Telegraful Roman, 1913 (Anul 61, nr. 1-135)

1913-01-01 / nr. 1

2­ ților sârbi nu era cu mult mai stră­­­­lucită. Intr’o corespondență trimisă din Slavonia, la 21 Maiu 1786 zia­rului din Sibiiu „Siebenbürger Zei­tung“, făcându-se amintire de sino­dul din Carloviț, care ar fi avut de gând să desființeze posturile, dar se temea de resistența preoților dela sate, se spune despre acești preoți, că unii dintre ei abia au venit de 100 fl. pe an. („Bei Aufzeichnung dieser Poppen land es sich, dass mand­e kaum 100 Gulden jährliche Ein künfte hatten. Kein Wunder also, wenn sie mehr auf ihren Nahrungs­stand, als auf ihre Gemeinde und deren Unterricht merkten“. Siebenb­ Zeitung din 1786, pag. 381.) Din partidul muncii. Presidentul partidului guvernamental, domnul Perced Dezső, a demisionat, din motive de sănătate. In locul său va fi ales president de partid contele Khuen Héderváry, fostul ministru­­president și întemeietoriul partidului. Aceasta schimbare de persoane la conducerea par­tidului muncii se face In interesul consolidării și a Inchiegării partidului. Tratativele de pace. Din Londra nu aduc știrile telegrafice nici o veste mai bună. Representanții Turciei nu au mai con­­ferat cu representanții statelor aliate bal­canice, dar nici n’au părăsit Londra, de unde se deduce, că pertractările se vor con­tinua în cursul săptămânii acesteia. Au avut loc însă pertractări noi între dl Mișu, am­basadorul României la Londra și preșiden­tul carierei bulgare Daneff, care s-a pus apoi în corespondență telegrafică cu guver­nul din Sofia. Despre legea electorală. Ziarul vienez „Reichspost”” scrie ur­mătoarele despre situația politică din Un­garia, creată in urma proiectului de lege al guvernului despre reforma electorală: .Descompunerea partidului guverna­mental nu a încetat, probabil, cu eșirile de până acuma din partid. Cum cu poziția gu­vernului lui Lukács cât e de rea, se vede din faptul, că se scot mereu nume pe plan, ca presidenți ai viitorului guvern. Combi­națiile acestea s-au învârtit până acuma numai în jurul persoanelor, cari ajungând în fruntea guvernului, sigur că vor face re­forma electorală pe baze mai largi decum sunt acelea din proiectul actualului guvern, dar cari totodată, aflându-se în poz­iți cu grea răspundere, au dat dovadă, că reforma onestă electorală nu o doresc nici ei. We­­kerle, ca preșident al guvernului coaliț­i­­nist, a avut putința și datorința de a face reforma adevărată a dreptului electoral, dar nu a făcut-o. Iar contele Khuen^ a ur­mat pilda dată. Dela domnii aceștia nu e de așteptat deci nimica. Aceștia nu vor li­niști poporul. O personalitate tare se cere la locul de conducere, în care țara să afle ga­­ranța serioasă, — după atâtea decepțiuni, urmate una după alta, — că adevărata re­formă a dreptului electoral va fi făcută. Căci altcum vor veni zile foarte rele asupra Un­gariei! E cu putință, că la fel cum au fost votate legile militare să fie forțată și fre­tele său Gheorghe în serviciul său, dar Sava cu părere de râu a spus că dacă ar lăsa pe fratele său în Moscva, și-ar atrage asu­pra sa bănuiala eterodoxilor, între cari tră­­iște. Așa s’au întors peste Polonia acasă.1 Din cele istorisite de Gheorghe Bran­­covici trebue să fixăm împrejurarea, că Sava a auzit de celebrul sinod din Moscva alcă­tuit în cea mai mare parte din arhierei străini, cu doi patriarhi în frunte, care a depus pe Patriarhul Nicon. Ambițios și fire impulsivă cum era, s’a grăbit și el la Moscva invocând atunci drept bun pretext faptul că vrea să-și restaureze Mitropolia. Aceasta a fost ținta de frunte a călătoriei sale și nu oarecari scopuri politice, cum cred unii. Sava a întâlnit pe patriarhii nu­miți în Moscva, sinodul lor însă era înche­iat și așa se explică graba cu care a ple­cat îndărăt. Actele rusești ne-au păstrat destule știri despre această călătorie a lui Sava. Întărind în parte cele povestite de Gheorghe Brancovici. Mitropolitul Sava a sosit de fapt în 8 Maiu 1668 în Smolensk însoțit de arhidia­­conul Ioan, diaconul Stoica, fratele său . Această Cronică se află în manuscript în biblioteca Mitropoliei din Carloviț. Eu am studiat-o în toamna anului 1910 în Belgrad, la Academia sâr­bească, unde era atunci împrumutată. O traducere românească a părților ce ne privesc pe noi, pregă­tesc acum. TELEGRAFUL ROMAN cută prin parlament și legea electorală a lui Lukács, dar e cu totul imposibil și ex­­clis, ca prin aceasta neliniștea să fie sufo­cată, neliniștea, care pretutindenea, dar mai ales în capitală amenință cu primejdia u­­nei revoluțiuni foarte serioase. Și se știe că nimic nu e atât de primejdios ca aceea, când de silă. In urma presiunei de forță venită de jos, se fii silit a crea, a introduce re­forme, pe cari întroducându-le la timp potri­vit, pe cale onestă, sevârșiai un act de mare însemnătate politică*. In acest înțeles scriu și alte ziare ger­mane și prevestesc apropiata cădere a gu­vernului prezidat de dl Lukács, pe tema legii electorale, combătută cu multă energie din partea opoziției unite maghiare, și mai ales din partea socialiștilor. Știm însă, că domnul Lukács s’a declarat gata a face mo­dificări în proiectul său de lege, și astfel credem, că dacă comisiunea specială va fi aleasă în curând pentru examinarea pro­iectului de lege cu pricina, iar în fața ei domnul ministru president Lukács ar face declarațiuni, că ce modificări se învoește se fie făcute în legea electorală, spiritele sar mai liniști și necesitatea retragerii gu­vernului pe tema legii electorale nu s’ar mai simți. Natural, că modificările ar trebui să fie de așa natură, ca în urma lor numă­rul alegătorilor să crească în mod însemnat. Așa s’a pronunțat dl Melzer în che­stia reformei electorale. Și dl Melzer trece de cel mai cuminte intre deputații sași. Toc­mai de aceea trebue să ne mirăm, că un om cuminte mai poate avea astăzi astfel de păreri și de dorințe, se mai poate gândi la privilegii, astăzi, când a apus de tot steaua privilegiilor­.. Credem de altcum, că din partidul muncii dl Melzer nu va eși, nici el, nici consoții săi, decât numai atunci, când vor simți că partidul muncii și gu­vernul e pe ducă. Așa au făcut deputații sași totdeauna și în trecut, au plecat când au simțit că se scufundă corabia! Stator­nicia nu a fost adecă nici când virtute să­­sască. Dorințele Sașilor. » ■> Am arătat in numărul trecut, că Sașii sunt nemulțămiți (și ei) cu proiectul de lege al dlui Luk­ăci, referitor la reforma electo­rală, din motivul, că pe basa lui îi cotropesc Românii, și le iau unele din mandatele, pe cari le au ei astăzi în posesiune, pe teme­iul legii electorale de la 1874, creată cu deo­sebită considerare față de Sași. Cum că față de noua lege electorală, cami sunt dorințele Sașilor, a spus-o în una din zilele trecute deputatul lor Melzer, care a făcut înaintea unui gazetar dela ,Az Est“ din Budapesta declarațiile următoare: .Raporturile în cercurile electorale din Ardeal sunt altele, nu acelea din Ungaria luată în sens mai strâns. Față de romănime trebue se fie apărate interesele săsimei patrio­tice. (Dar numai săsimea e patriotică, ro­­mânimea nu? Red.) Lucrul acesta­­ a avut în vedere legea existentă electorală, care a stabilit pentru Ardeal un cens cu mult mai mare decât pentru Ungaria. Noi, Sașii, do­rim, ca și în noul proiect de lege să se fie asemenea disposițiuni. • Pentru că dacă legea aceasta rămâne nemodificată, atunci, pe când în Ungaria luată în sens mai îngust, numărul alegăto­rilor se sporește cam cu 80%, în Ardeal numărul lor se sporește cu 200%, da pe unele locuri cu 300%, și anume în favo­rul Românilor. (Natural, dacă ei sunt cei mai mulți în Ardeal. Red.) Spre a se evita lucrul acesta, pentru Ardeal sunt a se lua disposiții excepționale și este a se stabili un ceas mai urcat. (Suntem siguri, că dorința aceasta nu se va împlini. Vor trage apoi consecvențele deputații sași? Red.) Căci cu cât se extinde mai bine dreptul de alegere, cu atât mai tare se validitează in Ardeal — Românii. Noi suntem treisprezece, depu­tații sași, și toți avem datorința să schim­băm (??) disposițiunile îngrijitoare cu privire la Ardeal. Despre aceea nu e vorba, ca se eșim din partidul muncii. Din contră, tre­bue să rămânem un partid, pentru ca să ne apărăm interesele, încă înainte de pertrac­tarea proiectului ne vom întruni și vom de­cide asupra modificărilor necesare“.. Gheorghe, doi nepoți și de alți șase oa­meni. De aici a plecat spre Moscva. In 31 Maiu, a și fost primit în audiență de Țarul Alexie Mihailovici. Audiențele arhiereilor și călugărilor or­­todoxi se făceau cu ceremonialul obicinuit la audiențele festive. Dacă se aflau mai mulți clerici răsăriteni în Moscva, atunci erau toți primiți deodată. Sava și soții lui au fost primiți singuri. Pe cei ce se pre­zentau la audiență li conducea totdeauna unul din consilierii (dumnăi diac) de la bi­roul ambasadorilor. Pe Sava și pe însoți­torii lui i a condus și i-a prezentat Logo­fătul Gherasim Dochturov. După ce a apă­rut Țarul cu suita sa, în sala de audiență și s’a așezat pe tronul împărătesc, Ghera­sim Dochturov făcând un semn și pășind înainte s’a înclinat înaintea Țarului și a zis: »Alexii M­hailovici, Mare Domn Țar­ și Mare Cneaz, singur stăpânitor a toată Ru­sia Mare, Mică și Alba, Ți s’a închinat Ție Marelui Domn, Mitropolitul Sava din Bel­gradul Ardealului“. Sava și suita lui s’au plecat acum înaintea Țarului. După aceea logofătul urmă mai departe: »Și s’a adus Vouă Marelui Domn, Mitropolitul, chipul sfânt al de viață făcătoarei Treimi, înca­drat cu argint, o cruce de lemn în cadru de argint cu diamante, o panaghie tăiată din chiparos încadrată în aur cu pietre scumpe și rubine, două cruci tăiate din lemn de cedru­. Atunci Țarul a dispus mitro- o pildă urâtă. Intențiunea statelor aliate balcanice după cum reiese clar din atitudinea repre­­sentanților lor trimiși la Londra, ca să lege o pace cu Turcii este, să pună mâna pe în­tregul teritor din Europa al imperiului tur­cesc. Și se pare, că diplomația europeană le stă întru ajutor, ca să-și ajungă scopul acesta. Dar pilda care se dă este urâtă și nepotrivită cu spiritul vremilor în cari trăim. E frumos și bine tratată chestia aceasta in­tr’un număr mai recent al ziarului bucure­­ștean „Conservatorul”, în care cetim cu privire la această pildă urâtă următoarele: „Răsboiul din Balcani și pretențiile celor cari au biruit, tind să creeze o u­­râtă pildă. Această urâtă pildă e, că tot ceea ce o națiune poate lua cu forța ar­melor și poate ocupa de la o altă națiune, trebuie să devie prada legitimă a birui­torului. Dacă această morală ar prinde și ar deveni lege pentru regularea raporturilor dintre popoare, ne în­trebăm: care mai este deosebirea între popoarele civilizate și po­poarele sălbatice? La sălbateci acesta a fost în­totdeauna principiul posesiunei. Invaziunile popoarelor barbare s’au făcut pe această bază. Tot ceea ce ocupa năvălitorul era al lui, și când se re­trăgea, făcea aceasta numai în fața forței majore, dar nici­odata în fața dreptului. Cum pe acele timpuri nu erau arbitri ai re­lațiilor dintre state, precum sunt astăzi ma­rile puteri europene, năvălitorul nu era nci­odată silit, ca să înapoieze fructul cuceriri­lor sale. Cu totul astfel de morală domnește în epoca civilizațiunei noastre. Astăzi răsboaiele se fac pentru anume motive, și în numele unor anumite principii. Chiar statele balcanice aliate au pornit ră­­sboiul în numele principiului naționalităților și pentru eliberarea fraților lor subjugați. Odată scopul răsboiului realizat, biruitorul nu merge nici­odată până a suprima pe adversar, luându-i toată țara pe care i-a ocupat-o , și chiar dacă ar dori să facă aceasta există celalalți factori, celelalte puteri neutre­ care intervin.­­ Dacă nu ar domni acest principiu, harta Europei ar fi cu totul alta astăzi. Pru­­sienii la 1866 ar fi luat mare parte din Au­stria. Germanii la 1870 ar fi trebuit să cu­cerească Parisul. In răsboiul turco-grec Tur­cii ar fi trebuit să-și adjudece toate poziți­­unile de unde au alungat pe Greci. Japonezii ar fi trebuit să-și anexeze porțiunea Manciu­­iei, unde armatele lor victorioase au pus piciorul. Această sistemă ar fi reîntoarcerea la vremurile foarte întunecate ale omenirei.­­ Popoarelele europene ar ajunge în halul­­ triburilor nomade de piei roșii, cari trăesc politului a-i aduce lucrurile sfinte, și pri­mindu-le de la el și-a făcut semnul crucii înaintea lor, ca mai pe urmă să poruncească a le da diacilor dela visterie. După aces­tea a dat Mitropolitul Țarului scrisorile ce le avea la el. Țarul le-a primit și a „bi­nevoit” a-și întinde mâna spre sărutare Mi­tropolitului și soților lui, Întrebând totodată pe Mitropolit de sănătate. Acesta a răs­puns închinându-se și cerând dania sau mi­lostenia Domnului rusesc. Pe urmă după ce a mai întrebat și de sănătatea principe­lui Apafi, a dispus Țarul Logofătului Gera­sim Dochturov a spune Mitropolitului ce danie capătă dela el. Și Dochturov închi­nându-se a zis: »Mitropolitule Sava! Ma­rele Domn, Țar și Marele Cneaz Alexie Mi­hailovici, singur stăpânitor a toată Rusia Mare și Mică și Albă și oblăduitorul aitor multe țări și împărății răsăritene, apusene și ale Nordului, te miluește cu dania Maie­stății Sale împărătești. O cupă de argint aurită cu acoperemânt, o stofa de cameră, un soroc de soboli și bani 30 de ruble. Și pe voi toți soți și slugi Vă miluește Maie­statea Sa împărătească cu darul său“. In sfârșit după ce i s’a spus Mitropolitului și soților lui cinstea de mâncare ce o primesc în joc de masă la Țarul, au fost trimiși la cvartirul lor.1 (Va urma­) din vânat, și cari își adjudecă, fără de vorbă multă, ținuturile pe cari le ocupă. Vedem, cu mare surprindere, că alia­ții balcanici au părăsit principiile și pro­clamă acum o morală de piei roșii, fiindcă nu se comunică, cum că la Londra preten­țiile lor sunt astfel formulate, tot ce a pu­tut ocupa armata unui stat victorios, să-i fie recunoscut ca bună proprietate, rămânând bine înțeles a se face o astfel de împăr­țeală pentru acele ținuturi, cari au fost o­­cupate de doi victorioși de­odată, bunăoară Salonicul. Dar dacă această morală ar fi con­sfințită și de arbitri, atunci existența sta­telor mai mici și mai slabe este cu totul periclitată... In adevăr, cum s’ar mai putea împo­­trivi pe viitor state ca Belgia, Elveția, Por­tugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Ro­mânia, Grecia, Bulgaria, Serbia, Muntenegrul, față de statele cele mari ca Anglia, Rusia, Germania, Austro-Ungaria, Franța, Italia? Dacă e vorba de forță, de cine are pumnul mai tare, — miel­e state pe cari le-am pomenit mai sus nici nu există față de cele­lalte șase colosuri, prin urmare cei mici sunt cu totul la discreția celor mari. Cele patru state balcanice s-au aliat și au atacat pe Turci, fiindcă-i știau desor­­ganizați, slabi militărește și cu rezervele desconcentrate. Foarte frumoasă dibăcie. Dar dacă aceasta este morala, și dacă a­­ceastă morală poate fi consfințită, atunci și noi. Românii, cari avem o neînțelegere cu Bulgarii, putem profita de slăbiciunea lor actuală, de faptul, că armata lor este la Geatalgea, că sunt istoviți de lupte, pentru a mobiliza numai o sută de mii de oameni și a-i trimite să ocupe întreaga Bulgarie până la Sofia. Și după aceea să ne-o anexăm. Ar fi astăzi Bulgarii In stare să ne gonească din țara lor, fără concursul altei puteri ? Ne îndoim. j înțelegem, ca Bulgarii, Sârbii, Grecii, Muntenegrenii, să ceară compensații teri­toriale, să facă cuceriri ca răsplată pentru jertfele ce au făcut. Dar să aibă pretenția a-și împărți întreaga Turcie din Europa, la aceasta n’ar trebui să se gândească. •In tot cazul, consființirea unui aseme­nea exemplu ar fi, poate, o nenorocire chiar pentru cei cari îl preconizează*. XXVI. 1 Actele grecești, 7176, No. 18. și Anexa NOUTĂȚI. Afi flOți fericit dorim tuturor cetitorilor, colaboratorilor și binevoito­rilor ziarului nostru. * Numărul proxim al ziarului nostru apare Vineri, la orele obicinuite. * Sfințire de Arhiereu. Mâne, Marți, în ziua Anului nou, va fi sfințit întru Arhiereu P. S. Sa Dr. Valeria Traian Frențiu Epi­scopul gr. cat. al Lugojului, in catedrala din Blaj, pri I. P. S. Sa, M­ttropol tul Dr. Vic­tor Mihdlyi, asistat de P. S. Lor Episcopii Dr. Radu și Dr. Trossu­s Protopresbiter nou. Consistoriul plenar din Arad a numit protopresbiter la Buteni pe părintele Florian Roxin, paroh în Lipova. * Asentările. După un comunicat ofi­cios asentările se Încep anul acesta in Aus­tria și Ungaria la 1 Martie, în Bosnia și Herțegovina la 1 Aprilie. * f loan Dușoiu. Joi a decedat in Bra­șov comerciantul și fruntașul român Ioan Dușoiu, un octogenar, care s-a bucurat de multă vază și trecere în toate păturile so­ciale brașovene, fără deosebire de naționa­litate. A fost înmormântat Sâmbătă, la o­­rele 3 d. a. în cimiteriul gr­­ort. român din Groaveri. Odihnească în pace! * Cursuri de analfabeți- Din Alba-Iulia ni se scriu următoarele: Aproape în toate comunele din tractul gr.-or. al Albei-Iulia cursurile de analfabeți s’au început, și pre­­oțimea noastră împreună cu învățătorii sunt la înălțimea chemării lor. Acești stegari ai culturii naționale nu cruță nici timp, nici osteneală pentru a da poporului încredințat conducerii lor hrană sufletească. Dintre toate comunele din tract escelează preoțimea din Geoagiul de sus, unde cei cinci preoți pă­trunși de dragoste cătră înaintarea și lu­minarea poporului nostru, au pus umăr la umăr, ca să servească sfintei cauze, ținând cu mult zel prelegeri cu poporul. Dease­­menea în comuna Stremț, unde iar s’a fă­cut început bun cu analfabeții. Numai spre cinste pot servi acestea pentru preoțimea din tractul nostru. •

Next