Telegraful Roman, 1909 (Anul 57, nr. 1-142)
1909-10-24 / nr. 115
r. 115 ABONAMENTUL: nn Sibiiu pe an 14 C., 6 luni 7 C., 3 luni 3 C. 50 fii. monarhie pe an 16 C., 6 luni 8 C., 3 luni 4 C. străinătate pe an 24 C., 6 luni 12 C., 3 luni 6 C. Sibiiu, Sâmbătă 24 Octomvrie (6 Noemvrie) 1909. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Abonamentele și inserținnile să se adreseze Administrației tipografiei arhid., Sibiiu, str. măcelarilor 45. Corespondențele să se adreseze Redacției „Telegrafului Român“, str. măcelarilor Nr. 45. Epistole nefrancate se refuză. Articoli nepublicați nu se înapoiază. Anul LVII. INSERTIUNILE: > Pentru odată 14 fii., — de două ori 24 fii., — de trei ori 30 fii. rândul cu litere garmond. Partid nou politic. Sibiiu, 5 Noemvrie n. ntr’o adunare bine cercetată, iată Duminecă în Budapesta, s’a iluit noul partid politic maghiar, tu iilt al social-creștinilor, la fel cum titlul social-creștin din Austria, (" as de primăriul Vienei, Dr. Caueger. Noul partid și-a ales prezident tontele Szapáry Pál, aristocrat, cu mltă trecere în cercurile înaltele ale Maghiarilor, dar pe sul politic un începător, om nou care de aci încolo are să dea dovezi despre destoinicia pe care o stă dela dânsul acela, cari onorat cu încrederea și l-au ridicat la rangul de șef de partid. Prezidentul noului partid, avile spre alegerea sa, întâmplată cu aclamațiune și în mijlocul unei însuflețiri, s’a prezentat numai tot t în adunare și și-a desvoltat, vii aprobări, programul seuic, care acum e programul noulu partid, pus sub conducerea sa. După ce programul acesta înmă un pas nou în politica mară, o îndreptare spre bine, — după părerea noastră, — ținem că ae și folositor să-l schițăm și pe scurt, după cum urmează: Contele a accentuat, că e Mar și e creștin, deci după princicreștinismului e tolerant față de confesiuni și nu împedecă pe Öentru ajungerea scopurilor și nalințelor sale. Recunoaște dreptul pe seama celor de altă limbă țineale limba lor, remânând credincioși patriei acesteia. Ing le cere învățarea limbii mare în mod obligator, dar dorescă să fie respectată și limba celor iuită naționalitate. Școalele conferle să fie menținute, pentru că numea instrucția religioasă-morală formeză temeliile sigure ale societății oficiile publice și la judecătorii de pertractare nu poate să fie cea maghiară, dar buna aduistrație și justiția corectă prezi' ca cei ce nu știu ungurește, să poțită întrebuința și limba lor. Crede drept public, contele dore să fie deocamdată scoase din cupările și problemele partidului care va trebui cu atât mai clară să îmbrățișeze chestiile eco■ ■ce. Atâta în general, iar în special ii .• aut conte, respective partidul acum sub șefia sa, cere următoarele: Egalitate politică, deci vot universe eret, egal, cu votare pe comune. Codificarea dreptului de întrunire asociate, în mod clar și precis, ver_ juca orice amestec al guvernele se schimbă să fie exclus. Desăvârșita libertate de presă penul politic, însă cu introducerea obligativității de a rectifica. Autonomie pe seama bisericii romo-catolice. Reforme însemnate la justiție:10 exemplu modificarea legii exenale, ca să nu poată fi sechede la nume a ceea ce îi este necesar pentru axistența sa și a familiei, și disposiție legală, ca cei săraci să primească apărare gratuită în fața judecătoriilor. Dorește contele introducerea dării progresive și reducerea dărilor indirecte, devenite insuportabile, iar pe terenul economic următoarele: Apărarea proprietăților mici, adică sprijinirea lor în măsură mai mare decât pănă acuma. Introducerea sistemului de arondare și extinderea lui asupra comunelor. Regularea raporturilor dintre proprietari și muncitori. Parcelarea moșiilor ajunse în vânzare, sub supraveghiarea statului. A mai atins apoi contele chestia emigrărilor, care încă ar trebui regulată, și chestia sanitară, constatând necesitatea demolării locuințelor nesănătoase de la orașe și restrângerea consumării de băuturi spirtuoase, apoi și-a încheiat vorbirea, primită cu sgomotoase aplause. A mai vorbit domnul Aplay Iános despre necesitatea de a se apropia partidul cu bunăvoință de naționalități, alt domn despre votul universal, egal și secret, în urmă s-a ales comitetul central al noului partid, și constituirea a fost terminată. Din adunarea de constituire s-a trimis telegramă omagială Maiestății Sale împăratului și Regelui nostru Francisc Iosif I, și o altă telegramă Alteței Sale Moștenitoriului de tron, Arhiducelui Francisc Ferdinand, de la care a sosit nu peste mult un răspuns de mulțămire, — fapt, din care se dă cu socoteală, că noul partid ar sta sub protectoratul, deocamdată nemărturisit, al moștenitoriului nostru de tron, deci e un partid cu viitor, ori mai bine zis, partidul viitorului. Asupra programului acestui partid vom reveni. Sfântul sinod al bisericii gr. ort. din România își ține astăzi. Vineri, ultima ședință. Cu privire la conflictul provocat de Preasfințitul Episcop al Romanului Sfântul Sinod a decis publicarea unui comunicat. „itac naționalist“. Sub titlul acesta publică ziarul „Budapesti Hírlap“ în numărul de Mercuri un violent prim-articol la adresa bisericii noastre, din prilejul votării cu unanimitate a cunoscutului condus din partea congresului nostru național-bisericesc în chestia catehizării. Firește, că pornind dela premise greșite, că biserica noastră atacă, pe când adevărul e, că biserica noastră se apară numai în contra atacurilor îndreptate în contra ei, ajunge la conclusiuni și mai greșite, pentru a termina apoi cu amenințări, cari nu vor spălia pe nimeni. Biserica noastră e națională, atât cu privire la organizarea ei internă, cât și cu privire la limba ei liturgică, limbă totodată și de catehizare, și națională are să rămână, vină orice furtună asupra capului ei. Pentru că furtunele trec, biserica rămâne, împreună cu drepturile și cu credincioșii ei. Sărbări centenare în Hațeg. — 31 Octomvrie n. Ca o continuare a sărbărilor centenare desfășurate în Rășinar, prin cari nu numai credincioșii bisericii noastre, ci întreg neamul nostru românesc și a arătat vecinica recunoștință față de cel mai mare arhiereu al bisericii și cel mai neobosit luptător al drepturilor națiunii sale de acum o jumătate de veac, să poate socoti și festivitatea avanrjata de preoțimea cercului protopresbiteral al Hațegului în ziua de 11/24 Octomvrie a. c. în amintirea mitropolitului Andreiu baron de Șaguna, din incidentul împlinirii unui veac de la nașterea sa. Preoțimea noastră tractuală încă de pe la începutul anului trecut, în urma unai propuneri făcute în coloanele acestui ziar de scriitorul acestor rânduri (Nr. 11, din 26 Ianuarie 1903), se muncea cu gândul de a sărbători cu vrednicie ziua de 20 Decemvrie a anului 1908, care a încheiat un secol de la nașterea celei mai mărețe figuri din istoria trecutului nostru de a cărei nume se leagă, aproape tot ce noi Românii de dincoace avem azi mai scump și mai sfânt, dar în conglăsuire cu hotărârea sinodului nostru arh diecezan, acest praznic a trebuit amânat pănă în anul acesta. Comitetul nostru protopopesc în ședința sa din 22 Iunie a. o. la propunerea comisiunei speciale, esmisă de conferența preoțească din anul trecut cu însărcinarea de a stabili programul sărbării, a statorit apoi ca zi de praznic ziua de 11/24 Octomvrie a anului curent. Iubitului nostru șef tractual îi revine meritul de a fi sulerat în ședința comitetului protopopesc ideea ridicării unui monument lui Șaguna în parohia noastră centrală din Hațeg, pe spesele preoților din traot, iar preoțimea, ca dovadă, că este la culmea chemării sale și că este conștie de rolul ce-i este hărăzit în viața poporului nostru, deși starea materială îi este destul de modestă, ba chiar sărăcăcioasă, a primit cu multă însuflețire această idee și a contribuit cu obolul său pentru întruparea ei. Primită odată ideea neobositul nostru protopop necrutind spese și oboseli, s’a pus fără zăbavă în legătură cu harnicul sculptor sibiian Constantin Kiéber, care după o fotografie reușită a lui Șaguna a sculptat bustul în ghips, și cu o turnătorie din capitala țării noatre, care după modelul lui Kiéber l-a turnat în bronz. Piedestalul bustului ni l-a pregătit într’un chip foarte reușit societatea pentru esploatarea de marmoră din Bucova, o comună fruntașe a ținutului nostru. Terminate toate lucrările pregătirii și așezării bustului in curtea bisericii, cu mare dor și nerăbdare am așteptat preoți și mireni de opotrivă, ziua dezvelirii lui, care s’a și făcut în ziua de 11/24 a curentei cu mare solemnitate. Se pare că și ceriul voia să ia parte la bucuria noastră, căci după ce în zilele anterioare era neuros și posomorât, în ziua praznicului nostru se îmbrăcase în cel mai desăvârșit senin. Iu frumosul răsărit de soare a unei adevărate zile de toamnă, cete după cete de popor să revărsau spre Hațeg, care de mult nu primise atâta lume românească aleasă ca și în această zi. Precis la orele 9 se începe sfânta liturgie în biserica ticsită de lume din Hațeg și jur, și toți simțeam în suflete o plăcere deosebită, văzând cum rândurile țărănimei, îmbrăcate în haina de sărbătoare, se îndesau prin sosirea nou veniților. Liturgia a fost celebrată cu multă demnitate de însuș protopopul nostru, asistat de opt preoți mai înaintați în vrâstă, iar cei mai tineri constituiți în cor au dat răspunsurile după liturgia măestrului G. Dima. Tot poporul era cuprins de o adâncă înfiorare auzind răspunsurile liturgice din cor, date de corul celor doisprezece preoți. Terminată liturgia la orele II se începe parastasul pentru vecinica odihnă a sufletului marelui arhiereu, la care cântările funebrale le-a cântat tot corul preoților. După terminarea celor prescrise la parastas, publicul între sunetele jalnice, ale cântării „în veci pomenirea lui“, ese în curtea bisericii îndesuindu-se fiește oare din mulțime, a-și cuceri un loc mai potrivit împrejurul monumentului învălit cu o pânză albă, așteptând cu mult neastâmpăr cele ce aveau să se desfășure acolo. Cântând tropariul „Pogorârii Duhului sfânt“, ei și preoții s riitori din biserică și postându-se în fața monumentului încep actul sfințirii apei celei mici. La sfârșitul acesteia protopopul nostru urcă tribuna și își rostește cuvântul ocazional, compus cu îngrijire și competență. Ni-a spus aici cum suntem datori a venera pe bărbații noștri mari, căci venerându-i pe ei, pe noi înșine ne cinstim și ne a spus cum suntem datori a ne închina memoriei figurilor mari ale trecutului nostru, cari pre sine și bunăstarea lor și-au jertfit-o pentru realizarea acelui „vis neîmplinit al nostru, de dorul căruia mi-au răposat și moșii și părinții". Sfârșitul vorbirii a fost acoperit cu puternice „să trăiască“ la adresa vorbitorului și o clipă în urmă trei bubuituri de treasc au răscolit văzduhul, vestind și ele în a lor limbă însemnătatea zilei. Se desvălește apoi bustul și deodată ne apare în față chipul măestos și bărbătesc al celui mai chemat și mai harnic apostol al tuturor aspirațiunilor și idealelor noastre. Vederea acestui bust ne-a transpus în acele vremi grele, dar pline de făptuiri mari, când Șaguna de pe tronul său arhieresc ne conducea neamul și biserica, „cătră tot ce-i adevărat, plăcut și bun, și din farmecul ce ne a pătruns în aceia clipă, numai târziu ne-am putut desmeteci. La tragerea vălului de pe bust corul intonează imnul preotului Sebastian Stanca din Vulcan dedicat memoriei neuitatului arhiereu și monumentul se stropește cu apă sfințită. Ia cuvântul după acestea scriitorul acestor șire și în firul unei vorbiri în care zugrăvește bucuria, care stăpânește inimile tuturor preoților din treot, căci își văd acum o dorință ferbinte realisată și un vis, pănă la care mai eri poate nici nu cutezau să se avânte, împlinit, predă monumentul bisericii grecoortodoxe din Hațeg. Pune la inima epitropiei acesteia păstrarea bustului cu cea mai bună îngrijire și pietate, ca atât rândul de oameni de azi, cât și generațiile ce se vor succeda în acest ținut, care este și leagănul plămădirii neamului nostru, să aibă prilej de a se închina memoriei bărbatului pe care îl representa, culegând astfel nouă puteri pentru a lucra la întărirea neamului și la înflorirea patriei noastre iubite. Dl Dr. Aug. Străiiariu în numele epitropiei prin o avântată vorbire, în care se aduce prinos de recunoștință memoriei mitropolitului Șigura și se spun cuvinte de laudă la adresa preoțimii tractuale, pentru că din îndemnul propriu al ei a săvârșit acest lucru mult grăitor, ia monumentul în primiră și promite, că biserica din Hațeg îl va păstra ea pe cel mai scump tesaur al său. Mai vorbește apoi afară de program și dl Dr. Nicolae Vecerdea, care în calitate de deputat congresual al nostru încă și-a ținut de datorință a participa la paznicul nostru de bucurie. Și domnia sa aduce laude clerului și poporului din acest ținut, despre a cărui vrednicie vorbește îndeajuns și monumentul ridicat marelui Andreiu în centrul protopresbiteratului nostru. Vin după acestea trimișii poporului de pe sate și trimișii diferitelor societăți din Hațeg și fieștecare cu câte o vorbire acomodată își depune cununa de flori sau de ramuri de stejar pe monument. Cu acestea actul desvălirii bustului fiind terminat, poporul stropindu-se cu apă sfințită se retrage din curtea bisericii mândru și vesel, că a putut asista la această solemnitate.*