Telegraful Roman, 1913 (Anul 61, nr. 1-135)
1913-11-26 / nr. 122
Amil LXI. Sibiiu, Marți 26 Noemvrie (9 Decemvrie) 1918 Nr. 122. ABONAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 14 C., 6 luni 7 C., 3 luni 2 C. 50 21. Pentru monarhie pe an IS C., S luni 8 C., 3 luni 4 C. Pentru străinătate pe an 24 C., 6 luni 12 C., 8 luni 6 C. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Abonamentele și ineerționile afi se adreseze Administrației tipografiei arhid., Sibiiu, str. Măcelarilor 45. Corespondențele s& se adreseze Redacției „Telegrafului Român“, str. Măcelarilor Nr. 45. Scrisori nefrancati se refuză. Articole nepublicați nu se Înapoiază. INBIBȚIUNILIL Pentru odată 14 fii., — de două ori 24 fii. — de trei ori 28 fii. rândul cu litere germonse Din delegațiuni. sibiiu, 8 Decemvrie n. Diferitele comisiuni ale ambelor delegațiuni, întrunite în sesiune ordinară în Viena, și-au terminat lucrările și în cursul săptămânii acesteia se țin ședințele plenare ale delegațiunilor, pentru a aproba și a ratifica a ceea ce au hotărât comisiunile. Se va face și în ședințele plenare a ceea ce a’a făcut în comisiuni, se vor lua la cunoștință rapoartele presentate și se vor vota sumele cerute, budgetele urcate ale tuturor miniștrilor comuni, și probabil, că nu se va face nici în ședințele plenare a ceea ce nu s’a făcut în comisiuni : nu se va vota mulțămită protocolară domnului ministru de externe, contelui Berchtold, pentru politica sa externă din trecut, și nu i se va vota nici încredere pentru politica sa externă din viitor. Și acesta e semnul cel mai învederat, că delegațiunile tot așa nu sunt mulțămite cu politica ministrului nostru de externe, cum nu a fost mulțămită și nu e mulțumită opinia publică din întreaga monarhie, (cu excepția cercurilor oficioase maghiare) dar delegațiunile, ținând în vedere interesele mari ale monarhiei, nu pot sădee altcum exprimare convingerii și nemulțămirii lor, decât în felul indicat, uitând să voteze mulțămită și încredere domnului conte Berchtold. De altcum criticata a fost din destul politica contelui Berchtold în comisiuni, mai ales în comisiunea de esterne a dalegațiunii austriace, unde 1.U mult a lipsit, ca esposeul seu să nu fie luat la cunoștință și budgetul să nu i se voteze. Dar au fost întocmite totuși astfel lucrurile în cele din urmă, că la votare mulți au lipsit dintre contrarii politicei sale, și așa majoritatea comisiunii i-a putut primi esposeul și i-a putut vota budgetul. Imputările cari s’au făcut, din partea delegaților, domnului ministru de externe Berchtold, se pot reasuma în următoarele: Că n’a fost destul de bine orientat cu privire la cele ce aveau să se întâmple în Balcani, și urmarea a fost, că ministrul nostru de externe a început pertractări diplomatice pentru asigurarea păcii atunci, când isbucnirea răsboiului era numai chestie de câteva zile, — căci la câteva zile a și isbucnit conflictul între Turcia și statele aliate balcanice, deci a întrevenit prea târziu în scopul menținerii păcii în Balcani. Că atunci, când Europa întreagă a aplaudat pacea de la București, dl Berchtold singur a fost acela, care s-a grăbit să ceară revizuirea tratatului de pace din București, făcând prin aceasta, ca monarhia noastră austro-ungară să piardă și cele din urmă simpatii ale României, față de care peste tot ministrul nostru de externe a avut o atitudine cu totul neînțeleasă și păgubitoare intereselor monarhiei austro-ungare. A răspuns, firește, contele Berchtold, la acuzările acestea, și la altele, tot atât de grave și bine formulate, și din respunsul seu reținem partea referitoare la atitudinea sa față de România. Domnul ministru de externe a rugat pe delegați, să-și aducă numai bine aminte, cum în sesiunea trecută își exprimase părerea, ca cererile guvernului român (față de Bulgaria) trebue să fie împlinite. Și spunea, că dânsul a făcut mari sforțări, ca representantul României se fie admis la întrunirea ambasadorilor din Londra, pentru a se pronunța și el în chestiile de interes vital pentru România. A mai spus, că dela început a dat guvernului bulgar a înțelege, că trebue să împlinească dorințele guvernului român. La conferența din Petersburg asemenea s’a susținut punctul de vedere al României din partea representantului monarhiei noastre. Dacă n’a reușit diplomația noastră, nu e Viena la Cluj, — un vot de Încredere ce credeau ei a fi de lipsă, și pentru de a-i Întări porțiunea oficială, ce acum era la pericol de a o pierde. Sub prezdenția lui ad-hoc, adunarea generală a Asociațiunii și alese de prezident pe lângă votizare nominală alertă, cu abaterea praxei observate la alegerea secretă cu cedule a prezidentului de mai-nainte Șaguna, — iar pe acesta — îl delătură fără să-i descopere mulțămita pentru înființarea acestei Asociațiuni, ce a fost condus de la început până atunci. Bucuria pentru delăturarea lui Șaguna din prezidenția Asociațiunii a fost la culmea ei în Blaj, — unde mitropolitul Șuluțiu dând un banchet în onoarea noului prezident, a dat expresiune părerii sale de bine pentru delăturarea rivalului său — prin aceea, că — în contra datinei sale proverbiale de moderațiune dietetică — excedând de astădată la mâncare și băutură, din aceea și-a atras aprindere de intestine și la vre-o câteva zile a și murit (in 7 Septemvrie 1867). Mitropolitul Șăguna văzându-se acum părăsit de națiunea cea ingrată, nu numai de pe terenul politic, dar și de pe cel literar — s’a retras în ostracismul său. Intre marignile sferei bisericești, ca cel puțin pe aceasta să o mântuie — pe cât ți va sta Ia putință — de pericolele ce o amenințau, vina domnului Berchtold. Domnul ministru de externe a declarat apoi cu totul de neîntemeiată afirmarea, că monarhia austro-ungară ar fi voit se împedece România în realizarea aspirațiunilor sale, amenințându-o cu războiii dacă va întră în Bulgaria. Acestea sunt legende răspândite de aceia, cari au interes se strice raporturile bune și prietenești dintre România și monarhia noastră. Aceasta a fost pe scurt apărarea contelui Berchtold în contra acuzărilor, cari i s’au adus pentru politica sa greșită esternă, și cum că delegațiunile n’au fost tocmai încântate de felul cum s’a apărat contele Berchtold, se vede destul de clar din faptul amintit mai sus: obicinuita mulțămită pentru trecut, și obicinuita încredere pentru viitor, de astădată comisiunile delegațiunilor au uitat se o voteze pe seama contelui Berchtold, care probabil va fi silit acum să tragă consecvențele din această mică dar poate că îndreptățită lipsă de atențiune manifestată față de persoana conducătoriului politicei externe a monarhiei noastre, — dacă cumva din partea ședințelor plenare nu se va da o oarecare reparație. Armata și Maghiarii. Domnul maior în retragere, Georg Floșiariu, ale cărui păreri cu privire la politica greșită externă a monarhiei noastre le cunosc cetitorii acestui ziar din temeiicele articole ale domnului maior, publicate și în coloanele ziarului nostru, a mai publicat în timpul din urmă importante articole in ziarul „Salzburger Volksblatt“, și anume, după o întrevedere avută cu domnul Tache Ionescu, ministrul de interne al României, despre „Raporturile cele nouă dintre Austro Ungaria și România* și apoi despre „Magharii ca contrari ai unității monarhiei*. Acum de curând a publicat apoi iarăși un însemnat articol despre „Ura Maghiarilor față de armata comună*, în ziarul „Gross-Oesterreich“ de la Viena, arătându-ne În acest articol, că armata monarhiei noastre e bună și de absolută Încredere, conducerea ei escelentă, dar e rea și slabă diplomația monarhiei noastre, care a suferit mereu înfrângeri în timpul din urmă. Domnul maior arată de De aceea el umblă cu întețire pe la curte și pe la noul minister ungar, și cu deosebire pe la conșcolarul și amicul său din copilărie baronul Eötvös, acum ministrul cultelor și al invățământul public —pentru particularea In legile Ungariei a mitropoliei române ortodoxe și a autonomiei bisericești, nou, ce trebue să facă diplomația (respective ministeriul de externe), ca să se Îndrepte lucrurile, să nu mai facă concesiuni și favoruri Maghiarilor, pentru că e temere că moare monarhia noastră de boala a ungurismului! Din parlament. Vineri a fost votat budgetul pe prima jumătate a anului 1914, fără multă discuție, în general și pe articole, fiindcă opoziția maghiară a absentat de la ședință. La discuție a luat cuvântul și deputatul naționalist român Dr. Stefan C. Pop, atingând In vorbirea sa chestia română. I-a răspuns ministrul-president, contele Tisza, făcând declarațiune, că vrea pacea cu Românii. Sâmbătă s’a votat budgetul în a treia cetire, s’au adresat guvernului câteva interpelări, și s’a decis, că proxima ședință se va ținea la 15 Decemvrie , când se va contnua discuția asupra legii de presă. FOIȘOARA. O carte interesantă. — „Notițe despre întâmplările contimporane de loan cav. Purcariu. Sibiiu 1913. (Fine). Cum a fost trântit Șaguna din prezident a „Asociațiunii transilvane” ? Mai urma și decorarea mitropolitului Șagana cu coroana de fier cl. I și a lui Gozsdu cu ordul Leopoldin cl. III, — fără ca sa fie decorat totdeodată și mitropolitul Șuluțiu, — apoi iritațiunea ambițională Intre oamenii partidului acestuia a câștigat intremânt nou, care transplantându-se și pe terenul jurnaliste român, națiunea deveni din nou în două tabere inimice. Intre astfel de auspicii, prima ocaziune de a se aduna inteligența română se dădu cu întrunirea generală a Asociațiunii transilvane pentru literatura și cultura poporului român, ce se ținu la 26 August 1867 in Cluj. Aci trebui a se da expresiune demonstrativă în contra lui Șaguna despre una, ■s. despre altă parte vot de încredere celui mai pronunțat antagonist al aceluia, — lui Papp László, prezentul de la tribunalul suprem al Ardealui, ce se mutase dela Cum a fost sancționat „Statutul organic" ? Cea mai Însemnată lucrare a mea in ministerul cultului, — scrie P. la pagina 135—6 — a fost referata pentru întărirea „Statutului organic“. Și pentru censurarea acestuia ministrul Kövöi a compus o comisiune consurătoare, ce consta din cei doi secretari de stat Tanăricy și Ioanovici, și din cei doi consilieri de secțiune Manches și Pușcariu. In această comisiune conducă personalminte de însuș ministrul s’a cetit și s’a desbatut întreg statutul organic din în § și văzându- ce principii liberale cuprinde el, — după ce isprăvi pertractarea lui până la fine, zise: voiți să se sancționeze prin Majestatea Sa, ca să puteți zice odată, că aceasta s’a întâmplat sub un ministru ungar liberal, care n’a vrut să fie mai puțin liberal ca congresul vostru. Numai în privința unor puncte — cu totul nouă, dintre cari unele erau numai stilate, sitele Întregitoare ți numai trei mai meritoriale — se născu întrebarea, că pare să se trimită statutul organic iară la congres ! Și de aceea, că modificările nu erau adânc tăietoare în drepturile bisericești, — și primirea lor și din partea congresului era rezervată. Alegerile municipale în com. Sibiiului. (Dr. L. B.) Ziarul din loc „Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt* se ocupă ta numărul său de la 1 Dec. a. c. cu articolul publicat în „Telegraful Român” despre alegerile municipale din comitatul Sibiiului. Nu am de gând să polemisez cu numitul ziar, dar fiindcă afirmă, că articolul cuprinde neadevăruri, și ca pildă amintește alegerile din Sebeșul săsesc și din Mercurea, sunt silit să observ următoarele: Orașul Sebeșul săsesc are conform listei electorale din anul 1913, 779 alegători, dintre cari circa 320 români, circa 360 sași, restul de altă naționalitate. Pentru municipiu alege In două cercuri, pe cari le desparte canalul ce trece prin oraș. Cel din dreapta canalului (spre gară) e cercul săsesc, aci aleg sașii, fără ca românii, puțini ca alegători, să le pună contracandidați. Dincolo, în partea românească a orașului, alege majoritatea covârșitoare a românilor, fără ca puținii alegători sași să se amestece in alegere. Aci au fost și de astădată, ca în trecut, aleși reprezentanți români. Prin urmare, afirmarea contrară a numitului ziar (că sașii aleg și Români în Sebeșul săsesc) e inexactă și lipsită de orice temeiu. Adevărat e, că In Mercurea a fost ales și un reprezentant român. Dar și cercul rural al Sebeșului — cu majoritate covârșitoare românească, a ales acum trei ani un reprezentant sis, care și azi e membru al adunării municipale. Faptul, că In Sibiiu și Nocrichi’au ales până înainte cu 6 și 3 ani (iar acum nu se mai aleg) și reprezentanți români, o despre a primi punctele diferențiale, ori să se rectifice prin minister pe lângă posterioara primire și din partea congresului? Noi, — adecă eu ca referent, și Ioavici ca șef al secțiunii greco-orientale, cari am luat parte și la congres ca membri aleși, temându-ne, ca nu cumva prin trăgănare până la convocarea din nou a congresului — să se pericliteze tot lucrul, am preferat de a ne învoi la modalitatea din urmă. Pentru asta am și fost atacați prin „Albina“ lui Babeș, dar ne-am mângâiat cu aceea, că am văzut statutul organic sancționat. Urmările au justificat urgența, cu care am întețit sancționarea statutului organic, — pentru că curând după aceea murind Eötvös, care era aplicat cauzei noastre, și care ca ministru autoritativ din 1848 lucra independent de colegii săi mai tineri de acum; — cauzele cele mai însemnate bisericești le trase ministrul-prezident contele Andrássy în consiliul ministerial, unde nu treceau așa lesne ca prin liberalul și independentul Br. Eötvös. Așa se întâmplă, că Sârbii întârziându-se cu statutul organismului lor bisericesc, acesta deveni sub censura lui Andrássy, eare — când referentul Mandics îi spuse, că episcopii la Românii ortodocși se aleg prin sinodul eparhial, nu-i credea, — iar