Telegraful Român, 1921 (Anul 69, nr. 2-87)

1921-06-10 / nr. 43

Anul LXIX Sibiu, 28 Mai (10 Iunie) 1921 Abenawteniu­l: Un an 80 Lei. — Şase luni 40 Lei. —Trei luni 20 Lei._______ Ziarul apare Marţia şi Vinerea Organ naţional-biseric* Corespondenţele să se adreseze Redacţiei «Telegrafului Român», Strada Măcelarilor Nr. 45. — Scrisori nefrancate se refuză. — Articole nepublicate nu se înapoiază. Str. Schewis ____ riutui , Abonamentele şi inserţiunile să se adreseze Administraţiei ziarului «Telegraful Ro­mân». Sibiu, Strada Măcelarilor Nr. 45. Loco Comemorarea eroilor (…) Intru pomenirea vitejilor ostaşi, căzuţi în luptele măreţe pentru neam, ţară şi dinastie, s’a decretat prin lege ca ziua înălţării Domnului să fie în toată Româ­nia sărbătoare naţională an de an. La această generală prăznuire se sus­pendă, pentru câteva momente, lucrarea tuturor instituţiilor din patria română lăr­gită, se arborează drapelele noastre în culorile cerului, aurului şi sângelui, şi în sunete de clopote, glăsuitoare la toate bisericile, se fac evlavioase procesiuni la locurile de veci ale dispăruţilor necuno­scuţi, cari au murit moarte de eroi, ca să ne facă pe noi să trăim în ţară mare şi liberă. Poporul satelor şi oraşelor, ostăşi­­mea, şcoalele cu învăţătorii, preoţii şi alţi slujbaşi împreună cu ceata lucrătorilor de toate categoriile, au luat parte şi în anul acesta la praznicul recunoştinţii cătră cei morţi pentru binele ţării. Coroane de flori şi ghirlande s’au presărat pe movilele cu albe cruciuliţe, parastase cucernice s’au oficiat, rugăciuni calde s’au rostit pentru dânşii, şi în cu­vinte avântate s’a îmbrăcat lauda adusă jertfiţilor neuitaţi ai popoarelor din acea­stă ţară. In orce vreme grija noastră deose­bită are să se îndrepteze spre mormin­tele eroilor, serbând amintirea lor şi po­vestind faptele săvârşite de dânşii, care trebue să dăinuească pe vecie în inimile urmaşilor, înălţându-i, prin exemplul jert­firii de sine, deasupra tuturor intereselor mici ale vieţii. Mormintele acelea multe, la care or­fanii, văduvele şi mamele au vărsat a­­mare lacrimi, nu vor însemna pentru noi clipele durerii cumplite; mormintele vite­jilor au să ne înfăţişeze totdeauna amin­tirea de biruinţa, care ni-a adus liberta­tea şi ţara întregită. Mormintele lor sânt reculegerea noastră morală şi îndemnul nou în purtarea şi învingerea greutăţilor. Ele ne dau tăria, pe care avem să ne­­ sprijinim nădejdile. Nepăsarea faţă de a­­ceste locuri sfinte ar fi egală cu descon­siderarea faptelor mari ale trecutului şi şi cu renunţarea la viitorul neamului şi al patriei. Glorioşilor ostaşi morţi pentru pa­trie, le-am purtat şi le purtăm cea mai vie şi cea mai curată recunoştinţă şi iu­bire, de care s’au învrednicit prin înfăp­tuirea unirii românilor în acelaş stat şi l­a desrobirea tuturora din jugul false­lor libertăți. Ziua eroilor în Sibiu Sărbătoarea dela Înălţarea Domnului, în amintirea eroilor ostaşi căzuţi în răsboi, a fost şî în anul acesta prilej de impunătoare manife­stare naţională în întreagă ţara. Festivităţile în Sibiu s’au început cu ser­viciul divin oficiat în catedrală. Plecarea proce­siunii din catedrală s’a făcut la ora 93/­1 a­­m­­în Piaţa Regele Ferdinand I, iar de aici la ora 10 spre Cimitirul Eroilor de lângă şcoala de infanterie. După compania de onoare din J­eg. 10 Putna cu drapel şi muzică au urmat: Corul ca­tedralei condus de dl C. Popa, diaconii I. Be­­leuţă şi Sofronie Morariu, preoţii: V. Hurdu, I. Dăncilă, M. Neagu, P. Marcu, M. Jantea, M. Stoia, P. Moruşca, Iosif Serafim, Dr. A. Crăciu­­nescu, Dr. O. Proca, L. Triteanu, M. Voileanu, Arhimandritul Dr. Eusebiu R. Roşea, dar sub baldachin I. P. S. Sa Mitropolitul Nicolae. In procesiune au participat toate şcoalele sibiene cu profesorii lor, autorităţile militare şi civile funcţionarii publici şi presa, societăţile şi corporaţiile româneşti, săseşti şi maghiare. Ajunşi la­ Cimiterul Eroilor, I. P. S. S. mi­tropolitul Nicolae a oficiat parastasul pentru o­­dihna eroilor căzuţi în luptă pentru întregirea neamului. Urmând, conform programului, cuvântă­rile, a vorbit mai întâi I. P. S. S. mitropolitul Nicolae, zicând, următoarele: Prea iubiţii mei fraţii Ne am adunat iarăş la acest loc de odihnă, ca să prăznuim amintirea scumpilor noştri eroi şi să ascultăm glasul ce se desprinde din sfin­tele lor morminte. O facem din cel mai curat îndemn al con­ştiinţa noastre, căci sufletul mare al eroilor ne apare tot mai măreţ din zi ce trece, iar jertfa lor tot mai luminată. Să ispitim faptele lor strălucite şi să vedem­­ cum­ au fost puterile ce i-au mânat la deplina I isbândă, prin cea mai sublimă jertfă? Ele au zăcut în cele mai tăinuite adâncuri ale sufletului lor luminat de credinţa în idealul moştenit de la părinţii noştri. Credinţa nebiruită în întruchipa­rea acestui ideal le-a îndrumat paşii pe drumul biruinţii şi le-a încununat fruntea cu laurii ne­muririi. *­De vei avea*credinţă cât un grăunte de muştar, zice-vei muntelui acestuia: mută-te — şi se va mutat. ~ Cuvântul profetic al Evangheliei s’a îm­plinit. Credinţa eroilor noştri a mutat munţii ce despărţiau până acum frate de frate, şi falnicii Car­păţi au devenit ceea ce i-a lăsat Dumnezeu să fie: şira spinării Patriei noastre. Dar, fraţilor, sânt mulţi oameni cu cre­dinţă, ci prea puţini sânt aceia cari au şi de­votamentul sfânt, faţă de credinţă care singur e în stare să mâne la faptă, la jert­fă. Zilele măreţe şi fericite de azi sânt rodul acestui devotament dus până la cea mai su­blimă jertfă a scumpilor noştri eroi. Şi prin a­­celaş simţ de devotament şi jertfă sântem da­tori noi ceşti rămaşi să păstrăm comoara scumpă ce ne-a lăsat-o credinţa eroilor noştri pogorîţi în morminte. Să ne adăpăm din apa vie a sufletului lor mare şi să ne facem vrednici de moştenirea lor. Fraţilor! Astăzi e sărbătoarea eroilor şi a înăl­ţării Domnului. Să ne coborâm în morminte pentru ca adăpându-ne din sufletul mare al ce­lor pe cari îi adăpostesc, să ne înălţăm la marile virtuţi ale credinţii şi dragostei creştineşti, cari singure sânt în stare să călăuzească umanitatea spre limanul fericirii pământeşti şi să­­ deschidă perspectiva măreaţă a vieţii vecinice. E cel mai scump prinos ce li-l putem aduce scumpilor noştri eroi! Ororie lor! Au mai vorbit: preotul luteran «4. Schuster, directorul regional dl Andrei Bârseanu, şi în fine dl colonel Manea. Oratorii au arătat, în cuvinte alese şi adânc simţite, sentimentele de pietate ce le purtăm eroilor necunoscuţi, cari au ştiut să se jertfească pentru un ideal. Procesiunea, după aceasta, s’a întors în ordine la catedrală.* Seara la ora 8 s’a dat în teatrul comunal festivalul, început cu Imnul regal, cântat de Reuniunea română de muzică, sub conducerea dirigentului său, dl Carol Glückselig. Preotul căpitan, I. Dăncilă, a eternisat in cuvântare însufleţită memoria unui erou al răs­­boiului desrobirii. O poezie, scrisă de I. V. Soricu, Eroii, a recitat-o cu interpretare măeastră dl N. Băilă. Corurile societăţilor germane sibiene, precum şi Reuniunea română, au executat fiecare câteva cântece, studiate ca de obicei cu multă îngrijire. Bine primit a fost tabloul în versuri poe­tice Noaptea învierii, scrisă de căpitanul Năstu­­raş şi reprezentată de un grup de diletanţi, sub conducerea dlui N. Băilă. Orchestra Regimentului 10 Putna a cântat în pauze bucăţi naţionale. Seara, la ora 9, s’a făcut retragerea cu torțe, pornită din casarma Reg. 10 Putna, sub co­manda unui căpitan din acel regiment. Unificarea bisericii (Sfârşit) Din cele expuse putem constata că unii factori au prea multe, iar alţii prea puţine atri­buţiuni. Intre aceştia din urmă găsim clerul mi­rean şi poporul. In biserica din vechiul regat toată lumea este de părere că trebuie o armo­nizare de competinţe şi atribuţiuni, fără Insă să se sdruncine intru câtva principiile canonice orto­doxe şi raportul de identificare dintre stat şi biserică. Biserica greco-ortodoxă din Transilva­nia. In această biserică găsim principiul com­plectei autonomii în conducerea treburilor sale, după analogia statului civil pe baza unei con­stituţii, numită statut organic. Al treilea principiu este cel reprezentativ, adică ambele elemente constitutive ale bisericii, popor şi cler, sânt re­prezentate pe bază electivă în toate corporaţiile administrative. Biserica din Bucovina se conduce după dispoziţiunile cuprinse în «Normallien der bu­­covinaer griechisch-orientalischen Kirche», în­cercările de a se organiza ca biserica din Tran­silvania nu au reuşit până la răsboiul mondial. Cum legiuirea bisericească din vechiul regat s’a inspirat din cea din Bucovina, se înțelege că se găsesc unele asemănări.

Next