Telegraful Roman, 1910 (Anul 58, nr. 1-141)

1910-10-14 / nr. 111

462 TELEGRAFUL ROMÂN zică și poezia sunt arhivele popoa­relor. Cu ele se poate ori când re­constitui trecutul întunecat. Din studiul lor ne vom lămuri despre originea limbei noastre, de nașterea naționalității noastre, de plecările naturale cu care este înzestrat po­porul și de luptele ce le-au susți­nut coloniile romane pănă a nu se preface în locuitorii de astăzi ai ve­­chei Dacii“. Asemenea veselul Ale­xandri într’o scrisoare adresată lui Petre Ispirescu pe la anul 1882, zice: „Aceste fantastice roduri ale imaginației poporului român au un caracter de originalitate, care se ri­dică mai presus decât basmele al­tor neamuri, căci sunt și înavuțite de tradiții mitologice ale anticilor noștri străbuni și viu colorate de razele soarelui oriental“. Activita­tea dvoastre pe acest teren ar con­sta din adunarea productelor de fol­klor, cum sunt: Cântece bătrânești, cântece de stea, colinde, strigături, cimilituri, anecdote, snoave, pro­verbe, maxime, legende, balade po­porale, tradiții, povești, basme, des­crierea de obiceiuri la sărbători, la nașteri, la ospețe, bocete și alte a­­semenea producte iscodite de fan­tasia aprinsă a țăranului nostru de la sate. Iacă un câmp întins și abun­dant în cele mai frumoase flori, a căror culegere vă revine dvoastre. Tot asemenea vă oferă și „Asocia­­țiunea“ un teren vast de activitate în despărțămintele sale părăginite și cotropite de polemidă și alte bu­ruieni veninoase. In scopul acesta veți căuta să deșteptați gustul de cetit în straturi cât mai largi ale țăranului român prin popularizarea literaturii (răspândirea cărților folo­sitoare), prin ținerea de prelegeri poporale de conținut: istoric, eco­nomic, literar etc., prin cursuri de adulți, întemeierea de agenturi, în­scrierea de membri noi, aranjarea de șezători cu poporul, representații teatrale, corale și gimnastice cu adulții și cu elevii de școală, înte­meierea de însoțiri economice, sis­tem Raiffeisen, înființarea de reu­niuni de cântări, de gimnastică și alte sporturi, de înmormântare, de înfrumsețarea bisericei, de regula­­rea cimiteriilor neglijente pretutin­­denea, reuniuni pentru asigurarea vitelor, pentru valorisarea produc­telor, pentru cultivarea grădinilor de pomi și de legumi, aranjarea de exposiții poporale cu obiecte din in­dustria de casă, exposiții de vite, de poame și exposiții de copii, de mulțimea cărora bâjbă e satele noa­stre , în fine adunarea de obiecte pe seama „Muzeului“ național. Câți dintre d voastre n'ar putea să scrie monografia comunei, a bisericei sau a școalei, în care vă consumați zi­lele? Câte lucruri bune și frumoase nu se petrec în satele noastre, cari publicate ar putea influința și asu­pra locuitorilor din alte ținuturi, dar ele rămân îngropate, pentru ca învățătorul român nu se îndeletni­cește cu scrisul pe la gazetele noa­stre. Intr’o comună de munte s’a zidit în vara aceasta o școală fru­moasă. Edificiul a trebuit așezat tocmai pe vârful muntelui, unde roată de car încă nu s’a învârtit. Nisipul și peatră au fost transportate în de­sagi, iar blanele de stejar au fost târâte de țărani pe umeri. Câtă în­suflețire curată la acești țărani!! Dar nu s'a găsit nimenea ca să-i pomenească într’o gazetă pentru pilduire altora. In fine aceia, pe cari îi ajută puterile, să lucreze pen­tru îmbogățirea literaturii didactice, atât de săracă în manuale bune, în­cât trebue să apelăm la autori străini. Iată dlar un complex de pro­bleme, cari impetuos ne invită la muncă. Și dacă ne vom întreba după scopul atâtor instituțiuni, cari toate se basează pe însoțirea forțe­lor, pe tovărășii, cu ușurință vom putea răspunde, că prin aceste ni­­suiri la închegarea rândurilor, la or­­ganisație, la disciplină, din lipsa că­rora înaintarea noastră pe toate te­­renele vieții publice este din seamă afară anevoioasă. Cum venim noi, învățătorimea la o astfel de îndatorire (?) vă veți întreba unii. Foarte bine! Pentru că mijlocul cel mai puternic pentru trezirea și întărirea spiritului de organizație, de disciplină și de solidaritate este tocmai școala poporală, ca institu­ție susținută de popor, pentru po­por. — Deci munca, pe care trebue s’o desvoltăm întru ajungerea sco­pului fixat, trebue să pornească din școală, prin o educație și o instrucție potrivită, anume întocmită în vede­rea scopului urmărit. Școala trebue apropiată de viața reală. Roadele binefăcătoare ale acti­vității noastre din școală, trebue să se resimtă în viața practică și in­vers: instituțiunile create pe urma activității extrașcolare a învățători­lor noștri trebue să aibă rădăcinile în școală. Deci școala trebue să fie concrescută cu viața practică. Un mijloc eficace pentru crea­rea acestei armonii, pentru netezi­rea activității extrașcolare a învăță­torilor noștri, sunt tovărășiile de copii, așa numitele cooperative școlare, foarte răspândite în alte țări și la alte popoare. Asupra acestor to­­­­vărășii, a căror însemnătate și or­­­­ganizare e tractată pe larg într’o broșuri că de profesorul nostru semi­­narial Aurel Bratu, vă atrag atențiu­nea dlor învățători, căci întruparea acestor tovărășii se poate asemăna cu o ploicică bună, de la care atârnă încolțirea seminței aruncate în pă­mânt. Cu membrii ieșiți din aceste tovărășii, pe lângă o activitate ex­­trașcolară nu tocmai intețitoare, d voastră veți putea arăta resultate uimitoare și vă veți câștiga nu nu­mai lauda superiorilor, dar mai ales dragostea și stima poporului, pre­cum și pomenirea plină de recuno­­ștință a generațiilor viitoare. Un lucru bine să vi­i însem­nați: Vaza și cinstea noastră în fața străinilor depinde dela bunăstarea morală și materială a poporului ță­ran , o turmă de oi câlbejite tră­dează pe păstorul leneș și păcătos. Cu acestea n’am avut pretenția să exhamm­ez chestiunea aci atinsă, ci am voit numai să vă indic dru­mul de urmat. Simțul d voastre de datorință, devotamentul pentru che­marea sfântă ce o aveți, esperiența bogată, dar mai pe sus de toate tra­diționala dvoastre dragoste de lege și neam, o să completeze palidele mele indign­ări și o să vă descopere calea cea adevărată. Salutându-vă cu toată căldura inimei mele de prietin al dvoastre și dorindu-vă succese în lucrările ce vor urma, conferența învățătorească convocată pe azi, o declar des­chisă, noastră, și să întrebați la Săliște ori la Târgu-Jiu cine e Ghiboi“. Credeam că în zadar caut să-i explic, că nu pe Ghiboi îl bănuesc, el tot așa o întoarse. Și cum sânt oam­encrezătoare de la fire, i-aș fi dat paralele, dacă nu era vo­cea dinăuntru. I-am spus după mai multă vorbă să vină într’o oră, bărbatul meu fiind dus Ia călătorie nu am atâtea parale acasă, tre­bue să trimit după ele. „Dacă vreți să mă ajutați, să o fa­ceți într’o jumătate de ceas”. M’am învoit și la asta, — și m’am simțit nespus de ușurată, când mi-a pără­sit casa acest om, care putea să fie și un făcător de rele. Acum la telefon. * J* „Allo, Timișiana. Te rog, die Magda, telefonează pe cheltuiala mea la banca din Săliște. Uite ce mi s’a întâmplat.* Ii spun pe scurt, că vreau să mă conving, oare nu am bănuit pe nedrept pe un compatriot, și dacă merită să-l ajut. „Acesta-i cu siguranță un exoroc“ zice dl Magda, „trimiteți-l pe mâna noastră.“ Când a mai venit negustorul de oi, ce trecuse din țară cu porcii, i-a spus por­tăreasa că doamna s’a dus în oraș și-l aș­teaptă la bancu. „Spune doamnei salutare“, i au fost cuvintele de adio. După masă mi a sosit bărbatul acasă. „Cum era Georgescu acela, marele excroc ?“ îl întreb ea, „înalt, chipeș, îmbujorat la față“. „Și cum era îmbrăcat?“ „Odată a venit la mine ca „domn“, a doua oară îmbrăcat țărănește. Nu l-am cunoscut. Zicea că e negustor de oi și are să facă un târg bun la Oravița, să-l îm­prumut cu 40 de coroane. M’a prins hoțul cu vorba de omenie. Zicea că-mi spune înainte că poate nu-mi mai văd paralele, dacă nu reușește târgul. — Mai târziu am cetit că pe mulți i-a tras pe sfoară în fe­lul acesta și că e în temniță. Am râs și am zis, bravo Georgescule, m’ai păcălit cu spirit* *. A râs și mai bine, când i-am spus cum era să mă păcălească și pe mine. Și eu m’am pun să scriu la gazetă ce am pățit cu Ghibai­ Georgescu, ca să știe lumea să se ferească de acest exoroo-artist, cu înfățișarea simplă și cu vorba bine cumpănită. Dar cine are de unde, poate să plă­tească cu o sumă mai neînsemnată plă­­cerea de a fi stat cu el de vorbă. Pen­­tru că în felul lui e interesant. Lucia Cosma. k Dela sate. Sfințirea bisericii din Ormindea. O rară zi de sărbătoare au avut cre­­dincioșii noștri din Ormindea, în 3/16 Cat. a. c., când s’a dat destinațiunei sale mă­rețul Sion, acum edificat, sfințindu-se prin delegatul Esel. Sale Arhiepiscopului și Mi­tropolitului loan, Prea Cuvioșia Sa Protosin­­celul Dr. Eusebiu R. Roșea. Zidirea nouă a bisericii din Ormin­dea e monumentală. E ridicată pe o co­lină romantică, și e din material solid din piatră cioplită de culoarea granitului, ceea ce îi dă un aspect deosebit. E spațioasă, așa că peate încăpea în ea o mulțime pănă la 2000 de oameni. Ce e mai de lăudat, este împrejura­rea că a costat foarte puțin, căci s’a ri­dicat aproape numai prin brațele poporului. Fericit este poporul care prin bra­țele sale își ridică sieși Sion,­­ urmând sfaturile conducătorilor lui. Un merit deosebit are la edificarea acestei biserici Prea On. Domn protopres­­biter tractual V. Damian, care a încurajat și în momentele grele a sărit în ajutor cu Înțeleptul său sfat. Partea leului însă p are fără îndo­ială parohul locului Nic. Pop, care a pur­tat greul în toate. Fie-i spre mulțumire sufletească recunoștința poporului, care posede azi o zidire monumentală, oa lă- 08ș de rugăciune. Actul sfințirii s’a făcut sub condu­cerea Prea Cuvioșiei Sale păr. protosincel Dr. E. R. Roșca, cu evlavia cuvenită, asi­stând dl protopresb. al tractului V. Da­mian, diaconul și prof. Dr. V. Stan, și preoții P. Bimbaș, din Brad, A. Roman, Luncoiul de sus, S. Stănilă, B­ăița, G. Drăgan Băița, Nic. Perian Săliște, A. Bog­dan Brad, I. loan Podele, G. Simedrea din Scroafa și parohul locului Nic. Pop. Ritualele s’au terminat abia la oarele 2 p. m. Lume multă, popor și inteligență, din întreg ținutul, — aproape 8000 de oa­meni. Ritul nostru măestos, când e oficiat cu evlavie și în ordinea cuvenită, umple de respect și pe străini, și edifică și pe cel mai slab autist. Evlavia și ordinea la acest act de sfințire și-au avut rolul lor complet. Apoi predica Prea Ouv. Sale, predată în termini poporali și cu simbul curat religios, a pro­dus elevație spirituală în belșug. Se pu­tea ceti de pe fața celor adunați mulțu­mirea sufletească, iar murmurai rugăciunii în taină te ridică în alte sfere. Răspunsurile liturgice le-a executat corul din Dobra, sub conducerea harnicu­lui învățător Roșu, cu multă dibăcie. Cin­ste se cuvine Dobrinilor, cari din depăr­tare au alergat la noi ne un moment a ne îndulci sufletele cu frumoasele noastre cântări, dat fiind că pe aici suntem lipsiți de coruri. Din partea parohului local N. Pop s’a servit inteligenței un banchet în școala din loc, iar pentru poporul adunat din jur s’au îngrijit Ormindenii, așteptând la eșirea din biserică cu mâncări și băuturi pe cei adunați. * La banchetul Inteligenței n’au lipsit nici toastele. Prea Cuvioșia Sa, delegatul Esol. Sale, a toastat pentru Maiestatea Sa Prea gloriosul nostru rege Francisc Iosif I. Prea On. Domn Dr. I. Dobra protopresb. trad­. Devei, pentru Icai­ Prea Sfințitul nostru Arhiepiscop și Metropolit loan. On. Domin V. Stan prof. a toastat pentru fruntașul­ Zaranduhii protopopul și deputa­tul diet al V. Damian. Preotul G. Simedrea, pentru prof. și diaconul Dr. V. Stan, des­­interesat fiu al bisericii și neamului no­stru. Dobra. Părintele Rusan, pentru corul din Dr. Moldovic, pentru dna preo­teasă Pop. Părintele Costas, pentru eroul zilei păr. Nicolae Pop. Dl Lezar Vraciu, dir. de bancă pentru dna Băci­ă, soacra părintelui Nic. Pop etc. Erau orele 5, când Prea Cuvioșia Sa Părintele Protosincel Dr. E. R Roșca,ridică masa și în cuvinte părintești ne spune, că trebue să ne părăsească, chemându-1 o­­ficial. Publicul mereu dorește ca să mai rămână puțin cu noi. Simpatic din cale afară ne-a venit nouă Iărandenilor acest înalt digniter bisericesc și distins fiu al neamului nostru. Bunul Dzeu să ni-1 țină încă mulți ani! G. S. Invitare. „Reuniunea română de muzică din Sibiiu“ invită la Adunarea generală care se va ținea Joi, în 3 Noemvrie st. n. la orele 6 d. a. în sala de la „Școala cen­­trală“. Obiectele de pertractat: 1. Raportul general. 2. Censurarea socotelilor și darea absolutorului și a indemnizării pentru su­­praerogare. 3. Statorirea bugetului pe a. 1910/11. 4. Propuneri eventuale.­­ 5. Alegerea noului comitet. 6. Alegerea unei comisiuni pentru verificarea procesului verbal al adunării generale. Nr. 11821 Plen. 1910. Circulariu cătră onorații membri, preoți și mireni, ai sinodului extraordinar-electoral din proto­presbiteratul gr.-or. al Săliștei. Prin ordinul Preaveneratului Consistor arhidiecezan din 6 Sep­temvrie a. c. Nr. 11821 Plen. încre­­dințându-mi-se misiunea de a convoca și conduce sinodul protopresbiteral înmulțit al tractului Săliștei pentru alegerea de protopresbiter, conform dispozițiunii cuprinse în p. 15 din regulamentul pentru procedura la alegerea de protopresbiter, prin a­­ceasta convoc pe onorații membri preoți și mireni ai sinodului proto­presbiteral înmulțit din tractul Să­liștei la sinodul electoral, ce se va ținea în parohia centrală Săliște Luni, la 1/14 Noemvrie a. c., la ca­rele 1i înainte de amiazi în sala fe­stivă a școalei noastre de acolo. Serviciul divin, împreună cu che­marea Duhului sfânt, ce va premerge actului alegerii, se va celebra în a­­ceeași zi în biserica cea mare la 9 ore a. m., la care deasemenea sunt invitați a participa toți onorații mem­bri ai sinodului protopresbiteral e­­lectoral. Onorații membri ai comitetului protopresbiteral sunt invitați prin a­­ceasta să se întrunească Duminecă la 31 Octomvrie (13 Noemvrie) a. c. la orele 5 p. m. în cancelaria ofi­ciului protopresbiteral pentru stato­lirea listei candidaților la postul de protopresbiter. Sibiiu, 12/25 Octomvrie 1910. N­­colae Ivan m. p., protopresbiter, comisar consistorial. *) Propuneri independente sau interpelări, sunt a se anunța în scris prezidentului cu 48 oare înainte de adunarea generală.

Next