Telegraful Roman, 1905 (Anul 53, nr. 1-140)

1905-06-11 / nr. 62

r. 02 Sibiiu, Sâmbătă 11/24 Iunnie 1905 Anul LU­I­­ TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marţia, Joia şi Sâmbăta. ABONAMENTUL Sibiiu pe an 14 C., 8 Iuni 7 C., 8 Iuni 8 C. BD IU. manarabia pe an 16 C., 6 Iuni 8 C., 3 Iuni 4 C. Străinătate pe an 24 C., 6 Iuni 12 C., 8 Iuni 6 C. Pemm­a abonamente şi inserţiuni a se adresa la Adminiatraţiunu tipagrafiul arcbUlm­asann Sibiin, itrada Măcelarilor 46 Corespondantele mut a adreaa la Reiaoţiaaaa „Talagrafmial Reali", etrada Măcelarilor Nr. 84. Epiatolele nefrancate se refusfi.. Articolii nepublicați nu se inapoiaak. INSERTIUNILE1 Faltra «data 14 Bl., — da don! ari 24 fl]., — da trai ci 89 fii. răndul cu Utere garmond Din parlament. Sibilu, 23 Iunie n. Noul guvern a primit vot de ve­­dere din partea dietei ungare, în ţa de Mercuri, car’ dieta a primit lunci solia domnitoriului, că până » Septembre n’are nici o trebuinţă­­. Deputaţii pot sa mergâ acasă l­a e resultatul şedinţei de Mercuri tei. Pănă s’a ajuns însă la acest re­­t, s’au succedat în dietă tarâşi , cari numai la noi se pot intem- zorbe de insultă au trebuit să vi­se noii miniştri, ba un vrednic sentant din dietă al poporului ma­­u ţinut să dee cea mai eclatantă­­ despre educaţia de care dispune, i’a postat în uşă şi a scuipat a­­miniştrilor când eşiau din dietă, părinte al patriei. Sigur că se va­­ banchet în onoarea acestui salva­­e patrie şi de constituţiune! Şedinţa s’a deschis de altcum în­­ şi tot în linişte s’a cetit şi re­­al preainalt referitor la numirea­­ guvern. S-a sculat apoi mini­­i­pisident, baronul Feiérváry și în Dar' și-a făcut rău socoteala dom­nul ministru-president, pentru­ că pre­sidentul camerii, omul oposiției și el, a declarat întră aplausele celor de o gândire cu el, că pănă nu se aduce hotărâre cu privire la primul rescript regesc, nu va da cetire rescriptului al doilea. Şi aşa a făcut. S’a sculat apoi Kossuth şi a pro­pus vot de neîncredere guvernului, şi tot cu neîncredere l-au primit şi na­ţionaliştii prin rostul deputatului Dr. Aurel Nov­acu, car’ contele Tisza, pănă ori alaltăieri sfetnicul Coronei, încă a declarat în numele partidului seu liberal, că nu e constituţional gu­vernul, care a fost numit cu signatura proprie a contelui Tisza, şi că n’are încredere în el, şi astfeliu pusă la vot propunerea de neîncredere, a fost pri­mită aproape de întreaga dietă. La acest act de esecutare n'a fost de faţă noul guvern, pentru­ că în mo­mentul în care a văzut că presidentul camerei nu voeşte să se cerască res­­criptul al doilea al Regelui, a părăsit dieta, întră vorbele de ocară ale ma­jorităţii şi întră bravuroasele scuipări ale harnicului deputat magiar, despre noştinţă rescriptul de prorogare (după­­ce întâiu a ridicat protest în contra rescriptului!), apoi se autentică proce­sul verbal al şedinţei şi comedia e gata. Aşa a decurs memorabila şedinţă de Mercuri a dietei ungare, în care „naţiunea“ a declarat răsboiu Coroanei, atunci când Coroana i-a trimis vorbe de „pace şi bună voire.“ Şi la acea­sta declaraţie de răsboiu s-a alăturat şi casa magnaţilor, care în şedinţa ţi­nută Mercuri după amiazi asemenea a votat neîncredere noului guvern. Tristă stare de lucruri f­oarte urgente, dare în urmă a pre­zidentului dietei spre cetire un escript preaînalt. Şi aci i­ s’a în­t. S’a început zgomotul, apostro­­şi perderea cumpătului bun la ai mulţi dintră gălăgioşii părinţi m­ei. ltia ministrul-president Fejérváry ‘ aştăptă, şi ştia şi oposiţia parla­­ră că prim-ministrul ce voește, cetirea rescriptului al doilea, în se cuprindea prorogarea dietei la 15 Septembre, se impedeca aducerea ori­cârei hotărîri cu 3 la numirea noului guvern, prin e și votarea proiectatului vot de edere, pentru­ că din momentul țârii dietei prin rescript regesc, nu mai poate lua nici un conclus. „iuuituur nusm d­euruculţi • Illa propunerea ministeriului nostru ma­giar declarăm prin acesta de pro­rogare pănă la 15 Septembre a. c. şedinţele dietei actuale. Cărora de altcum vă rămânem cu graţia noa­­stră regală totdeauna binevoitoriu“. Gălăgie mare s’a născut în dietă după cetirea acestui rescript, aşa, că presidentul a trebuit să suspindă şe­dinţa pe 10 minute. După redeschi­dere apoi baronul Boinffy, un alt fost sfetnic al Coroanei, a făcut propunere de protestare pentru amânarea dietei, la care au vorbit mai mulţi deputaţi din toate partidele, şi care a fost votată cu unanimitate. Presidentul anunţă în urmă, că dieta ia cu omagială supunere la cu­BO UUQtyiiO »' unt Tiv,a xieixkim -----— energie înţeleptă peria frânei» stăpânirei bi­sericii şi scoiei române ortodoxa. Cu drago­ste au fost şi aşteptaţi şi primiţi de Zârne­­ştenii cei dovediţi în ospitalitate. Presemnele nu erau tocmai liniştitere, focul ce arde la Braşov aruncă scântei în toata ţara Bârsei şi învăţătorii nu pot fi nepăsători în faţa unei gâlcevi urîte, care se învârteşte mai ales în jurul marilor şcofe din Groaver, în cari ei toţi şi-au căpătat frantara învăţătură de carte. Dar’ învăţătorii au dat şi de astădată dovada de înaltă cuminţenie şi cei nemulţămiţi cu per­­soana com­pariului consistorial şi-au călcat pe inimă, bine ştiind că o operă atât de sfântă ca şi acei­a, în numele căreia s’au întrunit la Zerneşti, n’are ee fie etângh­irită de velei­tăţile br&şoveneşti politice şi sociale. De altă parte comisariul com­istorial şi profesorul Ni­-UTIL Qotîflt# UtMi-tifc­ & t Trtf* scaunelor, ori DBti a’ Brunului şi privichul dir. K&inov leas Hanț^aa. Otis * parastas adm. orc­f.oat. Dat -a atrasai tip salut călduros comis-riului și ia.văț^tei.îio^, rusi v „»'Bariu' a răspuns mulţămind de calduroasa întimpi­­nsre şi esprimându-şi deosebita p’ăcere de a ne vedea întruniţi la muncă pedigogică în co­muna unde s’a născut, a muncit şi de unde s’a ridicat pănă la cea mai înaltă trepta în biserică Escelenţia Sa Archiepiscopul şi Me­­tropolitul loan Meţianu. Trecând la şcală, înainte de a întră în lucrurile conferenţei, învăţătorii la propune­rea comisariului îşi îndreptară gândul cătră capul bisericei şi şcolei naţionale, căruia îi adresară o prea frumoasa telegramă omigialft acoperită de puternice strigate de Bă­trăască. Discursul de deschidere cetit de com­i­sariu a fost într’adevăr un cap de operă. Pe lângă nădejdea că cetitorii acestui organ vor fi norocoși a cunăște în întregime acest magistral discurs, mă mărginesc a ’1 reda aci F01SURĂ și activitatea sf. apostol Petru. (După sf. scriptură). e.) De loan Stanciu. .poitolul Fetru a stat în Ierusalim, ș­i antioihia, pănă pe la anul 42—43, când a părăsi orașul pe un timp oare-care. î anul 41 adecă ss urcă pe tron Irod­os, un rege care prin persecuţiunile cre­­doria să-şi câştige popularitate înaintea­­ Acesta fiinţă doritoare de tânge nu nici un mijloc spre ajungerea scopului. 11 în diferite chipuri maîtra­a şi omora -lincioşii ajunşi în mâna lui. Astfel în­­«lţii omora şi pe apostolul Iacob, fratile­­ (XII 2). Văzând Irod, că persecuţiv­­iştenilor le convine iudeilor, în ziua , anul 42 sau 43, prinde întră alţii şi Petru şi îl închide, cu scopul, ca după p»cea serbatoarei să ’l decapitezi. Ţinta î şi o ajunge, căci Dziu îşi aduce a­­ie apostolul său iubit şi trimite un în­tre trez'ndu-l din soma îl conduce din pr'n're două străji şi prin porta de e înch.,,ă, în o­­‘rdă laterală a oraşu­lui, unde îl lasă s­igur. Petru ca dintr’un vis se trezeşte şi c sdamă: „Acum ştiu cu ade­­v.'rat, că a trimis Domnul pe îi gerul său şi m’a scos din mâna lui Irod şi din toată aştep­tarea poporului Iudeilor* (Fap XII 11). El grăbeşte în casa lui Marcu, unde erau mulţi adunaţi spre a se rugi, şi după ce le spune cele Întând­ate, cu cuvintrl: „spuneţi acestea lui Iacob şi fraţilor“, oră dintre ei şi din oraş şi merge „în alt Io­“ (X­I 17). Acest „alt loc“ apus unii obicinuesc a-l înlocui cu Roma, unde sfântul apostol ar fi fost, după cum zic ei, cam 25 ani episcop. Pe acest episcopat al sf. Petru își basâză ei primatul papal, și toate îndhrite ivite în sinul bisericei lor au isvorul în acesta hipotesâ. Aici vom arăta numai, că sf. Petru nu s’a dus la Roma, car’ mai jos vom dovedi, că dacă a şi fost el în acest oraş, apoi nu a putut fi 25 ani şi nu a putut fi mai ales episcop acolo. E drept, că locul unde a petrecut el cam vre-o 2—3 ani pănă după martea subită a tiranului Irod înte­mplată la anul 44, nu ’l ştim cu siguranţă, dar’ credem că a fost în unul din oraşele sau ţinuturile din Orient, pe cari şi mai târz’u le cercetezi. După fra­tea am’nt­­ului ng« sa re­otoroc în Ierusalim, unde după vre-o 4 ani la anul, 48 ia parte la înmormântarea maicei lui (vez' sinaxar 15 Aug.), car’ la sinodul apostolesc, ţinut la anii 50—52 şi presidat de Iacob cel tinăr, ef. Petru vorbeşte şi poate mai convingător de­cât toţi (cap. XV). Cond­usul adus de acest sinod linişti pe un moment carta ivită întră credincioşii din Antioch­a. Zic, numai pentru un moment, căci nu mult după aceea mergi ţi Petru la Antiochia, unde e înduplecat a părtini părerea iudeo-creştinilor şi prin acea­sta a se opune hotărîrilor aduse de apostoli. Ţinuta sa necorectă produse cară nemulţămiri şi carte întră creştini. Sf. Pavel „văzând că nu umblă drept după adevărul evangeliei“ îl certa şi înaintea tuturor îl desaproba. Timpul cât a stat sf. Petru în Antio­ch's nu -l ştim, dar­ e mai mult ca sigur că de aicea mergi în locurile amintite în cele 2 epistole ale sale, pretutindenea predicând cuvântul lui Dzeu şi înfi­nţând comunităţi creştine. A umblat prin Poda, Galatia, Capa­­doch­a, Asia şi Bi­tinia (I Petru 1), însoţit fiind afară de alţii, adiseori şi de soţia sa (I Cor. IX 5). In călătoriile sale Petru ajunge şi în Babilon, de unde adresezi creştinilor din provinciile amint­­e o ep­stomă pastorală, plină de învăţături sublime. (I Ep. Petru). In te­le arată în ce constă o adevărată vie(o creştină, îndamnându-i să se conformeze în­văţăturilor lui Christos şi să se lapede de făţărnicie, pismă şi răutate. Ii învaţă să se supună împăratului şi guvernului, că numai astfel vor arăta iubire fratesca şi temere de Dzeu. Este dacă vor fi prigoniţi, să sufere cu abgnegaţie pentru adevăr. Tărie în credinţă cere Dzeu de la fieşte­care creştin, care ace­sta şi-o poate dovedi mai ales în timpuri de persecuţiune, ţinând cu bărbăţie la ea şi în­vingând ispita cu virtutea lor de marmură. „Bucuraţi-vă, fiind-că sunteţi părtaşi la su­ferinţele lui Christos.... de sunteţi defăi­maţi pentru numele lui Christos, fericiţi sun­teţi ... şi să nu se ruşineze, ci mai bine să mărască pe Dzeu“. (IV 13 sq.) Cei cari ■e vor conforma acestor învăţături, înaintea Tatălui ceresc vor afla har şi mântuire. După aceste învăţături părinteşti sf. Petru îşi inches epistola cu îndemnarea pres­biterilor de a avea grijă de inima încredinţată lor, căci astfel vor fi răsplătiţi cu cunună neperitoare. Implora harul lui Dzeu asupra credincioşilor şi îi salută şi în numele bis­e­ricei d­e Bibilon, sfârşind cu cuvintele : „pe ce fi vo­i tu'u or celor în Chr­istos Iisue, im­n“. (V 14­. _________ (Va urma). Din Zerneşti. Conferenţa învăţătorilor din tractul Braşov Bran şi Treiscaune. — Maiu 1905. Săptămâna Paştilor din catan a fost pentru comuni rostru cu adevărat săptămână luminată. Frumoasa noastra şcoală, care acum împlineşte 30 ani de viață îmbelșugată, a avut norocirea să cuprindă în largile sale încăperi done­z­le de arendul pe luminătorii DOCorului român din ta­t­­era Bârsei și din nai. XretCftuae...tăcu*-4 până î*. i .ian* ni­colae Sulică a știut re se menț’nă și dânsul pe îneltul piedestal al misiunei sale onori­fice, închinându-şi tot talentul şi tot zelul esclusiv intereselor şcolare-pedagogice, pe cari le represintă din încrederea guvernului nostru şcolar-bisericesc. Este mai presus de ori­ce îndoială, că dînsul pe lângă calităţile sale sufleteşti înăscute dispune de o rară erudiţiune întră bărbaţii noştri de şcolă şi că rămânând credincios neprihănitului ogor, pe care până acum cu atâta demn­tate l’a cultivat, şi ferindu-se de şaptele ademeni­­tore ale unei glorii dişerte în afară de de­mentul castităţii literare şi pedagogice, îşi va asigura şi pe viitor stima şi recunoştinţa tu­turor oamenitor de bine. Dacă conterenţele învăţătoreşti ţinute la Zirneşti în zilele de 21 şi 22 April a. c., după decursul lor şi după resultatele reali­­zate s’au făcut vrednice de numele primului cerc conferenţiar din an­tidiecesă, meritul re­vine în pr­ea linie conducerii înţelepte a comisariului consistorial. In 21 April la orele 11 a. m. învăţă­torii s’au adunat la biserica ef. Nicolae, unde s’a oficiat parastasul obicinuit pentru odihna suflstesca a marilor archierei şi binefăcători al bisericii şi ş.C­ei native, precum şi a în­văţătorilor decedaţi de pe teritoriul celor 3

Next