Telegraful Roman, 1906 (Anul 54, nr. 7-142)

1906-09-19 / nr. 101

it»A o ai bea­­t *I hp ea 11H t li», M K f nil în America, de zile satele noastre le pă­­se oamenii de muncă şi a­­□ area primejdioasă în Ame­­u­se în jugul robiei nemi­­i grele, ca să-şi agonisească a vieţii de toate zilele, iteneala se răsplăteşte mai Ai noştri stau câţi­va ani ige dorul de casă, de plug 3 întorc în patria greutăţilor nu au gândul să moară ex ţeară, în care traiul ar putea gat şi mai tihnit. Poporul­­ în suferinţă şi botezat cu nesăturate de chinuri pe­­ste numai Dumnezeu, e ne­­jlia ţării sale, ori­cât de , care­­ întinde amarul, neînstrăinării de cămin e iţei noastre de aclimatizare, aporarea noastră culturală perea duhului general al conservativ în atitudinele , ca şi în cele sociale şi sfere o pâne săracă de să­­nu iasă din cercul muncii minte neîndestulitoare. Iu­ţiţi ni-a fost o virtute de ut, azi însă nimenea nu mai ntru ea. Goana de cucerire ■ , j •. I ii; cine nu e capabil de 3 pradă altora mai harnici, ă rolul nostru e al celor • înşelaţi, al celor exploa­­tat e mai isteţ şi mai pre­­ota vieţii. In luptă se a­­tace imorale, fără sfială şi mari. Germanii d. e. sunt uprafaţa pământului, în lo­ji sub pretextul răspândirii sază avutul şi munca umii­­neînzestraţi cu calităţile laţi, în America sunt pământul­­ bogătanilor, cari îi aplică a mai grele şi cele mai tru viaţă, rea şi cunoaşterea împrut­­ultor muncitori înstrăinaţi scă au prins a înţelege, trăinătăţii e bine şi folo­­să se întrunească din când mire graiul de acasă unul ■ cue păsurile şi să se îm­­■ de casă şi în frica pri­­altul. lat fiinţă mai multor so­li, cu scop de ajutorare i le prilejiasc? ^întâlnirile î toţi cei depărtaţi de casă. e cu populaţiune româ­­ăroasă sunt azi în Ame­­ocietăţi, ale căror nume ji dorul de căminul de­UC' icmui fi. ti »4« *MHI**a*1: -■ ftp 1Q0T1 mf lél* 't&tfy Ify fc J rf* vdăoîil al i '©ăi'. Aceste societăţi nu se ridică peste importanţa unor cercuri de oameni, cari vorbesc aceiaş limbă şi se recunosc Ro­mâni strânşi din multe colţuri resfirate ale patriei-mame. Ele sunt menite să devie şcoale de învăţătură, în cari Românii de acolo să poată înţelege viaţa lumei mari, lărgindu-şi fondul sufletesc îngust, cu care au plecat de acasă în nădejdea unei simbrii îndoite a munci zilnice. De un an de zile oamenii noştri erau fără preoţi. O împrejurare, care umplea de groază pe cei ce luau drumul spre Ame­rica, şi trăiau acolo fără cea mai preţi­oasă mângâiere a slujbei şi a ajutoriului preoţesc. De când însă în America sunt şi doi preoţi români, starea lor de traiu s’a mai îndulcit. Datorinţa lor e acum să unească so­cietăţile şi să le dee o direcţie sănătoasă şi folositoare. Misiunea lor e mai grea decât a celor de acasă, şi chiar problemele lor nu se pot alămui cu cele de aici. Cel mai mare păcat ar fi vânatul su­fletesc, care înveninează şi desfiinţează moralitatea publică şi individuală. Am urmărit de multă vreme prin fo­ile din patrie publicarea de colecte pe sama bisericilor sărace de aici. An de an întră în ţară sute şi mii de fiorini, la cari contribue în America Românii cu multă dragoste fără mustrare de conştiinţă, că îşi dă ortodoxul creiţarul bisericii unite, şi viceversa. In curând voiu publică rezultatul co­lectelor din America de 5 ani încoace şi va uimi pe ori­cine jertfa marinimoasă a creştinului nostru curat şi darnic. Cu toate acestea, bisericile din Ame­rica se înfiinţează cu multă anevoinţă. Biserica unită din Cleveland s’a făcut din darul şi bunătatea însemnată a Episcopu­lui catolic Hortsmann, care şi acolo are dragoste de loialii săi credincioşi români. Sunt sigur, că Românii de acolo cu­prinşi de adevărata şi neforţata dragoste cătră credinţa legii lor, după vrednicia şi jertfă îşi vor putea face şi biserică pro­prie. Preoţii, cari au nădejde să trăiască mulţămiţi cu ei, vor fi ajutătorii şi învă­ţătorii lor sinceri, apostoli ai luminării din care rezultă toate bunătăţile. Prozeli­tismul, condamnat şi aici, unde,­intre cele două biserici lupta de rivalitate cu greu se poate răzima pe scopuri curate şi no­bile culturale, e refugiul celui slab şi ne­statornic, şi în America îl condamnă chiar şi cuvintele Domnului dela Mateiu Cap. 23 v. 15: Vai vouă, Cărturari şi Farisei făţar­nicii că î ncun­jur­aţi marea şi uscatul, ca să faceţi un prozelit, şi când s’a făcut, îl faceţi fiu al gheenei îndoit decât voi. Măreţia legii noastre va sili pe ori­cine, şi ori unde a repeţi cuvintele proro­ceşti. Mai bună e mie legea turmei mele decât mii de aur şi de arginţi. Statele unite în organizaţia lor bi­sericească, croită în sect. XVII, de con­­gregaţiunile religioase ale Englezilor go­peire, era cufundat în abizul întunere­­cului. Biserica reprezintă luna. Precum luna luminează întunerecul nopţii, prin lumină reflectă, primită dela soare, astfel şi bise­rica are putere de a lumină, de a da viaţă numai primind lumina dela Isus Christos — soarele dreptăţii. Biserica, faţă de noi, nu e altceva decât reflexul luminii lui Chri­stos pe pământ, şi este pentru întreagă lumea, pe care tinde să o cuprindă la si­nul său de maică. E natural deci, ca luna — simbolice biserica — să se învârtă în jurul pământului — în jurul omenirii, pe care tinde să o lumineze, alungând întu­nerecul nopţii sufleteşti u­niţi din Europa, au trecut în archiva is­toriei confesionalismul. Folosirea cu dobândă a muncii şi a timpului de mult a reformat religia de contemplaţie şi de gâlcevi dogmatice, fără a desfiinţa bisericile şi a împedeca comu­nicaţia omului cu Dzeul care ajută şi folo­seşte mai cu spor decât orice mijloc vre­melnic pământesc. Orice biserică şi orice instituţie menită a promova moralitatea între oa­meni, traiul îndestulat şi tihnit al tuturora şi al fiecăruia, dobândeşte scutul şi apro­barea statului. In respectul limbilor, toate popoarele pe cari le ademeneşte câştigul şi uşurinţa vieţii, deprind toate ca dintr’o trebuinţă naturală limba engleză, care se impune din partea elementului preponderant cult şi bogat. La reformele sociale, cari tind a schimbă faţa şi a bătrânului nostru con­tinent, iau parte indivizii din toate po­poarele cari învaţă limba englezască şi se introduc în viaţa Americei. Cetesc în ziarele mari europene, că Germanii cei atât de număroşi în statele­­unite se silesc pe întrecute a învăţă limba patriei celei nouă, pentru­ ca să-şi poată dezvoltă problema de viaţă a măsurat firei germane. Sutele de mii de popoare străine, Ruşi, Români, Sârbi, Maghiari etc. sunt însă avizate la rolul de mercenari, sim­­briaşii celor bogaţi şi culţi, acolo ca şi în patria-mamă. Pentru ai noştri, cari a­­leargă şi trăesc acolo pe timp scurt ori mai îndelungat, ar fi cu folos să fie lă­muriţi despre haosul popoarelor între cari trăesc, să străbată desfăşurarea vieţii lor, să culeagă învăţăminte din traiul lor, des­pre organizaţia lor internă şi externă, să şi cunoască propria lor fiinţă în mijlocul străinătăţii, de la care poate profită în în­tocmirea muncii, valorizarea ostenelelor, şi în folosirea şcolii şi a bisericii, cari înaintează umanitatea, vrednicia şi nobi­litatea vieţii. Astfel se poate răsplăti înstrăinarea celor capabili de muncă. Sc. 'vSimft ' p« tot on1' 1 fel , lu Uîin In"vi­it­­­oarei« ii - ițtu:V -rH Vft mina cunoştinț j. • . ; - ’ *,{- f ■ a«-P . LV ei. i'v.i jU ţ ţjfi'l *5 l i \ ] . V* rytipu •un ta, • U' a urii« idrÍBi ie. in íIűÍVm^uIu ' cf\ é y.V.:v 'MU Jar ’mrjfi iții pozitive, ci ea chiar sarea organismului ei, toc­­t a documentat adevăru ea învățată abia numai VI-lea a ajuns. în fiinţa organismului bi­om observa, că şi bise­­­clic afirmă şi susţine a­­rte de astronomie cu re­­mechanismului grozav al ele ce se vede, după sim­­pe regele cerurilor, pe e întocmai ca şi soarele viaţă sufletească a ome­­îndurării, e soarele drep­­t natural, că pământul V .'-.ini fmhne să • ■*.f*StIii CoJu iXli A» Oî* Biserica îşi are şi ea, ca şi univer- ’ inopfcreii săi. loan Bote­Apostolii, oare nu sunt tot atâţi pla­neţi, luceferi, cari luminând întunerecul nopţii vieţii spirituale, îşi fac calea în ju­rul soarelui izbăvitor — în jurul doctri­nei lui Isus Christos ? Dacă e vorba, că şi scriptura îşi are sistemul ei solar, atunci cel mai sus ară­tat este adevăratul ei sistem, care nu con­trazice nici celui a lui Copernic, Keppler şi Galilei, dar nici nu concordează cu cel a lui Ptolemeu. De încheiere zic, că mai bine le-ar fi celor ce şi în ziua de azi le place a sus­­ţinea, că scriptura afirmă neadevăruri ca­pitale în ceea ce priveşte mersul maşinăriei universului, să se roage pentru necredinţa lor îndărătnică de Creatorul cu cuvintele credinciosului astronom Copernic, zicând: ir.—„„ An!1f oraţia cea mare ce i..r . - - iu.tț» 1 0-1 acel* de? oare iab'jb":Ah­* pământul •- ‘* Isus nVnfsws. TELEGRAFUL ROMAN in chestia convocării congresului. La întrebările ce ni se fac din unele părţi în privinţa întrunirii congresului nostru naţional-biseri­­cesc, după informaţiunile ce le avem dela locul competent, putem spune, că s’au făcut la timp toate pregă­tirile necesare, pentru ca întruni­rea congresului să se poată face la terminul statutar. S’au între­prins de timpuriu paşii de lipsă, pentru a se luă la cunoştinţă întru­nirea congresului şi din partea Ma­iestăţii Sale, şi acum se aşteaptă în toată ziua sosirea preaînaltului res­cript despre luarea întrunirii con­gresului la cunoştinţă, pentru ca apoi congresul să poată fi convocat. Din protopresbiterate. Conferenţă preoţească în tractul Deşului. Gherla, 20 Septemvrie n.­­ Conferenţă preoţească din protopre­­sbiteratul Deşului pentru anul 1906 s’a ţi­nut în Gârbou la 27 August (9 Sept.) înainte de conferenţă, la locul de întrunire, preoţii prezenţi s’au mărturisit unul altuia, iar la Sf. Liturghie, celebrată de preoţii A. Sighiarteu, I. Giurgiuca şi A. Cherebeţiu, s’au cuminecat. După S. Liturghie s’a făcut parastas , pentru metropoliţii Andreiu şi Miron, pen­tru mecenaţii Gozsdu şi Andronic, şi pen­tru binefăcătorii bisericii locale — de ace­iaşi preoţi, sub conducerea şefului tractual protopresbiterul Teodor Hermann; apoi s’a făcut invocarea Spiritului Sânt şi în locul preotului absent S. Lenghel, care avea să predice despre lux, parohul Gr. Cră-­­ ciunaş a ţinut poporului număros o pre­dică improvizată, după evanghelia zilei, arătând foarte nimerit şi necesitatea edi­ficării unei nouă biserici aici în locul celei vechi de lemn, ruinate şi strimte. Cântările le-au executat preoţii G. Hangu şi G. Lărgean, împreună cu clericul Z. Manu şi cu înv. T. Coroian şi Aug. Her­mann.­­ După terminarea oficiului divin pre­­­­oţii s’au adunat la masa ospitală a paro­hului local Teodor Purdean, unde li s’a servit dejun, apoi s’au întrunit în sala de învăţământ a şcolii noastre poporale din loc, unde protopresbiterul prezident a de­schis conferenţă la 10 ore a. m. prin o cuvântare, în care a vorbit despre impor­tanţa conferenţelor preoţeşti pentru pre­oţime, în scopul întăririi poporului de cu bună vreme în credinţa sa ortodoxă stră­moşească, pentru ca valurile curentelor anticreştine, ce se apropie şi de marginile acestui tract, să nu-­l poată vătăma, ci să rămână tare în credinţa sa, ca stânca în mijlocul mării furibunde. Notariu a fost aclamat preotul G. Hango, iar bărbaţi de încredere preoţii Gr. Lador şi Aug. Bodea. Preoţi presenţi 19, iar absenţi 10, dintre cari unul fără scuză, 1 parohie va­cantă şi 7 filii , fără preoţi. Pentru pre-­­otul repauzat în anul acesta Vas. Bodea, par. în Gostila, conferenţă îşi exprimă con­­dolenţa prin sculare. Trecându-se la ordinea zilei, confe­­renţa constată, că serviciul divin a decurs fără scăderi esenţiale, dar după desluşirile date de preotul G. Hangu, parohul local este avizat, şi prin aceasta toţi preoţii unde nu se face aşa, ca, după obiceiu, să -şi instrueze credincioşii a rămânea în ge­nunchi la sf. Liturghie, în semn de ado­­raţiune, nu numai la cuvintele: Luaţi mân­caţi ... şi: Beţi dintru acesta toţi..., ro­stite de preot, ci şi în decursul cântării: Pre Tine Te lăudăm . .., căci după inter­pretarea bisericii noastre, în decursul a­­cestei cântări, la cuvintele preotului ro- #­stite în taină : Fă adecă pânea aceasta .. şi: Iar vinul ce este în potirul acesta... se întâmplă prefacerea pânei şi vinului în corpul şi sângele Domnului nostru Isus® Cristos. In scopul acesta, după obiceiul din catedrala noastră metropolitană, se poate introduce în biserici şi un clopoţel, cu care să se dea signal la sfârşitul conuri­­lor: Sânt, Sânt, Sânt e Domnul Savaot.. şi: Pre Tine Te lăudăm... în semn de îngenunchiere şi sculare. (Pe alocurea se dau signalele acestea prin lovirea cu lin­guriţa în potir, ceea ce eu consider însă de necuviincios). Fireşte deodată cu sig­nalele acestea se va da signal si cu clo­potul din turn (mai potrivit ar toate clopotele), ca şi până acu tarea: Cuvine-se cu adevărat., şi cei ce nu au putut veni la h­oarte la aceasta adoraţiune­­ .şi rarandu ffi alune' b.si 'in c­­uF i v­ț aC'3.*cu ciupwttf « n ti : avi - pqnttu us n'atJ -varit ! de, . biserică .(trag, clopotul cb i st zice ?«u* avi?, w I să se ■ urduie alune» Dolootov

Next