Telegraful Român, 1922 (Anul 71, nr. 1-101)

1922-01-14 / nr. 1

2 \ in cale, pute­rea ei de viată le va înlătura și de aici încolo pe lângă toate curentele dușmănoase ce se ivesc din timp în timp. Muncă stăruitoare și neîntreruptă, însoțită de cruțare și prevedere, vor per­fecționa tot mai mult opera înaintașilor noștri cari au pregătit drumul ca această biserică ortodoxă română, desconsiderată odată, astăzi să ajungă în fruntea tuturor bisericilor din țara românească și să-și desfășoare energiile pe toate căile mora­lei și ale culturii creștine. Înzestrată cu un număr însemnat de pastori ai turmei cuvântătoare și cu cre­dincioși mulți și valoroși, are toate con­dițiile de a se desvolta și întări pretutin­deni. In anul, în care am intrat, așteptăm prin urmare să vedem și să auzim făp­tuiri bune și numeroase, d ear vorbărie și hărțueli cât mai puține. Finanțarea Prințesei Marioara O nouă bucurie se vestește de la Curtea re­gală română. A. S. R Principesa Mărioara s’a logodit cu Regele Alexandru al Sârbiei. Poporul român din întreagă țara, ia parte la această bucurie și dorește regalei părechi te­ricire deplină întru mulți ani. Nădăjduim că faptul finanțării va apropia și mai mult cele două țări vecine, pentru a des ■­lega cu atât mai ușor problemele neresolvite încă între Serbia și România. TELEGRAFUL ROMAN Graiul cifrelor Sub acest titlu, un articol de fond arată «Unirea», că bugetul Ministerului cultelor pe anul 1921—22 este fixat pentru cultul ortodox cu suma de 30.425.755 Lei, iar a celorlalte culte catolice și diverse cu suma de 45 639,122 Lei și ne s­pune, că «cifrele nu sânt luate d­e ga­zete, cari pot să greșească, ci din publicația ofi­cială a ministerului cultelor». Și «Unirea» nici cu acest buget nu este mulțumită. Amenință, că «va trebui să miște toate pietrile pentru a li se măsura în viitor cu aceiaș măsură» (adecă cu care se măsură orto­docșilor). Curaj povestea lupului cu mielul. Să întoarcem moneda dlor și să cerem odată și noi ortodocșii să nu se măsure cu aceiaș măsură. Dacă pentru cele nici 20% de neortodocși ,se cheltuiește 45 milioane — pentru cele peste 80% de ortodocși câți sânt după datele statistice In România întregită — ar trebui să se preli­mineze cel puțin de 4 ori câte 45 milioane — și in cazul acesta, ar fi aceiaș măsură. Deci noi am avea grav amene de ridicat și nu celelalte confesiuni. Ii doare rău insă pe ucenicii papismului de pe Târnave, că în cadrul bugetului bisericii ortodoxe, s’a votat câteva sute de mii Lei pen­tru cumpărarea unor locuințe corespunzătoare pe seama episcopilor noștri din Cluj și Oradea­­mare, pentru c­ă in Cluj episcopul nostru nu avea unde să și plece cu pui, iar la O­adea­ mare pe când episcopul catolic și gr.-cat. locuesc în pa­late fumtnoase, ridicate nu din sudoarea cre­dincioșilor, ci din dărnicia statului unguresc — după care se vede, că unii tânjesc și acum — episcopul nostru până ieri alaltăieri locuia în o căscioară de tot modestă, cumpărată și aceea din sărăcia noastră. Le trebue paritate cilor dela «Unirea»? O primim și noi și iată le facem ofertă. Haidați­­lor să împărțim frățește, după propor­ția numerică, toate bunurile și palatele primite de D voastră dela statul ungar — și pe cele pri­mite de noi dela statul ungar și român. Căci altfel cum înțelegeți D voastră parita­tea, ca și astăzi după ce Dumnezeu în urma vi­tejiei solidului român și ortodox, episcopii ca­tolici și greco-catolici cu o ceată Întreagă de canonici, să locuiască in palate splendide pre­­văzuți cu toate bunătățile pământești, cu lati­fundii și moșii Întinse — car ai noștri în colibi ? Așa înțelegeți D voastră paritatea? Vom reveni. „Atitudinea politică a preoțimii“ — Păreri — In unul din numerele trecute ale acestui ziar în legătură cu articolul «Atitudinea politică a preoțimii», se pun următoarele întrebări: «Ce fel de activitate are să desfășoare preoț­mea noastră in luptele politice astăzi, în situația to­tal schimbată a noului stat român? in ce chip­are preotul să participe la lupta de refacere și consolidare a țării, din punct de vedere sufle­tesc și financiar și economic și cultural?» Concluziarea la care a ajuns scriitorul ar­ticolului menționat este: preotul să nu se co­boare în vălmășagul patimilor politice de par­tid... ear votul să-l deie acelei persoane, fără deosebire de partid, care a lucrat și promite a lucra pentru interesele generale ale bisericii do­minante.« Nu înșir luptele politice din trecut și par­tea cu care a contribuit preotimea și preste tot biserica in desfășurarea lor, sânt binecunoscute. Vom lua în examinare cele două alegeri efec­­tuate în 1919 și 1920 scoțând învățături pentru viitor, căci acestea au fost preludiul politicei românești care va urma și în viitor și astfel vom răspunde și întrebărilor puse. Alegerile politice din 1919 efectuate în vremea când era numai bucurie pentru unita­tea națională, dându se lozinca de a ne pre­zenta compacți și de a impune cu solidaritatea noastră față de vechiul Regat, au decurs în li­niște și cu demnitate, deși tocmai prin acel procedeu nefăcându se selecțiunea cerută s’a deschis calea spre București multor persoane necunoscute în luptele politice din trecut și astfel de persoane fără garanții morale au com­promis pentru totdeauna cinstea și dreptatea cu care ne mândream în trecut, fără a putea influința in­spre bine moravurile ale fraților din Regat. Au urmat alegerile anului 1920 în altă formă și cu alte arme. S’au început tămâierile, desb­nările între cei cari au luptat o viață în­treagă laolaltă și altfel dar ne a fost să vedem și să auzim vorbe puțin măgulitoare la adresa preoțimii și chiar a bisericii. Aceste alegeri pentru preoțime au fost o lecție, o d­eamăgire și totodată o învățătură pentru ținuta sa în lup­tele politice din viitor. Preoțimea în adunări oficioase și mai pu­țin oficioase vorbește despre organzare pe toate terenele, și cu cât se discută mai mult această organizare cu atât se pare că ne des­­organizăm mai ales din punct de vedere po­litic. S’a decis: preotul trebuie să ia parte ac­tivă în luptele politice iar in congresul anului curent, să repășească fiecare preot din ori­ce partid. Ca sub impresia vorbirii păr. arh. Scri­ban să ne înscriem în partidul Dsale, social ță­rănismul. Astfel tot discutând și nimica făcând rre ajung noi alegeri și atunci ce e de făcut se întreabă, in urmă fiecare face cum poate fără a avea o ținută unitară și fără de a putea im­pune câtuș de cât interesele instituțiunii ce con­ducem, pierzând zi cu zi terenul de sub pi­cioare, căci fiecare organizar­e politică fiind preotul contra ei la alege­ri, aceea cearcă Să-și răsbune pe instituțiunea ce o conducem. Cu politica urmată de partidele din Ardeal sântem în clar, nu cunoaștem în dest­ins felul și or­ganizația partidelor din vechiul Regat cârora trebuie să le deschidem calea spre Ardeal pen­tru desăvârșirea unității naționale, nu cunoaș­tem îndeajuns persoanele de valoare cari ju­decând după presă, nici aici, nici în vechiul Regat, nu te mai poți orienta. * La prima întrebare răspundem afirmativ, preotul trebue să desfășoare o activitate poli­tică și în urma poziț­ei ce ocupă ca conducător în mijlocul credincioș­lor săi — în cazuri de alegere ca conducător al alegătorilor. Săteanul te întreabă: «Cei de făcut?» «Pe cine reco­manzi, Sfinția Ta?» «Cu cine să stăm?» «Care e mai bun?» etc. Sânt și alegători cari știu și fac cum vreau ei. Recomanzi un om de valoare cu merite, contracandidatul te declară de om al partidului respect­v, nici așa nu o nimerești, deja indirect ai intrat în politică. Stai pasiv, te doare inima cum cutare nechemat îmbată lumea cu apă rece, ba dea dreptul îți pune pe alegă­tori în cap cu fel și fel de minciuni neobișnuite. Astfel se nim­cește încrederea în conducători prin nechibzuința unora. Când însă fiecare tagmă de oameni se îngrijește de luptă din anumite interese speciale ale tagmei, — biserica cea din­tâi instituțiune și slujitorii ei încă trebue să lupte, insă pe cale cinstită, făcând zid de apărare pen­tru instituțiune și interesele sale. Pentru acest lucru chemați sânt toți slujitorii bisericii să ia parte activă în luptă. La a doua întrebare răspundem, dacă pre­oțimea desfășoară activitate pol­tică, atunci pen­tru noile împrejurări de viață, și pentru felul cum se purcede în politica românească, două sunt căile bisericii și ale preoțimii ca să parti­cipe la consolidarea țării din punct de vedere sufetesc, financiar, economic și cultural. Amân­două căile încep de jos, de la alegeri. Alegătorii prin conducătorii lor firești, dacă se înțeleg asu­pra unei persoane demnă de a-i reprezenta în sfatul țării, dându i acest mandat onorific — tre­bue să­­ lege și de o răspundere cu care dato­rează către alegătorii săi Când se prezintă îna­intea alegătorilor săi promițând marea cu sarea, când spune că toată lumea înșeală, fură etc., numai dânsul e cinstit și nu are nimic, — pre­otul în înțelegere cu alegătorii să-i ceară o declarațiune publică în scris, că va fi pentru binele țării și al bisericii, în sfatul țării nu se va mai certa in forma cunoscută, nu va tolera abuzurile etc. etc. neimplinind datorințele sale, să ia la cunoștință că i se adu­ce mandatul și dreptul de a i reprezenta pe mai departe. Ast­fel urmând își vor trage seama candidații, se vor feri de promisiuni absurde, vor evita dis­creditarea altora și în forma aceasta biserica și slujitorii ei vor fi moralizatorii necesari a puri­fica și îndrepta viața politică atât de decăzută cu un pronunțat ascuțiș de partid și de per­soane. Orice nu dă declarația în scris, publice — să nu fie ales. Mai există o cale de a contribui la sina­­rea răului și la purificarea vieții publice. La timpul său începându-se luptele electorale și dacă se urmează acelaș tipic în vorbe și fapte la alegeri — să declarăm pentru noile alegeri o pasivitate față de orcare candidat, față de orce partid, un fel de rezistență pasivă, iar unul din alegători făcând pe moș Ion Roată să spună: Nu ne mai putem orienta, nu mai pricepem ro­stul alegerilor, nu știm pentru ce ne mai aleg oameni în sfatul țării, căci am înțeles și citit că acolo se fac numai vrajbe și împărecheri, ni s’au promis multe, și nimic nu-i din toate până acum. Po­ți să ajungi deputat și fără votul nostru, la alte alegeri noi dând dovadă că ești om cinstit, te vom alege cu altă ocazie, de astădată voim să fim liniștiți, nu luăm parte la alegeri etc. in aceste două căi găsesc posibilitatea de a îndrepta ce e rău în politică și de a contribui ca biserică și preoți la o nouă orientare cinstită și demnă. La tot cazul preoțimea va căuta la alegeri persoane din­­ j­ocul ei, cari au interes și pentru biserica noastră. Altcum în era libertății, lăsând totul la voia întâmplării, biserica și slujitorii ei rămân la o parte, sau dacă nu pășesc unitar, se veslețesc forțele și nimic nu va rezulta pentru biserică și preoți. Odată divizați cu greu ne vom mai pu­tea organiza pe cale politică, și se vor decide toate «de nobis sine nobis». In zadar ne tânguim în urmă, că totul merge rău. Sfatul țării, așa cum se prezintă adeseori, ne reprezintă pe noi așa cum sântem­, deci trebue să ne reculegem, să ne primenim în toate. Un preot Un ciclu de predici au hotărât să țină câțiva preoți pentru vremea postului Nașterii în catedrala din Sibiu. Hotă­rârea — și datoria — au implinit-o cu succes. Părintele Dăncilă a suit cel dintâi amvonul. Dânsul are o bogată praxă și dexteritate câști­gată în cariera sa de preot m­li­tar. A vorbit despre pilda Samarin^anului milostiv cu sigu­ranță și însuflețire. Obiectul a fost bine prins, bine tratat și ascultat cu deosebit interes și fo­los sufletesc. Al doilea a suit amvonul — cu liniștea și modest­a ce-l caracterizează — părintele Tr. Scorobeț. A tratat evanghelia din Dumineca a 25 a după Rusale, — conversația între Isus și tânărul avut — cu o deosebită măestrie. Vede­rile și orizonturile largi ce a dat predicii sale sânt dovadă că oratorul n’a cunoscut degeaba Anglia. A captivat și plăcut foarte mult actualitatea ce a dat-o expunerii, lămurind și arătând in lumină creștină multe stări bolnave

Next