Telegraful Român, 1921 (Anul 69, nr. 2-87)

1921-01-14 / nr. 2

2^______________________________________ fc Dar, mai ştim şi aceea că momentele dureroase se întipăresc totdeauna mai tare în sufletul omului. Mâhnirea, chiar dacă precumpăneşte bucuria, ce ni-a adus o anul expirat, — totuş nici în împrejurările grele în care începem anul 1921, n’are să ne scârbească, ci dimpotrivă are să ne îmbărbăteze. In loc să privim într’una înapoi, vom privi mai des înainte. In locul nepăsării sau al jălaniei ne­folositoare şi al criticei de prisos, să stă­ruim prin cuvinte şi fapte la reducerea patimilor, la întărirea moralităţii prin de­mascarea păcătoşilor şi prin răspândirea cunoştinţelor de folos. Cei chemaţi vor căuta ca preoţimea să se bucure de o situaţie materială co­respunzătoare, iar candidaţii de preoţie să-şi poată dobândi în seminarii învăţăturile necesare, ca să ştie înrâuri moraliceşte asupra voinţei viitorilor parohieni. Mântuirea ţării atârnă de la conlucrarea fiilor săi harnici şi neiubitori de măriri aşarte. In deosebi dorim ca amvonul să se facă de aici înainte în tribuna, de unde se binevestească în fiecare Duminecă sărbătoare ideile de cultură şi de bo­­ară. Propoveduind, poporul să se încre­dinţeze cu tărie, că biserica liberă în pa­trie liberă îl îngrijeşte ca o mamă iubitoare. Obştea ascultătoare să simţească tot mai viu, că ţara aceasta, întregită cu trudă şi jertfă, este vrednică de apărat ori­când şi fără de tocmeală, şi că viaţa ei stă în munca braţelor şi a minţilor noastre. Numai acolo, unde se lucrează bu­curos şi cinstit, Domnul tăriei pune capăt suferinţelor şi necazurilor. Ziditorul lumii să ne trimită bună­­voirea şi pacea intre oameni şi intre po­poare. Dar la sfârşitul anului să putem rosti: Anul 1921 a fost unul din anii bine­cuvântaţi în mersul vieţii naţiei române. Nr. 8497 Plen. Circulară cătră toate oficiile protopresbiterale şi parohiale din arhidieceza ortodoxă română a Transilvaniei. La finea acestui an expirând mandatul corporaţiunilor noastre bisericeşti alese pe 3 ani, adecă pe anii 1918, 1919 şi 1920, şi aşa în baza Statutului organic în proxima lună Ianuarie 1921 acele corporatiuni având a se alege din nou, pe un period de 3 ani, adecă pe anii 1921, 1922 și 1923, venim şi dispunem următoarele: I. In cursul lunei Ianuarie 1921 la un ter­min anumit, care să se publice în biserică cu 8 zie mai minte, are să se întrunească în fie­care comună bisericească sinodul parohial or­dinar pentru agendele ordinare indicate în Sta­tutul organic, între cari pentru astădată vine în special alegerea comitetului şi a epitropiei pa­rohiale, precum şi alegerea de membri su­­plenţi în comitetul parohial în număr de ju­mătate, conform concluzului congresual din 1891 Nr. 149, care după alegere se vor constitui, iar lista lor se va trimite la Consistorul arhidie­­cezan. Terminul pentru acest sinod se fixează cu provocare la § 9 din Statutul organic și la în­drumările oficiului protopresbiteral pentru ca­zul, când Însuşi protopresbiterul ar voi să con­ducă sinodul parohial. II. Comitetele şi epitropiile parohiale alese pentru periodul de 3 ani ce expiră îşi conti­nuă funcţiunile lor până la alegerea comite­telor şi epitropiilor nouă, respective până la Introducerea acelora în oficiu. Intr’aceea comitetele şi epitropiile de până acuma execută dispoziţiunile Statutului organic din §§ 21, 23 şi 27 privitoare la raţiociniile anu­ale, la bugetul pentru anul nou şi preste tot la averea comunei bisericeşti. III. Fiindcă comitetele parohiale conform concluzului congresual din anul 1878, Nr. 196, sunt totodată şi scaune şcolare prevăzute în legea ţării (articlul de lege XXVIII, §­ul 9 din 1876) şi fiindcă în timpul de acuma şcoalele pretind tot mai multă îngrijire, de aceea la ale­gerea de membri în comitete, să se ia în con­­sideraţiune mai ales acei bărbaţi fruntaşi, cari pe lângă alte distinse însuşiri au dat dovezi de deosebit interes pentru şcoala noastră confesio­nală şi pentru actuala noastră organizaţiune bi­sericească. IV. Tot în acelaş sinod parohial ordinar din anul 1921 are a se face şi alegerea de membri mireni la sinoadele protopresbiterale. Oficiul protopresbiteral are să facă cunos­cute tuturor comunelor bisericești spre orien­tare cercurile electorale. a) Alegerea de membri la sinodul proto­presbiteral se face în sinodul parohial ordinar îndată după terminarea agendelor ordinare, şi despre alegerea aceasta se face protocol spe­cial de sine. Se lasă şi acum în voia sinoadelor paro­hiale, ca ele la alegerea de membri inteni pen­tru sinodul protopresbiteral sau să rămână sub prezidiul lor natural, sau să-şi aleagă pentru actul acesta un prezident cu abatere de la § 10 şi analog cu § 91 lit. e) din Statutul organic, în tot cazul însă sinoadele acestea electorale au să-şi aleagă şi câte 2 bărbaţi de încredere pen­tru controlarea votării, precum şi un notar pen­tru agendele scripturistice, conform Statutului or­ganic § 7, pct. b) combinat cu §§ 40 și 140. b) Unde o singură comună bisericească formează un cerc electoral, a­olo sinodul pa­rohial alege prin aclamare sau prin votare no­minală un membru mirean în sinodul proto­presbiteral, despre alegere se face, precum am accentuat, protocol special subscris de prezi­dent, de bărbaţii de încredere şi de notar, şi acela se trimite numai­decât la oficiul proto presbiteral ca credenţional pentru membrul ales. c) Unde o singură comună bisericească formează două sau mai multe cercuri electo­ral, acolo sinodul parohial alege pentru sino­­dul protopresbiteral atâţi membri mireni, câte cercuri dă aceeaşi comună, urmând în celelalte au la normele din punctul precedent. d) Dacă un cerc electoral se compune din două sau mai multe comune bisericeşti pentru alegerea unui membru mirean la sinodul proto­presbiteral, sinoadele parohiale au să proceadă în modul următor: e) In sinodul parohial constituit după punc­tul 2, se face votare nominală sau secretă pen­tru un individ, care să fie ales membru al si­nodului protopresbiteral din partea cercului e­­lectoral. Deci la alegerea aceasta aclamarea n’are loc. f) Votul singuraticilor alegători se înseamnă după nume la protocol, întocmai ca la alegerea deputaţilor sinodali şi congresuali, iar dacă vo­tarea va fi fost secretă, adecă prin şedule, toate şedulele se pun sub covertă, se sigilează, şi sigilate se alătură la protocolul special despre actul alegerii. g) După terminarea votării, protocolul special se încheie şi subscrie de prezident, de bărbaţii de încredere şi de notar, apoi împre­ună cu sedulele de votare, dacă va fi fost se­cretă, se pune sub sigilul parohial, sau al pre­zidentului, sau al unuia dintre bărbaţii de în­credere, şi aşa sigilat se dă la mâna unui băr­bat de încredere, ca la timpul şi locul anumit să-l ducă în persoană, şi acolo să participe la actul scrutinării. h) Oficiul protopresbiteral deodată cu publicarea cercurilor electorale prescrise mai sus, are să facă cunoscut sinoadelor parohiale ziua şi locul, când şi unde se vor adună băr­baţii de încredere cu protocoalele de votare. a) La terminul fixat de oficiul protopres­biteral bărbaţii de încredere din comunele, cari laolaltă formează un cerc, se adună la locul anumit aducând cu sine protocoalele de votare sigilate; apoi protopresbiterul sau locţiitorul lui în prezenţa bărbaţilor de încredere deschide pe pe rând toate protocoalele de votare, le ceteşte cu ton înalt, scrutină voturile din ele şi enunţă rezultatul; apoi pe aceia, care din cercul întreg va fi întrunit cele mai multe voturi, îl declară de membru ales al st­­idului protopresbiteral, iar de cumva doi sau n­ai mulţi ar avea în ase­menea număr voturile cele mai multe. Intre ei decide soartea. In fine despre rezultatul scrutiniului pen­tru fiecare cerc se face câte un protocol se­parat, subscris prin toţi cei da faţă, şi astfel d­­protocol serveşte de credenţional pentru cel ales Scrutinarea cumulativă pentru mai multe cercuri intr’un singur protocol nu are loc. V. Despre convocarea sinodului proto­presbiteral, despre conducerea, despre agendele lui nu mai facem amintire la acest loc, fiind procedura cunoscută, şi mai pe urmă expusă pe larg în circularul consistorial din 5 Decem­vrie 1911, Nr. 14 111 Plen., cu care s’a pus la cale reconstituirea corporaţiunilor bisericeşti pe periodul de ai mei. Oficiile protopresbiterale şi parohiale sunt poftite a observa normele din vigoare şi acuma la reconstituirea corporaţiunilor bisericeşti, şi a îngriji, ca lucrările să aibă curs normal. Sibiu, din şedinţa plenară, ţinută la 23 Decemvrie 1920. »••. Nicolae Bălan, arhiepiscop și mitropolit. Dr. George Proca, p. secretar consistorial. TELEGRAFUL ROMAN Lui Avram Iancu In 2 I. c. s’a ţinut în sala primăriei dela Cluj o adunare, In care s’au ales comitetele pentru ridicarea unei statui eroului Avram Iancu în acel oraş. Dl Meteş, prefectul Clujului, arată iniţiativa consiliului comunal, care a votat 50 de mii de lei pentru statue. Dl I. Lupaş, profesor universitar, face un scurt istoric al activităţii lui Iancu şi al rolului însemnat ce­­ a jucat Clujul în mişcarea naţio­nală a românilor ardeleni. S’a ales un comitet central, unul de pro­pagandă şi unul de control, alcătuite de perso­nalităţi, alese din Ardeal şi din vechiul regat. Au fost proclamaţi preşedinţi de onoare: 1. P. S. Sa Mitropolitul primat Miron, dni­ O. Doga ministrul cultelor, N. Iorga şi I. Maniu. Clerul nostru şi Concordatul In 1 ianuar 1921 s’a votat în adunarea so­cietăţii, «Ajutorul» din Bucureşti următoarea moţiune: Societatea clerului român ortodox «Ajuto­­rul» din Bucureşti şi societatea studenţilor în teologie, deliberând astăzi 1 ianuar 1921 in adu­nare extraordinară convocată în scop de cerce­tare a gravei chestiuni a «Concordatului» pro­pus regatului român de cătră scaunul papal. Având în vedere marea şi legitima îngrijo­rare care a cuprins toate sufletele româneşti in faţa primejdiei naţionale a concordatului: Vizând că In locul cuvântului de linişte pe care toată lumea îl aşteaptă de la conducătorii ţârii. In şedinţa Camerei dela 31 Decemvrie 1920 dl Take Ionescu, ministru de externe, a declarat: «In numele guvernului refuz catego­ric să dau vre-o lămurire în această privinţă, înainte de a fi ajuns la un rezultat»; Considerând că acest refuz categoric de a lumina şi linişti opinia publică este nejustificat, deoarece guvernul şi reprezentanţii naţiunii nu pot lucra afară de voinţa poporului român; Că de­oarece în momentul alegerilor actualei re­prezentanţe chestiunea Concordatului nu exista, poporul nostru nu a fost consultat şi nu şi-a exprimat voinţa asupra acestei chestiuni, aşa că guverul nu o cunoaşte. Considerând că deoarece Constituţia noa­stră nu prevede «referendum», calea prin care s’ar fi putut consulta voinţa poporului, este o datorie cetăţenească pentru toţi românii să in­formeze guvernul despre voinţa lor, înainte de a se atinge rezultatul, adică înainte de vota­rea acestui concordat, dar este şi pentru gu­vern datoria de a asculta, ceea ce Onor, guver refuză. Declarăm: Noi ne considerăm autorizaţi pe întreaga declaraţiune a dlui Take Ionescu, lucrăm cu toate puterile noastre, prin gra prin scris, pentru a trezi conştiinţa româneas şi a îndemna să ia apărarea Sfintei noas biserici creştine ortodoxe. Declarăm: Că biserica noastră este­­­uată în scop de a distruge elementul creator sufletului națiunii noastre.

Next