pe pat de moarte, şi mă închin Domnului că m’a îngăiuit să-l ascult, a şti’, tata era om cu carte, diac la biserică“. Vorba de acestea Îi mânau mereu gândurile spre lăcaşurile vecinice, pline de lumină şi mângăere. Credinţa lui vedea lămurit pe soţia sa fericită, strecurându-se prin farsa fericirii, şi dorul de a fi şi el in acel loc fericit îi copleşi întrâgă fiinţa, dar’ totodată se iţi în sulist gândul mustrător, care mergea ’napoi, ispitind faptele de sunt vrednice de cea mângăire vecinică. Din toate pătatele, păcatul minciunii i-se arăta mai urât şi mai greţos. Şi el a minţit odată, din necesitate, — dar’... şi aş cutremură. Părerea de rău îi îmbacă splitul în biină cernită, şi încăpură firâma rugi, psalmi pe cât îi ştia. Când se pomeni părintele din reveriile şi rugile cucernice, mai să nu mai cunosca loculi Calul adulmscând verdeţă, ciugulind icisolea din colţul fraged, se abău de la drum apucând prin poen ţsle ea se desfăşurau la palele plinelor. Véfjeudess rătăcit, părintele îşi înălţa privirea spre vânătul tăriei, ţintuit da mii de scântei de foc, dar’ va oblici mai în grabă, că îacă trău e săticelul? Luceferul de seara scăldat în zarea albastră era prea la dreapta, şi plugnița clipea deja din geana-i aurie. „Trebue să iau clina de-a curmezişul, ca să ajung mai în grabă, îşi grăi părintele, căci în curând vor cânta cocoși în miezi de noapte“ și își îndreptă șalul spre stânga, țintind mereu spre stele, ca nu cumva să mai rotieasca .. . Era apops de cilea csa buni, când de-odată aurjl de pe sub copaci trăsnete de vreascuri călcate în picioare. De loc se temu că vor fi hoți; știa el bine că se pripășesc oameni răi prin poala codrului, dar’ în seara aceasta nu avu vreme să se teri. La aurtul trosnetului un tremur i se lăți peste întreg trupul, și pănă se întoarca calul,se simți trântit la pământ de niște mâni veciore, car’ calul ce eforia, bătând d'n piciore, era prins de alte mâni țapene. „Dă tot ce ai drăgit o voce puternică, ori îfi punem junghiul în inimi“. — „Tot, îngârâ părintele, numai lisaţi mi sufletul, că mai e nscurăţit şi mare lipsă are da ispăşanie“. Hoţii luară roibul cu desagii cu tot, car’ unul mil netratindid îl întrebă, ciupu’ndu da barba cărnată: „Data-i tot, papă lapte? Să nu minţi, că-i vai,de tine 1“ Altă concesiune. ZUriul „Zeiţa din Viena crede a ş fi, că audiența ce a avut-o ministrul comun de roaboiu Pitreich zilele trecute la monarchal, stă în legătură cu o nouă concesiune ce se va face Magiarilor. Anume ministrul de răsboiu ar fi presentat Maiestăţii Sale proiectul de lege referitor la apărarea patriei, şi proiectul de lege referitor la procedura penală militară, pe cari guvernul negal le va putea presenta dietei în una din prime şedinţe ale nouei sesuni parlamentara. In proiectul despre apărarea patriei e prevălut serviciul de doi ani la miliţie, în consecinţă însă şi urcarea contingentului de recruţi, în raport cuvenit, care procedura nouă penală militară va face posibilă întrebuinţarea limbei magiare ca limbă de judecată la tribunalele militare inferiore. Asta ar fi daci cea mai nouă concesiune făcută Magarilor. Luând act despre acest fapt „Budapesti Hirlapu scrie, că concesiunea i se pare suspectă, după ce aceeaşi concesiune se face şi naţionalităţilor din Austria. Vasă zică, numai atunci ar fi concesiune adevărată, dacă dreptul de a se folosi de limba proprie la tribunalele militare de prima instanţă s’ar da numai Magiarilor ! Noi, naţionalităţile nemagiare din Ungaria, apoi ce să mai zicem ? Ore noue nu m ar compete acelaşi drept? Germania contra Ungariei. De o lună şi mai bine decurg pertractările pentru a se ajunge la înţelegere între Germania şi Austro-Ungaria cu privire la renoirea tratatului de comerciu, care espiră cu finea anului acestuia, şi negocierile nu numai că nu înaintezi, ci au fost chiar întrerupte de tot. Din cele străbătute pănă acum în publicitate se credea că punctul de neînţelegere ar fi acela, că Germania a formulat nişte pretensiuni exagerate, pe cari Austro-Ungaria la nici un cas nu le poate accepta, fiind că era vorba de un plus de 300 wo I 11 X n a rvn n n rvn nnxi « «v! .. 1 « nu J I_si iivuu pv wuj pw vni A MbAJLUAUlA AC A A incassa în viitor ca vamă de la Austro-Ungaria, în urma taxelor urcate, pentru articoli din ramii agricultures Un ziar bine informat din Viena scria zilele trecute, că ambii domnitori