Telegraful Roman, 1908 (Anul 56, nr. 1-142)

1908-10-14 / nr. 112

462 TELEGRAFUL ROMÂN Prospect I. Subscrișii ne-am hotărât să înființăm în orașul Sibiiu (Nagysze­ben) pe timp nedeterminat o socie­tate pe acții, sub numirea româ­nește : „Lumina institut de credit și economii, ungurește: „Lumina,“ takarék- és hitelintézet, részvény­­társaság, nemțește : „Lumina“ Spar­und Credit-Anstalt, Aktiengesell­­schafft. II. Sediul societății este în Si­biiu (Nagyszeben). III. Capitalul social se stato­­rește în suma de 600 000 cor., îm­părțit în 3000 de acții de câte 200 coroane valoare nominală. Dar la cazul că s’ar subscrie mai mult ca 8000 acții, adunarea constituantă este îndreptățită a decreta urcarea capitalului societar pănă la suma de 1­­ 000,000 coroane, împărțit în 5000 acții de câte 200 coroane. IV. La subscriere se plătesc 10% de fiecare acție, precum și 2 coroane ca spese de fondare; alte 20% se plătesc de fiecare acție pănă cel mult la 31 Decemvrie 1908, iară restul se plătește în rate, după cum va statori direcțiunea, conform statutelor ce se vor vota în aduna­rea generală constituantă. Y. Ratele plătite se fructifică la un institut de credit în favorul acționarilor. YI. Venitul curat se împarte în modul următor: a) Mai întâi ii se dă acționari­lor o dividendă de 5% după capi­talul vărsat. Iar din restul venitului curat se dau: b) 30% fondurilor de rezervă; c) 8% pentru fondul de pen­­siune al funcționarilor; d) 15% tantieme directorului executiv, membrilor din direcțiune, din comitetul de supraveghiare și funcționarilor, în conformitate cu dispozițiunile speciale din statutele ce se vor vota; e) 2% la dispoziția direcțiunii pentru scopuri filantropice; f) 45% se predau consistorului „arhidiecezei gr.-or. române din Transilvania“ pentru trebuințe cul­turale. Când fondul general de rezervă va ajunge la ea din capitalul so­cietar, fondurile de rezervă se do­tează cu 20%, iară din restul de 10% se dau 5% ca supradividendă acționarilor și 5% se adaug la do­­tațiunea culturală a arhidiecezei. Iată când fondul general de rezervă va fi egal cu capitalul sa­ După moartea lui Andronic, impe­­ratul Constantinopolului (1341), loan Can­tacuzino, marele domestic și tutor al lui loan V-lea Paleologu, răpește tronul pupilului său, în etate de nouă ani. A­­drianopolitanii iau partida pupilului loan V-lea Paleologu și cheamă în ajutor contra lui loan Cantacuzino pe Alexandru, im­­peratul Românilor și al Bulgarilor. Can­tacuzino însă cheamă în ajutorul său pe Turci din Asia (1342). Această faptă a uzurpatorului Cantacuzino a avut rezultate fatale, atât pentru imperiul bizantin, cât și pentru Europa, căci el a deschis Mu­sulmanilor calea în Orientul Europei. A­­lexandru s-a văzut constrâns de­o­camdată să facă pace. După aceea însă el aru ne­contenit resbel cu Cantacuzino și cu Turcii, pănă la moartea sa (1353). Lui Alexandru urmează la tronul imperiului româno-bulgar fiul său Șișman. El se căsătorește cu fiica sultanului A­­murat, Andronic Paleologu, următorul lui Cantacuzino la tronul Constantinopolului ia și el de soție pe ceealaltă fată a lui Amurat. Din cauza acestor legături de familie, Șișman a fost în amiciție, atât cu Grecii, cât­ și cu Turcii. Șișman a avut o domnie foarte lungă, dar foarte săracă în fapte mari. Din slăbiciune, sau din ne­păsare, imperatul bizantin lasă pe Amu­raz de ocupă Adrianopolul și-l preface în reședință a sa (1461). Intre acestea, Turcii, pe de o parte ajutați de moliciunea în care zăcea im­periul bizantin, iar pe de alta încurajați d­etar, se dotează fondurile de re­zervă cu 15%) Și celelalte 5% se împart în părți egale acționarilor ca supradividendă și arhidiecezei ca dotațiune culturală. YII. Terminul de subscriere se încheie cu 31 Decemvrie 1908. VIII. Membrii fondatori își sus­țin dreptul de a alege ei prima di­recțiune pe primul period de 3 ani. IX. Taxele de fondare și ratele de 10% respective de 30% din ca­pital sunt a se trimite după înca­­­sare în Sibiiu la Dl Pantaleon Lu­­cuța cassar consist. X. Membrii direcțiunii și ai co­mitetului de supraveghiare nu pot fi înrudiți între sine în gradele sta­­torite în statute. Dat în Nagyszeben-Sibiiu, 24 Septemvrie 1908. F­ondatorii : Dr. Ilarion Puscariu Dr. E. M. Cristea archimandrite, vicariu ar­­hiepiscopesc în Sibiiu. Emanuil Ungurean advocat în Timișoara. Vasile Goldiș secretar episcopesc, de­putat dietal Arad. Nicolae Ivan asesor cons. Sibiiu. Nicolae Borzea p pop Făgăraș. Dumitru Comșa prof. sem. în Sibiiu. Pantaleon Lucuța asesor cons. în Sibiiu. Pavel Munteanu colonel în retr. Sibiiu, protosincel, asesor con­sistorial în Sibiiu. Vasile Damian protopop, deputat dietal, Brad. Ioan Preda advocat în Sibiiu. Nicolae Garoiu advocat în Zernești. Vasile Almasan advocat în Cluj. Galacteon Șagău p­op în Reghin. Dr. Eugen Mețianu adv. în Brașov. Dr. Vasile Pahone adv. în Bistrița. După discursul magistral al Maiestății Sale Reginei Elisabeta, acoperit cu sgo­­motoase aplauze, a vorbit dl M. Blank, în calitate de censor al „Vetrei Luminoase“, următoarele: „Maiestate! Cuvintele calde și pline de înțelepciune, pe cari Maiestatea Voa­stră le-a rostit la această neuitată solem­nitate, iubirea nesfârșită în măreața operă cu care Maiestatea Voastră a înzestrat din nou țara, și încrederea neclintită în viito­rul ei, ne-a mișcat adânc pe toți. Nesfârșite și varii sunt binefacerile, ce Maiestatea Voastră a revărsat asupra țărei în decursul fericitei perioade de a­­proape o jumătate de veac, de când Ma­iestatea Voastră a descins pe solul româ­nesc. O constelațiune de numeroase socie­tăți de ajutor și binefaceri se învârtesc în jurul Maiestății Voastre, cari toate pri­mesc lumina lor dela Maiestatea Voastră, fără ca una să aducă umbră celeilalte. Trebuia însă un luceafăr mai strălu­citor, cu toate aceste constelațiuni splen­dide, și pe acesta Maiestatea Voastră l-a creat în „Vatra Luminoasă“. I de rivalitatea prinților de la Dunăre, pro­gresează necontenit. In deșert Mircea, domnul României, aliat cu Lazar, despotul Serbiei, cu dom­nul Albaniei și cu regele Bosniei, se luptă să oprească și să sfarâme formidabila ar­mată a lui Amurat. In memorabila bă­tălie din câmpul Merlei, (15 iunie 1389), armele aliate ale creștinilor sunt pe un mo­ment triumfătoare. Amurat cade ucis chiar sub cortul său de mâna curagiosului și devotatului sârb Miloș Cobilovici. Victoria creștinilor pare un moment asigurată. Dar curagiul și bravura puternicului Baiazid, care ia îndată comanda și tronul tatălui său Amurat, răstoarnă și preface totul. Lupta reîncepe, șansele victoriei devin de­favorabile armelor creștinilor. Baiazed este învingător. Peste câtva timp după victoria din câmpul Merlei, Baiazed omoară pe Șiș­man imperatorul Româno-Bulgarilor și declară Bulgaria sangiac turcesc (1392). Puțin încă, și Constantinopolul, măreața cetate a Orientului, căde și ea sub potestatea musulmană (1453). Cu căderea ei se stinge cu desăvârșire și imperiul roman de ră­sărit. Cu moartea lui Șișman s-a pus capăt gloriosului imperiu româno-bulgar. Bulgarii au fost eliberați apoi de sub domnia turcească, în urma răsboiului ruso­­româno-turc, la 1877/78, deci iarăși cu aju­­toriul Românilor. Din România. „Vatra Luminoasă Regina Elisaveta“. (Fine). Este ușor pentru omul bogat să facă pomană, greu este însă să faci binele a­­colo, unde trebue și când trebue. Acesta este marele merit al instituțiunilor de bi­nefacere, la crearea cărora prezidează și dă impulsul Maiestatea Voastră, acesta este darul cel sfânt, cu care creatorul a înzestrat pe iubita noastră suverană. Opera la a cărei temelie ne ajută pronia cerească să asistăm astăzi, dacă este cea mai măreață, a fost însă și cea mai grea de realizat, fiind date imensele sacrificii ce reclama. Pe lângă o muncă încordată, susți­nută de o voință de oțel, vine bunătatea ne­sfârșită și iubirea fără margini de care Maiestatea Voastră se bucură în țară și peste hotare, — și toate aceste neprețuite ele­mente Maiestatea Voastră le-a închinat sfântului scop ce urmărea. Reușita este deplină și nici nu putea să fie altfel. Intr’adevăr „Vatra Luminoasă Re­gina Elisabeta“ a fost fondată la 1 Au­gust 1906 și s’a început cu 8 orbi, învă­țând într’un singur atelier împletitura de scaune. Pănă azi, adecă în decursul a 2 ani și 2 luni, au găsit adăpost în total: cinci profesori și măeștri orbi; 94 bărbați orbi; 36 femei și fete oarbe; 16 membri ai fa­miliilor orbilor, adecă un total de 151 orbi cu familiile lor, cari au lucrat în 12 ateliere. In primul an de existență, cu 71 de orbi, s’au lucrat mărfuri în valoare apro­ximativă de 13­ 000 lei. In al doilea an, cu 130 de orbi, s’au lucrat mărfuri în va­loare aproximativă de 110 000 lei. Subscripțiunile în întâiul an s’au ri­dicat la o sumă totală de aproximativ 500­ 000 lei, pe când în al doilea an ele au atins suma de 110 000 lei și o sumă de 40 000 lei aproximativ provenită din oou­lațiunile tuturor societăților regionale „Vatra Luminoasă“ pe primele 6 luni de la fondarea lor. Cheltuelile în primul an au fost de 60 000 lei și în al doilea an de 100 000 lei (una sută mii). Averea totală a fundațiunii a fost la­­ 1 August 1907 lei 450000 și azi este de aproximativ lei 530­000. Din aceștia în număr și depuși la bancă lei 200­000 în imobile și învestițiuni 280000, în produ­suri fabricate lei 50­000. Terenul pentru colonie a devenit proprietatea „Vetrei Luminoase“, în ur­mătoarele condițiuni: Prețul de cumpărare este de lei 260.000 pentru 260.000 m. p., a un leu m. p. S’a achitat o parte din sumă prin vânzarea casei din bulev. Carol 31, cu pre­țul de 160 mii lei. A rămas ipotecă la Cre­ditul Urban 85 mii lei. Total 245.000 lei. Restul până la 260 mii lei s’a achitat în numerar, adecă valoarea terenului este a­­chitată, fără vre-o altă sarcină în afară de ipoteca de 85.000 lei. Primele clădiri sunt proectate pentru 300 orbi cu familiile lor și costul lor to­tal va fi de aproximativ lei 500.000 — 550.000 lei, după terminarea atelierelor, dependințelor etc. „Vatra Luminoasă“ nu dă de pomană, ea nu înjosește pe cel care recurge la dânsa, din contră, îl înalță, îl instruește și îl face să devină folositor societăței pen­tru care mai înainte era o adevărată povară. Membrii „Vetrei Luminoase“ nu vor trăi ca în atâtea alte societăți, din mila celor avuți, sau din subvențiuni de la di­ferite autorități, ei vor trăi din rodul man­­ei lor și vor fi mândri să contribue la desvoltarea tot mai mare a instituțiunei. Și peste puțini ani, precum sperăm cu toții, când opera va fi desăvârșită, toate gândurile se vor îndrepta spre ziua bine-făcătoare, care cu toiagul ei magic a făcut să se înalțe această măreață însti­­tuțiune ca în poveste și o vor bine­cuvânta. Icoana vecinică va rămânea întipărită în inima acelora, cari nu se vor mai considera de aci înainte ca nenorociți. Va fi aceea a iubitei lor Regine. Mamele vor învăța pe copiii lor să nu uite nici­odată în rugăciunea lor pe iubita „Mama Re­gina” iar trecătorul se va opri în fața acestei mărețe opere și va resimți fără să-și dea seama un sentiment de recule­gere, respect și admirație. Majestatea Voastră a spus: „Opera e începută, trebue însă terminată“, și so­cotesc, că sunt interpretul tuturor, asigu­rând pe Maiestatea Voastră, că nici munca destoinică de care directorul acestei insti­­tuțiuni a dat până acum dovadă, nici de­votamentul neclintit al comitetului de cen­­sori, nici bunăvoința societăților regionale, nici recunoștința întregei țâri nu vor lipsi pentru desăvârșirea operei marinimoase, a cărei temelie Majestatea Voastră o pune astăzi. Cu toții îndreptăm câtră a tot puter­nicul calda noastră rugă, cerându-i să dă­ruiască Majestăței Voastre zile lungi în deplină sănătate pentru a putea realiza și celelalte visuri duioase pe cari Majestatea Voastră le hrănește spre binele neamului, și să strigăm într’un glas: Trăiască prea iubita noastră suverană, Regina Elisabeta“. După aceste cuvântări s’a început slujba religioasă, oficiată de P. S. S. Epis­copul Dionisie al Buzăului, P. S. S. Arhie­reul Nifon și numeroși preoți. Răspunsu­rile erau date de corul orbilor. După terminarea slujbei, M. S. Re­gina a luat un ciocan de aur și a bătut peste piatra fundamentală. In urmă a iscă­lit actul comemorativ, care a fost semnat și de toate persoanele prezente. Terminându-se această solemnitate, M. S. a procedat la împărțirea medaliilor membrilor de onoare. La orele 12 din zi, după ce corul a mai cântat „Prea puternic creator”, solem­nitatea a luat sfârșit. M. S. Regina a plecat la palatul regal. Profes. Delbrück despre crisa orientală. In fața unui corespondent al ziariului „Neue Freie Preise“, profesorul Delbrück din Berlin, om politic binecunoscut și direc­tor al revistei „Preussische Jahrbücher a făcut, cu privire la evenimentele mari din urmă din politica internațională, următoarele interesante declarațiuni: „Prefăcându­se Turcia în stat con­stituțional, tratatul de Berlin a ajuns cu neputință de a mai sta în picioare. Nu poate deci fi vorba, că și-ar fi călcat fă­găduința cei de la Viena. Tratatul putea lega pe puteri numai câtă vreme erau și împrejurările în cari s’a încheiat. Dacă nu s’ar fi făcut acuma desfacerea de Turcia a acestor țări, cari erau legate foarte slab cu ea, (adecă Bosnia și Herțegovina) s’ar fi făcut peste câteva luni, când s’ar fi întrunit parlamentul turcesc. Ministrul Rehrenthal, pe care de alt­fel îl socot bărbat de stat cu totul deo­sebit, s’a folosit de vremea cea mai po­trivită spre a anexa Bosnia și Herțegovina, faptă cu desăvârșire genială. Căci era de temut, ca nu cum­va partidul vechiu bos­niac să se folosească de constituția din Tur­cia spre a pescui în apă turbure și a u­­nelti îm­potriva guvernului austro-ungar, și ca nu cum­va Bosniacii mahomedani să trimită deputați la Constantinopol. In Bulgaria stăteau iarăși lucrurile astfel: De mai mulți ani propăvădueau în Macedonia pentru un regat bulgar mare. Prin reforma constituțională, care se face acolo, văzură că li s-au nimicit planurile. Era deci primejdie mare, că Bulgarii nu se vor potoli, ci din pricina naționa­lismului lor jignit, să înceapă războiu cu Turcia, spre a răpi bucăți din Macedonia. Prin faptul, că Bulgarii și-au mulțămit acuma alt­fel ambiția, făcându-se neatâr­nați, s’a înlăturat primejdia de războiu. Prin neatârnare, Bulgarii și-au făcut însă lor înșile daună, iar Turciei foloase. Până acuma aveau adecă foarte mici taxele vamale pentru exportul lor în Tur­cia. Neapărat că, fiind stat neatârnat, le vor pierde. De asemenea vor plăti acuma, când puterile se amestecă, mai scump căile ferate din Rumelia, de­cât dacă ar fi stat de vorbă numai cu Turcia. Turcia însă, deși prefăcându­se în stat constituțional, a pier­dut câte­va ținuturi la graniță. Va avea și foloase, precum și o despăgubire, de care acest stat tânăr are așa de mare ne­voie. In notele de protestare în­potriva A -Ungariei și Bulgariei Turcia a cerut mereu despăgubiri. Până acuma n’a spus anume ce fel. Dar e lămurit la ce are să se ajungă. A­­stăzi felurite state au paște în Turcia: Germania, R.­Ungaria, Italia, Franția, An­glia. Neapărat însă va trebui să se lip­sească de ast­fel de instituții poștale, căci Turcia va regula poșta cum se cuvine, în folosul său. De asemenea se vor lă­­păda puterile de capitulații, cari sânt în nepotrivire ca suveranitatea de stat tur­cească. Dar cel mai însemnat folos­ea că va putea urma o politică cu totul liberă în privința comercială. Până acuma Europa nu lăsa pe Turci să pună taxi vamale mai mari de­cât 11 la sută ad valorem. Un stat constituțional nu poate primi ast­fel de știrbire de drepturi. Germania și A.­Ungaria trebue să arate Turciei bună voință în aceste trei chestii și să le pună în programul confe­rinței. Baronul Aehrenhal a recunoscut în sandiacul Novibazir drepturile neștir­bite ale Turciei nouă“... Apoi Delbmek s’a arătat cu totul de părerea, că bine a lucrat Germania și A.-Ungaria în chestia bulgărească. „En­glez­i, zice Delbidlek, s’au priceput a se avea foarte bine cu Turcia nouă. Dar în această bună­voință e multă viclenie. E foarte îndoios, dacă vor ajuta-o din inimi pe Turcia în privința celor trei puiete

Next