Telegraful Roman, 1905 (Anul 53, nr. 1-140)

1905-01-01 / nr. 1

2 -L KWi şi rohiţe, papuci şi capa de cap şcolăriţa de la cele 4 şcaie poporale , aceştia primindu-şi darurile au fost sa presanta corporativ mâne zi la oă spre a aduce ţi în faţa altariului piere pentru binefăcătorii lor. Reia 200 săraci au fost împărtăşiţi ■e mult puţin folosite, cu polarii, căii.. pe de cap, robiţi, din cari multe data aceita nimenea din cei de ţaţă nemiluit cu cât de cât, şi astfel şi bunii dăruitori pot avèa mâna fi primit răsplata cea mai înaltă, bucura de fericirea lor şi însuţi a-ţi reaminti cu drag de dulcii ani ai vieţii de paradis pământesc. Pomul de crăciun îl găsim acum şi în saloane româneşti, având acelaşi înţeles ca şi cel din salonele străinilor. Dar pomul de crăciun nu poate înlocui colindele crăciunului şi frumoasele obiceiuri de la sat, nici nu poate împrumuta acestei sărbători acel caracter de solemnitate, cum l-a format sufletul neamului nostru. Naşterea Domnului sălăşlueşte pacea şi bucuria pe pământ. Pace şi bucurie întră toţi oamenii. Semnul păcii şi al bucuriei în poporul nostru îl vestesc colindele — amestec de tradiţii creştine, altoite în tulpina obiceiurilor romane, cari ni-au nerezit pajura de nobilitate a neamului nostru. In ajunul crăciunului copiii vestesc sosirea sărbătorii prin colindat, băeţii vin cu steaua, feciorii în noaptea minunată cântă pe la toate casele cântarea împăratului „mititel şi ’nfăşieţel“, a păstorilor şi a magilor din răsărit, etc. etc., după cari urmază cinstea lui crăciun, colinda gazdei, a fetelor de măritat etc. Din sufletul tuturor se înalţă strălucitoarea bucurie, care învăluie satele într’o atmosferă de fericire generală, o demnă espresie a întimpinării Domnului pe pământ. Sărbătorile crăciunului chiamă întreg poporul la veselie. Pentru cei curaţi la inimă Dzeu cel născut se arată înfrăţindu-le inimile şi stringându-i în petrecere publică curată şi veselă. Preoţii şi învăţătorii să nu se izoleze de ei, să îngrască a rămână şi mai încolo curăţenia sărbătorilor şi obiceiurile colindelor şi ale petrecerilor de la crăciun, în cari culminăză viaţa publică a tradiţiilor noastre religioase şi naţionale. Să le păstrăm cu sfinţenie în contra modelor ajunse la noi pe aripile moi ale civilisaţiei de lux. Crăciunul e sărbătorea publică naţională şi bisericăscă. Stratul cult voltări normale , sufletul mass ier păstreză sanctuar minte alese şi ir.povăţuire pentru privilegiaţi intelectuali ai naţiunii noastre. 71. Scorobeţ, idei şi istorţe,voicjjuiune şi care o avem faţă de Asociaţiune şi de poporul nostru. Eshauriat fiind programul, adunarea cercetată de un număr însemnat de preoţi şi învăţători e declarată închisă, după ce directorul pune la inima fiecărui membru a lucra necontenit pentru înaintarea scopurilor „Asociaţiunii“. La 2 ore p. m. dl protopresbiter deschide conferenţa preoţescă prin următoriul discurs magistral ascultat cu mare plăcere: Iubiţilor fraţi preoţi ! Onorată conferenţă, Mare bucurie simte sufletul meu, când mă văd încunjurat de toţi preoţii acestui tract de Dzau binecuvântat. Bucuria inimii mele o pot numai simţi, nu şi esprima, când păstorii sufleteşti a 30.000 de oi cuvântătoare s’au întrunit spre a chibzui căi şi mijloace, cum să deie intremânt sănătos şi apă limpede din isvorul cel nesăcat al cuvântului lui Dzeu turmei lui Christos, încredinţate nouă, celor chiămaţi de provedinţă a ne îngriji de viaţa ei temporală şi spirituală. Poporul român vede în preot omul ales şi trimis de Dzau, ca să 'i audă plângerile, să 'i cunăscă durerile, să ’i torne balsam peste vechile rane, prin poveţe să ’i întărâacă în răbdarea, care tote le învinge, şi prin fapte neobosite să 'i conducă la limanul mântuirii şi al mângăerii, întocmai ca şi postodul evangelic, care îşi pune sufletul său pentru ode sale. Ca să corăspundă aşteptărilor acestora, preotul adevărat îşi va perde toată pacea şi liniştea vieţii, nu va cruţa nici o osteneala, fiatât de obositoare, v** vegha cu nedormire ziua ş» noaptea, se va espun« cu o abnegaţiune eroică 1* ditrite pericole şi se va sisifica cu totul p*ntru f. ncirea acestui scump popor credincos, care tră«şte şi u«* reza tote în preot. Istoriografii verb şi noi susţin cu dreipt cuvânt, — că Românul a trăit şi trăeşte numai prin bserică. Credinţa în Dzu şi alipirea de binevestitorii ei, iată basa esistenţei poporului nostru. Meritele revin deci preoţilor, bătrâni erau după vrem I'* «'- o t ca să luptaţi înarmeze şi (te aci ternică şi cu şi tete ostene suflatele cele în c dlar conferenţa des Acest c I a fost primit Conferiţa cu notari în per sensle Ştefan Morariu, ear silie Necşa din Apezar din Apaidul inft Se cet este ape stată, că din 31 pre senţi 12. Faţă de ac motivate se aplică pi 10 coroane. Urmează de sens divin săvârşit de pre servit ci stată, că au rectitate, ear’ pre iicâ din Păuca, care a ve cu multă elocinţă, protocolară. Ss dă cetire in storiu nr. 606 Bis. i * conferenţei preoţeşti i serveşte spre ştiinţă. Raportul părinte Iana referitor la eşecu ferecţoi din anul treci ştinţă, confsrenţa dsot a le implici cu totă si Se dncură ordini al Ven. Consntoriu nr II* obiceiurile şi datine I năză fiecare preot a I şi cu totu conştienţiosii ne e. Raporta! să se t presbite al. Cu aceste* se îndor*.le 7 »ei a, de unde ospiulă a dini protopol pre p acut» Snire discu tolos ni-au fost. Şedinţa a 11-a s’a braţele i mai I uvent ca sir Din Mercurea. Conferenţă preoţâacă. Adunarea despărţământului „Asociaţiunei pentru literatura română şi cultura poporului român“. — 10 Decembre 1904. La 25 şi 26 Novembre v. s’a ţinut conferenţa preoţăscă în Mercurea, şi tot în 25 Nov.e’a ţinut în Mercurea şi adunarea despărţământului „ Asociaţiunii“. Adunării şi conferenţei preoţeşti i-a premers serviciul divin în biserica frumos renovată din Mercurea, celebrând preoţii: N. Dobrotă din Poiana, Patriciu Marcu din Păuca, Ioan Morariu din Bogatu şi Alexandru Frâncu din Armeni, care cuvântarea a ţinut-o parochul P. Marcu. — Atât serviciul, cât şi predica a succes pe deplin. Din biserică am mers în şcoala gr. ort., unde directorul despărţământului rAsociaţiunii, dl protopresbiter Avram S.thurariu a deschis adunarea cu o vorbire frumosă. Se întră în ordinea de zi. Raportul general se ia la cunoştinţă şi se alege comitetul pe un period nou şi anume: Avram S. Păcurariu, director, car’ Dr. G. Măcelariu, Ilie Dobrotă, Demetriu Munthiu şi Ioan Dăian membri în comitet. Adunarea însărcinază comitetul cu constituirea de agenturi în diferitele comune, ca prin acesta şi despărţământul nostru se fee un avânt mai îmbucurător. Se incasseaza taxele de la membrii vechi şi cai şi ajutători în sumă de 180 corone. Adunarea îşi exprimă dorinţa, ca adunarea să se ţină în diferite comune, însărcinându-se unul sau altul dintre membrii cu ţinerea de prelegeri practice, ca astfel să ne împlinim noi cărturarii datorinţa sfântă pe rne 4 - ■ T , . per ■umentiam evlavioşi. Prin cuvânt mai puţ n, dar’ mai mult prin fapte, prin tst-mAe vii susţineau viaţa spiritual în popor. Acum, mulţumită bunului Dzau, sartea clerului nostru s’a schimbat în ceva mai bine. Avem cler şi sucrescenţă cultă, subsistenţa sa e mai bine asigurată, preotul a devenit mai puţin dependent de popor, şi terenul mai larg şi mai liber pentru dezvoltarea interesor culturale ale credincioşilor săi. Las întrebare des hies, daca azi se lucră mai mult şi mai cu efect pentru religiositatea şi moralitatea poporului?! Vorbesc în general, nu vreau de fel să provoc susceptibilităţi. Fau o întrebare. De unde provine indolenţa ce o manifestează poporul pentru întreprinderi comune? Nu este asta o dovadă eclatantă despre starea primitivă de cultură? De ce e neîncrezător în soţul său? De ce crede el, că şcola şi biserica sunt sarcini pe spatele sale, tot atâtea pedeci în calea vieţii sate? De ce înfiinţarea de reuniuni întimpină atâtea greutăţi? Pănă nu primeşte firma convingere că banul grijii de societari e tot aşa de bine grijit, ca şi de dînsul — pănă când nu -i lase din cap bănuiala, că tovarăşul sâu nu grijeşte averea comună conştienţios, — până atunci poporul nu devine matur pentru binele obştesc. Poporului îi lipseşte spţimăntul moral, care conduce pe om la viaţă socială, îi lipseşte simţământul care îndamnă de a face bine, îi lipseşte iubirea de-apropelui, îi lipseşte altruismul, e egoist iraţional. Acestea şi alte deprinderi rele trebuesc desrădăcinate în popor. Şi preotul de astăzi cult şi independent, o poate, şi e dator să o facă. Căstaţi-vă încrederea poporului, şi dovediţi-i bunăvoinţă, şi l’aţi regenerat, l’aţi reformat. Dzeu, care v’a ales şi v’a trimis să mângâiaţi şi vă feriţi poporul ce vă este coacrezut întreg, cu sufletul şi cu trupul, şi care v'a îmbărbătat pănă acum cu putere de sus, renţa după d seusuni în marele hotărîn: 1. Vecernia de pe« preseara Duminecilor și soarea la 4 ore p. m., » treptat, vara la 6 ore, de peste săptămână la și săvârșită. 2. Vesernia în z le sărbătdre la 2 ore p. m. 3. Utrenia de psat* țină cât se poate de dimie cultor să-și poata vedea . 4. Utrenia urmată Dumineca și ’n sărbători 7*/a ore, vara la 6 ore di5. Privitoriu la Iminului, care pe unele loc séra, car’ pe alte locuri Si revărsatul zorilor, să «e ti mitetul parochial pentru i se facă Vineri sera. 6. Liturgia săvârşită nóaptea de Crăciun, Pastițional, pentru ridicarea tea nóaptea, dar’ să se finâscă Urméza cetirea când Ludoş, scrisă de parochul general condicere de mare ferenţa o ascultă cu plăcer „model“ şi aduce autorului colară. Se alege o comisiune tru pregătirea programuluiare, şi anume: Vanilie Nerăian şi Ştefan Morariu. Părintele Ştefan Mora conferenţa primeşte cu mar esprimai Escelenţeî Sale I. P pului şi metropolitului nos apărarea energică a interes* ceşti-şcolare în faţa proiect şcolare — recunoştinţă şi o nere. Conferenţa erumpe i traieicat“. tat aEreopofii iALEGRA*UL ROnaN E^auriat fiind programul conferenţei, iţele protopop închee conferenţa la ora un apel căi luros cătră membrii ei, ca ceste timpuri de grele încercări să stea »re la locul său, împlinindu-şi datorinţele cumpătate. Conferenţa îşi esprimă mulela sale pentru părintesca conducere, ici mulţi ani fericiţi vrednicului protopiter. Re’ntorşi acasă, medităm asupra celor actate şi suntem convinşi pe deplin că ia înarmat din nou cu arma bine, ca să bem fiecare turma năşită pe plaiurile trei, să ne sfite Dzau. Depeskaş, hanul săracilor în Sibiiu. — 11 Ianuarie n. Vineri, în ajunul Naşterii Domnului, ăţile „Reuniunei sodalilor din Sibii“, ute în bogata magazii de resturi de pironite, abituri, cozonaci, zacharicale ,a fost loc de întâlnire pentru aproape săraci , învăţăcei meseriaşi, copii da bărbaţi şi femei, săpătaţi. Gazdele casei, comitetul reuniunii în cu presidentul ei Victor Tordăşianu, un însemnat număr de membri ai desantului femeesc, au ţinut să procure centru cari razele soarelui numai ararenspiră căldura binefaeetoare, câtava mode înălţare suflitescS. Când totul era arangiat, la ora 3 d. a. iu-a’i u uşile lăcaşurilor şi intrat au sacra a primi din ceea ca cu inimă dara ajunat de la cei cu simţemmte caritate. )1 Tordăşiftnu în vorbirea sa adune I de muflâmiiâ tuturor acelora cari posibil, e» Reuniunea să’şi implicesa . înaltă datorinţă creştină» ă bine plăamenilor şi lui Dzm, ear’ săracilor le i inimă să fie de a pururea cu recu- I faţă de binefăcătorii lor. Să fia creoni, sârguincioşi în lurările lor şi unul le va trimite pe înlocuitorii pecelor orfani şi pe cei cu daruri bogat», să ’«I încâlzăscă «»'nul şi inima. Să ne NOUTĂŢI causa sfintelor sărbători ,Tăeir»a i st. Vanlie" numărul proximal apare Mercuri sera c ausa alegerilor dietale. Comiți al corn.laiului Sibiu ţine şedinţă Ianuarie st. n.) la 10 ore a. m. în a casei comitatense, spre a face e de lipsă în causa aleg rilor deul „Activitate” te ci patru r catului Dititorilor si teza apari lare de a fost mi •Kádly, vagîne, n os fără e apoi pe 1 1 trenul e «; ■ stațiunilr cele patrt Iul trenul i ntră cără i de inși. J