Telegraful Roman, 1910 (Anul 58, nr. 1-141)

1910-11-25 / nr. 128

Anul LV 111. ABONAMENTUL: Pentru Sibiiu pe an 14 C., 6 luni 7 C., 3 luni 3 C. 50 fii. Pentru monarhie pe an 16 C., 6 luni 8 C., 3 luni 4 C. Pentru străinătate pe an 24 C., 6 luni 12 C., 3 luni 6 C. Sibliu, Joi 25 Noemvrie (8 Decemvrie) 1910. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Abonamentele și inserținnile să se adreseze Administrației tipografiei arhid., Sibiiu, str. măcelarilor 45. INSERȚIUNILE: Corespondențele Pentru odată 14 fii să se adreseze Redacției „Telegrafului Român“, str. măcelarilor Nr. 45. Epistole nefrancate se refuză. Articoli nepublicați nu se înapoiază. Nr. 128. .. — de două ori 24 mn­., — rândul cu litere garmond, de trei ori 30 AU Universitatea săsească. Din vechea fortăreață a univer­sității săsești, — fostul parlament al privilegiaților stăpâni ai fostului fun­dus regius, — s’a ales acum o cor­­porațiune chivernisitoare de avere, menită a promova exclusiv scopuri culturale. I s’au lăsat însă formele vechi exterioare: se aleg deputați, iar în fruntea ei stă Comes Saxonum, titlu acordat din vremuri comitelui suprem al comitatului Sibiiului. Dar și în noua sa sferă de com­petență, atât de restrânsă, această corporațiune are destul de mare în­semnătate, pentru că averea admi­nistrată de ea valorează multe mi­lioane. Astfel acum 4 ani a vândut pădurile sale din valea Lotrului cu 18 milioane, și mai are să exploa­teze pădurile din valea Sadului, cari nu sunt de mai mică valoare. Această avere e decretată prin lege ca avere comună, a tuturor locui­torilor de pe teritorul odinioară nu­mit „fundus regius“. Știut fiind, că pe acest teritor majoritatea covârșitoare a locuito­rilor o formează Românii, ar urma, ca din venite, în aceeași proporțiune să se promoveze interesele cultu­rale ale Românilor, mai cu seamă dacă mai considerăm și gradul re­lativ inferior de cultură al Româ­nilor față de cei­lalți conlocuitori, mai favorizați de soarte în veacurile trecute. Cu toate acestea, Românii sunt foarte master tractați, pentru că pe lângă subvențiunile cele mari vo­tate cu decenii înainte aproape ex­­clusiv pentru scopuri culturale să­sești, universitatea săsească, când a ajuns la mari venite din vânzarea pădurilor din Valea­ Lotrului, din 850 de mii venit anual disponibil a votat pentru instituțiuni săsești nu mai puțin decât 210 mii, iar pen­tru scopuri culturale românești abia 70 de mii, și tot atâta a votat pen­tru scopuri culturale maghiare, deși locuitori maghiari abia se afla pe teritorul fost săsesc. Se zice, că guvernul ar fi pre­tins, ca pentru scopuri maghiare ne­greșit să se voteze cel puțin atâta, cât se va vota pentru Români. Nedreptatea aceasta provine din abus de putere, Sașii având majo­ritatea, iar Maghiarii guvernul, care poate aproba, sau desaproba. Universitatea săsească e astfel organizată, încât din 20 de cercuri electorale numai chiar în două cer­curi au Românii majoritatea, anume: în cercul rural al Sebeșului, și în cercul rural al Orăștiei. Așa apoi firește, față de 18 străini stau izo­lați cei doi deputați români. E natural, că acești doi depu­tați români nu pot face isprăvuri mari, ci trebue să se mărginească la eserd­area de controlă, ceea ce încă li se îngreunează, fiindcă în comisiunile mai importante pregă­titoare ei nu sunt aleși. Cu toate acestea, fac ce pot și deputații noștri, apelând la simțul de echitate al majorității, și ici-colea nu fără resultat. In sesiunea anului curent a reprezentanței universității săsești, care a ținut unsprezece zile și s’a încheiat Luni, s’au pertractat în bună înțelegere afacerile curente, consta­­tându-se, că subvențiunile acordate eshaur­ează pe deplin resursele ac­tuale, și venite mai mari abia se pot aștepta atunci, când va succede a se esploata vastele păduri din Valea Sadului. Totuși deputații ro­mâni, consuli de datorința lor, au tulburat încâtva liniștea idilică a sfârșitului sesiunii. Văzând anume, că de astădată șade în scaunul reservat deputatului orașului Orăștia dl Simon Ferecz, directorul gimnasiului reformat din Orăștie, cum ar fi fost să nu-și aducă ei aminte de purtarea acestui gim­nasiu în chestia catehizării elevilor ro­mâni de la acest gimnaziu? Căci acest gimnaziu are deja universitatea săsească o subvenție anuală de 30 de mii de coroane! Să scoată deci deputatul no­stru, dl Dr. Liviu Lemény și în nu­mele său, precum și al colegului său dl Dr. Aurel l­lad, face propunerea pe care o publicăm mai la vale în­treagă. Președintele universității, sur­prins și devenit nervos, a cercat să întrerupă pe orator, afirmând, că propunerea nu e discutabilă, totuși propunătorul a susținut-o și a îna­intat-o în scris, firește, în române­ște, la birou. S’a născut o discuție destul de interesantă asupra ei. Mai întâi cel cu musca pe că­ciulă, dl deputat și director gimna­zial Simon Ferencz, nu poate nega faptul atât de grav aninos, nici nu-1 scuză măcar; se provoacă însă la legile lor și la afirmativele tratative de aplanare. Această scuză surbedă și re­­flexiunile energice pline de justă indignare ale propunătorului Dr. Le­mény au avut însă efectul de a scoate din reservă pe deputații sași. Ast­fel valorosul lor bărbat, Dr. Carol Wolff, luând cuvântul a declarat, că i pare rău, că nu poate primi pro­punerea românească, fiind­că e vorba de o subvențiune definitivă și ire­vocabilă. Dar accentuează cu glas apăsat, că nici un filer nu ar fi votat pentru acel gimnaziu, dacă ar fi știut, că așa se va purta. Această declarație a fost pri­mită cu consimțământul tuturor, firește, afară de dl Simon Ferencz, care rău, că nu se simțea bine, încă doi deputați sași, domnii Carol Bock și Albert Dörr și-au expri­­mat indignarea, ba dl Dörr a voit să facă chiar propunere în scris, dând espresiune indignațiunii uni­versității săsești, dar nervosul prezi­dent nu a admis propunerea dlui Dörr. Atitudinea prea­ prea autocra­tică a dlui comite a fost remarcată chiar și din parte săsească, și a fost luată sub justă critică. Propunerea Românilor a fost astfel delăturată, fără a fi pusă la vot. Totuși credem, că acțiunea deputaților noștri nu a fost zadar­nică, și pare că aici s’ar putea fo­losi frasa despre așa numitul succes moral, cu care suntem în vremurile acestea siliți adeseori a ne mulțămi și uneori și cu acela fără drept. Iată acum propunerea. E ur­mătoarea : Propunere. Considerând, că la gimnaziul reformat din Orăștie, numit „Kun­­kollegium“, în timpul din urmă ti­nerii români aparținători religiuni­­lor gr.-or. și gr.-cat. numai atunci sunt primiți, dacă produc de la pă­rinții lor revers, că se învoiesc, ca studiul religiunii să li se predea în limba maghiară și prin aceasta li se face imposibil a cerceta acel gim­naziu, chiar și din cauză, că nu se află cateheți, cari ar putea propune religiunea lor în limba maghiară. Considerând, că universitatea să­sească are menirea excluzivă de a sprijini cultivarea tuturor locuitori­lor de pe fostul teritor „fundus re­gius“ . Considerând, că procedura mai sus amintită a gimnaziului reformat din Orăștie stă în apertă contrazi­cere cu legile statului și cu autono­mia celor două confesiuni române din patrie, precum și cu procedura observată la institutele de învăță­mânt ale statului, fiind unică în țara întreagă, și că totodată ea pe­riclitează în mod eclatant interesele culturale ale locuitorilor români, deci a părții covârșitoare a propri­etarilor averii universității săsești, din ale cărei venite este împărtășit și numitul gimnaziu cu o subven­țiune foarte considerabilă: FOI SO­ARĂ. ♦ Statutele fondului general de ajutorare în caz de moarte din protopresliteratul gr. or. român al Ag­­nitei. §. 1. Preoții și învățătorii gr. or. ro­mâni din protopresbiteratul Agnitei, activi, resignați ori pensionați, eventual și soțiile lor, precum și cantorii și alți parohieni frun­tași ai comunelor noastre bisericești se în­soțesc împreună spre a formă prin cotiza­­țiuni statutare un „Fond comun de ajuto­rare tractual“. In această însoțire se primesc și mem­bri esterni, din alte protopresbiterate ale arhiidecezei noastre, dacă împlinesc condi­­țiunea cuprinsă în alinea penultimă a d-lui 10 din Statutele prezente. §. 2. însoțirea are de scop, ca din fondul creat și susținut de ea și alimentat prin eventuale dăruiri benevole sau prin ve­nitele ce vor rezultă dela întruniri publice, să se distribue ajutoare în bani la cazul de moarte a membrilor săi, ca să li se poată face înmormântare cinstită și corespunză­­toare poziției, ce au ocupat fiind în viață. §. 3. Fondul se administrează în Ag­nita de protopresbiterul tractual după vre­muri. Ca organ de control se institue un co­mitet de 6 membri, aleși de adunarea ge­nerală pe câte un period de 3 ani. Ei pot fi și realeși. Oficiul lor, ca și al proto­­presbiterului, e deocamdată onorific. Când însă starea fondului va permite, li se vor putea votă remunerațiuni anuale potrivite. Președintele comitetului și al adunării generale e protopresbiterul tractual, even­tual substitutul său legal. Protopresbiterul și cu membrii comi­tetului de control iau asupra lor în mod solidar răspunderea morală și materială cu privire la daunele ce ar rezultă din admi­nistrarea greșită a fondului. Comitetul se chiamă la ședință de câte ori cere trebuința, de regulă odată pe an, și anume înainte de ținerea adunării ge­nerale. Intrunindu-se 4 membri din comitet la ședință, ori chemați, ori din propriul în­demn, au dreptul să controleze cărțile și administrarea fondului, și când eventual ar constată, că interesele însoțirii sunt pri­mejduite, să convoace îndată o adunare ge­nerală extraordinară. .. 4 In fiecare an, la timp potrivit cu imprejurările, ori și deodată cu confe­­rența preoțească sau învățătorească, se va ținea adunarea generală ordinară, la care vor fi invitați, prin concenientele oficii pa­rohiale, toți membrii însoțirii, cu 14 zile înainte de ziua fixată, pentru examinarea socotelilor, darea absolutorului, alegerea membrilor în comitet pe un nou period, eventual întregirea locurilor devenite vacante pe restul periodului, și deciderea asupra propunerilor comitetului, ori a membrilor însoțirii, privitoare la promovarea intere­selor materiale și morale ale însoțirii. Deciziunile se aduc cu majoritate de voturi a membrilor prezenți, prin votare no­minală. La cererea unei treimi (]/3) a mem­brilor prezenți, se va ordonă votizare se­cretă. Tot prin votizare secretă se fac și alegerile membrilor în comitet. Chestiuni străine de obiect nu pot fi puse în discnsiune. Protocolul cu deciziunile adunării ge­­rale, subscris de președinte, notar și doi verificatori și cu un Estras sumaric al ra­­diociniului anual, se va înainta prin raport special Venerabilului Consistor arhidiecezan ca for de reviziune. §. 5. Eventuale iregularități făptuite de membrii comitetului sau de alte per­soane cu ingerință în afacerile însoțirii, în detrimentul membrilor ei, sau in dauna fon­dului, formează caz de disciplinare, care se va introduce și purta pe calea proce­durii bisericești prin autoritățile competente, și numai în cazuri extraordinare, ca ultim remediu și cu învoirea acestora se va re­curge la forurile civile. §. 6. Primirea de membru al „înso­țirii“ o face protopresbiterul tractual cu co­mitetul de control pe temeiul unei cereri în scris, contrasignată și de oficiul parohia,­ concernent, în care petentul declară, că cu­noaște disposisiunile statutare și se obligă a se conformă acelora. La cererea de primire se aclude și taxa fundamentală prescrisă. Solvind prima taxă anuală, fiecare mem­bru capătă un liber de legitimare, în care se induc toate taxele și cotizațiunile sorvite. §. 7. Ajutorul ce compete erezilor legali după membrul răposat, este se folosi în prima linie spre scopul in­a­dicat în Statute, anume pentru acoperirea speselor de înmormântare, ridicarea la mor­mânt a unei cruci ca monument pentru eternizarea memoriei defunctului, și altele. §. 8. Purtătorul oficiului parohial din localitate are nu numai dreptul, ci și da­­toriața să supravegheze exacta îndeplinire a disposițiunilor cuprinse nr §. 7. ear în lipsa erezilor legali direcți și anume: sofi copii și nepoți de copii, va încassa el însuși aju­torul și va griji de cele trebuincioase la în­mormântare, având să dea socoteală docu­mentată la oficiul protopresbiteral despre spesele făcute, cel mult în decurs de 8 zile de la datul înmormântării. Eventualul pri­sos va înt­âm­pe jumătate în fondul bise­­ricei de care s’a ținut membrul răposat pănă a fost în viață, iar ceealaltă jumătate se va restitui „Fondului comun de ajutorare tractual“ in Agnita_ ___________ (Va urma)

Next