Telegraful Român, 1922 (Anul 71, nr. 1-101)

1922-07-04 / nr. 48

TELEGRAFUL ROMAN cu socoteală că locul așa numit «la mănăstire», situat după crucea din dealul Galațului, să fi fost reședința episcopului. O biserică a existat aici pe care credincioșii comunei vecine Boholț au strămutat-o la ei, folosind o mult timp. A fost ridicată casa Domnului In mijlocul codrilor, intr’o scoică ascunsă, unde epitropia din Galați In presără zilei de sărbare religioasă a mers și a căutat locul de mănăstire și după indign­ările păstorilor boholțeni, l-a și găsit în­­tr’un foc foarte frumos și scutit de toate părțile­­ de furtune și de dușmani ai creștinismului. Ro­­zari frumoși, lângă cari rămășițe de cruci ale călugărilor morți după vremuri“, înegrite de tim­puriu, cu inscripții nedescifrabile, s’au găsit în pământ. Aici a fost mănăstirea botezată a lui Macarie. Epitropii au adus cu carul frunzări de cei mai frumoși, — din cari am format sf. al­tar pentru slujitori, corabia bisericii pentru băr­bați și despărțământul pentru femei. — La temelia mănăstirii s’au făcut unele să­pături în timpurile recente de flăcăi boholțeni, cugetând să afle comori pământești, de care insă n’au aflat, acum însă am găsit aici comori ale sufletului: credința, dragostea și nădejdea, care au întrunit pe credincioșii satelor pentru redeșteptarea timpurilor vechi de evlavie. « Poiana mănăstirii», t­rădina mănăs­tirii», de unde un pom cu fructe nobile a fost tăiat în timpurile de azi, «­ărăul mănăstirii», numai aceste numiri și pământul care se vede și azi că a fost cultivat de călugări odinioară, ni­ au mai rămas. Zi frumoasă și senină a fost ziua sfinților Constantin și Elena. Epitropia parohială din Galați, în frunte cu preoții cercului religios Ni­­colae Aron, Nicolae Clonța și Vasile Floca, luând toate cele trebuincioase pentru celebra­rea sfintei liturghii: sf. antimis, potir, chivot, cruce, sfeșnice, cădelniță și căldărușa din altar cele patru icoane împărătești dela tâmpla bise­ricii, și icoanele din despărțământul femeilor, sfeșnicile din fața altarului, toți praporii, între cari un prapor mare dus de trei, din mătasă grea tricolor, în sunetul clopotelor au plecat spre mănăstire, însoțiți mai apoi de Reuniunea­­ femeilor, Reuniunea casei culturale, Reuniunea tinerilor ortodoxi, toate din Galați cu stindar­dul lor. Iți era mai mare dragul să privești la aceste grupuri de credincioși, de la mic până la cel mai bătrân, cum suiau dealul Galațului, pe drum, prin cărări și pe lângă pădure până sus la crucea din deal, de unde ne-am pogorât cătră locul de rugă, în scoica mănăstirii. De pe altă parte tăbărau boholțenii în grupuri albe, tot dintriun vârf de deal prin pădurea lor, pe cărări, în frunte cu preotul lor Ion Conora și cu preotul din Calbor Gheorghe Solea, cu pra­pori și cu cărțile pentru serviciul utreniei, litur­­giei, sfântului maslu și sfințirea apei, — care toate s’au săvârșit solemn în «Mănăstirea lui Macarie», botezată de cercul I. religios Făgăraș. Impunătoare a fost întâlnirea credincioșilor din toate comunele intr’o biserică de rugă, sub cerul liber, intre dealuri și văi, aici în scoica mănăstirii, cum își dau mâna tineri și bătrâni și cum în cursul serviciului divin de pe coline ascultau cu lacrimi în ochi ruga cătră bunul Dumnezeu. Un apostol zis aici, o evanghelie intonată la loc sfânt, o cântare evlavioasă executată de preoți, dascăli și cântăreți, — toate au întrat mai simțitor la inima numeroșilor ascultători. A predicat păr.­țic. Cronia despre cre­dință în legătură cu cei dintâi împărați creștini Constantin și Elena, cari au pus stavilă perse­cuțiilor creștine și au întemeiat biserici și mă­năstiri, precum și această mănăstire, zisă a lui Macarie. La petrecerea Reuniunii casei culturale din Galați din pădurea Ciungii, aproape de mă­năstire, urmată după amiazi, au luat parte mai mulți intelectuali din Făgăraș, văr, protopop și senator Nicolae Borzea, care a ținut o vorbire lăudând ideea excursiunii evlavioase la locul de mănăstire, unde în timpurile de prigonire se ascundeau mucenicii călugări... N. A. Atragem atențiunea unor­ administra­tori parohiali, că salarul de la stat, ca ad­ministrator parohial, îl putem lichida numai pe baza alor trei cuitanțe­ subscrise și victi­­mate de protopresbiter. Cassa arhidiecezană. Programa adunării generale a învățătorilor români din ju­dețul Sibiu, care se va ținea în Sibiu Sâmbătă în 8 Iulie st. n. 1922, ora 9 a. m. în edificiul­­ Asociațiunii, cu următoarea ordine de zi: Motto: «Omul să nu se plângă în con­tra vremii în care i-a fost dat să trăiască. Sânt rele vremurile? Ei bine, de aceea sântem noi aici, ca să le facem bine». Ședința I­a. m. Carlyle. 1. Constatarea membrilor prezenți. 2. Imnul regal, cântat de învățători. 3. Cuvânt de deschidere. 4. Raportul general.­­ 5. Alegerea unei comisiuni de 3 membri pentru censurarea raportului general. 6. Raportul casierului. 7. Alegerea unei comisiuni de 3 membri pentru­ controlarea cassei. 8. Reforma învățământului primar, discuție asupra operatului. Ședința și p. m. 1. înființarea casei învățătorilor in Sibiu. 2. Raportul comisiunii organizatoare. 3. Raportul comisiunii de scontrare, 4. Alegerea comitetului și alor 5 membri în consiliul general pe un nou period. Sibiu, în 3 iulie 1922. Mihail Ogrean, Isidor Dopp, președinte, secretar. 3 La, sa­ te­­ ii Alte două escursii din partea membrilor sibieni ai Secțiilor științifice-literare ale Asociațiu­­nii s’au făcut în Duminecile din 5 și 12 Iu­nie a. c. La cea dintâi au ținut conferențe din­ R. Simu în com­. Bradu, prof. Comșa în Avrig, Dr. L. Popovici în Porumbacul de jos, I. Georgescu în cel de sus, N. P. Petrescu, Scorei, H. P. Pe­­trescu, Arpașul de jos. In a doua escursie s’au cercetat comu­­nele Ucea, Viștea de jos, Beșimbac, Sâmbăta ș Voila. Erau luate în combinație și Beclearul , Făgărașul, dar aici n’am putut ajunge. Conferen­țiari: I. Georgescu, Petrescu jun., prof. Comșa Petrescu sen., R. Simu, preotul Dăncilă și prof Morușca. Norocul m’a dus in comuna Viștea de Jos, unde am fost surprins de cele auzite și văzute. Comuna aceasta, locul natal al bunului scriitor și prof. la universitatea din Cluj, dr Dr. V. Stan­­ciu, este o comună fruntașă curat românească și centru în așa numita țara Oltului. Are trei târguri sau bâlciuri pe an, două biserici rom., o școală de stat cu trei învățători, școală de stat pentru meserii, două bănci poporale, una din 1893 și una din anul trecut. Cea mai veche împarte dividendă 5%, câștigul întrecător se folosește pentru diferite scopuri culturale și folositoare din comună, mai are comuna și o Cooperativă de consum bine asortată, Casină și bibliotecă populară, o bibliotecă parohială cu peste 500 cărți alese. Tovarășul meu prof. Comșa a vorbit popo­rului, cu competința sa de agronom, despre cum este mai practic a se secera holdele, despre pomărit și alte sfaturi gospodărești. Sarcina mea a fost ușoară, în acelaș timp plăcută. In cuvinte potrivite mi-am arătat surprin­derea îmbucurătoare despre cele văzute, din care am făcut încheiarea, că toate acestea sânt mărturia netăgăduită, că conducătorii comunei sânt oameni vrednici, pricepuți cu tragere de inimă pentru binele poporului, și Conducătorii iscusiți și vrednici ca parohul Pavel Borzea, și înv. d­r. Augustin Șandru sânt rari în comunele noastre. Vă îndemn, am zis, cu toată stăruința, să­­ cinstiți, să le urmați sfaturile înțelepte, și să mulțumiți lui Dumnezeu că v’au binecuvântat cu asemenea bărbați. Le-am mai vorbit, între altele despre doi dușmani păgubitori ai gospodăriei, patima beatu­­turilor alcoolice și a fumatului cum și despre lneș, și de temelia bunăstării economice: munca și cruțarea. După conferență, la care cu părere de rău n'am văzut pe păr. gr. cat. am cercetat pe unii fruntași, am întrat in case țărănești, să vedem, cum sânt întocmite, am cercetat școala și atelierele de meserii. Școala aceasta este întemeiată de 2 ani. Se va completa la 5 ani de ucenicie. Deocamdată lucrează în 3 branșe: tâmplărie, rotărie și ferărie și lăcătușerie. Are un director vrednic și priceput, dl Dumitru Săvoiu E adevărat că localitatea Blandiana pe timpul romanilor se afla între Germisara (Geoagiul de jos) și Apulum (Alba Iulia) care ar cores­punde localității Cârna de astăzi, dar pe lângă toată dragostea ce o am față de limba latină, prefer pe cea românească «Cârna», care ca numire e mai veche ca Blandiana, făcând parte din tesaurul limbii străbunilor noștri daci, cari aveau pe acestea plaiuri o viață de stat organi­­sată la cucerirea Daciei din partea romanilor. Limba dacilor sub influența vremurilor și popoare­lor cu care a venit în atingere a suferit mult, dar poporul român a păstrat cu tărie de admirat: limbă, obiceiuri și port de la strămoșii săi. Numirea de Cârna va trăi cât timp va trăi neamul românesc, iar numirea de Blandiana ne­­având rădăcini în limba țăranului va fi de scurtă durată. Numiri de localități De Pr. Constantin Oancea Avem numeroase numiri de origine slavă, maghiară și germană, între care cele mai multe n’au nici un rost. Romanizarea lor este deplin în­dreptățită. E regretabil însă că numirile româ­nești, la multe localități, n’au fost în toate ca­zurile corecte. Ne lipsesc comisiile istorice județene, care ar fi chemate să judece fiecare caz din punct de vedere istoric, toponimic, etnografic și fillologic. In lipsă de comisiuni istorice județene românizarea nu se face pretu­tindeni conform geniului limbii române. Exemplu: județul Albă inferioară este tra­ducere din ungurescul Alsófehér­megye; ungurii l-au numit al Albei de jos în raport cu comita­tul Albei (Fejér-m.) care este situat în partea de sus a Ungariei; în înprejurările actuale epitetul de jos al județului Alba inferioară n’are rost. Cu privire la localități, numirea de jos sau de sus este românească și latinisarea numirilor prin inferior și superior e de prisos; acest atri­but se folosește mai mult din punct de vedere calitativ, decât pentru a hotărâ posiția unei lo­calități, care ar aduce adeseori confusiuni, de ex. Pianul de jos și Pianul de sus (oficial Pianul inferior și Pianul superior); din punct de vedere economic Pianul inferior este superior față de Pianul superior. Tot așa Cioara de jos și Cioara de sus, și alte multe localități. Urmează deci că acolo unde numirile sânt românești, să le folosim ca în graiul poporului. Comuna Cioara de jos se numește așa pentru că să află o altă localitate Cioara de sus în județul Turda. Numirea corectă e Cioara de jos și așa se folosește în graiul poporului, aceasta numire o folosește oficial biserica, oficiul poștal și banca (Ciorana). Comuna politică folosește oficial: Cioara inferioară. Jandarmeria din loc folosește Cioara,­­ deci trei numiri ofi­ciale la un singur sat. In județul Alba de Jos se află vechea co­mună românească (Cârna), numire curat româ­nească, numire care se află și la străbunii noștri Traco-daci inainte de aceasta cu 2000 de ani, pe timpul lui Ptolomeu aflăm în mai multe locuri numiri de sate și orașe la semințiile tracice ca: «Istriana», Carna, Latha, Albana, Amora, Draga, Aurana, Saraca, Deva, Petra, Saratha, Sora, etc. etc., deci numirea Cârna ca nume de sat, (nu afirm ca localitate în locul de azi) e tot atât de veche ca și neamul românesc. Numirea veche românească azi se află oficial latinisată prin numirea de­ «Blandiana» pe motiv că s’a găsit o peatră în loc cu inscripția latină «Blandiana». __________ (Urmează) Da ce sânt scumpe cărțile? Ni se scrie: Fa­­brica de hârtie de la Petrifalău (in Ardeal) cu un capital de 24 milioane de lei, a câștigat anul trecut 54 milioane venit curat! Și tot cam așa și alte fabrici de hârtie... Și, la asemenea câștig, i se mai zice: «câștig curat »... Nu este nici o putere, care să facă puțină rânduială și să nu mai fim jăfuiți? ________

Next