Telegraful Roman, 1908 (Anul 56, nr. 1-142)
1908-11-25 / nr. 129
632 TELEGRAFUL ROMAN sparte, că oarecare loc de concentrare să fie dat partidului cutare, și care partidului Cutare? _________ (Va urma), gere, de la 8 pănă la 10. Procedura cu privire la primirea ori respingerea recomandării, primirea ori refularea candidatului, e aceeași, ca la prima recomandare de candidat. Despre respingerea candidării noi, prezidentul e dator să încunoștiințeze în curs de trei ore pe cel numit dintre recomandatori ca împuternicit din partea acestora să primească răspunsul. In locul candidatului repășit nu se poate recomanda altul. Prezidentul de alegere ia la cunoștință repășirea candidatului numai în cazul, dacă ea se face conform celor spuse în aul 88. Repășirea candidatului ori candidaților, prezidentul de alegere o aduce numai decât la cunoștința prezidenților comisiunilor de votare. Sub cuvântul candidat, este a se înțelege în paragrafii următori numai candidatul acceptat din partea prezidentului. §. 92. Dacă în terminul stabilit pentru recomandare, nu s’a făcut recomandare de candidat, nu este candidat, ori a murit candidatul, alegerea este a se considera de zădărnicită și prezidentul de alegere face despre aceasta raport comitetului central numai decât. §. 93. Dacă în momentul începerei procedurei de alegere nu e decât un singur candidat, prezidentul îl declară ales de deputat dietal. Dacă sunt însă mai mulți candidați, ordonează începerea votării. §. 94. Atât candidatul, cât și în numele partidului, alegătorii care au făcut recomandarea candidatului, pot să aplice, pentru constatarea legalității procedurii de alegere și a identității celor ce votează, câte unul ori doi bărbați de încredere la fiecare cerc de votare. Numele bărbaților de încredere au să fie comunicate din vreme prezidentului de alegere. Intrucât omul de încredere nu ar fi alegător direct trecut în fintele respectivului cerc de votare în care să face votarea, ori nu e bărbat de încredere al alegătorilor primitivi, este a se dovedi cu act public, că respectivul bărbat de încredere e trecut în vreuna din listele valabile de alegători direcți, ori de reprezentanți ai alegătorilor primitivi. Dacă candidatul, sau alegătorii, cari au făcut recomandarea de candidat, nu aplică bărbați de încredere, prezidentul de alegere îi face atenți înainte de a se începe procedura de alegere, că au dreptul să numească bărbați de încredere. Bărbații de încredere ai candidaților (partidelor) pot să aplice bărbați speciali de încredere, în scopul menținerii legăturii între alegători și comisiunea de votare, în numărul stabilit de prezidentul de alegere, și egal pentru toate partidele și cu drepturi egale. Dacă cateva dintre candidați sau partide nu vrea să se folosească de acest drept, împrejurarea aceasta nu împedecă pe ceialalți candidați (ori partide) să aplice astfel de bărbați de încredere. Numele lor trebue să fie comunicate din vreme prezidenților comisiunilor. Dacă prezidentul comisiunei află de necesar instituirea de astfel de bărbați de încredere, și candidatul, ori partidul nu-i numește nici la provocarea prezidentului, îi aplică prezidentul, în număr egal pentru fiecare partid (candidat) și cu drepturi egale. Pentru controlarea identității persoanei, la fiecare comisiune de votare are să fie de față primăriel ori substitutul seu, sau un alt membru din antistie, iar în orașe câte doi membri ai magistratului, sau doi funcționari, și au să stee în localul de votare pănă votează toți alegătorii respectivei comune ori oraș, ciile vlădicești. El se numește pe sine „smeritul loan arhiepiscopul și chipul vlădicei lui Ghenadie de Bălgrad”) 16. Benedict (1631—1650). Singurul Iorga amintește de episcopul Benedict, „Benedictus“. Publică adecă o scrisoare latinească, iscălită cu chirile de mâna proprie a lui Benedict. Scrisoarea e din Budysor, 4 Mai 1631, adresată lui Martin Budsky, județul mare din Bistrița. Benedict numește pe Budsky patronul și părintele său de suflet, (fautori et patri adoptivo). In epistola din vorbă episcopul roagă pe județ, să libereze „pas“, pe sama cantorului valah Teodor, pe care îl trimite la mănăstirea Suceava în trebi duhovnicești. Trimite cu „dacul“ Teodor și o iapă mănăstirei Sucevei. La vămi să nu fie lacsată, că nu e de vânzare, ci o cinstește.2) 17. Savu. (1650) George Rákoczy II, la 12/IV 1650, numește pe Savu episcop la Vad. De aici înainte nu mai dăm de alte denumiri de episcopi pentru eparhia Vadului. Trebue că a apus a doua oară, pentru de a nu mai fi restaurată în veci, precum și de la stabilirea oazei de încheere a votării, pănă la încheere, ca martori de identitate. Membrii de încredere ai candidatului, resp. partidului, au dreptul să numească câte un om din comună ori orașul respectiv, pe vremea cât acesta votează, ca martor de identitate, care apoi controlează identitatea alegătorilor sub decursul votării comunei, ori orașului. Dacă bărbații de încredere ai candidatului (partidului), ori esmișii comunei nu s’au prezentat la alegere, ori și-au întrerupt activitatea, prezidentul comisiunei de votare numește în locul lor pe alții. Pe acești substituți de bărbați de încredere prezidentul comisiunei îi numește cu considerare la partide, și îi aplică numai pănă la numirea altor bărbați de încredere din partea avizatului candidat, ori partid. Toți martorii de identitate pun în fața comisiunei de votare jurământul următor (Urmează textul jurământului.). 95. Prezidentul de alegere se îngrijește înainte de a se începe procedura de alegere, cu ascultarea prezidenților comisiunilor de votare, despre eventuala putere armată necesară, și despre împărțirea ei între singuraticele cercuri de votare. In cercurile electorale urbane și în comunele în care comisiunea de alegerea funcționează ca comisiune de votare, prezidentul de alegere susține ordinea și dispune asupra puterii armate. In astfel de locuri prezidenții comisiunilor de votare grijesc de susținerea ordinei numai în localitatea de votare și în nemijlocita împrejurime, și numai în scopul acesta pot să dispună de puterea armată, având să facă însă numaidecât raport prezidentului de alegere. In celelalte locuri ordinea o susține pe întregul teritor prezidentul comisiunei de votare. El dispune de puterea armată sub decursul alegerii și de organele pofițiale, și are să se îngrijească, pentru ca să le aibă la dispoziție. Pe cel ce tulbură ordinea, ori nu se supune dispozițiilor acestei legi, prezidentul îl îndrumă la ordine, iar dacă nu ajută repetitele îndrumări la ordine, îl scoate afară din localul de votare, dar în dreptul de a și da votul, nu poate împedecă pe nici un alegător. Dacă vreun organ oarecare a trebuit să fie dat afară din local, prezidentul aplică în locul său pe altul, ca substitut. In menținerea ordinei și dispunerea cu organele pofițiale și cu puterea armată, prezidentul poate fi înlocuit numai din cas în cas și pe lângă împuternicire de substitutul său, ori dacă acesta lipsește, de autoritatea respectivă administrativă. Prezidentul comisiunei de votare ia măsuri din vreme, cu ascultarea respectivei autorități administrative, cu privire la asigurarea libertății alegătorilor și mai ales în ce privește prezentarea lor la votare, și postarea lor în centrul de votare, și dispune, ca măsurile luate să se aducă în mod potrivit la cunoștință publică. Dispozițiile cu privire la adăpostirea alegătorilor, prezidentul comisiunei se ia cu ascultarea bărbaților de încredere, dacă aceștia sunt numiți, astfel, ca susținerea ordinei și comunicarea alegătorilor cu comisiunea de votare să fie negreșit asigurată, și ca locul de concentrare pe seama alegătorilor să fie după putință la îndepărtare egală de la localul de votare, și în fine, ca alegătorii să se poată îngriji de necesarele alimente și alte trebuințe. La dorința bărbaților de încredere din fiecare partid, prezidentul decide prin Greșește deci sintagmationul, un fel de șematizm, al bisericei răsăritului — editat de Orizant, patriarhul Ierusalimului, în 1740 la Târgoviște, și a I oară la Veneția, în 1778, când la p. 72 scrie, cum că arhiepiscopul Transilvaniei, nare el și trei episcopi supuși lui, pe ai Maramurășului, Silviei (Silvaș) și al Vântului“, (Vadului)1) Metropoliții Bălgradului, întru aducerea aminte a diecezei sufragane stânse, a Vadului, acuma începură a și împodobi titula și cu acest atribut. Așa face Ștefan Simion în prologul testamentului nou de Bălgrad din 1648, și iarăși el în gramata din 1651, dată lui Parthenie al Muncaciului, pre care l’a sacrat întru arhiereu: „Dei gratia Archiepiscopus Belogrădiensis, Vadiemis, Maramorosiensis, totiusque Transilvaniae catholicae atque apostolicae religionis graeci ritus Episcopusu.2) In ceaslovețul din 1686 și în molitvelnicul din 1689, Varlaam II încă se fălește cu titula aceasta. Mai pe urmă îl reclamează în preajma unirii Teofil al II-lea, la ceaslovul său din Sibiiu în 1696. Pe la 1876, Carol Torma, prof. universitar, arheolog, din Budapesta, a examinat biserica din Vad, și a mărturisit: Din protopresbiterate. Conferența preoțească din tractul Avrigului. — 28 Noemvrie n. In ziua de 13 1. v. s’a întrunit conferența preoțească din protopresbiteratul Avrigului în comuna Porumbacul inferior, la care au participat 18 preoți, în frunte cu protopresbiterul Ioan Cândea. Deși este de mare însemnătate și de folos real, recunoscut azi de toată lumea, asociarea forțelor răslețe ale muncitorilor de pe toate terenele, dar pe terenul culturii religioasemorale în special, s’au aflat totuși între preoții acestui tract (de astădată le refac numele), cari au lipsit dela conferență. Li s’a dictat pedeapsa meritată, de câte 20 coroane. Serviciul dzeesc (sf. liturgie) s’a oficiat de preoții loan Giurca și Dionisie David, iar predica ocasională a ținut-o preotul George Tulbure, care a vorbit frumos și cu multă competență, având de subiect însemnătatea sărbătorii „Intrarea în biserică“ din punct de vedere istoricbiblic. A arătat, ce anume ar putea preotul predica poporului la acest praznic, când di zceștii părinți Ioachim și Ana, credincioși votului făcut, au prescutat pe unica lor fiică Maria în biserică și o au concrezut creșterea slujitorilor casei Domnului. Astăzi, când atâtea curente anticreștinești se ivesc în mijlocul omenirei materialiste, activitatea preotului nu se mai poate mărgini la administrarea sfintelor taine și a ritualelor, ci el trebue să fie totodată educătorul conștient și povățuitorul luminat al turmei încredințate păstorirei sale. Cu toate, că predica a fost întocmită anume pentru preoțime, prin felul măestru cum au fost prinse și predate noțiunile desvoltate, ea a făcut vădită impresiune asupra întregului auditor: preoți și popor. Terminat serviciul divin, preoțimea s’a întrunit în conferență, care a fost deschisă prin o bună vorbire a șefului tractual Ioan Cândea, în care acesta ins stă în special asupra folosului conferențelor preoțești, pentru desăvârșirea preotului în îndeplinirea chemării sale pastorale. Se trece apoi la serviciul divin celebrat, care se declară în general de bun, insistându-se îndeosebi asupra faptului, că pe cât de sublim și înălțător este cultul divin al bisericei ort., când acela este oficiat cu demnitatea și fineța recerută, pe atât de ușor prin esecutarea defectuoasă și stângăcia oficiantului poate cădea în celalalt estrem. Iar față de dexterul și neîntrecutul predicător, conferența își esprimă mulțumită sa la protocol, precum și dorința ca predica să se publice. Tema „Datorințele preotului ca director școlar“ a fost predată cu pricepere de preotul Făgărășan, atingând și lămurind dânsul toate acele îndatoriri, pe cari atât legea positivă, cât și posiția preotului, ca părinte sufletesc al parohienilor sei, le cere de la acesta, mai ales în aceste zile de crisă, prin cari trece școala noastră confesională. Estaureaze aceste obiecte, prezidentul-protopresbiter prin o potrivită vorbire recomandatoare presentează și cetește cercum că a fost edificată pe la începutul veacului al XVI-lea. Iorga zice, că „tipul clădirei e acela foarte bine cunoscut, și cu neputință de confundat, al edificiilor religioase de la Ștefan“. In ce anume consistă stilul lui Ștefan-cel-Mare ? Ni o spuse în „nucleu“ mai de una zi, dl Dr. Nic. Dobrescu, prof. de teologie la universitatea din București, în cursul său de vară de la Vălenii de munte. Prototipul acestor clădiri e biserica din Peatra Neamțului.1) In biserică lângă altar se văd bine pănă azi urmele tronului, episcopului și domnitorului, tăiate în părete. Sunt și unele resturi de inscncțiuni șterse și aproape nedescifrabile. Ruinele rezidenței episcopești și ale mănăstirei încă se mai pot vedea. Topografia hotarului geme denumiri ca: „coasta vlădicăi, ritul vlădicului, fântâna vlădicului, valea vlădicului, pădurea vlădicului, grădina vlădicului, piciorul vlădicului“. Unii scriitori străini au voit să afle episcopia Kewului, Vadului, în Croația. Regretatul George Bariț o credea în Cetatea de peatră, Kővár. Pimencularul consistorial referitor la înființânda bancă culturală ,Luminau și prospectul lansat de întemeetorii acelei bănci. In urma acestei vorbiri, ascultată cu plăcere de conferență, se subscriu din partea celor presenți 30 acțiuni de ale „Luminei“, angajându-se a lucra fiecare în cercul său pentru desăvârșita reușită a acestei salutare întreprinderi culturale. După acestea ne-am întrunit toți la o masă comună in casele fruntașului proprietar și bun Român Ioan Stoichița,unde între vorbiri colegiale am petrecut câteva ore împreună, apoi ne-am depărtat la ale noastre, ducând cu noi puteri nouă și voe de muncă pentru ducerea la bun sfârșit a oficiului luat asupra noastră. Un participant. a) Iorga doc. Bistriței I, p. 43, idem sate 50, apud. Bunea ierarhia 15, 35. a) Iorga, Ștef. Cel mare etc. pag. 33, 35, idem docum. Bistriței I, p. XCIV. 0 Păharnicul Alexandru Geanoglu Lesvodax, ist. bis. București 1845 pg. 310—311. ‘‘ Bian Hodoș, bibliografia veche românească, I, 169, 279, 537 . II, 291, 292, 840. b Rezumat de Tulbure în „Telegraful Român“ Sibiiu 1908, Nr. 101, pg. 418, col. II. Conferența preoțească din tractul Hațegului, Covragiu, 14 Noemvrie v. Incercările din seamă afară grele, prin cari trece azi poporul nostru, umplu inima fiecărui Român de bine de teamă și îngrijorare. Tendința puternicilor zilei de a se submina temelia existenței acestui neam, ferecat vremi de-a rândul în obezile celui mai brutal sclavism, prin punerea a fel și fel de obstacole în calea desvoltării lui, ese tot mai mult la iveală. Din cele două moșteniri scumpe de la părinți, singură biserica ne-a mai rămas intactă, căci școala de azi înainte ursită e a servi interese străine de ființa poporului nostru. Dascălul nostru este împedecat a fi și pe mai departe în școală apostolul culturii românești, ci trebue să predice de aici încolo celor mici ai noștri dogmele unei alte culturi, care tinde drept la desbrăcarea noastră de tot ce avem românesc în noi. Cu drept cuvânt deci povara acelor griji și temeri, de cari sunt pătrunși toți cei buni ai neamului nostru azi, mai mult se revarsă asupra noastră a preoților dela sate, cari suntem poporului cel mai deaproape, și cărora el ne este cel mai de aproape. Din ce în ce ni se impune mai mult nouă preoților datorința sfântă, de a ne face tot mai neadormite sentinele, nu numai ale credinței strămoșești, ci și ale graiului străbun. Conștie de această datorință a sa și cu dorul ferbinte în suflet de a munci din greu pentru îndeplinirea ei, s’a întrunit preoțimea tractului Hațeg în conferența convocată în parohia centrală pe ziua de 10/23 a curentei, ca în vederea problemei mari, ce o așteaptă în viitor, prin consultări, prin comunicări de idei și de vederi, tot mai mult să-și închege rândurile. Conferenței i-a premers sfânta litugie, oficiată cu multă evlavie și demnitate de părintele George Medrea din Ruși, care dotat cu o voce puternică și melodioasă de bariton, a stârnit sentimente de admirație în toți cei de față. La finea serviciului divin apoi preotul din Rușor, părintele I. Ungur, rostește o predică pătrunzătoare, întrețesută cu multe și nimerite citate din sfânta scriptură, în care cu multă competență combate păcatul clevetirii, arătând în ce consistă acest păcat, cari sunt urmările lui și cum se face omul vinovat de acest păcat, încuibat așa zicând în toate păturile societății omenești. După invocarea darului Duhului Sfânt asupra lucrărilor conferenței, toți ne-am întrunit în sala cea mare a casei orășenești, pe care cu multă bunăvoință ne-a pus-o la disposiție domnul primar al oreșului, Muzsnyai. Șeful nostru fractual, dl protopresbiter Dr. Cornel Popescu, prin vorbirea ce a rostit-o la deschiderea conferenței a dovedit, că ține nestrămutat la programul de muncă, desfășurat înaintea noastră la instalarea dsale de protopresbiter al tractului nostru, unde zicea, că va fi un credincios apostol al credinței creștine și un bun fiiu al neamului nostru românesc. Se arată în această vorbire în termenii cei mai aleși situațiunea neprielnică creată școalei noastre confesionale prin legea apponiană, și se spune, cum în urma acestei lovituri grele, dată școalei române, problema bisericei va trebui să fie, pe lângă susținerea și cultivarea simțănântului creștinesc, și asigurarea românismului nostru, prin cultură națională. Face apel apoi la toți preoții din tract de a ținea cu sfințenie la povața părintească și înțeleaptă a Escelenței Sale înalt Preasfințitului nostru arhiepiscop și metropolit rom, dată preoțimei într’o pastorală de toată frumseța, unde zice: „Chemarea preoțimei noastre este, nu numai a săvârși sfintele taine, ci și a învăța, a lumina și a cultiva poporul nostru, atât în spirit creștinesc, cât și național. Croi oe poate fi mai sublim, decât a fi îngerul păzitor și conducător al poporu ui, stat in credință și cultură, cât și în limbă, de la naștere pănă la moarte*.