Telegraful Roman, 1906 (Anul 54, nr. 7-142)
1906-01-19 / nr. 7
fi: tt;i L ia in. d e, ungureasca. \ ^ i ii i-* ■"»'f* Invoce,■» bjemttiv to . eft '■ ·'~ .tit V a *er’i »«* 8» 9 i iy g.tf&rii prii' de- ultcutei a Dopite« nk*at tntSiu capitulează f ibiiu, 31 Ianuarie n. em ştiri cari ne spun, apucat pe calea care iţelegere între Coroană lentară. Solia trimisă ■ ea Maiestăţii Sale, cu ui Andrássy, a fost rtea comitetului exeea basă pentru începi, în scopul ca cea- L puterea. E semnul e mulţămeşte deocamul oferit din partea nai inzistă pe lângă a limbă de comandă e s’a convins, că Coface concesiunea arsă Coroana a făcut ale concesiuni însemn în formă autentică cunoaşte încă solia străbăcat totuşi în onarhul, dorind din idă restabilită liniştea , să învoeşte, ca pe , şi pe mai departe ca limbă de comandările penale, limba de ecătoriile militare din a maghiară. Se învocomandele militare să corespondeze cu ■e ungare n limba votate, ca în reginenfie decretată limba hă de regiment. Se steagurilor şi a emsă se resolveze astfel, ei încă să fie aplicate, iependenţa vamală iie cu începere dela iterne apoi Maliberă, de care mai şi pănă acuma. (e Andrássy a comutdin coaliţie condi- Coroanei, pe lângă ’■ să dee coaliţiei puterea. Luni seara, la carele lor le a expus şi în faţa comitetului executiv al coaliţiei. Aci apoi Kossuth în tr’o vorbire mai lungă a făcut un exp'pgeu amănunţit asupra situaţiunii, şi a propus spre primire condiţiunile Cocoanei, cari sunt destul de favorabile, no mai ales când se ţine în vedere, că continuarea luptei începute e de un succes foarte problematic. Cu excepţiunea lui Ugron Gábor, care a fost pentru continuarea luptei naţionale, pănă la împlinirea aspiraţiunilor şi postulatelor pentru cari s’a luptat pănă acum, toţi membrii din comitet au fost pentru capitulare, pentru abandonarea limbei maghiare ca limbă de comandă în armată, prin urmare pentru acceptarea propunerii Coroanei. Contele Andrássy a plecat încă ieri, marţi la Viena, şi probabil, că în momentul scrierii acestor şite se află de nou în faţa Monarhului pentru a-i comunica faptul, că „loiala“ coaliţie a căzut de perfect acord cu Coroana, îi primeşte proposiţiunile şi e gata să primească formarea unui cabinet parlamentar. Săptămâna s’a început deci bine, şi dacă nu se vor ivi cumva pe deci neprevăzute, se poate încheia şi mai bine, cu formarea noului cabinet, care e vorba să fie pus sub presudenţii lui Széll. Lucrurile au luat deci întorsătura dorită spre bine, în urma împrejurării, ca Coroana să află în dreptul ei când ţine la limba germană ca urică de comandă în armată, drept rezervat pe scama Coroanei în învoeala, legată la 1867 cu Maghiarii, dar mai ales în urma împrejurării, că coaliţia, DU Putea purta lupta cu Coroanacu sort' de izbândă, ci mai curând i°r* mai târzm trebuia sa capituleze. A făcut bine deci, că a capitulat acuiil pănă n’a întrat ţara de tot îa eram seriei şi a nefericirilor. Negreş, că acum schimbări mari au să se facă în politica internă a Ungariei, în urma faptului, că* partidul kossuthist ajunge să fie partid de guvernament, şi nu mai formează pentru Viena spărietoarea din trecut, când era considerat ca partid antidinastic, cu idei şi program resturnător de domnitori. Se vor face, probabil, grupări noue de partide, aşa ca partidul de la putere să aibă în faţă şi un partid respectabil de contrală, de opoziţie, care la timp potrivit să -i fee locul. Schimbări însă, de la cari naţionalităţile nemaghiare din patrie n’au prospecte de a aştepta nici un bine. Ele jertfite au fost la anul 1867, şi jertfite rămân şi pentru mai departe, pănă când singure nu se vor supune din toate puterile sarcinei de a-şi croi, din propria lor hărnicie, o soarte mai bună, pe deplin meritată, în urma jertfelor ce le au adus şi le aduc pentru patria comună. Şi va da bunul Dumnezeu să vină odată şi vremea aceasta prin OARA, a Sfinţilor, şi-a avut epoca sa , ca această epocă miuşit entuziasm sfântă prin tradiţiune, în coşi de avânt poetic, curai, de a îndemnata fi firesc a fost, iairantazia creatoare să-şi iă evenimentele, măîe în generaţiune, pănă te în scrieri, pentru profanii, car eteze, să le pună laţiunile legendare ale fenicia lor au făcut să r asupra păgânizmului alungat în întunerec noioşi însă aceste descumi ni s’au transmis unt tot atâtea adevărronabile, adevăruri, inimi,e şi luminează minţile mai mult decât orice alte scrieri învăţături profane. , Iată pentru ce descrierile aceste, cunoscute sub numirea „Viaţa Sfinţii’, au fost atât de cu drag şi cu nesaţiu citite şi gustate de poporul nostru încă neinfluentul den Iordan să-l boteze, de spoiala unei false civilisaţiuni. Ajuns pe malul rîului, Vasile a căzut Dispărând aproape cu totul cărţile cu cu faţa la pământ şi cu lacrămi ferbinţi s’a numele amintit, tipărite la Bucureşti 1835, rugat lui Dzeu să-l facă vrednic de sfânta credem că vom face in bun serviciu credinciosului popor romn, dacă vom publica în foiletonul ieîggrafi lui Român, o colee taină a Botezului, apoi a intrat în apă. Şi cum stetea el în armă când s’a apropiat de dînsul Arhiereul, ca sa-l boteze, cată m mţiune din găleţile Sfinţilor , întocmite după fulger din senin da pogorât peste ei şi în ediţia de Bucureşti 1835, de căită ,fostul porumbel din acel fulger, eşind a intrat protoprezbiter al Sibiiului Simeon Popescu profesor în Bucureşti. Vom retipări apoi aceste descrieri în broşurele mici, pentru a le putea avea pe lângă un preţ neînsemnat fiecare cărturaromân şi bun creştin. Facem începutul culalap, şi tulburând apa a zburat la cer. Vasile-Vustnic. Deşi traiul Sfântului era ca al Proroului Ilie, că purta numai o singură haină sărăcăcioasă, mânca numai odată pe zi puţină pâine de orz şi bea numai apă, dormia numai câte un cias-două pe noapte, acoperit cu un sac, care cealaltă vreme ori cetia ori se ruga; deşi avea un aşa traiu sfânt, el totuşi nevrednic se scu-tea de sfânta şi marea taină a preoţiei. Şi şefi, ca să o poată primi cu vrednicie, după botez s’a dus în pustie, unde a petrecut în singurătate, în post, în rugăciune şi in ispitirea sfintelor Scripturi. Apoi a cercetat -o deamănuntul sfintele locuri şi Vieaţa Sfântului Vasile, Botezul. Născut în Cesareea Capadochiei, sfântul Marele Vasile, dipăce şi-a petrecut copilăria şi tinereţele la cele mai vestite şcoli, când a ajuns la vîrsta de 26 ani şi -a vândut averile şi s’a dus la Ierusalim. Acolo s’a înfăţişat Episcopului cetăţii şi l-a rugat să-l boteze în fiul Iordan, căci ■\ •l oeflind • if. IONAMENTUL. I C.,6 luni 7 C., 3 luni 3 C. 50 fii. I 16 C.? 6 luni 8 C., 3 luni 4 C. in 24 C., 6 luni 12 C., 3 luni 6 C. Sibiiu Joi 19 Ianuarie (1 Februarie) 1906 Apare Martin, Joia şi Sâmbăta. Abon Am ..tele şi inserţiunile sS se adreseze Administraţiei tipografiei arhidiecesane, Sibiiu, str. măcelarilor 45. Corespondenţele se se adreseze Redacţiei „Telegrafului Român“, strada măcelarilor nr. 34. Epistole nefrancate, ge refusă. Articoli nepublicaţi nu se înapoiază. INSERŢIUNI Pentru odată 14 fii., — de două ori 24 fi) rândul cu litere garmi X* »yJUSl fi’ I. ii %:ml ’ * JR Cronică pedagogică. Individualitatea. (Fine). Meritul nostru va fi cu atât mai mare, cu cât vom reuşi să avem mai mulţi şcolari stăpâni pe materia predată. Temele şi compunerile de asemenea să fie cântărite după mijlocia nivelului intelectual al clasei. După gradul de ştiinţă al şcolarilor se vor pune şi întrebările grele, de mijloc şi uşoare.. Procedând astfel, nici un elev nu va fi pierdut din vedere, nici descurajat. ^ Lucrarea unui elev slab, care şi-a dat mai multă silinţă, să fie lăudată, chiar de ar fi inferioară acelei a unui elev mai interior^^care nu s’ar fi ostenit într’atâta ICum ar e acum să vorbesc despre chipul, cum ai putea să studiem natura copilului. A şti să stabileşti individualitatea cuiva este o artă, care se dobândeşte prin cultură multi laterală, teoretică şi practică, şi prin experienţă pedagogică, învăţătorul să fie un bun psiholog, să aibă cultură estetică şi socială, să mai cunoască individualitatea poporului, încă nu era botezat. Episcopul l-a ispitit de aproape şi minunându-se de învăţătura, de înţelepciunea, de blândeţele şi de zmerenia luivS’*din aceste cu..., ' 'când, că vas alesulurdzeu este, cu bucurie s'a dbis Pentru cunoaştere, vor ţinea aşa numite realitate. Iată notele, după servaţiunile: 1. Numele, pronursului. 2. Caracterul şi părinţilor, relaţiunile I. 3. Din punct de 1utatea şi inima elevului, cele de cari a suferit şi 4. Cu privire la sală, darurile naturale a sale, dicţiunea sa, arem susceptibil, judecata, in imaginaţia sa, gustul , greşul ce face la studii anterioare, dacă e impi la ce grad. 5. In privinţa edu Inima, gradul de senziunea lui generală, simpa mos. Observaţii pârtie atenţiune, de aperceptivi în urma unei istorioare ţător şi reprodusă de 6 zile morale: aplicarea, şi în afară de şcoală, spăţânarea, curăţenia, tetatea, onestitatea, carac 6. Sentimentul relitea, observată când se scoală, conduita din bi contemplaţie în natură, V.lbTfSZ'amat se temperament este elev reacţiunea înceată şi sta acţiunea repede şi slab reacţiunea înceată şi p eu reacţiunea repede şi o materie interesa; văţători caracterizările asupra elevilor, spre a şedinţele intime ale cei metoda raţională de ti clase, cu elevi de diferit Din timp în timp 1atea clasei caracteristica lesne de înţeles, a câte mai greu de administrat pe călugării, cari se afla cându-se cu ei în viaţa s Vasile-Preot. După de vieaţă pustnicească şi sile a primit rg/ym taină vreme ’-iptrce«*- , Cesareei, obştia cu un gla voia să-l aleagă pe dînsul insă, în zmerenia sa nesin pentru o aşa înaltă treapt cunoscuţi şi s’a ascuns. afla obştia, au ales pe ei vie era cu adevărat om dar cu puţină învăţătură. Vasile toţi îl cinstesc şi-l .nvăţătura lui, s’a umplut deceput a se arăta cu duş. Dar Sfântul, nevoind său păcatului, fără de veste a s’a dus în pustie, unde a ţină vreme. Acolo în pushiul său mulţime de călugă, legi călugăreşti, după cari Uj" vieaţa îngerească pe păn ste legi şi astăzi sunt în Vasile-Arhiepiscop. V grele, că biserica lui Dzei de goanele învăţătorilor eretici. Ear Eusevw arhi i'iCt L ideile ari#