Telegraful Român, 1921 (Anul 69, nr. 2-87)

1921-11-29 / nr. 82

2 Deschiderea parlamentului. Luni, in 28 l. c., s’au deschis adunările legiuitoare convocate în sesiunea ordinară a anului 1921—1922. Mesajul regal arată, în termeni generali, problemele ce vor forma obiectul preocupărilor guvernului în noua sesiune legislativă. Se anunţă aleşilor ţării fericitul eveniment al naşterii prinţului Mihai, viitorul principe moştenitor. Mesajul trece apoi la reformele: electorală, financiară şi administrativă. Şedinţele Sfântului Sinod In şedinţa de Mai, raportorul proectului de unificare, P. S. S. Episcopul Vartolomeu Stănescu, citeşte raportul alcătuit de comisiunea compusă din mitropoliţii Miron şi Nicolae, arhiepiscopul Curie şi raportorul. Raportul se ocupă de următoarele 5 puncte: 1. Sfântul Sinod, compus din toţi ierarhii în funcţiune ai ţării, este recunoscut ca reprezentând activitatea centrală şi supremă în întreaga noastră biserică ortodoxă română. In acelaş timp li se recunoaşte şi mitropoliţilor dreptul de a se întruni cu episcopii lor, ori de câte ori se va găsi cu cale pentru chestiuni locale care nu încap în atribuţiile canonice şi legal ale Sf. Sinod; 2. Congresul naţional, —al întregii biserici, cu reunirea în capitala ţării; 3. Consistorul central, —în felul unei curţi de casaţie cu reşedinţa tot în capitala ţării. 4. Proporţia de două treimi mireni şi de o treime clerici se admite în chestiuni de administrare bisericească. 5. Punctul al 5 lea se rapoartă la adunări (sinoade) şi alegeri în diferitele eparhii. La punctul întâi au luat cuvântul: Episcopul Nicodem al Huşilor, Mitropolitul Nicolae al Ardealului şi Episcopul Teodosie al Râmnicului. In şedinţele de Miercuri, înainte de amiazi şi după ameazi, s’a continuat discuţia proiectului. — Joi d. a. membrii sinodului au ţinut o consfătuire intimă, despre care raportorul ziarului Universul află următoarele: «întrebând pe înaltul prelat Nicolae Bălan al Ardealului asupra celor dispunţate, ni-a declarat că nu este vorba de nici o neînţelegere în ceea ce priveşte unificarea bisericească. Lucrurile merg spre un acord nu numai de fond, cum a existat până în prezent, dar şi în formă, dovadă întocmirea proiectului de lege al unificării. Bierica din Ardeal — continuă înaltul prelat — are de luptat astăzi mai mult decât sub dominaţia ungară cu alte confesiuni şi biserici. Pentru aceasta susţinem, că avem nevoe de o organizaţie locală, subordonată autorităţii supreme — Sinodul. Nu e vorba de nici o neînţelegere şi divergenţele de păreri sânt inerente unei legiferări temeinice». In şedinţa de Vineri s’a discutat chestiunea încoronării la Alba lulia. Sinodul, cu unanimitate de voturi, a primit următoarele: Sf. sinod lând în discuţie chestiunea bisericii de încoronare de la Alba lulia, hotăreşte: Actul încoronării aparţine competinţei Sf. sinod in frunte cu I. P. S. S. mitropolitul primat ca preşedinte, care are drept de dispoziţie asupra întregului act religios al încoronării. In consecinţă statoreşte în înţelegere cu toţi factorii hotărâtori, tot programul cu amănuntele privitoare la actul încoronării, rămânând biserica aceasta în celelalte privinţe sub jurisdicţia canonică a chiriarhului pe a cărui teritoriu se află. FOIŞOARA Vântul trist... Vântul trist, cu glas lugubru, plânge'n ramuritremurate, Picurii de ploaie rece cad în ritm deprimător, In chilia îndopată de volume colbuite Stă pe gânduri aurite fericitul visător. Din a inimii adâncuri smulge raze de lumină, Căci înseninează cerul vieţii lui cu rost deplin, Şi din perlele desprinse din gândirile profunde Face altar de închinare pentru vremile ce vin. Vietul adânc, năpraznic, care bate la fereastră Şi îl cheamă'n largul lumii după ranguri şi averi, Nu îl clatină din visuri... El trăeşte singuratic, Acordând un zimbet rece mincinoaselor momeli, Căci cu fruntea răzimată'n patul palmii de [zăpadă Stă îngândurat, dar mândru, şi cu ochi pierduţi [în vag, un înger, coborât din sfere al[bastre, drag. I II admir. Şi din adâncul ochilor lui plin defarmec ! Vreau să smulg un fir de rază, să mă lumineze acum, Când dup'o odihnă lungă plec spre zări împurt,parale, Plec cu inimă curată și cu dor adânc, nebun. Vasile Stoicanea TELEGRAFUL ROMAN Din protopopiate — Conferenţe preoţeşti — Duminecă şi Luni in 31 Octomvrie şi 1 Noemvrie a. c. s’a ţinut conferenţa pastorală de toamnă a preoţimii ortodoxe române din protopopiatul Cohalm. Deşi conferenţa n’a fost cercetată de toţi preoţii şi s’au ivit nedumeriri pentru fixarea ei pe zi de Duminecă, totuşi cred, că comisia instituită pentru pregătirea acestei conferinţe a avut o bună inspiraţie acordând una din cele două zile propagandei religioase practice în popor. Absenţa din bisericile parohiale a tuturor preoţilor din protopopiat într-o Duminecă e deplin compensată prin efectul deosebit sub raport religios şi cultural ce-i produce prezenţa unui număr atât de însemnat de preoţi într-o comună la serviciul liturghie şi cuvântările rostite poporului care numai Dumineca se întruneşte mai bucuros şi mai predispus spre meditaţii religioase de durată mai lungă. Sfânta liturghie a fost celebrată prin preoţii tineri: Ilie Ciuleiu, capelan în Archita şi Nicolae Şolca din Valendorf cu deosebită pietate, iar răspunsurile le-a dat corul elevilor şcoalei primare, acompaniaţi de întreg tineretul sub conducerea învăţătorului dirigent local Z. Borcoman. Predica cu textul: «Cuvântul crucii celor pieritori nebunie este, dar nouă, celor ce ne mărturisim, puterea lui Dumnezeu este» (I — Cor. 118) a fost rostită de părintele Ilie Ciuleiu, care interpretând mai ales partea concretă, ce se poate scoate din textul: cinstirea crucii, a găsit accente potrivite spre a mişca inimile ascultătorilor, şi s’a dovedit bun predicator. La vecernie a predicat păr. Nicolae Şolca cu motto: «Alegeţi-vă vouă astăzi cui veţi sluji» (Isus Navi 24, 15), inspirându-se dintr’un predicator francez. Predica a fost prea lungă şi rostită prea repede, a avut insă bune aplicări la viaţa actuală. După vecernie poporul întrunit în şcoală a ascultat cu mult interes conferinţa rostită de dl Aurel Ştefan, ales capelan în Dăişoara, cu subiectul «Biserica ortodoxă ocrotitoarea neamului românesc», în care s’a «--**a* biserica ortodoxă a fost ♦- „. păzitor al neamului nostru de „ şi până la maturitatea şi libertatea de azi, fermentul de desvoltare, închegare şi unitate al neamului. — Serviciile religioase şi cuvântările ţinute au transformat această Duminecă într’o Înălţătoare serbare religioasă a poporului ortodox din parohia centrală Cohalm. Conferenţa preoţească propriu zisă s’a deschis numai seara prin păr. protopop Emilian Stoica. In cuvântul său de deschidere a vorbit despre problema bisericii în legătură cu problemele sociale actuale. Biserica are astăzi mulţi detractori, cari îi contestă utilitatea şi necesitatea, voind să o reducă la rol de societate particulară. In faţa acestor atacuri, e necesar a ne lămuri problema şi a lua mijloace de apărare. Se arată că principala problemă a bisericii creştine este a asigura fericirea credincioşilor nu numai dincolo de mormânt, ci şi în această viaţă pentru toate stările sociale, însă mijloacele ce le pune la îndemâna credincioşilor nu sânt de ordin material, ci sufetesc, căutând să înroleze sub flamura iubirii, in care se resumă întreagă evanghelia lui Hristos, pe toţi creştinii. In vremea robiei, biserica ortodoxă română, întocmai ca biserica creştină pe timpul persecuţiunilor a păstrat o tacrică defensivă, propovăduind credincioşilor răbdarea şi nădejdea, şi ridicând în întunerecul veacurilor trecute singurele oaze luminoase, bisericile. Astăzi, în vremea libertăţii biserica trebue să se coboare în arena vieţii, să facă din credinţa religioasă principiu de viaţă şi să concentreze în jurul bisericii întreaga viaţă sufletească a poporului. In activitatea sa biserică întâlneşte alt factor important, care încă trebue să aibă ca ţintă fericirea cetăţenilor: statul. Studază câteva din cele mai importante probleme sociale actuale: restabilirea echilibrului moral al oamenilor, lupta împotriva materialismului, democratizarea vieţii publice, problema educaţiei, şi arată că pentrurezolvirea acestor probleme biserica dă statului cel mai eficace concurs, sprijinul reciproc al acestor doi factori este deci firesc. Dar, independent de concursul statului, biserica prin preoţii săi trebue să-şi împlinească chemarea sa între orce împrejurări. După cuvântul de deschidere, se discută punctele din program, critica serviciilor şi a cuvântărilor ţinute, precum şi raportul despre înscrierea preoţilor în societatea clerului «Andrei Şaguna». Conferenţa continuă a doua zi cu disertaţia părintelui Dionisie Bucur din Crihalma. Dare de seamă despre literatura religioasă mai nouă, care cuprinde o bogată bibliografie de peste 100 cărţi apărute în timpul din urmă in Un document vechi . Ieri căutând unele acte în arhiva consistorială, mi-a căzut în mână un plic vechi în care era pus un Antimis. Plicul avea indicaţie Nr. 88,897, de la oficiul protopopesc Braşov. Pe el era însemnat cu scrisoare citeaţă a mitropolitului Miron, „ Antimis de la Cetatea de Baltă*. Am desfăcut Antimisul. Dela prima privire am cunoscut că este Antimis din veacul 17. Acelaş model, acelaş tipar legibil şi cu caractere frumoase. Pânza de calitate proastă. Inscripţia era: Jertvelnicul dumnezeesc, preste care se obrisesc dumnezeeştile slujbe. Blagoslovitu s’au şi sau sfinţit de Preasfinţitul mitropolit Atanasie al mitropoliei Belgradului, şi s’au dat.,in zilele Măriei Sale Craiului Leopold Iosif, 1698. Eine deci un Antmis dela ultimul mitropolit al nostru înainte de unire din anul 1098 dat bisericii din Cetatea de Baltă, Târnava mică. Este al doilea Antimis de acest format şi cu acelaş tipar, cu aceeaş inscripţie. Primul mi-a venit în mână în 1902, sânt de atunci 20 de ani. Mi-a venit de la părintele Ioan Branişte din Toarcla şi despre el am luat notă în numărul 42 a! Telegrafului Român din 1902. Antimisul era dat de mitropolitul Ioasaf dela 1682. De atunci am tot căutat doar voi mai da de un asemenea Antimis. Dl prof. N. Iorga în anul trecut, întâlnindu ne după mulţi ani, m'a întrebat, dacă mai caut după Antimise vechi, şi dacă n’am dat de vre-unul dela Varlaam. Am răspuns, că caut şi acuma să descifrez Antimise, dar dela mitropolitul Varlaam n’am aflat. Am dat de urma unui Antimis vechi tot din 1682 dela Ioasaf în un raport dela biserica din Proştea, tractul Agnita. Cercetând după el, mi s’a spus că părintele Dumitru Puică l-a adus la Sibiu, şi l-a dat părintelui mitropolit Meţianu, care l-a aruncat în un coş, fără a avea timp să cerceteze ce Antimis este. Am tot căutat după acel Antimis fără a-l afla. Voiam să desleg o chestie importantă. Pe