Telegraful Român, 1923 (Anul 72, nr. 1-104)
1923-01-14 / nr. 1-2
2 TELEGRAFUL ROMAN partid la partid, nici autoritatea șefilor bisericii, nici a Coroanei. Patima exagerărilor și falsificărilor a dat naștere degenerării în discuțiile politice și a împedecat, în vreme de patru ani, revenirea la stări normale. Ne facem datorie de conștiință relevând unele fapte recente, prin care tocmai organele partidului național (Patria din Cluj, și Gazeta din Brașov) aduc învinuiri autorităților bisericii ardelene ortodoxe și iau în apărare, fără să aprecieze greutatea cuvântului, pe cei ce au dat dovezi de sentimente dușmănoase acestei biserici, și lovesc în aceia cari lucrează în interesele ei superioare. Când opt preoți din Ardeal pleacă la America, unde sunt stăruitor chemați de frații noștri numeroși emigrați acolo, ziarele partidului național insinuă că acești preoți sunt trimiși de autoritățile bisericești ortodoxe din Sibiu în scop politic, să înceapă propagandă în favoarea partidului liberal — în America. Când clerul nostru se întrunește în congres, adunarea aceasta este caracterizată în numitele ziare ca o manifestație de «mangriști». Când se decorează o parte din preoțimea ortodoxă de dincoace de munți, se acuză iarăș «cei de la Sibiu» că degradează biserica prin politicianism... Exemplele acestea, de îndrăzneață denaturare a faptelor, se pot spori. Ne luăm dar voie să întrebăm hotărât pe căpeteniile partidului național. Până când vor tolera asemenea insinuări și acuzări, lipsite de simțul obiectivității? Căci preoțimea noastră nu poate să vadă altceva în dosul acestei atitudini a presei partidului național, decât o mișcare subversivă îndreptată în contra bisericii ortodoxe. Voeste oare acest partid sau conducătorii săi, să se izoleze de dânsa ? — Binevoiască a da lămuriri. Dar până atunci repetăm ceea ce am spus și de altădată: Pace, liniște, ordine și muncă roditoare ne trebue în locul puhoiului de necuviințe și invective și îndemnuri la anarhie. In situația de enervare a lumii de astăzi, este cel mai nepotrivit timp a continuă cu terfelirea persoanelor și instituțiilor noastre. In frământările interne și externe actuale, opera patriotică cere cu totul alt fel de moravuri. Marele public — cel puțin din Ardeal — vede defectele amintite, dar în indulgența sa nu se simte încă de ajuns, ca să reacționeze cu tărie... — Ziarul nostru, credincios tradiției sale, stând în afară de preocupările luptelor de partid și veghind cu înaltă putere asupra drepturilor sfinte ale bisericii noastre, se pune în serviciul ideilor care năzuesc ca moravurile omenești și creștinești să și ocupe locul ce li se cuvine în viața statului nostru, și ca biserica să fie înzestrată cu mijloacele necesare propășirii clerului și poporului drept credincios. Cu această făgăduință, cerem încrederea și sprijinul cititorilor și colaboratorilor, vechi și noi, în munca ce începem în noul an, 1923, al 71-lea de la apariția acestui ziar. —❖ Oamenii, vrând nevrând, îmbătrânesc deja o vreme; un ziar însă poate și trebue să rămâne tânăr și viguros în orce timp și în orce vârstă.» Anul nou cu bine și noroc! In anul încoronării — Ecouri — (=) Actul care dă nota caracteristică a anului expirat 1922, este încoronarea din catedrala ortodoxă română dela Alba- Iulia a MM. _S. Regelui Ferdinand I și a Regnei Maria ca stăpânitori ai țării române întregite. In cetatea supusă odată prin armele viteazului Voevod dn 1599, pe acesș loc unde se înălțase biserica mitropoliei acelor vremuri, s’a clădit biserica de astăzi a încoronării, și s’a sfințit de I. P. S. Sa mitropolitul nostru Nicolae, cu pompa cuvenită. Și așa, casa sfântă, care ni s’a răpit înainte cu 220 de ani, și-a reluat locul unde fusese întemeiată de înaintașii evlavioși ai epocei. In ziua încoronării, în 2/15 Octomvrie, 14 arhierei ortodoxi români au săvârșit sfințirea coroanelor Domnitorilor tuturor românilor, în ființa de față a reprezentanților distinși ai străinătății și ai țării. Am expus în amănunte, la timpul său, întreagă festivitatea de la Alba-Iulia și București, cu părțile sale înălțătoare a căror amintire istoria o va păstra pentru urmașii urmașilor noștri. Impresie dureroasă a produs obținerea unor partide politice de la marele act săvârșit la Alba-Iulia, precum și atitudinea episcopatului greco-catolic român care alături de episcopatul romano-catolic maghiar, a stat la ușa catedralei încoronării, când se înălțau imnuri de slavă, și când se cerea binecuvântarea cerească asupra visigniilor regale care privesc întreg neamul românesc. O mângiere avem în faptul că poemul român a fost de față la Aba-Iulia; altă mângiere vom putea să avem atunci când vom vedea că înaltul cler greco-catolic va izbuti de a se libera de sub roba romano-catolicismului ascultând întâi de porunca datoriei sale de român, și numai după aceea de porunca papală.* Evenimente îmbucurătoare care se rapoartă la casa noastră regală în anul 1922, pe lângă încoronare, sânt: căsătoria principesei Marioara cu Alexandru regele sârbilor, croaților și slovenilor, —și nașterea prințului Mihai, cel dintâi fiu al moștenitorilor de tron. Țara întreagă și-a manifestat, și cu aceste ocazii, sentimentele de sinceră iubire și alipire cătră dinastia actuală română, care calci pe urmele micilor voevozi descălecători de țară. * Alte fapte de însemnat ale anului acum trecut, privitoare la biserica și la slujitorii săi, le reasumăm în următoarele: Pentru perfecționarea preoților, doritori de a dobândi cât mai multă lumină, s’a organisat în Sibiu primul curs pastoral în 1 Februar, ținut în seminarul «Andreian». S’au prezentat și au cercetat cursul 45 de preoți, cari au înțeles deplin intențiile înțelepte manifestate de arhipostorul inițiator și colaborator al acestui curs. Prelegerile și orele de discuțiuni la care preoțimea a participat în mod activ au înmulțit cunoștințele sale, au întărit năzuințele întru împlinirea datoriilor și iau dat orientare nouă în viața sufletească a iobitorilor de muncă folositoare tuturora. Vizitațiile canonice, s’au urmat și în 1922, și anume în județul Trei Scaune, în Săcuime, unde avem acum două protopopiate nouă, la Sf. George și la Oituz. S’au sfințit biserici și s’au înființat FOISOARA Redactorii de la Telegraful Român Cu prilejul intrării ziarului nostru în anul al 71-lea de existență, implinim o datorie ziaristică, pomenind pe rând, — cu unele date biografice la cei dispăruți, — numele acelora, cari au semnat, ca redactori responsabili, acest organ de publicitate. 1. Primul său redactor a fost: Aron Florian, a redactat cele dintâi numere in 1853. Ardelean de naștere (n. 1805), studiază în Pesta, trece în 1827 în România. Lucrează ca profesor în Craiova și București. Revine în Ardeal în 1849. Șaguna îl însărcinează cu redactarea noului ziar din 1853. In Viena, împreună cu Ion Maiorescu, redactează textul românesc al Foii Legilor Imperiale. Se întoarce in România la 1857, ca profesor de istorie la Sf. Sava, mai târziu la universitate. Scrie cărți didactice și articole de ziar. In 1887 încetează din viață în București. 2. Dr. Paul Vasici, redactor în 1853—56-Fost doctor in medicină, ia parte la mișcările de renaștere națională a românilor din Ardeal Bănat și Ungaria pe la mijlocul veacului al 19-lea. Se stabilește mai târziu în Timișoara, redactează o revistă de igienă, scrie cărți de medicină. Academia Română îl alege de membru activ. 3. I Ion Bădilă, redactor în anii 1856—57. Mai târziu protopop al Sbiului. 4. Visarion Roman în 1857—58. Intemeetorul primului institut românesc de credit și economii in Ardeal, «Albina». Visarion Roman a terminat studii teologice In Sibiu și a funcționat ca profesor suplinitor la institutul nostru pedagogic. A redactat ziarul Amicul Școalei, a editat revista «Albina Carpaților». Membru corespondent al Academiei, moare in 1885 in etate de 52 ani, 5 . Ion Rațiu, in 1858—1862. A fost paroh în Alba-Iulia, apoi protopop al Hațegului. 6. Zaharia Boiu în 1862—1865. Născut în Sighișoara (in 1834), învață teologia în Sibi (1855) și funcționează doi ani ca profesor al institutului pedagogic. In Lipsea studiază filozofia. In 1861 este numit profesor seminarial în Sibiu, în 1870 asesor consistorial. A publicat numeroase scrieri. Membru corespondent al Academiei, s’a distins ca unul dintre cei mai buni oratori bisericești. 7. 1 Nicolae Cristea, redactează ziarul din 1865 până în 1883, timp de 18 ani. La cererea prim ministrului unguresc Coloman Tisza, redactorul N. Cristea, instituit și prin testamentul lui Șaguna, este înlăturat de la conducerea foii, pentru un articol politic apărut în 1883. Ca și Zaharia Boiu, Nicolae Cristea (n. în 1834 Ia Ocna Sibiului) studiază teologia în Sibiu, își complectează învățătura la universitatea din Lipsca, ajunge profesor la teologie (1870), asesor consistorial (1873). In 1867 intemeiase Reuniunea sodalilor români din Sibiu, și stă în fruntea ei până In 1897. Când Telegraful Român împlinise în 1878 un sfert de veac de la apariția sa, Nicolae Cristea adoptează pentru foaie (ortografia 'fonetică sau «cu semne», în locul celei etimologice de până atunci. Muncitor plin de râvnă, a publicat broșuri, de cuprins politic, ca aderent al politicei de activitate și de solidaritate națio-