Telegraful Român, 1927 (Anul 75, nr. 1-95)
1927-07-22 / nr. 53-54
2 TELEGRAFUL ROMAN Glasul regal spunea: In decursul istoriei neamului nostru au fost momente de mari nădejdi, că această menire a neamului nostru trebue să se realizeze, a fost odată sub Mihai Vodă care a putut spera să înfăptuiască o Românie cum o înțelegem azi. N'a vrut Dumnezeu ca unirea aceea să fie de lungă durată; — dar, în urma lui Mihai, au rămas urmași de ai acelora ce s'au luptat atunci alături de dânsul și pentru dânsul, și ei au trăit ideea aceasta. Vremurile au fost grele atât pentru Ardeal, cât și pentru țările din vechiul regat. Parcă epoca acestor lupte, era trebuitoare pentru a ofeli brațul acestui popor pentru clipa când a venit ora hotărâtoare ca să aibă puterea să înfăptuiască ceea ce era înscris în sufletul lui și de menirea dată de soartă. Sânt recunoscător Proniei cerești că Mi-a fost dat Mie să văd, și nu numai să văd, dar să și înfăptuiesc, cu ajutorul ostașului român, acest fapt care este unic în istoria noastră. In curând, în vara din 1924, a urmat pomenirea eroului Munților apuseni, Avram hncu. La biserica din Țebea și la Muntele Găina, a venit iubitul Suveran, înconjurat de Familia regală și de fruntașii neamului, pentru a aduce prinos de închinare și mărire la casa unde s’a născut «Craiul Munților», la locurile făptuirilor sale și la mormântul unde și-a găsit odihnă întru Domnul Îngăduitor, după pilda dată de preamăritul Său Unchi, de-o bunătate și blândeță întrupată, ocolind asprimea vorbelor, dar cu energie morală în zile bune și rele, hotărât la fapte, Regele Ferdinand nu putea suferi vicleșugul și lingușirea în mediul social din epoca prefacerii de după răsboi, și cu suflet neînfrânt stăruiala toate ocaziile pentru îmblânzirea moravurilor și stăvilirea rătăcirilor. Figura sa crește tot mai luminoasă, cu cât mai mult ne adâncim în valurile vremurilor; ear de acolo va răsări mereu icoana legendară a primului Domn stăpânitor al neamului daco-roman. Să dea Cerul, ca urmașii cari țin astăzi pe umeri destinele patriei, ridicându-se peste vremelnicele slăbiciuni ale omului greșelnic, să aducă țării noastre iubite unitatea de suflet și de organizare prin care să asigure, pentru toți vecii, viitorul tot mai bun și tot mai măreț al României moi. Patriotismul și inteligența bărbaților cu răspundere, având razimul poporului, al oștirii și al bisericii, vor ști să inspire respectul cuvenit atât în lăuntru, cât și în afară de granițe. Voința unită a factorilor va fi temei și izvor spre înflorirea și întărirea României de mâne, stăpână în veci asupra destinului său. Credincioșii bisericii noastre dreptmăritoare, cler și popor din mitropolia Ardealului, vor pomeni totdeauna cu profundă pietate pe adormitul în Domnul, Regele Ferdinand al românilor, rugând pe bunul Dumnezeu să-i dăruiască odihnă lină, așezându-l în șirurile drepților, pe Cel ce moare cu trupul zdrobit, dar cu sufletul însemnat că în fiecare clipă a vieții Sale pământești n’a purtat alt gând și altă voință, decât binele și mărirea supușilor Săi credincioși. Veșnică și binecuvântată fie amintirea Lui! Date biografice Ferdinand (Victor, Albert, Meinrad de Hohenzollern) n. 12/24 August 1865 ca al doilea fiu al principelui Leopold de Hohenzolern și nepot de frate al regelui României Carol I, devenit — în lipsa unui moștenitor direct și după renunțarea formală a tatălui său Leopold prin declararea de la 22 Noemvrie 1880 din constituția română — moștenitor presumptiv al coroanei și numit prin decretul dela 18 Martie 1889 «Alteță Regală, Principe de România», și-a făcut studiile gimnaziale la Düsseldorf, universitare la Tübingen și Lipsen, militare la Cassel, a intrat ca sublocotenent in regimentul 1 de gardă din Potsdam, a Învățat limba română sub conducerea prof. V. Păun, 1883—88. S’a căsătorit la 29 Decemvrie 1892 cu Maria (Alexandra, Victoria), prințesă de Saxa-Coburg și Gotha, n. 17 Octomvrie 1875, de religiune luterană, nepoată de fiu a reginei împărătese Victoria a Angliei și vară bună cu fostul Împărat Wilhelm II al Germaniei și cu Nicolae II țar al Rusiei. Copiii săi sunt: Principele Carol, n. la 3/15 Octomvrie 1893; principesa Elisabeta, n. 29 Septemvrie 1894; principesa Maria, născ. la 3/21 Iulie 1897; prințul Nicolae, născ. la 5/18 August 1903, prințul Mircea și principesa Ileana. Toți copiii sânt botezați în religiunea ortodoxă a României. Ca moștenitor de tron, principele Ferdinand, proclamat membru onorar al Academiei Române (in 1890) a spus: Am avut fericirea să învăț de timpuriu frumoasa limbă românească și mi-a fost drag să o Învăț, pentru că ea mi-a Înlesnit cunoașterea de aproape a literaturii poporale, a datinelor, a obiceiurilor, dar mai ales a bogatei istorii a neamului românesc. " In Mai 1915 este proclamat protector și președinte de onoare al Academiei Române. Ținta lui a fost totdeauna: «munca fără preget ce sânt hotărât, ca bun român și rege, să Închin iubitei mele țări». Pentru țăran și ostaș a avut dragoste nețărmurită. In 1917 a făgăduit ostașilor de pe front, că le va da dreptul de a stăpâni într’o mai largă măsură pământul pentru care s’au luptat. Regele Ferdinand a avut încredere în puterea de viață a neamului românesc și, în 1916, a pornit răsboiul desrobirii și a închegat pentru totdeauna unirea neamului românesc. Ultimele clipe Comunicat. Ca urmare a afecțiunii de care M. Sa Regele suferea dinainte și a broncopneumoniei declarate In luna Martie, starea Sa generală a declinat continuu. Anemia și greutatea respirației au Îngreuiat din ce in ce munca inimii, provocând, In noaptea de 20 Iulie 1927, o stare de colaps, în urma căreia Majestatea Sa a sucombat la ora 2 și 15 minute, In brațele M. S. Regina, In prezența medicului curții Dr. Mamulea. Până în ultimele momente, Majestatea Sa și-a păstrat Întreagă cunoștința și a Încetat din viață fără durere. Ultimele Sale cuvinte, adresate Majestății Sale Regina care-L susținea, au fost: Mă simt obosit... Vestea morții în Sibiu Vestea despre trecerea la cele eterne a Majestății Sale a fost anunțată In dimineața zilei de 20 Iulie de Dl Ministru de interne Duca, dlui prefect județan Dr. Nicolae Regman. Această tristă veste s’a lățit cu iuțeala fulgerului In întreg orașul și pe edificiile publice precum și pe casele particulare s’a arborat stindardul negru, iar clopotele catedralei și a celorlalte biserici din oraș au anunțat tuturor cetățenilor dureroasa veste a răposării bunului nostru Rege. Prefectura județană a comunicat trista veste în toate comunele din județ dispunând că până la altă dispoziție să se tragă de 3 ori pe zi clopotele în toate bisericile timp de cel puțin 15 minute; să se arboreze stindardul negru pe edificiile publice; s’a interzis ținerea petrecerilor și reprezentațiunilor teatrale; s’a sistat ținerea târgurilor și s’a dispus ca toate oficiile publice să funcționeze in permanență. Rugăciuni In 20 Iulie, sărbătoarea Sf. Hie, după terminarea Sfintei liturghii în biserica catedrală, I. P. Sf. Sa Mitropolitul nostru Nicolae înconjurat de preoțimea din localitate a săvârșit o rugăciune pentru odihna sufletului Majestății Sale Regelui Ferdinand trecut la cele eterne. Pepunerea jurământului din partea armatei, Regelui MIHAI I și Regenței Miercuri Ia 20 Iulie a. c. Întreaga armată aflătoare In garnizoana din Sibiu a depus jurământul de fidelitate pentru regele Mihai I. Această solemnă festivitate a avut loc în Piața Regele Ferdinand unde s-au concentrat toate trupele în frunte cu ofițerii. După sosirea la fața locului a I. P. Sf. Sale Mitropolitul Nicolae, însoțit de consilierii arhiepiscopești, Dl general Căvanescu, comandantul corpului 7 de armată în cuvinte duioase a anunțat trupelor trista veste despre trecerea la cele eterne a Majestății Sale înțeleptului Rege Ferdinand 1. I. P. Sf. Sa Mitropolitul a oficiat apoi un serviciu divin pentru odihna sufletului Majestății Sale regelui Ferdinand I. Dl general Găvănescu a adus apoi la cunoștința trupelor că urmașul legal pe tronul României al defunctului rege Ferdinand este nepotul său Regele Mihai și Invită pe ofițeri și soldați să depună jurământul de fidelitate I. P. Sf. La Mitropolitul Nicolae citește următoarea formulă de jurământ: *In numele lui Dumnezeu Atotputernicul, eu .. jur credință Regelui Mihai și Regenței, supunere legilor și îndatoririlor militare, în toate ocaziunile, în timp de pace, ca și în timp de răsboi. Așa să-mi ajute Dumnezeu». Jurământul II depune întâiul general, apoi ceilalți ofițeri după gradele erarhice și în fine soldații. După depunerea jurământului Dl general Găvănescu a cetit următoarea Proclamație adresată de Consiliul de miniștri Români. PROClAMAȚIE Primul Rege al României întregite a încetat din viață. O boală crudă L-a răpit, punând astfel capăt înainte de vreme celei mai glorioase Domnii, sub care s’a întruchipat visul de veacuri al neamului nostru. Urcând treptele Tronului, Regele Ferdinand a făgăduit solemn în fața reprezentanței naționale, că va fi bun Român. Domnia Lui a dovedit cu prisosință, că și-a împlinit făgăduința și astăzi plângem, nemângăiați, moartea Celui mai mare și mai bun dintre Români. Dealungul vremurilor, Românii nu vor putea să uite, că n’a fost jertfă pe care Ferdinand să nu o fi făcut pentru fericirea țării sale. Neclintit în credință și hotărâre în timpul răsboiului, înțelegător și blând, înțelept și drept în timp de pace, Ferdinand va rămânea pururea Regele întregirii neamului și al marilor reforme, care au adus statului dreptate, putere și liniște. Nu putem rămânea mai statornici și credincioși marelui gând, căruia El i-a închinat toată viața Sa, decât fiind strâns uniți pentru liniștea și propășirea Patriei, cu neclintit devotament pentru Dinastie, cu respect față de Constituția și legile Țării. Să înconjurăm cu dragoste și cu încredere în menirea țării pe REGELE MIHAI și să ne încordăm toate puterile pentru asigurarea viitorului strălucit al României întregite, azi așa de greu încercată. CONSILIUL DE MINIȘTRI.