Telegraful Român, 1921 (Anul 69, nr. 2-87)

1921-07-22 / nr. 54

2 s’o desvoltăm şi s’o ţinem vie faţă de chestiu­nile ce ne preocupă, cu încredere şi împăcare sufletească putem privi în viitorul bisericii şi al neamului. Toate chemările şi îndatoririle, toate problemele vor fi îndeplinite din îndemn, zel şi hăm­isie proprie. Viitorul asociaţiei noastre dela asemenea le­gături, — prin care să se susţină încontinu trează dragostea de muncă şi de înaintare, adecă forţa lăuntrică, — va atârna în primul rând. Mijloa­cele cele mai potrivite, pe lângă o gazetă bună şi o revistă de specialitate, prin care să se arete progresul cultural, şi mersul societăţii, activita­tea ce-o desvoltă, cursurile şi conferinţele. In aceste cercuri mai restrânse prin par­ticiparea a unuia sau a altuia dintre membrii comitetului central, sau delegaţi ai acestuia, s’ar putea face foarte mult. Alături de aceştia, un rol nu mai puţin important, va avea fiecare preot ca membru, precum protopresbiterii, ca preşedinţi ai asociaţiei clerului «Andrei Şaguna». Pr. I. Popa Casa culturii poporului S’a depus la cameră proiectul de lege pentru înfiinţarea, sub preşedinţia A. S. R. Prin­cipelui Moştenitor al României, a unui institut naţional pentru educaţia şi cultura masselor po­pulare cu numirea de «Casa culturii popo­­rului». Casa culturii poporului are de scop: Să trezească şi să desvolte gustul de ci­tire în popor, sporind cunoştinţele oamenilor despre lucruri şi fapte, să mobileze şi să înalţe viaţa, să formeze gustul pentru frumos al po­porului ; Să desvolte iubirea de patrie şi de neam prin scrieri, cuvântări, fapte, serbări comemora­tive, excursii, reprezentări artistice, să facă edu­­caţiunea cetăţenească a poporului şi să cinstească faptele mari de virtute cetăţenească; Să facă educaţia fizică şi sanitară, precum şi pregătirea pre şi post regimentară a popo­rului ; Să desvolte simţul gospodăresc al oame­nilor, încurajând şi premiind silinţele lor gospo­­dăreşti să colaboreze cu societăţile de educaţie şi cultură pentru popor, să coordoneze şi să în­curajeze activitatea lor, ajutându-le şi subven­­ţionându-le. Casa culturii poporului e alcătuită din ur­mătoarele organe constitutive: administraţia cen­trală, casele culturale judeţene şi căminele cul­turale. Casele culturale judeţene sunt sub depen­denţa şi controlul imediat al administraţiei cen­trale, iar căminele culturale atârnă de Casa culturală a judeţului respectiv. Gestiunea financiară a Casei culturii po­porului cade sub controlul şi jurisdicţiunea înal­tei Curţi de conturi. Congresul învăţătorilor din Aflrceal, Banat, Crişana şi IV Caram­urăş __ Marile serbări în legătură cu inaugurarea «Casei învăţătorilor» din Cluj. — Excursiunea învăţătorilor ardeleni în vechiul regat.il Nr. 78—921 Convocare. Comitetul central al Asociaţiei învăţătorilor români din Ardeal, Banat, Crişana, Maramurăş şi comitetul central al «Fondului Gheorghe La­­zăr», în conformitate cu dispoziţiile Statutelor, convoacă al IlI-lea Congres ordinar, al Asocia­­iei învăţătorilor şi la adunare generală ordi­nară a Fondului, pe zilele 6 şi 7 August st. n. a. c. în Cluj, sala prefecturii judeţene, cu ur­mătoarea ordine de zi: I. Şedinţa Asociaţiei. Sâmbătă în 6 August. 1. La ora 8 şi jum. a. m. invocarea Du­hului sfânt în bisericile româneşti. 2. La ora 10 a. r­. deschiderea Congre­sului. 3. Alegerea unei comisiuni verificatoare şi alor 2 notari. TELEGRAFUL ROMAN 4. Raportul comitetului central. 5. Raportul casierului general. 6. Raportul redacţiunii revistei «învăţătorul». 7. Raportul administraţiei revistei. 8. Alegerea comisiunilor consurătoare. 11. Şedinţa «Fondul Gheorghe Lazăr». 1. La ora 3 d. a. deschiderea adunării. 2. Raportul secretarului. 3. Raportul casierului.­­ 4. Alegerea pe un ciclu de 3 ani: a) a Comitetului fondului şi a cenzorilor, b) a Con­siliului de administraţie, comisiunii de suprave­ghere şi disciplinare a «Casei învăţătorilor», c) aprobarea alegerii economului. 5. Proclamarea membrilor de onoare ai «Fondului Gheorghe Lazăr». 6. Eventuale propuneri. III. Inaugurarea festivă a Casei învăţătorilor, Duminecă, 7 August. 1. La ora 10 a. m. sfinţirea apei. 2. Discursul preşedintelui, «Fondului Gh. Lazăr». 3. Discursul dlui Ministru al Instrucţiunii, eventual al reprezentantului său. 4. Discursul reprezentantului Universităţii din Cluj. 5. Discursul Preşedintelui Asociaţiei învă­ţătorilor. 6. Discursul Directorului administrativ al «Casei învăţătorilor». 7. La ora 1 banchetul. IV. Şedinţa II a a Asociaţiei. 8. La ora 3 d. a. Rapoartele comisiunilor. 9. Proclamarea membrilor de onoare ai Asociaţiei. 10. Statificarea. 11. Alegerea Comitetului pe un nou ciclu de 3 ani. 12. Eventuale propuneri. 13. închiderea Congresului. Notă: Consiliul general al Asociaţiei îşi va ţinea şedinţa în preziua Congresului. Comitetul central al Asociaţiei, voind a or­ganiza şi conduce îndată după terminarea şedin­ţelor Congresului, o excursiune în diferite loca­lităţi ale vechiului regat, roagă pe cei ce do­resc să participe, a se anunţa prin o carte po­ştală, pe adresa: Biroul central al Asociaţiei în­văţătorilor, Cluj, Casa învăţătorilor. Timpul plecării din gara Cluj, itinerarul excursiei şi ev. favoruri ce se vor putea obţinea, se vor putea comunica în ziare în cel mai scurt timp. Cluj, la 8 Iulie 1921. Dr. Gheorghe Vilt Traian Şuteu preş. «Fond. Ch. Lazăr», preş. Asociaţiei înv. I. Angheliu Gavril Almăşianu secretar, secretar îmbunătăţiri Se anunţă din Bucureşti, că la comisia bu­getară s-au admis următoarele salarii preoţeşti: Preot paroh rural, licenţiat in teologie 500 lei lunar, cu seminar gr. II. 350 lei, cu semi­nar gr. I. 250 lei, supranumerar gr. II şi I ca parohii. Preot paroh urban sau diacon licenţiat în teologie 550 lei, cu seminar gr. II. 400 Iei, gr. I 350 lei, supranumerarii întocmai ca pa­rohii. Preoţii şi diaconii dela mitropolii şi epis­copii au aceleaşi salarii ca şi cei dela parohiile urbane, iar cei dela mănăstiri ca parohii ru­rali. Dela 1 Aprilie 1921 s’au prevăzut gradaţii din 5 în 5 ani, la anii efectivi, atât preoţilor, diaconilor, cât şi cântăreţilor şi paracliserilor. Preoţilor şi diaconilor de la bisericile fără eno­­rie şi celor din Dobrogea şi Cadrilater li s-a acordat un spor de 30 la sută. Aşa­dar un preot licenţiat la ţară după 10 ani primeşte 450 lei leafă plus 225 iei gradaţia, 200 lei scumpetea adecă 875 lei total, iar dacă n’are pământ de cultură 988 lei. Un preot cu 8 clase după 10 ani de serviciu primeşte între 650 şi 725 lei. Un preot licenţiat la oraş după 10 ani primeşte 1150 Iei lunar, nelicenţiat 925 lei. Salariile acestea ar intra în vigoare de la 1 Octomvrie 1921. „Unirea“ destină Sub acest titlu scrie înfrăţirea, despre Uni­­­rea din Blaj, între altele, următoarele: Noi am mai atras atenţia cititorilor asupra «povârnişului periculos», pe care lunecă acea­stă gazetă, care reprezintă până deunăzi o fru­moasă tradiţie naţională, culturală şi morală, dar care acum desbină fraţii români pe tema nenorocitei diferenţe de confesiuni. Deschideţi acelaş număr, (din 2 iulie), care dă informaţiile alarmante despre persecuţii, şi veţi vedea că in aceeaşi pagină, în care se spune că «amvonul de mâine e presa», sânt scrise totuşi cu o vinovată uşurinţă, atacuri, drepte sau piezişe, împotriva românilor greco­­orientali. Vorbind de «înalta misiune, pe care pre­­vedinţa divină a rezervat-o bisericii noastre» (adică a celei greco-catolice, cea greco-orien­­tală fiind de­sigur eretică), «Unirea­ pome­neşte cu dispreţ de «acefalismul ortodoxiei ro­mâne». Da, toată lumea românească conştientă e de părere ca şi «Unirea», că trebue să avem o singură biserică ca o chezăşie a unităţii noa­stre naţionale, nu contra atâtor duşmani ai nea­mului. Iar Blajul, care editează «Unirea», aşa cum apare azi şi revista «Cultura Creştină», în care (Anul XI, Nr. 6) se terfelesc figuri venerate că a mitropolitului Moldovei Veniamin Co­­stachi, vrea să nu pară locul de unde se va în­tinde împăciuitoare ramura de măslin ? Spicuiri Biserica şi Şcoala publică la loc de frunte un articol: «Greşeli», în care cu bun gând de îndreptare se sbiciuesc anume greşeli şi păcate, ce bântuie şi printre rândurile preoţimii. Sân­­tem în deplin acord cu iizuinţa de a ne în­drepta prin noi, dar nu putem trece cu vede­rea greşala, publicată şi în ziarul nostru Nr. 58, pe care o face autorul în pasagiul în care se pronunţă asupra slujirii sf. maslu cu ocazia în­trunirii cercurilor religioase. Nu credem că au­torul — un preot — să fi voit intenţionat să se pună în contrazicere cu învăţătura bisericii cân ’ scrie cu prea puţin respect despre o taină: «Ei să recunoaştem că timpul minunilor a trecut şi nici că mai e lipsă ca noi preoţii să săvâr­şim minuni... Sânt boale de altă natură de care prin credinţă nu se pot mântui(!)... şi eu pot să mărturisesc că asupra unui asemenea bol­nav, deşi a cerut slujba sf. maslu n’am săvâr­­şit’o...­­ Instituirea tainei însăşi a sf. maslu se în­temeiază pe cuvintele apostului: «De este ci­neva bolnav să cheme preoţii bisericii şi să se roage pentru dânsul...» şi boala, de orce natură corporală sau spirituală, prin credinţă bolnavului şi prin lucrarea preoţilor poate fi sonată. Această concepţie religioasă nu opreşte pe nici un preot conştient de la datoria de a îndruma pe cei suferinzi şi la medic pentru a se căuta, şi chiar la spital pentru a se cura. Iar părerea că cineva ar fi nevrednic de primirea tainei şi deci să se trateze cu refuz când o cere, este o nenorocită practică personală. O­­mul trebuie pus în stare de a primi cu vred­nicie taina, şi pentru aceasta se pregăteşte prin mărturisire şi pocăinţă deplină ce premerge st. maslu. învăţătura bisericei noastre este clară şi în privinţa aceasta, şi nu lipsea decât să se orien­teze autorul pentru a nu se expune la rătăciri din punct de vedere teologic. * Un pamflet iscălit de «Un preot unit» ne vine la redacţie. Ar vrea să fie un răspuns la articolul părintelui protopop Petru E. Papp «Atentatul de la Blaj» scris în foaia «Beiuşul» din prilejul vizitei nunţiului papal la Blaj şi a deschiderii sinodului greco-catolic de acolo, asu­pra atitudinei pe care o au oamenii bisericii unite faţă de ţară, armată şi biserica ţării româ­neşti. Asupra unor exhibiţii unite, cam­ în locul unei discuţii cuviincioase, dacă o credeau nece­sară, întrebuinţează vorbe ce se aud numai rar şi la mahala, se trece la ordinea zilei, lăsând pe autor să se sbată înainte, căci din prisosul ini­­mei grăeşte gura. Aceste sbateri înfrigurate dau de altfel dovada cea mai bună, că ne-am pus pe drumul drept când am chemat poporul să înlăture firma străină a catolicismului.

Next