Telegraful Român, 1921 (Anul 69, nr. 2-87)
1921-06-10 / nr. 43
Anul LXIX Sibiu, 28 Mai (10 Iunie) 1921 Abenawteniul: Un an 80 Lei. — Şase luni 40 Lei. —Trei luni 20 Lei._______ Ziarul apare Marţia şi Vinerea Organ naţional-biseric* Corespondenţele să se adreseze Redacţiei «Telegrafului Român», Strada Măcelarilor Nr. 45. — Scrisori nefrancate se refuză. — Articole nepublicate nu se înapoiază. Str. Schewis ____ riutui , Abonamentele şi inserţiunile să se adreseze Administraţiei ziarului «Telegraful Român». Sibiu, Strada Măcelarilor Nr. 45. Loco Comemorarea eroilor (…) Intru pomenirea vitejilor ostaşi, căzuţi în luptele măreţe pentru neam, ţară şi dinastie, s’a decretat prin lege ca ziua înălţării Domnului să fie în toată România sărbătoare naţională an de an. La această generală prăznuire se suspendă, pentru câteva momente, lucrarea tuturor instituţiilor din patria română lărgită, se arborează drapelele noastre în culorile cerului, aurului şi sângelui, şi în sunete de clopote, glăsuitoare la toate bisericile, se fac evlavioase procesiuni la locurile de veci ale dispăruţilor necunoscuţi, cari au murit moarte de eroi, ca să ne facă pe noi să trăim în ţară mare şi liberă. Poporul satelor şi oraşelor, ostăşimea, şcoalele cu învăţătorii, preoţii şi alţi slujbaşi împreună cu ceata lucrătorilor de toate categoriile, au luat parte şi în anul acesta la praznicul recunoştinţii cătră cei morţi pentru binele ţării. Coroane de flori şi ghirlande s’au presărat pe movilele cu albe cruciuliţe, parastase cucernice s’au oficiat, rugăciuni calde s’au rostit pentru dânşii, şi în cuvinte avântate s’a îmbrăcat lauda adusă jertfiţilor neuitaţi ai popoarelor din această ţară. In orce vreme grija noastră deosebită are să se îndrepteze spre mormintele eroilor, serbând amintirea lor şi povestind faptele săvârşite de dânşii, care trebue să dăinuească pe vecie în inimile urmaşilor, înălţându-i, prin exemplul jertfirii de sine, deasupra tuturor intereselor mici ale vieţii. Mormintele acelea multe, la care orfanii, văduvele şi mamele au vărsat amare lacrimi, nu vor însemna pentru noi clipele durerii cumplite; mormintele vitejilor au să ne înfăţişeze totdeauna amintirea de biruinţa, care ni-a adus libertatea şi ţara întregită. Mormintele lor sânt reculegerea noastră morală şi îndemnul nou în purtarea şi învingerea greutăţilor. Ele ne dau tăria, pe care avem să ne sprijinim nădejdile. Nepăsarea faţă de aceste locuri sfinte ar fi egală cu desconsiderarea faptelor mari ale trecutului şi şi cu renunţarea la viitorul neamului şi al patriei. Glorioşilor ostaşi morţi pentru patrie, le-am purtat şi le purtăm cea mai vie şi cea mai curată recunoştinţă şi iubire, de care s’au învrednicit prin înfăptuirea unirii românilor în acelaş stat şi la desrobirea tuturora din jugul falselor libertăți. Ziua eroilor în Sibiu Sărbătoarea dela Înălţarea Domnului, în amintirea eroilor ostaşi căzuţi în răsboi, a fost şî în anul acesta prilej de impunătoare manifestare naţională în întreagă ţara. Festivităţile în Sibiu s’au început cu serviciul divin oficiat în catedrală. Plecarea procesiunii din catedrală s’a făcut la ora 93/1 amîn Piaţa Regele Ferdinand I, iar de aici la ora 10 spre Cimitirul Eroilor de lângă şcoala de infanterie. După compania de onoare din Jeg. 10 Putna cu drapel şi muzică au urmat: Corul catedralei condus de dl C. Popa, diaconii I. Beleuţă şi Sofronie Morariu, preoţii: V. Hurdu, I. Dăncilă, M. Neagu, P. Marcu, M. Jantea, M. Stoia, P. Moruşca, Iosif Serafim, Dr. A. Crăciunescu, Dr. O. Proca, L. Triteanu, M. Voileanu, Arhimandritul Dr. Eusebiu R. Roşea, dar sub baldachin I. P. S. Sa Mitropolitul Nicolae. In procesiune au participat toate şcoalele sibiene cu profesorii lor, autorităţile militare şi civile funcţionarii publici şi presa, societăţile şi corporaţiile româneşti, săseşti şi maghiare. Ajunşi la Cimiterul Eroilor, I. P. S. S. mitropolitul Nicolae a oficiat parastasul pentru odihna eroilor căzuţi în luptă pentru întregirea neamului. Urmând, conform programului, cuvântările, a vorbit mai întâi I. P. S. S. mitropolitul Nicolae, zicând, următoarele: Prea iubiţii mei fraţii Ne am adunat iarăş la acest loc de odihnă, ca să prăznuim amintirea scumpilor noştri eroi şi să ascultăm glasul ce se desprinde din sfintele lor morminte. O facem din cel mai curat îndemn al conştiinţa noastre, căci sufletul mare al eroilor ne apare tot mai măreţ din zi ce trece, iar jertfa lor tot mai luminată. Să ispitim faptele lor strălucite şi să vedem cum au fost puterile ce i-au mânat la deplina I isbândă, prin cea mai sublimă jertfă? Ele au zăcut în cele mai tăinuite adâncuri ale sufletului lor luminat de credinţa în idealul moştenit de la părinţii noştri. Credinţa nebiruită în întruchiparea acestui ideal le-a îndrumat paşii pe drumul biruinţii şi le-a încununat fruntea cu laurii nemuririi. *De vei avea*credinţă cât un grăunte de muştar, zice-vei muntelui acestuia: mută-te — şi se va mutat. ~ Cuvântul profetic al Evangheliei s’a împlinit. Credinţa eroilor noştri a mutat munţii ce despărţiau până acum frate de frate, şi falnicii Carpăţi au devenit ceea ce i-a lăsat Dumnezeu să fie: şira spinării Patriei noastre. Dar, fraţilor, sânt mulţi oameni cu credinţă, ci prea puţini sânt aceia cari au şi devotamentul sfânt, faţă de credinţă care singur e în stare să mâne la faptă, la jertfă. Zilele măreţe şi fericite de azi sânt rodul acestui devotament dus până la cea mai sublimă jertfă a scumpilor noştri eroi. Şi prin acelaş simţ de devotament şi jertfă sântem datori noi ceşti rămaşi să păstrăm comoara scumpă ce ne-a lăsat-o credinţa eroilor noştri pogorîţi în morminte. Să ne adăpăm din apa vie a sufletului lor mare şi să ne facem vrednici de moştenirea lor. Fraţilor! Astăzi e sărbătoarea eroilor şi a înălţării Domnului. Să ne coborâm în morminte pentru ca adăpându-ne din sufletul mare al celor pe cari îi adăpostesc, să ne înălţăm la marile virtuţi ale credinţii şi dragostei creştineşti, cari singure sânt în stare să călăuzească umanitatea spre limanul fericirii pământeşti şi să deschidă perspectiva măreaţă a vieţii vecinice. E cel mai scump prinos ce li-l putem aduce scumpilor noştri eroi! Ororie lor! Au mai vorbit: preotul luteran «4. Schuster, directorul regional dl Andrei Bârseanu, şi în fine dl colonel Manea. Oratorii au arătat, în cuvinte alese şi adânc simţite, sentimentele de pietate ce le purtăm eroilor necunoscuţi, cari au ştiut să se jertfească pentru un ideal. Procesiunea, după aceasta, s’a întors în ordine la catedrală.* Seara la ora 8 s’a dat în teatrul comunal festivalul, început cu Imnul regal, cântat de Reuniunea română de muzică, sub conducerea dirigentului său, dl Carol Glückselig. Preotul căpitan, I. Dăncilă, a eternisat in cuvântare însufleţită memoria unui erou al răsboiului desrobirii. O poezie, scrisă de I. V. Soricu, Eroii, a recitat-o cu interpretare măeastră dl N. Băilă. Corurile societăţilor germane sibiene, precum şi Reuniunea română, au executat fiecare câteva cântece, studiate ca de obicei cu multă îngrijire. Bine primit a fost tabloul în versuri poetice Noaptea învierii, scrisă de căpitanul Năsturaş şi reprezentată de un grup de diletanţi, sub conducerea dlui N. Băilă. Orchestra Regimentului 10 Putna a cântat în pauze bucăţi naţionale. Seara, la ora 9, s’a făcut retragerea cu torțe, pornită din casarma Reg. 10 Putna, sub comanda unui căpitan din acel regiment. Unificarea bisericii (Sfârşit) Din cele expuse putem constata că unii factori au prea multe, iar alţii prea puţine atribuţiuni. Intre aceştia din urmă găsim clerul mirean şi poporul. In biserica din vechiul regat toată lumea este de părere că trebuie o armonizare de competinţe şi atribuţiuni, fără Insă să se sdruncine intru câtva principiile canonice ortodoxe şi raportul de identificare dintre stat şi biserică. Biserica greco-ortodoxă din Transilvania. In această biserică găsim principiul complectei autonomii în conducerea treburilor sale, după analogia statului civil pe baza unei constituţii, numită statut organic. Al treilea principiu este cel reprezentativ, adică ambele elemente constitutive ale bisericii, popor şi cler, sânt reprezentate pe bază electivă în toate corporaţiile administrative. Biserica din Bucovina se conduce după dispoziţiunile cuprinse în «Normallien der bucovinaer griechisch-orientalischen Kirche», încercările de a se organiza ca biserica din Transilvania nu au reuşit până la răsboiul mondial. Cum legiuirea bisericească din vechiul regat s’a inspirat din cea din Bucovina, se înțelege că se găsesc unele asemănări.