Telegraful Roman, 1912 (Anul 60, nr. 1-137)
1912-12-04 / nr. 128
Amil LX. ABONAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 14 C., 6 luni 7 C., 3 luni 3 C. 50 fii. Pentru monarhie pe an 16 C., 6 luni 8 C., 3 luni 4 C. Pentru străinătate pe an 24 C., 6 luni 12 C., 3 luni 6 C. Sibiiu, Marți 4/17 Decemvrie 1912. Ar. 128 TELEGRAFUL ROMÂN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Abonamentele și inserțiunile să se adreseze Administrației tipografiei arhid., Sibiiu, str. Măcelarilor 45. Corespondențele să se adreseze Redacției „Telegrafului Român“, str. Măcelarilor Nr. 45. Scrisori nefrancate se refuză. Articoli nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 14 fii., — de două ori 24 fii., — de trei ori 30 fii rândul cu litere garmond. Moartea Ardealului. Sibiiu, 13 Decemvrie n. Domnul Réz Mihály e foarte sârguincios întru căutarea argumentelor, cari să-i întărească afirmarea, că pentru statul nostru nu e bun votul universal la alegeri, fiindcă deschide calea pe seama naționalităților, cari vor întră în număr prea mare în parlament. E sârguincios și norocos, pentru că totdeauna află argumente noi, plausibile și puternice. Cel mai nou și-l comunică acest profesor de academie celor de un gând cu dânsul într’un număr mai recent al ziarului „Budapesti Hírlap-, în care bate clopotul într’o dungă și atrage atențiunea tuturor Maghiarilor asupra primejdiei în care se afla Ardealul nostru. A trimis adecă vorbă domnul Iorga dela București și a trimis vorbă și dl Basilescu, un alt profesor universitar din capitala României, și mai știm noi cine alții, că Românii din regat n’au nici un fel de socoteală cu Bulgarii, ci socoteala lor au să și-o facă cu Austro Ungaria. Ardealul e al lor. Ardealul, Bucovina și Basarabia! Visul lor e o Mare Românie, dela Nistru pân’ la Tisa! Și fiindcă primejdia e atât de apropiată, dl Réz e gata cu măsurile de apărare: guvernul n’are decât să i le accepteze și pună în practică. După ce acesta e scopul mișcării naționaliste în România, cu toate că realizarea scopului i se pare imposibilă și dlui Roz, spre a putea fi impedecată chiar și numai propagarea acestor fel de idei, trebue restrânși Românii din Ardeal în drepturile cetățenești: votul universal, egal și secret nu e de ei, pentru că cu nimica nu se poate promova agitația dacoromână, atât de bine și cu succes, ca tocmai cu votul universal. Românii n’au deci ce căuta în parlamentul țării. Așa propune și cercul Réz! Cetitorii vor fi observat negreșit logica de fier cu care operează acest Réz Mihály. Pe el nu-i privesc declarațiile oficioase și semioficioase ale cercurilor conducătoare politice din România, nu’i privesc părerile presei române din regat și dela noi, ci el ia de bani buni știrile date în mod eronat de foile maghare dela noi, și din aceste știri sensaționale își scoate temerile și îngrijorările pentru soartea Ardealului. Și fiindcă dincolo, în regat, s’ar fi făcut (dacă s’a făcut) alusie la Ardeal, ca parte mai bună cu care ar putea fi întărită România, măsurile de răsbunare dl Réz se propune în contra noastră, a Românilor din statul ungar, ca și cum noi am fi cei vinovați. Intru adevăr, ciudat mod de gândire și de judecată ! Ar fi poate prea mult, să-i cerem dlui Rez să mediteze asupra sorții imperiului turcesc, atât de puternic și de temut odinioară, și să-și dea seama despre motivele cari i-au provocat prăbușirea, pe cari motive atât de ușor le-ar putea afla. Răsboiul din Balcani a isbucnit doar, tocmai din pricina, că nici Turcii, întocmai ca Rez și ceialalți consuți ai săi, n’au voit să dea drepturi politice și cetățenești celor de altă limbă. Și înfrângerile Turcilor în luptele date iarăș din acel motiv au urmat, fiindcă soldații lor nu aveau nici o însuflețire, nici un ideal, pentru care se lupte. N’aveau patrie, pentru că patrie are numai acela, care are drepturi în patria ea, nu numai datorințe. Nu noi avem însă să stabilim învățăturile, cari pot fi scoase din răsboiul cel mai nou, decurs cu resultat atât de trist pentru Turci, și nici oamenii fără nici o răspundere, cum e dl Réz, ci bărbații de stat ai țărilor cu mai multe popoare, iar aceștia suntem siguri, că sunt de altă părere, nu de a dlui Réz. Aceștia vor fi înțeles, acum mai bine decât oricând altă dată, că nu unitatea de limbă face tăria unui stat, ci unitatea de sentimente, pus în nedumerie pis jn acesta si danie, pricisor la unirea cu R m*, des la care eu îmi câștigasem altă părere și altă convingere. Părerea aceasta deosebit mi-am fost format o cetind manifestul original al unirii de la anul 1698, pe care cercetătorul istoriograf Nicolae Densușan l-a găsit la anul 1879 în hoioteca universității din Pesta , unde zăcuse aproape 200 de ani fără să-l cunoaștem, și l-a publicst cu un prea interesant comentar în broșura sa. Independența bisericească a mitropoliei române de Alba-lulia, apărută in Brașov la anul 1893. Dacă oetem manifestat acesta, scris în românește și semnat de vlădica Atanasie cu cei 38 de protopopi ai săi, la 7 Octomvrie 1698, în Bălgradul Ardealului, în adevăr ne convingem, că el este redi geat in termini cât se poate de vagi și generali. Amăgiți de nădejdea unor zile mai bune și sătui de năpăzuri, bieții protopopi ne spun, că ei „sa unesc ca besereca Romei cea catoliceascâ”, dar eu nici un cuvânt nu ne spun în cari chestiuni se unesc, în cari dogme sau canoane fac învoiala aceasta? Fapt este însă, că de cele patru puncte în întreg manifestul lui Atanasie nu se face pomenire! In urmare, i se face o nedreptate lui Atanasie, când i se aruncă bănuiala, că el ar fi fost aplicat să primească punctele unitatea în iubirea de patrie. Iar pentru a putea ajunge la această unitate, să cere, nu răstrângerea, cum vrea dléz, ci lărgirea drepturilor cetățenești, acordându-se ele tuturor cetățenilor, fără deosebire de limba și lege. E o fatalitate poate pentru dl Réz și amicii săi, că destinele statului acestuia nu se conduc după vederile și principiile lor, pentru stat însă și pentru popoarele statului e o fericire, că nu oameni ca Réz se află în fruntea lui, la conducerea politică, 3$în parlament. Vineri dieta a continuat discuția asupra budgetului ministeriului de culte și instrucțiune publică. A vorbit deputatul naționalist român Dr. Ștefan C. Pop și guvernamentalul Dr. Iosif Siegescu. Budgetul a fost votat Sâmbătă a fost votat apoi budgetul ministeriului de finanțe. Domnul ministru Teleszky a presentat Sâmbătă legea apropiațianei, care va fi votată în cursul săptămânei acesteia, apoi dieta va lua vacanțe de Crăciun. Conferenția de pace. Astăzi, Luni, se deschide în Londra conferența de pace, ia are i ,a parte ambasadorii tuturor puterilor mari europene și reprezentanții Taraiei și ai celor patru state aliate balcanice, pentru a stabili în mod definitiv condițiunile sale cari se va lega pacea. Nu prea sunt însă prospscte, că vor ajunge la înțelegere, pentru că Bulgarii ver să li se medee lor Adrianopolul și Kikilisse, iar Turoia nu vrea deloc să se despartă de aceste două întărituri. Natural, că daci nu se vor putea înțelege, războiul va fi continuat într Tarei și statele aliate balcanice. Legea electorală. Se spre, în mod semifioal, că noua lege electorală va fi presentată dietei încă în cursul anului acestuia, deci înainte de ași începe dieta vacanțele de Gădut.. Guvernul e gita se dea opozției posbilitate de a lua parte la discuțiile asupra acestei legi importante, dar opoziția a trais vorbă guvernului, că muțumește pentru invitare,că nu va fice întrebanțare de ea. Voteze mej rustea singură și rege a aceasta, ca pele alte, alese până acuma, fără oposție. FOIȘOARĂ. Pro veritate. Ia mănuntul de „Spice din istoria noastră bisericească"1, ce l-a publicat în foița acestui ziar, părintele protopop Lupaș, ajungând cu povestirea evenimentelor pănă la aotul unirii cu Roma («Tel. Rom.* nr. 123), înșiră cele 4 puncte, afirmative propuse de misionarii catolici, și pe urmă adauge, că „Mitropolitul de pe atunci Atanasie Anghel, amețit de astfel de promisiuni, a socotit, că aceste 4 puncte n’ar fi tocmai lucru greu a le primi și a îndemna și poporul să se primească. Și-a chemat deci preoținea la sfat ț ... au iscălit unirea cu Roma! Din felul o am înfățișeazi păr. Lupaș încheierea unirii cu biserica papală, ar urma deci, că la basa, acestui act ar fi fost acceptarea din partea lui Atanasie a celor patru puncte de divergență dogmatică dintre biserica apuseană și cea răsăriteană. Spun drept, că n’am pretenția să oriic aici opinia părintelui Lupaș și nici nu vreau să-i s rvesc o lecție de istorie bisericeasă, bine știind, că eu aș putea să mă botez dela dânsul. Țin să constat numai, că pe mine unul m’a surprins și m’a sau să îndemne pe se bai iernii șăi la privirea lor, câtă vreme din anul unirii lui transpiră multă alipire față de legea și așezămintele bisericii sale. Ba N. Densușan merge și mai departe, și în temeiul textului original al manifestului susține, că nici papei dela Roma nu i s’a repurtoîput atunci altă jurisficțiune, decât dreptul de a confirma pe episcopul unit „ales de sobor”. Fără să se primească așadar o iotă din dogmatica specială sau din dreptul canonic particular al bisericii papistașe, prin manifestul dela 1698 s’a păstrat neștirbit fundamentul ortodox al credinței, caracterul răsăritean și chiar dreptul autonomie al bisericii române unite cu Roma. Cu alte cuvinte, unirea lui Atanasie cu biserica latină nu s’a încheiat pe bază de credințe religioase. Ea n’a fost nici contopire, nici absorbire, nici supunere, nici anexare religioasă, ci a fost o simplă alianță, iar maniestul ei un tratat politicbisericesc între o parte a clerului românesc ortodox și între oamenii Papei și ai Împăratului oatolic, cari puneau Românilor în perspectivă avantagii de ordin politic, iar nu de ordin spiritual. O astfel de unire a încheiat Atanasie și protopopii lui cei 38, cari nu și-au pus pecetea și iscălitura pe nici unul din cele patru puncte. In forma aceasta, dezbr&cată de una dogmatică, au interpretat unirea cu Roma chiar și luminații cărturari de pe vremuri Buna înțelegere. (b) Organul nostru, condus de adevărat duh creștinesc și de nestrămutată credință în Dumnezeu, ocrotitorul tuturor popoarelor, propagat întotdeauna buna înțeleagere între fiii neamului nostru și intre conlocuitorii patriei comune. Am accentuat întotdeauna moderațiune în dorințele noastre, și stăpânirea poftelor fără de care nu se pot câștiga rezultate reale pe terenul înaintării neamului. Suntem un popor tânăr și tinereții i se iartă multe păcate. Și vina, că poporul nostru după calitățile lui intelectuale și după puterea lui de muncă, — mari daruri de la Dumnezeu, — tot nu și-a putut ocupa încă în lume locul ce i se cuvine, în mare parte tot noi o vom purta. Jugurile vremilor vechi, și opresiunile din timpurile nouă e adevărat că ne au ținut în loc. Dar nu mai puțin este adevărat, că lipsa de bună înțelegere între frați a fost prea de multe ori causa, că și în momente mai favorabile situației noastre nu m-am știut înfrâna patimile, spre nenorocirea noastră. Ne vorbește doară și poetul redeșteptării noastre despre a „pizmei răutate și oarba neunire!“. De aceea, noi ne-am bucurat totdeauna și ne bucurăm și astăzi, când vedem, că după multe hărțuieli fără rost se face o bună înțelegere de conlucrare împreună a celor mai distinși fii ai neamului nostru. Ne gândim la intrarea dlui Oct. Goga și a amicilor săi în șirul colaboratorilor ziarului „Românul“, organul partidului național român, fapt prin care înțelegerea între fruntașii noștri e acum pe faclo. Poporul nostru are lipsă de toți cei capabili să-l îndrume pe calea adevărului și a progresului. Căci vedem, că dela streini nu putem aștepta Petru Maior, Ghorga Șincai, Samuil Micu, Treboniu Laurian și alți istorici români, cari din întâmplare s’au botzit ți au slujit în biserici unită, eu studiat chiar la Roma, dar n’au lăsat să li as pună ceață parohi. Socote sa deci, că păr. Lupaș, pare — spre lauda dânsului și spre pintea noastră — brăzduită tot în ogorul desțelenit de acești mari învățați ai neamului, n’are nici un motiv special să se deosebească de dânșii — tocmai în punctul uniri cu Roma. Densuși, ce-i drept, ne deslușește și originea celor patru puncte. Paterii iezuiți Baranyi și Hevenesi, văzând, că nu s’au putut ajunge adevăratul scop, ce-l urmăreau în gândul lor, s'au pus și luând dela Atanasie manifestul original sau falsificat. S-au făcut o traducere latină pe dosul poalei românești, în care, în ascuns, au intercalat pasagii întregi, astfel și cele patru puncte, despre care Atanasie și protopopii lui nici habar nu aveau! Traducerea asta falsă au prezentat-o papei ca teistul latinesc al manifestului original. Dacă aserțiunea aceasta a lui Dansusian este corectă și întemeiată, atunci ar fi bine să o adopte și păr. Lupaș, evitând astfel, ca chiar în studiul acesta, destinat pe sama preoților, să se strenure un „spic“ lipsit de grăuntele adevărului istoric. In cazul contrar, dată find divargența da documente și de opinii competente, ar fi de dorit, ea însuși din să cerceteze și să facă