Telegraful Roman, 1906 (Anul 54, nr. 7-142)
1906-10-14 / nr. 112
474 Din Lugoj. Instalarea noului comite suprem din comitatul Caraş-Severin. — 23 Octombre n. Azi în 28 Octombre c. st. n. s’a ţinut în sala comitatului o şedinţă extraordinară a congregaţiunii, în decursul căreia a fost instalat cu mare pompă oficială noul comite suprem Carol Filka. Sala era ticsită de membrii, oaspeţi şi un public număros, printre care am observat vreo 20 onoraţiori în gală ungurească, în frunte cu fostul secretar de stat B. Grănnzenstein şi deputatul C. Burdea. Protonotariul Aurel Isekucz, în calitate de vice comite substitut deschide adunarea prin o vorbire entuziastă, în care arată momentuozitatea acestei adunări. Vorbeşte despre regimul din apropiatul trecut, despre rezistenţa acestui comitat, enumără calităţile eminente ale fostului vice comite, acum comite suprem Carol Fialka, aduce elogii profunde Maiestăţii Sale regelui şi guvernului actual pentru fericita numire de comite suprem a amintitului domn şi în urmă salută adunarea. Vorbirea protonotariului e primită de majoritatea celor prezenţi cu furtunoase şi vii aclamări, membrii partidului naţional român rămân însă faţă de ea reci şi neentuziasmaţi. Se propune alegerea unei deputaţiuni, care să învite pe Ilustritatea Sa, noul comite suprem la şedinţă. In deputaţiune a fost ales şi Episcopul Dr. V. Hosszú şi deputatul dictat Dr. George Popovici, protopresbiter. Se suspinde şedinţa. După redeschidere noul comite suprem, C. Fialka, e primit în sală cu ovaţiuni călduroase. Vicecomitele substitut Isekucz iarăşi într’o vorbire rostită cu vervă oratorică fericită pe noul comite şi-l învită să depună jurământul prescris. După depunerea acestuia comitele suprem e ridicat pe mâni şi felicitat frenetic. Noul comite rosteşte o vorbire — program, în care promite că va lucra pentru bunăstarea materială şi culturală a poporului din comitat. Ia cuvântul apoi cel mai bătrân membru al congregaţiunii, conzilieriul regesc Francisc Sutag, şi într’o vorbire plină de sentimente salută pe noul comite, dorind din inima lui şi a tuturora, — ca „să rămână al nostru!* In numele membrilor din partidul naţional român vorbeşte advocatul Dr. George Dobrin. Vorbirea e alcătuită cu multă pricepere, aplomb şi momente de deosebită gravitate politică. Constată, că postul de comite suprem e un post de controlă al guvernului şi în consecinţă comiţele e omul de încredere al acestuia. Membrii partidului naţional român din acest comitat n’au putut fi cu încredere nici faţă de guvernele premenite din trecut şi durere, nici faţă de cel actual. Realitatea şi faptele care se desfăşură în faţa noastră sunt o dovadă vie, care justifică această procedură. 11 felicită, dar doreşte, ca covârşitoarea majoritate a Românilor din acest comitat să se bucure de drepturile fireşti şi bazate pe legi. Doreşte pace şi bunăînţelegere, dar nu ştie, ce va fi în viitor, căci Românilor din acest comitat le-a rămas numai speranţa! Vorbirea advocatului Dr. G. Dobrin e primită din partea membrilor partidului naţional român cu furtunoase aclamări aprobătoare. Noul comite suprem învită pe membri la şedinţa congregaţiunii ordinare pe mâne la orele 9, care promite a fi foarte agitată, mai ales că membri partidului naţional român, deşi fără şauză de reuşită, şi au pus candidaţi la toate posturile cari eventual vor deveni vacante. A urmat apoi seria felicitărilor. S-au prezentat 44 deputaţiuni. Dieceza gr. or. a Caransebeşului a fost reprezentată prin o deputaţiune condusă de protopresbiterul Dr. George Popoviciu. La banchetul dat în hotelul „Regele ungar“ au luat parte vreo 300 persoane. Membrii partidului român nu au luat parte la acest banchet. Primul toast l-a ţinut noul comite C. Fiálka pentru rege. A toastat apoi pe rând, fostul deputat dictat A. Pattyánszky pentru noul comite, C. Fiálka pentru frăţietate şi unire, procurorul Leyczel pentru cler, episcopul Dr. Hossu pentru C. Fiálka, vicecomitele Isekutz pentru oaspeţii din alte comitate, Kabdebo, cornitele suprem al com. Timiş, în sănătatea obştei din comitatul Caraş- Severin şi deputatul Făgetului Hajdú pentru guvern. Coresp. părând şi întărind in credinţă pe creştini, propoveduind evangelia între păgâni şi aducând la mântuire cete nenumărate de popor. Sfântul ştia bine că împăratul are să-i fee nu numai derogătoria, ci şi avuţiile moştenite de la părinţi, ba chiar şi viaţa. Dar el bucuros eră să piardă toată slava cea pământească în schimbul celei cereşti şi se simţea fericit să-şi jertfească viaţa cea trecătoare spre a dobândi pe cea vecinică. De aceea, după ce ca guvernator şi creştin, pildă vie şi neîntrecută s’a arătat tuturor, când a văzut că şi-a împlinit cursul, că împăratul e pe cale spre Tesalonic, a chemat pe un credincios slujitor al său, cu numele Lupul, şi i-a încredinţat toate avuţiile sale în aur, argint, pietri scumpe, scule, haine, vase şi vite zicându-i: ia aceste bogăţii pământeşti, împarte-le între săraci, ca să le aline suferinţele, şi prin aceasta bunuri cereşti să dobândim. Apoi s’a îndrumat spre post şi rugăciune, pregătindu-se ca cu sângele său să-şi pecetluiască propoveduirea, cum făcuse mântuitorul şi sfinţii lui Apostoli, Dimitrie şi împăratul. Sosind împăratul în Tesalonic, Dimitrie i-a ieşit înainte, şi lăpădând dregătoria de guvernor, i-a zis: împărate, eu chiemarea mi am împlinit şi acum îmi aştept răsplata după vrednicie. Minunându-se împăratul de atâta îndrăzneală, a întrebat întâi cu deamănuntul despre faptele sfântului Dimitrie. Ca un viteaz ce eră sfântul Marele Mucenic fără sfială s’a mărturisit înaintea împăratului că este creştin şi ca creştin a chivernisit patria, a propoveduit evangelia, a adus lumea la cunoaşterea adevărului scoţând-o din întunerec la lumină. Împăratul, deşi păgân şi cu porniri duşmănoase împotriva creştinilor, era om şi viteaz şi chibzuit. Tocmai fiindcă viteaz era, el pe viteji iubiâ şi deci iubiâ mult şi pe sfântul Dimitrie,de care avea mare nevoie la purtarea războaielor. Drept ce, deşi hotărâse odată să-l pedepsească aspru pe sf. Dimitrie, totuşi râsgândindu-se a chibzuit, că ar fi spre binele împărăţiei dacă pe acest minunat viteaz l-ar putea întoarce de la calea apucată şi i-ar încredinţa ocârmuirea oştirilor. Pentru aceea cu blândeţe a început a-l povăţuî pe sfântul Dimitrie să părăsească pe Christos şi ca răsplată să primească înalta derogătorie, pe care gata este a i-o încredinţa. Sfaturile cele ademenitoare ale împă- păratului însă n’au putut să zdruncine credinţa şi hotărârea sfântului, care cu îndrăzneală arătă împăratului atât deşertă- reiunea păgânătăţii, de care trebue să se ferească orice om cu pricepere, cât şi slava credinţei în Christos, pe care toată lumea trebue să o primească. Încercarea. Văzând împăratul că cu buna nu poate să înduplece pe sf. Dimitrie ca să-i împlinească voinţa, a socotit că-l va înmuia cu lipsurile şi cu îngrozirea închisorii. Ştia el împăratul, că Dimitrie ca fiu de Voivod, fusese crescut alintat în desmierdări fără să simţească lipsa şi greutăţile vieţii, că atât ca ostaş, cât şi ca guvernator fiind foarte bogat, ducea o viaţă plină de desfătări în strălucite palate domneşti. Şi’şi închipuia acum împăratul, că lipsit de aceste bunătăţi Dimitrie n’ar putea trăi nici două zile, şi că deci nevoia la învăţăminte, să se lapede de creştini ca să poată trăi iarăşi în belşug, după cum s’a fost pomenit. Deci a poruncit Împăratul de l-au luat pe sf. Dimitrie şi l-au aruncat în temniţă, dar nu in una de cele obşteşti, ci în apropierea palatului împărătesc în o baie părăsită, întunecoasă, umedă, cu miros înăduşitor şi plină de tot felul de jigănii greţoase şi veninoase. Aici credea împăratul, că sf. Dimitrie chinuit de foame şi muncit de urâciunea temniţei şi de neodihnă nu se va putea împotrivi mult şi trăgându şi pe seamă va primi să se lapede de Christos. (Va urma), telegraful român Viriliştii români în comitatul Făgăraşului. In lista viriliştilor comitatului Făgăraş statorită pe anul 1907 sunt următorii Români: Dr. Ioan Şenchea, advocat, Făgăraş 1626 cor. 36 fileri, (al doilea virilist în comitat). Nicolae Garoiu, advocat, Zărneşti 897 cor. Dr. Iancu Meţian, proprietar, Zărneşti 872 cor. George Gavrilă, arândaş, Ţinţari 708 cor. Nicolae Şerban, paroh, Voila 685 cor. Ioan cav. de Puşcariu, jude de curte în pensiune 669 cor. Dr. Nicolae Şerban, deputat 663 cor. Dănilă Gabor, inginer, Voila 625 cor. George Vasa, proprietar, Voila 616 cor. Nicolae Chiorniţă, proprietar, Cuciulata 602 cor. Candit Mesaroş, cârcimar, Sebeş 588 cor. Damaschin Mesaroş, cârcimar, Sebeş 586 cor. Dr. Andrem Micu, advocat, Făgăraş 570 coroane. George Moşoiu, comerciant, Zărnişti 534 cor. Teodor Vulsan, corner., Zărneşti 522 cor. loan Baiu Comşa, corn., Zărneşti 488 cor. Leon Solomon, notar, Drăguş 468 c. Andreiu Cerbu, comerc., Pârău 448 cor. Mihail Ganea, preot, Veneţia-inf. 445 cor Nicolae Lupu, comerc., Zărneşti 439 cor. loan I. Comşa, comerc., Zărneşti 419 cor. Dr. loan Turcu, advocat, Făgăraş 380 cor. George Taflan, cârcimar, Beclean 376 cor. Haralampie Ungur, cârcimar, Tohan 376 cor. loan Grozea, comerciant, Tohan 374 cor. George Tunsoiu, cârcimar, Şinca nouă 363 cor. Dr. Octavian Vasu, adv., Făgăraş 345 cor. Samoilă Comăniciu, comerciant, Veneția inf. 344 cor. Iacob Zorea, preot, Vlădeni 343 cor. George Comăniciu, not. pens., Veneția infer. 341 cor. Ioan Şona, cârcimar, Zărneşti 339 cor. Nicolae Bata, mag. poştal, Berşani 338 coroane. George Bunea, comerciant, Vad 331 cor. George Ganea, cârcimar, Lisa 331 cor. Alexandru Reglan, cancelist, Făgăraș 329 cor. loan G. Bărbat, comerc., Ucea-super. 326 cor. George Surdu, comerc., Moeciu-infer 323 cor. George N. Muntean, comerc., Măgura 318 cor. Dr. Hanton Pralea, adv., Șercaia 317 cor. Beniamin Clococean, comerciant, Tohan 316 cor. Suplenţi sunt: Ştefan Damian, com. Vad şi George Grumpv, proprietar, Poiana-Mărului. Dintre 87 virilişti 40 sunt Români, mai mulţi ca în anii trecuţi! Dacă Românii vor fi oameni de inimă şi îşi vor face datoria la viitoarele alegeri comitatense (1907) vor ajunge la o majoritate covârşitoare ceea ce ar şi trebui să fie. Censor. Expoziţia de copii din Apoldul român. Pănă la publicarea unei dări de seamă mai amănunţite despre decursul expoziţiei de copii, (prima de acest fel la noi), aranjată de „Reuniunea română de agricultură din comitatul Sibiiului“. Duminecă în 14 octomvrie n. c., în comuna Apoldul-rom., lăsăm să urmeze aci discursurile rostite de membrul comitetului central al Reuniunii agricole, de Dr. P. Şpan, la întimpinarea călăreţilor, cam 70 la număr, aproape de gara din Apold, cum şi cel, cu care a deschis expoziţia. Drept răspuns la vorbirea caldă a învăţătoriului Nicolae Fărcaş din fruntea călăreţilor, Dl Şpan, a zis cam următoarele : „Cinstiţi Apolzeni! Bucuria, cu care ne întimpinaţi la venirea noastră, a cărturarilor de la Reuniunea Agricolă din Sibiiu, o simte şi sufletul nostru. Noi vre-o câţiva domni, eşiţi din popor, atunci ne bucurăm mai mult, când putem petrece în mijlocul DVoastră, a ţăranilor români. Am adunat şi adunăm bănuţ de bănuţ, ca să putem să vă ajutăm în munca, pe care o săvârşiţi ca plugari români. Grea este munca, ce o îndepliniţi în căldura soarelui, în ploi şi ninsoare de multe ori, şi totuşi nu încetaţi de a lucra să-l mântui, căci el ne dă hrana de toate zilele. Munciţi voi, iubiţilor ţărani, şi muncesc vitele D-Voastră din revărsatul zilei pănă în amurgul nopţii. Ca să puteţi munci aveţi lipsă de braţe puternice, de trup sănătos şi de voietună. Pănă acuma Reuniunea noastră a ajutat cât a putut, ca să vă tocmiţi gospădăria casei, ca să aveţi cele de ale traiului; acum ne-am gândit şi la copilaşii voştri, cari şi ei au ţinut să iasă întru întimpinarea noastră. Pentru aceşti micuţi, ce ne încunjură am venit de astă dată, ca să ne sfătuim, cum am putea să îngrijim de ei mai bine, ca să se facă bărbaţi harnici şi sănătoşi spre a putea lucra pământul şi griji vitele şi mai bine ca pănă acum. Ne-aţi primit cu dragoste; aceasta vă o aducem şi noi, şi vă zicem „Trăiţi la mulţi ani!“. In vasta curte a şcoalei din Apold, în care abia a încăput marele public azistent la expoziţie, dl Şpan a zis cam următoarele : „Iubiţilor Apolzeni! Iubite Apolzene! Frumosul număr, în care vedem că aţi venit cu mic cu mare la sărbătoarea de astăzi, ne-a umplut sufletele de dragoste cătră acest popor. Veţi fi ştiind, că noi vre-o câţiva domni dela Sibiiu, Sălişte şi alte comune din acest comitat, avem o societate, care voieşte să vie ţăranilor români din acest comitat cu statul şi cu fapta în ajutor în toate treburile şi lipsurile lui economice. Am adunat de la membri noştri creţar de creţar şi ne-am făcut un mic fond, ca să putem veni în mijlocul ţăranului român şi după priceperea noastră să-i dăm sfaturi şi să-l povăţuim în lucrarea lui, pe care o îndeplineşte ca econom, ca lucrător de pământ. Pănă acuma ne-am bătut capul cu aceia, cum să puteţi lucră pământurile mai bine, ca să aducă mai multe roade; cum să ţineţi şi nutriţi vitele, ca să aducă mai mult folos; cum să vă îmbogăţiţi grăjdnnile şi viile, ca să vă puteţi bucură de roade îmbelşugate. De aceea am cumpărat şi v’am împrumutat unelte economice ca să le folosiţi, şi v-am îndemnat să faceţi tovărăşii ca mai uşor să vi le cumpăraţi. Am cumpărat altoi şi vi i-am dăruit ca să prindeţi plăcere de a iubi pomăritul atât de folositor în ţara noastră. Am cumpărat câte o vitea aleasă şi o am dat la unul din membrii câte unei comune, căpătându-o prin tragerea de soarte, ca să nu fie mărie. Ne-am ocupat chiar şi cu meritul şi albinăritul, şi am făcut ce am putut. Am ţinut expoziţii de vite prin aproape toate comunele, unde avem membrii şi unde am putut ajunge. Acum ne-am gândit să ne întoarcem ochii noştri şi la copilaşii noştri, şi să ne gândim şi sfătuim, cum am face, ca ei să fie sănătoşi, să se facă oameni vânjoşi şi rodi ei, ca să poată şi mai bine ţinea de coarnele plugului. Ne bucurăm văzând, că mamele mai toate şi-au adus copiii pănă la 6 ani, ca să-i vedem. Ne bucurăm că-i vedem aşa curăţei şi roşiuţi, cum bine stă fiilor de ţăran român. Vouă mamelor voim să vă aducă prinosul mulţămirii noastre, căci creşteţi şi grijţi pe fiitorii bărbaţi ai neamului nostru. Voi sunteţi ce avem noi mai scump, că de sub oblăduirea voastră ies bărbaţii, cari ară şi grapă pământurile, rămase de la moşii şi strămoşii noştri. Ştim noi cu câtă iubire vă purtaţi faţă de fiii voştri! Cum vă uitaţi la ei ca la lumina ochilor! Ei vă sunt odorul cel scump, pe care îl îngrijiţi şi păziţi ca pe ce aveţi mai drag. De mici îi scăldaţi, îi înfăşaţi, îi legănaţi şi le daţi ţiţă să sugă. Un mic plâns al copilului face pe mama să alerge din curte ori grădină, ca să-i aline plânsul, căci nu-i place să plângă odorul ei. E greu de a fi mamă şi înti mamă bună; tocmai de aceea am venit la voi iubitelor mame, ca să vă dăm şi I