Telegraful Roman, 1910 (Anul 58, nr. 1-141)
1910-10-14 / nr. 111
462 TELEGRAFUL ROMÂN zică și poezia sunt arhivele popoarelor. Cu ele se poate ori când reconstitui trecutul întunecat. Din studiul lor ne vom lămuri despre originea limbei noastre, de nașterea naționalității noastre, de plecările naturale cu care este înzestrat poporul și de luptele ce le-au susținut coloniile romane pănă a nu se preface în locuitorii de astăzi ai vechei Dacii“. Asemenea veselul Alexandri într’o scrisoare adresată lui Petre Ispirescu pe la anul 1882, zice: „Aceste fantastice roduri ale imaginației poporului român au un caracter de originalitate, care se ridică mai presus decât basmele altor neamuri, căci sunt și înavuțite de tradiții mitologice ale anticilor noștri străbuni și viu colorate de razele soarelui oriental“. Activitatea dvoastre pe acest teren ar consta din adunarea productelor de folklor, cum sunt: Cântece bătrânești, cântece de stea, colinde, strigături, cimilituri, anecdote, snoave, proverbe, maxime, legende, balade poporale, tradiții, povești, basme, descrierea de obiceiuri la sărbători, la nașteri, la ospețe, bocete și alte asemenea producte iscodite de fantasia aprinsă a țăranului nostru de la sate. Iacă un câmp întins și abundant în cele mai frumoase flori, a căror culegere vă revine dvoastre. Tot asemenea vă oferă și „Asociațiunea“ un teren vast de activitate în despărțămintele sale părăginite și cotropite de polemidă și alte buruieni veninoase. In scopul acesta veți căuta să deșteptați gustul de cetit în straturi cât mai largi ale țăranului român prin popularizarea literaturii (răspândirea cărților folositoare), prin ținerea de prelegeri poporale de conținut: istoric, economic, literar etc., prin cursuri de adulți, întemeierea de agenturi, înscrierea de membri noi, aranjarea de șezători cu poporul, representații teatrale, corale și gimnastice cu adulții și cu elevii de școală, întemeierea de însoțiri economice, sistem Raiffeisen, înființarea de reuniuni de cântări, de gimnastică și alte sporturi, de înmormântare, de înfrumsețarea bisericei, de regularea cimiteriilor neglijente pretutindenea, reuniuni pentru asigurarea vitelor, pentru valorisarea productelor, pentru cultivarea grădinilor de pomi și de legumi, aranjarea de exposiții poporale cu obiecte din industria de casă, exposiții de vite, de poame și exposiții de copii, de mulțimea cărora bâjbă e satele noastre , în fine adunarea de obiecte pe seama „Muzeului“ național. Câți dintre d voastre n'ar putea să scrie monografia comunei, a bisericei sau a școalei, în care vă consumați zilele? Câte lucruri bune și frumoase nu se petrec în satele noastre, cari publicate ar putea influința și asupra locuitorilor din alte ținuturi, dar ele rămân îngropate, pentru ca învățătorul român nu se îndeletnicește cu scrisul pe la gazetele noastre. Intr’o comună de munte s’a zidit în vara aceasta o școală frumoasă. Edificiul a trebuit așezat tocmai pe vârful muntelui, unde roată de car încă nu s’a învârtit. Nisipul și peatră au fost transportate în desagi, iar blanele de stejar au fost târâte de țărani pe umeri. Câtă însuflețire curată la acești țărani!! Dar nu s'a găsit nimenea ca să-i pomenească într’o gazetă pentru pilduire altora. In fine aceia, pe cari îi ajută puterile, să lucreze pentru îmbogățirea literaturii didactice, atât de săracă în manuale bune, încât trebue să apelăm la autori străini. Iată dlar un complex de probleme, cari impetuos ne invită la muncă. Și dacă ne vom întreba după scopul atâtor instituțiuni, cari toate se basează pe însoțirea forțelor, pe tovărășii, cu ușurință vom putea răspunde, că prin aceste nisuiri la închegarea rândurilor, la organisație, la disciplină, din lipsa cărora înaintarea noastră pe toate terenele vieții publice este din seamă afară anevoioasă. Cum venim noi, învățătorimea la o astfel de îndatorire (?) vă veți întreba unii. Foarte bine! Pentru că mijlocul cel mai puternic pentru trezirea și întărirea spiritului de organizație, de disciplină și de solidaritate este tocmai școala poporală, ca instituție susținută de popor, pentru popor. — Deci munca, pe care trebue s’o desvoltăm întru ajungerea scopului fixat, trebue să pornească din școală, prin o educație și o instrucție potrivită, anume întocmită în vederea scopului urmărit. Școala trebue apropiată de viața reală. Roadele binefăcătoare ale activității noastre din școală, trebue să se resimtă în viața practică și invers: instituțiunile create pe urma activității extrașcolare a învățătorilor noștri trebue să aibă rădăcinile în școală. Deci școala trebue să fie concrescută cu viața practică. Un mijloc eficace pentru crearea acestei armonii, pentru netezirea activității extrașcolare a învățătorilor noștri, sunt tovărășiile de copii, așa numitele cooperative școlare, foarte răspândite în alte țări și la alte popoare. Asupra acestor tovărășii, a căror însemnătate și organizare e tractată pe larg într’o broșuri că de profesorul nostru seminarial Aurel Bratu, vă atrag atențiunea dlor învățători, căci întruparea acestor tovărășii se poate asemăna cu o ploicică bună, de la care atârnă încolțirea seminței aruncate în pământ. Cu membrii ieșiți din aceste tovărășii, pe lângă o activitate extrașcolară nu tocmai intețitoare, d voastră veți putea arăta resultate uimitoare și vă veți câștiga nu numai lauda superiorilor, dar mai ales dragostea și stima poporului, precum și pomenirea plină de recunoștință a generațiilor viitoare. Un lucru bine să vii însemnați: Vaza și cinstea noastră în fața străinilor depinde dela bunăstarea morală și materială a poporului țăran , o turmă de oi câlbejite trădează pe păstorul leneș și păcătos. Cu acestea n’am avut pretenția să exhammez chestiunea aci atinsă, ci am voit numai să vă indic drumul de urmat. Simțul d voastre de datorință, devotamentul pentru chemarea sfântă ce o aveți, esperiența bogată, dar mai pe sus de toate tradiționala dvoastre dragoste de lege și neam, o să completeze palidele mele indignări și o să vă descopere calea cea adevărată. Salutându-vă cu toată căldura inimei mele de prietin al dvoastre și dorindu-vă succese în lucrările ce vor urma, conferența învățătorească convocată pe azi, o declar deschisă, noastră, și să întrebați la Săliște ori la Târgu-Jiu cine e Ghiboi“. Credeam că în zadar caut să-i explic, că nu pe Ghiboi îl bănuesc, el tot așa o întoarse. Și cum sânt oamencrezătoare de la fire, i-aș fi dat paralele, dacă nu era vocea dinăuntru. I-am spus după mai multă vorbă să vină într’o oră, bărbatul meu fiind dus Ia călătorie nu am atâtea parale acasă, trebue să trimit după ele. „Dacă vreți să mă ajutați, să o faceți într’o jumătate de ceas”. M’am învoit și la asta, — și m’am simțit nespus de ușurată, când mi-a părăsit casa acest om, care putea să fie și un făcător de rele. Acum la telefon. * J* „Allo, Timișiana. Te rog, die Magda, telefonează pe cheltuiala mea la banca din Săliște. Uite ce mi s’a întâmplat.* Ii spun pe scurt, că vreau să mă conving, oare nu am bănuit pe nedrept pe un compatriot, și dacă merită să-l ajut. „Acesta-i cu siguranță un exoroc“ zice dl Magda, „trimiteți-l pe mâna noastră.“ Când a mai venit negustorul de oi, ce trecuse din țară cu porcii, i-a spus portăreasa că doamna s’a dus în oraș și-l așteaptă la bancu. „Spune doamnei salutare“, i au fost cuvintele de adio. După masă mi a sosit bărbatul acasă. „Cum era Georgescu acela, marele excroc ?“ îl întreb ea, „înalt, chipeș, îmbujorat la față“. „Și cum era îmbrăcat?“ „Odată a venit la mine ca „domn“, a doua oară îmbrăcat țărănește. Nu l-am cunoscut. Zicea că e negustor de oi și are să facă un târg bun la Oravița, să-l împrumut cu 40 de coroane. M’a prins hoțul cu vorba de omenie. Zicea că-mi spune înainte că poate nu-mi mai văd paralele, dacă nu reușește târgul. — Mai târziu am cetit că pe mulți i-a tras pe sfoară în felul acesta și că e în temniță. Am râs și am zis, bravo Georgescule, m’ai păcălit cu spirit* *. A râs și mai bine, când i-am spus cum era să mă păcălească și pe mine. Și eu m’am pun să scriu la gazetă ce am pățit cu Ghibai Georgescu, ca să știe lumea să se ferească de acest exoroo-artist, cu înfățișarea simplă și cu vorba bine cumpănită. Dar cine are de unde, poate să plătească cu o sumă mai neînsemnată plăcerea de a fi stat cu el de vorbă. Pentru că în felul lui e interesant. Lucia Cosma. k Dela sate. Sfințirea bisericii din Ormindea. O rară zi de sărbătoare au avut credincioșii noștri din Ormindea, în 3/16 Cat. a. c., când s’a dat destinațiunei sale mărețul Sion, acum edificat, sfințindu-se prin delegatul Esel. Sale Arhiepiscopului și Mitropolitului loan, Prea Cuvioșia Sa Protosincelul Dr. Eusebiu R. Roșea. Zidirea nouă a bisericii din Ormindea e monumentală. E ridicată pe o colină romantică, și e din material solid din piatră cioplită de culoarea granitului, ceea ce îi dă un aspect deosebit. E spațioasă, așa că peate încăpea în ea o mulțime pănă la 2000 de oameni. Ce e mai de lăudat, este împrejurarea că a costat foarte puțin, căci s’a ridicat aproape numai prin brațele poporului. Fericit este poporul care prin brațele sale își ridică sieși Sion, urmând sfaturile conducătorilor lui. Un merit deosebit are la edificarea acestei biserici Prea On. Domn protopresbiter tractual V. Damian, care a încurajat și în momentele grele a sărit în ajutor cu Înțeleptul său sfat. Partea leului însă p are fără îndoială parohul locului Nic. Pop, care a purtat greul în toate. Fie-i spre mulțumire sufletească recunoștința poporului, care posede azi o zidire monumentală, oa lă- 08ș de rugăciune. Actul sfințirii s’a făcut sub conducerea Prea Cuvioșiei Sale păr. protosincel Dr. E. R. Roșca, cu evlavia cuvenită, asistând dl protopresb. al tractului V. Damian, diaconul și prof. Dr. V. Stan, și preoții P. Bimbaș, din Brad, A. Roman, Luncoiul de sus, S. Stănilă, Băița, G. Drăgan Băița, Nic. Perian Săliște, A. Bogdan Brad, I. loan Podele, G. Simedrea din Scroafa și parohul locului Nic. Pop. Ritualele s’au terminat abia la oarele 2 p. m. Lume multă, popor și inteligență, din întreg ținutul, — aproape 8000 de oameni. Ritul nostru măestos, când e oficiat cu evlavie și în ordinea cuvenită, umple de respect și pe străini, și edifică și pe cel mai slab autist. Evlavia și ordinea la acest act de sfințire și-au avut rolul lor complet. Apoi predica Prea Ouv. Sale, predată în termini poporali și cu simbul curat religios, a produs elevație spirituală în belșug. Se putea ceti de pe fața celor adunați mulțumirea sufletească, iar murmurai rugăciunii în taină te ridică în alte sfere. Răspunsurile liturgice le-a executat corul din Dobra, sub conducerea harnicului învățător Roșu, cu multă dibăcie. Cinste se cuvine Dobrinilor, cari din depărtare au alergat la noi ne un moment a ne îndulci sufletele cu frumoasele noastre cântări, dat fiind că pe aici suntem lipsiți de coruri. Din partea parohului local N. Pop s’a servit inteligenței un banchet în școala din loc, iar pentru poporul adunat din jur s’au îngrijit Ormindenii, așteptând la eșirea din biserică cu mâncări și băuturi pe cei adunați. * La banchetul Inteligenței n’au lipsit nici toastele. Prea Cuvioșia Sa, delegatul Esol. Sale, a toastat pentru Maiestatea Sa Prea gloriosul nostru rege Francisc Iosif I. Prea On. Domn Dr. I. Dobra protopresb. trad. Devei, pentru Icai Prea Sfințitul nostru Arhiepiscop și Metropolit loan. On. Domin V. Stan prof. a toastat pentru fruntașul Zaranduhii protopopul și deputatul diet al V. Damian. Preotul G. Simedrea, pentru prof. și diaconul Dr. V. Stan, desinteresat fiu al bisericii și neamului nostru. Dobra. Părintele Rusan, pentru corul din Dr. Moldovic, pentru dna preoteasă Pop. Părintele Costas, pentru eroul zilei păr. Nicolae Pop. Dl Lezar Vraciu, dir. de bancă pentru dna Băciă, soacra părintelui Nic. Pop etc. Erau orele 5, când Prea Cuvioșia Sa Părintele Protosincel Dr. E. R Roșca,ridică masa și în cuvinte părintești ne spune, că trebue să ne părăsească, chemându-1 oficial. Publicul mereu dorește ca să mai rămână puțin cu noi. Simpatic din cale afară ne-a venit nouă Iărandenilor acest înalt digniter bisericesc și distins fiu al neamului nostru. Bunul Dzeu să ni-1 țină încă mulți ani! G. S. Invitare. „Reuniunea română de muzică din Sibiiu“ invită la Adunarea generală care se va ținea Joi, în 3 Noemvrie st. n. la orele 6 d. a. în sala de la „Școala centrală“. Obiectele de pertractat: 1. Raportul general. 2. Censurarea socotelilor și darea absolutorului și a indemnizării pentru supraerogare. 3. Statorirea bugetului pe a. 1910/11. 4. Propuneri eventuale. 5. Alegerea noului comitet. 6. Alegerea unei comisiuni pentru verificarea procesului verbal al adunării generale. Nr. 11821 Plen. 1910. Circulariu cătră onorații membri, preoți și mireni, ai sinodului extraordinar-electoral din protopresbiteratul gr.-or. al Săliștei. Prin ordinul Preaveneratului Consistor arhidiecezan din 6 Septemvrie a. c. Nr. 11821 Plen. încredințându-mi-se misiunea de a convoca și conduce sinodul protopresbiteral înmulțit al tractului Săliștei pentru alegerea de protopresbiter, conform dispozițiunii cuprinse în p. 15 din regulamentul pentru procedura la alegerea de protopresbiter, prin aceasta convoc pe onorații membri preoți și mireni ai sinodului protopresbiteral înmulțit din tractul Săliștei la sinodul electoral, ce se va ținea în parohia centrală Săliște Luni, la 1/14 Noemvrie a. c., la carele 1i înainte de amiazi în sala festivă a școalei noastre de acolo. Serviciul divin, împreună cu chemarea Duhului sfânt, ce va premerge actului alegerii, se va celebra în aceeași zi în biserica cea mare la 9 ore a. m., la care deasemenea sunt invitați a participa toți onorații membri ai sinodului protopresbiteral electoral. Onorații membri ai comitetului protopresbiteral sunt invitați prin aceasta să se întrunească Duminecă la 31 Octomvrie (13 Noemvrie) a. c. la orele 5 p. m. în cancelaria oficiului protopresbiteral pentru statolirea listei candidaților la postul de protopresbiter. Sibiiu, 12/25 Octomvrie 1910. Ncolae Ivan m. p., protopresbiter, comisar consistorial. *) Propuneri independente sau interpelări, sunt a se anunța în scris prezidentului cu 48 oare înainte de adunarea generală.