Telegraful Roman, 1913 (Anul 61, nr. 1-135)
1913-01-01 / nr. 1
2 ților sârbi nu era cu mult mai strălucită. Intr’o corespondență trimisă din Slavonia, la 21 Maiu 1786 ziarului din Sibiiu „Siebenbürger Zeitung“, făcându-se amintire de sinodul din Carloviț, care ar fi avut de gând să desființeze posturile, dar se temea de resistența preoților dela sate, se spune despre acești preoți, că unii dintre ei abia au venit de 100 fl. pe an. („Bei Aufzeichnung dieser Poppen land es sich, dass mande kaum 100 Gulden jährliche Ein künfte hatten. Kein Wunder also, wenn sie mehr auf ihren Nahrungsstand, als auf ihre Gemeinde und deren Unterricht merkten“. Siebenb Zeitung din 1786, pag. 381.) Din partidul muncii. Presidentul partidului guvernamental, domnul Perced Dezső, a demisionat, din motive de sănătate. In locul său va fi ales president de partid contele Khuen Héderváry, fostul ministrupresident și întemeietoriul partidului. Aceasta schimbare de persoane la conducerea partidului muncii se face In interesul consolidării și a Inchiegării partidului. Tratativele de pace. Din Londra nu aduc știrile telegrafice nici o veste mai bună. Representanții Turciei nu au mai conferat cu representanții statelor aliate balcanice, dar nici n’au părăsit Londra, de unde se deduce, că pertractările se vor continua în cursul săptămânii acesteia. Au avut loc însă pertractări noi între dl Mișu, ambasadorul României la Londra și preșidentul carierei bulgare Daneff, care s-a pus apoi în corespondență telegrafică cu guvernul din Sofia. Despre legea electorală. Ziarul vienez „Reichspost”” scrie următoarele despre situația politică din Ungaria, creată in urma proiectului de lege al guvernului despre reforma electorală: .Descompunerea partidului guvernamental nu a încetat, probabil, cu eșirile de până acuma din partid. Cum cu poziția guvernului lui Lukács cât e de rea, se vede din faptul, că se scot mereu nume pe plan, ca presidenți ai viitorului guvern. Combinațiile acestea s-au învârtit până acuma numai în jurul persoanelor, cari ajungând în fruntea guvernului, sigur că vor face reforma electorală pe baze mai largi decum sunt acelea din proiectul actualului guvern, dar cari totodată, aflându-se în poziți cu grea răspundere, au dat dovadă, că reforma onestă electorală nu o doresc nici ei. Wekerle, ca preșident al guvernului coaliținist, a avut putința și datorința de a face reforma adevărată a dreptului electoral, dar nu a făcut-o. Iar contele Khuen^ a urmat pilda dată. Dela domnii aceștia nu e de așteptat deci nimica. Aceștia nu vor liniști poporul. O personalitate tare se cere la locul de conducere, în care țara să afle garanța serioasă, — după atâtea decepțiuni, urmate una după alta, — că adevărata reformă a dreptului electoral va fi făcută. Căci altcum vor veni zile foarte rele asupra Ungariei! E cu putință, că la fel cum au fost votate legile militare să fie forțată și fretele său Gheorghe în serviciul său, dar Sava cu părere de râu a spus că dacă ar lăsa pe fratele său în Moscva, și-ar atrage asupra sa bănuiala eterodoxilor, între cari trăiște. Așa s’au întors peste Polonia acasă.1 Din cele istorisite de Gheorghe Brancovici trebue să fixăm împrejurarea, că Sava a auzit de celebrul sinod din Moscva alcătuit în cea mai mare parte din arhierei străini, cu doi patriarhi în frunte, care a depus pe Patriarhul Nicon. Ambițios și fire impulsivă cum era, s’a grăbit și el la Moscva invocând atunci drept bun pretext faptul că vrea să-și restaureze Mitropolia. Aceasta a fost ținta de frunte a călătoriei sale și nu oarecari scopuri politice, cum cred unii. Sava a întâlnit pe patriarhii numiți în Moscva, sinodul lor însă era încheiat și așa se explică graba cu care a plecat îndărăt. Actele rusești ne-au păstrat destule știri despre această călătorie a lui Sava. Întărind în parte cele povestite de Gheorghe Brancovici. Mitropolitul Sava a sosit de fapt în 8 Maiu 1668 în Smolensk însoțit de arhidiaconul Ioan, diaconul Stoica, fratele său . Această Cronică se află în manuscript în biblioteca Mitropoliei din Carloviț. Eu am studiat-o în toamna anului 1910 în Belgrad, la Academia sârbească, unde era atunci împrumutată. O traducere românească a părților ce ne privesc pe noi, pregătesc acum. TELEGRAFUL ROMAN cută prin parlament și legea electorală a lui Lukács, dar e cu totul imposibil și exclis, ca prin aceasta neliniștea să fie sufocată, neliniștea, care pretutindenea, dar mai ales în capitală amenință cu primejdia unei revoluțiuni foarte serioase. Și se știe că nimic nu e atât de primejdios ca aceea, când de silă. In urma presiunei de forță venită de jos, se fii silit a crea, a introduce reforme, pe cari întroducându-le la timp potrivit, pe cale onestă, sevârșiai un act de mare însemnătate politică*. In acest înțeles scriu și alte ziare germane și prevestesc apropiata cădere a guvernului prezidat de dl Lukács, pe tema legii electorale, combătută cu multă energie din partea opoziției unite maghiare, și mai ales din partea socialiștilor. Știm însă, că domnul Lukács s’a declarat gata a face modificări în proiectul său de lege, și astfel credem, că dacă comisiunea specială va fi aleasă în curând pentru examinarea proiectului de lege cu pricina, iar în fața ei domnul ministru president Lukács ar face declarațiuni, că ce modificări se învoește se fie făcute în legea electorală, spiritele sar mai liniști și necesitatea retragerii guvernului pe tema legii electorale nu s’ar mai simți. Natural, că modificările ar trebui să fie de așa natură, ca în urma lor numărul alegătorilor să crească în mod însemnat. Așa s’a pronunțat dl Melzer în chestia reformei electorale. Și dl Melzer trece de cel mai cuminte intre deputații sași. Tocmai de aceea trebue să ne mirăm, că un om cuminte mai poate avea astăzi astfel de păreri și de dorințe, se mai poate gândi la privilegii, astăzi, când a apus de tot steaua privilegiilor.. Credem de altcum, că din partidul muncii dl Melzer nu va eși, nici el, nici consoții săi, decât numai atunci, când vor simți că partidul muncii și guvernul e pe ducă. Așa au făcut deputații sași totdeauna și în trecut, au plecat când au simțit că se scufundă corabia! Statornicia nu a fost adecă nici când virtute săsască. Dorințele Sașilor. » ■> Am arătat in numărul trecut, că Sașii sunt nemulțămiți (și ei) cu proiectul de lege al dlui Lukăci, referitor la reforma electorală, din motivul, că pe basa lui îi cotropesc Românii, și le iau unele din mandatele, pe cari le au ei astăzi în posesiune, pe temeiul legii electorale de la 1874, creată cu deosebită considerare față de Sași. Cum că față de noua lege electorală, cami sunt dorințele Sașilor, a spus-o în una din zilele trecute deputatul lor Melzer, care a făcut înaintea unui gazetar dela ,Az Est“ din Budapesta declarațiile următoare: .Raporturile în cercurile electorale din Ardeal sunt altele, nu acelea din Ungaria luată în sens mai strâns. Față de romănime trebue se fie apărate interesele săsimei patriotice. (Dar numai săsimea e patriotică, românimea nu? Red.) Lucrul acesta a avut în vedere legea existentă electorală, care a stabilit pentru Ardeal un cens cu mult mai mare decât pentru Ungaria. Noi, Sașii, dorim, ca și în noul proiect de lege să se fie asemenea disposițiuni. • Pentru că dacă legea aceasta rămâne nemodificată, atunci, pe când în Ungaria luată în sens mai îngust, numărul alegătorilor se sporește cam cu 80%, în Ardeal numărul lor se sporește cu 200%, da pe unele locuri cu 300%, și anume în favorul Românilor. (Natural, dacă ei sunt cei mai mulți în Ardeal. Red.) Spre a se evita lucrul acesta, pentru Ardeal sunt a se lua disposiții excepționale și este a se stabili un ceas mai urcat. (Suntem siguri, că dorința aceasta nu se va împlini. Vor trage apoi consecvențele deputații sași? Red.) Căci cu cât se extinde mai bine dreptul de alegere, cu atât mai tare se validitează in Ardeal — Românii. Noi suntem treisprezece, deputații sași, și toți avem datorința să schimbăm (??) disposițiunile îngrijitoare cu privire la Ardeal. Despre aceea nu e vorba, ca se eșim din partidul muncii. Din contră, trebue să rămânem un partid, pentru ca să ne apărăm interesele, încă înainte de pertractarea proiectului ne vom întruni și vom decide asupra modificărilor necesare“.. Gheorghe, doi nepoți și de alți șase oameni. De aici a plecat spre Moscva. In 31 Maiu, a și fost primit în audiență de Țarul Alexie Mihailovici. Audiențele arhiereilor și călugărilor ortodoxi se făceau cu ceremonialul obicinuit la audiențele festive. Dacă se aflau mai mulți clerici răsăriteni în Moscva, atunci erau toți primiți deodată. Sava și soții lui au fost primiți singuri. Pe cei ce se prezentau la audiență li conducea totdeauna unul din consilierii (dumnăi diac) de la biroul ambasadorilor. Pe Sava și pe însoțitorii lui i a condus și i-a prezentat Logofătul Gherasim Dochturov. După ce a apărut Țarul cu suita sa, în sala de audiență și s’a așezat pe tronul împărătesc, Gherasim Dochturov făcând un semn și pășind înainte s’a înclinat înaintea Țarului și a zis: »Alexii Mhailovici, Mare Domn Țar și Mare Cneaz, singur stăpânitor a toată Rusia Mare, Mică și Alba, Ți s’a închinat Ție Marelui Domn, Mitropolitul Sava din Belgradul Ardealului“. Sava și suita lui s’au plecat acum înaintea Țarului. După aceea logofătul urmă mai departe: »Și s’a adus Vouă Marelui Domn, Mitropolitul, chipul sfânt al de viață făcătoarei Treimi, încadrat cu argint, o cruce de lemn în cadru de argint cu diamante, o panaghie tăiată din chiparos încadrată în aur cu pietre scumpe și rubine, două cruci tăiate din lemn de cedru. Atunci Țarul a dispus mitro- o pildă urâtă. Intențiunea statelor aliate balcanice după cum reiese clar din atitudinea representanților lor trimiși la Londra, ca să lege o pace cu Turcii este, să pună mâna pe întregul teritor din Europa al imperiului turcesc. Și se pare, că diplomația europeană le stă întru ajutor, ca să-și ajungă scopul acesta. Dar pilda care se dă este urâtă și nepotrivită cu spiritul vremilor în cari trăim. E frumos și bine tratată chestia aceasta intr’un număr mai recent al ziarului bucureștean „Conservatorul”, în care cetim cu privire la această pildă urâtă următoarele: „Răsboiul din Balcani și pretențiile celor cari au biruit, tind să creeze o urâtă pildă. Această urâtă pildă e, că tot ceea ce o națiune poate lua cu forța armelor și poate ocupa de la o altă națiune, trebuie să devie prada legitimă a biruitorului. Dacă această morală ar prinde și ar deveni lege pentru regularea raporturilor dintre popoare, ne întrebăm: care mai este deosebirea între popoarele civilizate și popoarele sălbatice? La sălbateci acesta a fost întotdeauna principiul posesiunei. Invaziunile popoarelor barbare s’au făcut pe această bază. Tot ceea ce ocupa năvălitorul era al lui, și când se retrăgea, făcea aceasta numai în fața forței majore, dar niciodata în fața dreptului. Cum pe acele timpuri nu erau arbitri ai relațiilor dintre state, precum sunt astăzi marile puteri europene, năvălitorul nu era nciodată silit, ca să înapoieze fructul cuceririlor sale. Cu totul astfel de morală domnește în epoca civilizațiunei noastre. Astăzi răsboaiele se fac pentru anume motive, și în numele unor anumite principii. Chiar statele balcanice aliate au pornit răsboiul în numele principiului naționalităților și pentru eliberarea fraților lor subjugați. Odată scopul răsboiului realizat, biruitorul nu merge niciodată până a suprima pe adversar, luându-i toată țara pe care i-a ocupat-o , și chiar dacă ar dori să facă aceasta există celalalți factori, celelalte puteri neutre care intervin. Dacă nu ar domni acest principiu, harta Europei ar fi cu totul alta astăzi. Prusienii la 1866 ar fi luat mare parte din Austria. Germanii la 1870 ar fi trebuit să cucerească Parisul. In răsboiul turco-grec Turcii ar fi trebuit să-și adjudece toate pozițiunile de unde au alungat pe Greci. Japonezii ar fi trebuit să-și anexeze porțiunea Manciuiei, unde armatele lor victorioase au pus piciorul. Această sistemă ar fi reîntoarcerea la vremurile foarte întunecate ale omenirei. Popoarelele europene ar ajunge în halul triburilor nomade de piei roșii, cari trăesc politului a-i aduce lucrurile sfinte, și primindu-le de la el și-a făcut semnul crucii înaintea lor, ca mai pe urmă să poruncească a le da diacilor dela visterie. După acestea a dat Mitropolitul Țarului scrisorile ce le avea la el. Țarul le-a primit și a „binevoit” a-și întinde mâna spre sărutare Mitropolitului și soților lui, Întrebând totodată pe Mitropolit de sănătate. Acesta a răspuns închinându-se și cerând dania sau milostenia Domnului rusesc. Pe urmă după ce a mai întrebat și de sănătatea principelui Apafi, a dispus Țarul Logofătului Gerasim Dochturov a spune Mitropolitului ce danie capătă dela el. Și Dochturov închinându-se a zis: »Mitropolitule Sava! Marele Domn, Țar și Marele Cneaz Alexie Mihailovici, singur stăpânitor a toată Rusia Mare și Mică și Albă și oblăduitorul aitor multe țări și împărății răsăritene, apusene și ale Nordului, te miluește cu dania Maiestății Sale împărătești. O cupă de argint aurită cu acoperemânt, o stofa de cameră, un soroc de soboli și bani 30 de ruble. Și pe voi toți soți și slugi Vă miluește Maiestatea Sa împărătească cu darul său“. In sfârșit după ce i s’a spus Mitropolitului și soților lui cinstea de mâncare ce o primesc în joc de masă la Țarul, au fost trimiși la cvartirul lor.1 (Va urma) din vânat, și cari își adjudecă, fără de vorbă multă, ținuturile pe cari le ocupă. Vedem, cu mare surprindere, că aliații balcanici au părăsit principiile și proclamă acum o morală de piei roșii, fiindcă nu se comunică, cum că la Londra pretențiile lor sunt astfel formulate, tot ce a putut ocupa armata unui stat victorios, să-i fie recunoscut ca bună proprietate, rămânând bine înțeles a se face o astfel de împărțeală pentru acele ținuturi, cari au fost ocupate de doi victorioși deodată, bunăoară Salonicul. Dar dacă această morală ar fi consfințită și de arbitri, atunci existența statelor mai mici și mai slabe este cu totul periclitată... In adevăr, cum s’ar mai putea împotrivi pe viitor state ca Belgia, Elveția, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, România, Grecia, Bulgaria, Serbia, Muntenegrul, față de statele cele mari ca Anglia, Rusia, Germania, Austro-Ungaria, Franța, Italia? Dacă e vorba de forță, de cine are pumnul mai tare, — miele state pe cari le-am pomenit mai sus nici nu există față de celelalte șase colosuri, prin urmare cei mici sunt cu totul la discreția celor mari. Cele patru state balcanice s-au aliat și au atacat pe Turci, fiindcă-i știau desorganizați, slabi militărește și cu rezervele desconcentrate. Foarte frumoasă dibăcie. Dar dacă aceasta este morala, și dacă această morală poate fi consfințită, atunci și noi. Românii, cari avem o neînțelegere cu Bulgarii, putem profita de slăbiciunea lor actuală, de faptul, că armata lor este la Geatalgea, că sunt istoviți de lupte, pentru a mobiliza numai o sută de mii de oameni și a-i trimite să ocupe întreaga Bulgarie până la Sofia. Și după aceea să ne-o anexăm. Ar fi astăzi Bulgarii In stare să ne gonească din țara lor, fără concursul altei puteri ? Ne îndoim. j înțelegem, ca Bulgarii, Sârbii, Grecii, Muntenegrenii, să ceară compensații teritoriale, să facă cuceriri ca răsplată pentru jertfele ce au făcut. Dar să aibă pretenția a-și împărți întreaga Turcie din Europa, la aceasta n’ar trebui să se gândească. •In tot cazul, consființirea unui asemenea exemplu ar fi, poate, o nenorocire chiar pentru cei cari îl preconizează*. XXVI. 1 Actele grecești, 7176, No. 18. și Anexa NOUTĂȚI. Afi flOți fericit dorim tuturor cetitorilor, colaboratorilor și binevoitorilor ziarului nostru. * Numărul proxim al ziarului nostru apare Vineri, la orele obicinuite. * Sfințire de Arhiereu. Mâne, Marți, în ziua Anului nou, va fi sfințit întru Arhiereu P. S. Sa Dr. Valeria Traian Frențiu Episcopul gr. cat. al Lugojului, in catedrala din Blaj, pri I. P. S. Sa, Mttropol tul Dr. Victor Mihdlyi, asistat de P. S. Lor Episcopii Dr. Radu și Dr. Trossus Protopresbiter nou. Consistoriul plenar din Arad a numit protopresbiter la Buteni pe părintele Florian Roxin, paroh în Lipova. * Asentările. După un comunicat oficios asentările se Încep anul acesta in Austria și Ungaria la 1 Martie, în Bosnia și Herțegovina la 1 Aprilie. * f loan Dușoiu. Joi a decedat in Brașov comerciantul și fruntașul român Ioan Dușoiu, un octogenar, care s-a bucurat de multă vază și trecere în toate păturile sociale brașovene, fără deosebire de naționalitate. A fost înmormântat Sâmbătă, la orele 3 d. a. în cimiteriul grort. român din Groaveri. Odihnească în pace! * Cursuri de analfabeți- Din Alba-Iulia ni se scriu următoarele: Aproape în toate comunele din tractul gr.-or. al Albei-Iulia cursurile de analfabeți s’au început, și preoțimea noastră împreună cu învățătorii sunt la înălțimea chemării lor. Acești stegari ai culturii naționale nu cruță nici timp, nici osteneală pentru a da poporului încredințat conducerii lor hrană sufletească. Dintre toate comunele din tract escelează preoțimea din Geoagiul de sus, unde cei cinci preoți pătrunși de dragoste cătră înaintarea și luminarea poporului nostru, au pus umăr la umăr, ca să servească sfintei cauze, ținând cu mult zel prelegeri cu poporul. Deasemenea în comuna Stremț, unde iar s’a făcut început bun cu analfabeții. Numai spre cinste pot servi acestea pentru preoțimea din tractul nostru. •