Telegraful Român, 1922 (Anul 71, nr. 1-101)
1922-09-15 / nr. 69
2 TELEGRAFUL ROMAN La gara Bartolomeiu din Brașov unde a fost numărul cel mai mare de preoți, rudenii și prietini ce-l așteptau, rugăciunea de odihnă a sufletului a fost celebrată de 6 preoți, în frunte cu protopopul Zărneștilor Ioan Hamzea. Însoțit cu trenul de toți cei cari au fost prezenți la gară, la ora 6 d. a. a sosit în Râșnov, ultima stațiune. Ingară mare mulțime de popor în frunte cu praporii. Preoții I. Nan și L Truța rostesc ecteniile obicinuite, după ce sicriul a fost scoborât din tren După terminarea serviciului divin, sicriul a fost ridicat de membrii comitetului parohial din Sohodol, locul nașterii P. S. Sale, și așezat pe carul mortuar al comunei Râșnov, și a pornit spre Bran. In prima trăsură erau purtătorii de prapori și cruci, urma corul funebral, și alte 6 trăsuri cu membrii familiei, comitetul parohial din Sohodol și alți sumători ai răposatului. Conductul a sosit în Bran la ora 8 seara, unde îl așteaptă preoțimea din Bran îmbrăcată în odăjdii, precum și mult popor. După săvârșirea unui scurt serviciu divin, sicriul a fost dus în vila răposatului și așezat pe catafalc in sala cea mare din parter, tipită de coroane și flori naturale, aduse în abundanță de rudeniile și poporațiunea brăneană De câtă stimă și iubire a fost părtaș răposatul din partea poporului brănean, se vede și din faptul, că îndată ce s’a lățit vestea despre sosirea rămășițelor pământești ale P. S. Sale, au început a sosi pâlcuri-pâlcuri de bărbați și femei din toate comunele brănene, cu luminări în mână, conform obiceiului local, și 1-au priveghiat întreaga noapte din 28 spre 29 Aug. v. Deși ceremonia înmormântării era fixată pe 2 oare p. m. — poporul îmbrăcat în haine de sărbătoare, curgea valuri — valuri din toate părțile spre centrul Branului încă de pe la ora 12. Pe șoseaua națională încep a se arăta tot mai dese și mai multe trăsuri înaintând spre Bran, cari aduceau pe sumătorii răposatului din comunele învecinate, ba chiar și din depărtări mai mari, și pe preoții din tractul Branului în frunte cu șeful lor, păr. protopop Hamsea, precum și pe reprezentanții diferitelor autorități. Cu puțin înainte de 2 ore sosesc cu trăsura de la Râșnov și P. C. din Lazar Triteanu și Dr. George Proca, asesori consistoriali și mandatari ai I. P. S Sale dlui arhiepiscop și mitropolit Nicolae și al P. V. consistor arhidiecezan, precum și diaconul mitropoliei D. Antal. După ce s’au luat dispozițiuni pentru ordinea și locul ce are să ocupe fiecare preot frigent, după ce s’au designat preoții, cari au să poarte sicriul, după ce s’a constituit corul compus tot din preoți — învățătorii din tract fiind duși la conferința de toamnă în Făgăraș, — după ce preoțimea s’a îmbrăcat în hainele de ceremonie, s’a început serviciul divin, care a decurs în perfectă ordine, solemn și impunător, mai întâi în vilă și apoi în curte. Frumoasele noastre cântări bisericești, exelate cu multă acurateță și duioșie decorul preoților au făcut o profundă impresiune asupra imensului public, intelectuali și popor. După cetirea evangheliei, P. C. D. asesor Lazar Triteanu, rostește cu o voce dulce, sonoră și puternică un clasic panegiric, în care arată meritele răposatului pe terenul bisericesc, național, cultural, rolul important ce a avut peste o jumătate de veac în viața bisericii ortodoxe din Ardeal. Arată mai departe activitatea prodigioasă pe terenul literar apoi ca vice-prezident al Asociațiunii etc. Scoate în evidență tăria caracterului său, onestitatea, moderațiunea și cumpătul în toate, accentuiază cu deosebire «vițelul de aur» după care mai cu seamă în zilele noastre aleargă lumea nebună, — nu l’a ispitit niciodată, așa că moare aproape sărac. Cu toate acestea conform testamentului scris de mâna sa, între alte legate, lasă și celor 2 biserici din Sohodol, satul său natal, precum și bisericilor din comunele vecine Poarta și Predeal câte 5000 lei, și în fine arată pierderea mare ce o sufere biserica și neamul prin moartea acestui reprezentant al generațiunii marelui Șaguna. După cântarea stihurilor «Veniți fraților», păr. protopop tractual Ioan Hamsea vorbește în numele tractului cu mult avânt, și scoate de asemenea în relief meritele răposatului pentru neam și biserică și în special iubirea și solicitudinea arătată instituțiunilor și poporului credincios din acest tract și poporului brănean din mijlocul căruia a ieșit și pe care atât de mult l-a iubit. După sărutarea sftei cruci și luarea iertăciunilor, convoiul se pune în mișcare. In frunte merg purtătorii de prapori, apoi preoții slujitori, purtătorii mulțimii de coroane depuse pe catafalc de numeroasele rudenii, sumători și corporațiuni cu diferite funde și inscripțiuni, urmează apoi sicriul purtat de 12 preoți, alternativi cu membrii comitetului parohial din Sohodol, membrii familiei, autoritățile și imensul public din toate comunele brănene și din satele dimprejur și Brașov, și în cântări înduioșătoare se îndreaptă spre cripta familiară. Ajunși aici harnicul preot G. Babeș în numele preoțimii, al intelectualilor și al poporului brănean, printr’o frumoasă cuvântare își exprimă adânci regrete, pentru pierderea îndurată în special de acest ținut, prin moartea acestui fiu valoros al Branului. După ce săcetește molitva de deslegare și după stropirea cu vin, sicriul cu rămășițele pământești ale arhiereului iubit Dr. Ilarion Pușcariu se așază în cripta familiară a «Cavalerilor de Pușcariu» în cântarea emoționată «In veci pomenirea lui» și in lacrămile celor prezenți. — Săvârșită astfel frumoasa și imposanta ceremonie s’a făcut obicinuita pomană intre popor, iar preoțimea și intelectualii, s’au întrunit in sala cea mare a hotelului Bran în acelaș scop. Dormi In pace suflet nobil și blând, vecinică amintire și recunoștință din partea bisericii noastre ortodoxe și a întreg neamului să-ți fie răsplata unei vieți de 80 de ani închinată binelui comun, dorul și dragostea noastră te va urma și dincolo de mormânt. P. S. Sa episcopul Nicolae al Clujului în Sălaj După terminarea sfințirii bisericii și a festivităților din Unguraș — tot din Sălaj — despre care s’a raportat, P. S. Sa episcopul nostru a vizitat parohiile ortodoxe din Sălaj, în următorul mod: Marți în 16/29 August a. c. înainte de amiazi a vizitat parohiile Jac cu filia Romita și parohia Stâna. In parohia Jac a ținut o cuvântare arătând credința greșită a pocăiților, cari cu ajutorul dușmanilor poporului nostru voesc să ne slăbească rândurile. Dușmanii noștri neputând da luptă pe față prin uneltiri caută să ne slăbească. Aceste cuvinte au fost spuse cu considerare, că’n această parohie se află un număr oarecare de pocăiți molipsindu se de pocăiții din comuna unită cu numele Bred. Asupra credincioșilor noștri cuvintele P. S. Sale au făcut impresie plăcută atât în Jac, Romita, cât și în Stâna, după pastoralele ținute în bisericile ticsite de popor P. S. Sa a vizitat și școalele primare. La 12 ore s-a reîntors în Unguraș la protopopul Ghiurițan, unde a luat masa cu suita. După masă P. S. Sa cu suita formată din următorii: protoereul Grigoriu Pletosu, asesor cons., prot. Ion Ghiurițan, diaconul Aurel Todoruț și preotul Cornel Georgea, a plecat pentru a vizia parohiile de sub poala Meseșului. Fiind aproape aceste comune una de alta s’au vizitat următoarele parohii: Paușa, Bodia și Bozna. In tot locul a fost întimpinat P. S. Sa de popor mult, cu porți triumfale, prapori și steaguri. Preoții locali în ornate, cu evanghelia și crucea’n mână bineventează de păstorul lor. In toate locurile P. S. Sa a intrat în biserică și a ținut pastorale pline de învățături morale și naționale poporului. Parohia Bozna este divizată intre ortodoxi si uniți, unde prin «dreptatea» din era maghiară în urma judecăților aduse în favorul bisericii unite, către care aveau simpatia vădită, ne-au luat pe nedreptul porțiunea canonică, casa parohială, încât bietul preot aicea se mai poate susținea din obolul credincioșilor. Atât în Bozna cât și în parohia Agriș preoții uniți n’au ținut de datorință morală să intimpine pe un prelat al bisericii surori, deși erau avizați oficial. Cătră seară am ajuns in fruntașa comună și parohie la poala Meseșului, îndrăznea Aici atât autoritare parohiale, cât administrative au făcut totul, ca să fie o primire dintre cele mai de frunte. La marginea comunei se înalță arc triumfal cu «Bine ați venit», unde urează bun sosit secretarul cercual Vasile Marcu, fiind de față pretorese Gheorghe Pop din Zălau, care a acompaniat pe P. S. Sa de la ieșirea pe teritorul plasei Zălau. Popor mult de față, care nu încetează din urale. Dela poartă P. S. Sa cu suita, pretorele, secretarul și poporul întreg au mers pe jos până la biserica impunătoare, la poarta căreia parohul Remus Roșea în fruntea credincioșilor, îmbrăcat în odăjdii, cu evanghelia și crucea bineventează pe P. S. Sa în cuvinte alese, în paroha aceasta fruntașă de la dl loan Clinciu, care este aici de față, a binevoit a ne face cinste și a ne trimite această prea frumoasă sfântă Cruce de stejar, artistic lucrată, în care cum vedeți este sculptat cu litere autograful Majestății Sale iubitei noastre regine, Maria, de cuprinsul: «Nu vărsați lacrimi pe mormintele eroilor, ci mai curând slăviți-i în cântece, așa ca faima numelui lor, să rămână un ecou prin legenda veacurilor», — ca s’o ridicăm în locul acesta, unde s’au dat lupte pentru desrobirea noastră întru veșnica pomenire a vitejilor, cari și-au perdut viața pentru Înălțarea noastră. Primim cu mare mulțămire acest sfânt și de neprețuit dar, trimis nouă de societatea «Mormintele Eroilor». Și astăzi ne-am adunat cu toții, preoți și popor, să înălțăm și să sfințim acest dar, și să așezăm aici, la această răspântie, unde din șoseaua principală, ce duce spre fosta frontieră și vechiul regat — se desface drumul spre comuna Cheia, Moeciul de sus și Fundata, să așezăm aici în cel mai frumos loc al comunei noastre, zis «Lunca Domnească». Această «Sfântă Troiță», așezată aici, deși de lemn și mută, dar cu darul său sfânt, va vorbi nouă și generațiilor viitoare — că pe acest loc s’a vărsat sânge de al fiilor neamului românesc pentru înfăptuirea României de azi. Am primit un mare dar, un dar scump, FOIȘOARA Ca.T7 s.Înt rostit de preotul George Enescu din comuna Moeciu de Jos (Bran) în 7/20 August 1922 cu ocaziunea așezării și sfințirii « Troiței» (sf. cruci) pe locul unde au fost luptele în comună în 1916. Doamnelor și domnilor, Iubit popor ! € Astăzi fraților români, Ne vedem și noi stăpâni, Pe-ale noastre nemesiii, Ce ședeau mai tot pustii. Nu putea bietul român De tiranul de păgân Nici de casă a-și vedea Și soartea și-o blăstema. Azi cu toți ne-am ușurat, Și liana ne-am vindecat... Așa cânta odinoară poetul, când abia licăriau unde raze de libertate poporului român. Cum ar cânta oare astăzi acelaș poet de Dumnezeu inspirat, dacă ar trăi, când cu adevărat «ne-am ușuat, și rana neam vindecat.?» Ni a fost dat nouă, generației de azi, să vedem împlinite aspirațiile de veacuri ale poporului român. Și culoare, iubiți frați, adunați în număr atât de frumos la această serbare, avem să mulțumim împinirea idealului? Cui avem să mulțămim, că astăzi toți românii ne aflăm la un loc, în o patrie comună, în România de la Nistru până la Tisa? Mai întâi lui Dumnezeu să mulțămim, că n’a părăsit poporul său, în al doilea rând bravilor soldați români, în frunte cu viteazul căpitan, Maiestatea Sa gloriosul rege Ferdinand. Soldatul român, jerfindu-și viața pentru țară, ca mucenicii pentru legea lui Hristos, ni-a dat aceea ce astăzi avem, iubita noastră Românie întregită. Scumpe vieți ostășești în număr de 800,000, perdute pentru îndeplinirea idealuri naționale — cu ce vom răsplăti vouă, noi cei rămași în viață, și generațiile viitoare, — marea și negrăita voastră jertfire? Altcum nu putem, decât iată, că noi, frații voștri, rămași în viață, am hotărât să ne adunăm în diferite locuri ale țării, unde v’ați jertfit viața, și înățând rugăciuni la ceruri pentru sufletele voastre, să vă preamărim virtuțile și să vă eternisăm numele, să ridicăm asupra mormintelor voastre «Sfnte Troițe», care să amintească trecătorilor, că țara, ce o avem, dela voi este, voi ni o ați dat, și vouă vi o datorimi Societatea «Mormintele Eroilor», al cărei sediu este în București, și e condusă cu înțelepciune și dragoste patriotică, de dl colonel Manulescu, la stăruința iubitului nostru profesor,