Telegraful Român, 1927 (Anul 75, nr. 1-95)

1927-07-22 / nr. 53-54

2 TELEGRAFUL ROMAN Glasul regal spunea: In decursul istoriei neamului nostru au fost momente de mari nădejdi, că acea­­stă menire a neamului nostru trebue să se realizeze, a fost odată sub Mihai Vodă care a putut spera să înfăptuiască o Ro­mânie cum o înțelegem azi. N'a vrut Dum­nezeu ca unirea aceea să fie de lungă du­rată; — dar, în urma lui Mihai, au ră­mas urmași de ai acelora ce s'au luptat atunci alături de dânsul și pentru dânsul, și ei au trăit ideea aceasta. Vremurile au fost grele atât pentru Ardeal, cât și pentru țările din vechiul regat. Parcă epoca ace­stor lupte, era trebuitoare pentru a ofeli brațul acestui popor pentru clipa când a venit ora hotărâtoare ca să aibă puterea să înfăptuiască ceea ce era înscris în sufle­tul lui și de menirea dată de soartă. Sânt recunoscător Proniei cerești că Mi-a fost dat Mie să văd, și nu numai să văd, dar să și înfăptuiesc, cu ajutorul ostașului ro­mân, acest fapt care este unic în istoria noastră. In curând, în vara din 1924, a urmat pomenirea eroului Munților apuseni, Avram hncu. La biserica din Țebea și la Muntele Găina, a venit iubitul Suveran, înconjurat de Familia regală și de fruntașii neamului, pentru a aduce prinos de închinare și mă­rire la casa unde s’a născut «Craiul Mun­ților», la locurile făptuirilor sale și la mor­mântul unde și-a găsit odihnă întru Domnul­ Îngăduitor, după pilda dată de prea­­măritul Său Unchi, de-o bunătate și blân­deță întrupată, ocolind asprimea vorbelor, dar cu energie morală în zile bune și rele, hotărât la fapte, Regele Ferdinand nu pu­tea suferi vicleșugul și lingușirea în mediul social din epoca prefacerii de după răsboi, și cu suflet neînfrânt stăruia­la toate oca­ziile pentru îmblânzirea moravurilor și stă­vilirea rătăcirilor. Figura sa crește tot mai luminoasă, cu cât mai mult ne adâncim în valurile vremurilor; ear de acolo va răsări mereu icoana legendară a primului Domn stăpâ­­nitor al neamului daco-roman. Să dea Cerul, ca urmașii cari țin astăzi pe umeri destinele patriei, ridicân­­du-se peste vremelnicele slăbiciuni ale omului greșelnic, să aducă țării noastre iubite unitatea de suflet și de organizare prin care să asigure, pentru toți vecii, vii­torul tot mai bun și tot mai măreț al Ro­mâniei m­oi. Patriotismul și inteligența bărbaților cu răspundere, având razimul poporului, al oștirii și al bisericii, vor ști să inspire respectul cuvenit atât în lăuntru, cât și în afară de granițe. Voința unită a factorilor va fi temei și izvor spre înflorirea și întărirea Româ­niei de mâne, stăpână în veci asupra de­stinului său. Credincioșii bisericii noastre drept­­m­ăritoare, cler și popor din mitropolia Ardealului, vor pomeni totdeauna cu pro­fundă pietate pe adormitul în Domnul, Regele Ferdinand­­ al românilor, rugând pe bunul Dumnezeu să-i dăruiască odihnă lină, așezându-l în șirurile drepților, pe Cel ce moare cu trupul zdrobit, dar cu su­fletul însem­nat că în fiecare clipă a vieții Sale pământești n’a purtat alt gând și altă voință, decât binele și mărirea supușilor Săi credincioși. Veșnică și binecuvântată fie aminti­rea Lui! Date biografice Ferdinand (Victor, Albert, Meinrad de Ho­­henzollern) n. 12/24 August 1865 ca al doilea fiu al principelui Leopold de Hohenzo­lern și nepot de frate al regelui României Carol I, de­venit — în lipsa unui moștenitor direct și după renunțarea formală a tatălui său Leopold prin declararea de la 22 Noemvrie 1880 din consti­tuția rom­ână — moștenitor presumptiv al co­roanei și numit prin decretul dela 18 Martie 1889 «Alteță Regală, Principe de România», și-a făcut studiile gimnaziale la Düsseldorf, univer­sitare la Tübingen și Lipsen, militare la Cassel, a intrat ca sublocotenent in regimentul 1 de gardă din Potsdam, a Învățat limba română sub conducerea prof. V. Păun, 1883—88. S’a căsătorit la 29 Decemvrie 1892 cu Maria (Alexandra, Victoria), prințesă de Saxa-Coburg și Gotha, n. 17 Octomvrie 1875, de religiune luterană, nepoată de fiu a reginei­ împărătese Victoria a Angliei și vară bună cu fostul Împă­rat Wilhelm II al Germaniei și cu Nicolae II țar al Rusiei. Copiii săi sunt: Principele Carol, n. la 3/15 Octomvrie 1893; principesa Elisabeta, n. 29 Septemvrie 1894; principesa Maria, născ. la 3/21 Iulie 1897; prințul Nicolae, născ. la 5/18 August 1903, prințul Mircea și principesa Ileana. Toți copiii sânt botezați în religiunea orto­doxă a României. Ca moștenitor de tron, principele Ferdi­nand, proclamat membru onorar al Academiei Române (in 1890) a spus: Am avut fericirea să învăț de timpuriu frumoasa limbă românească și mi-a fost drag să o Învăț, pentru că ea mi-a Înlesnit cunoașterea de aproape a literaturii po­porale, a datinelor, a obiceiurilor, dar mai ales a bogatei istorii a neamului românesc. " In Mai 1915 este proclamat protector și președinte de onoare al Academiei Române. Ținta lui a fost totdeauna: «munca fără preget ce sânt hotărât, ca bun român și rege, să Închin iubitei mele țări». Pentru țăran și ostaș a avut dragoste ne­țărmurită. In 1917 a făgăduit ostașilor de pe front, că le va da dreptul de a stăpâni într’o mai largă măsură pământul pentru care s’au luptat. Regele Ferdinand a avut încredere în pu­terea de viață a neamului românesc și, în 1916, a pornit răsboiul desrobirii și a închegat pentru totdeauna unirea neamului românesc. Ultimele clipe Comunicat. Ca urmare a afecțiunii de care M. Sa Regele suferea dinainte și a broncopneu­­moniei declarate In luna Martie, starea Sa ge­nerală a declinat continuu. Anemia și greutatea respirației au Îngreuiat din ce in ce munca inimii, provocând, In noaptea de 20 Iulie 1927, o stare de colaps, în urma căreia Majestatea Sa a su­combat la ora 2 și 15 minute, In brațele M. S. Regina, In prezența medicului curții Dr. Mamulea. Până în ultimele momente, Majestatea Sa și-a păstrat Întreagă cunoștința și a Încetat din viață fără durere. Ultimele Sale cuvinte, adresate Majestății Sale Regina care-L susținea, au fost: Mă simt obosit... Vestea morții în Sibiu Vestea despre trecerea la cele eterne a Majestății Sale a fost anunțată In dimineața zilei de 20 Iulie de Dl Ministru de interne Duca, dlui prefect județan Dr. Nicolae Regman. Această tristă veste s’a lățit cu iuțeala ful­gerului In întreg orașul și pe edificiile publice precum și pe casele particulare s’a arborat stin­dardul negru, iar clopotele catedralei și a celor­lalte biserici din oraș au anunțat tuturor cetățe­nilor dureroasa veste a răposării bunului no­stru Rege. Prefectura județană a comunicat trista veste în toate comunele din județ dispunând că până la altă dispoziție să se tragă de 3 ori pe zi clopotele în toate bisericile timp de cel puțin 15 minute; să se arboreze stindardul negru pe edificiile publice; s’a interzis ținerea petrecerilor și reprezentațiunilor teatrale; s’a sistat ținerea târgurilor și s’a dispus ca toate oficiile publice să funcționeze in permanență. Rugăciuni In 20 Iulie, sărbătoarea Sf. Hie, după ter­minarea Sfintei liturghii în biserica catedrală, I. P. Sf. Sa Mitropolitul nostru Nicolae încon­jurat de preoțimea din localitate a săvârșit o ru­găciune pentru odihna sufletului Majestății Sale Regelui Ferdinand trecut la cele eterne. Pepunerea jurământului din partea armatei, Regelui MIHAI I și Regenței Miercuri Ia 20 Iulie a. c. Întreaga armată aflătoare In garnizoana din Sibiu a depus jură­mântul de fidelitate pentru regele Mihai I. Această solemnă festivitate a avut loc în Piața Regele Ferdinand unde s-au concentrat toate trupele în frunte cu ofițerii. După sosirea la fața locului a I. P. Sf. Sale Mitropolitul Nicolae, însoțit de consilierii arhiepiscopești, Dl general Căvanescu, coman­dantul corpului 7 de armată în cuvinte duioase a anunțat trupelor trista veste despre trecerea la cele eterne a Majestății Sale înțeleptului Rege Ferdinand 1. I. P. Sf. Sa Mitropolitul a oficiat apoi un serviciu divin pentru odihna sufletului Majestății Sale regelui Ferdinand I. Dl general Găvănescu a adus apoi la cu­noștința trupelor că urmașul legal pe tronul României al defunctului rege Ferdinand este nepotul său Regele Mihai­­ și Invită pe ofi­țeri și soldați să depună jurământul de fidelitate I. P. Sf. La Mitropolitul Nicolae citește ur­mătoarea formulă de jurământ: *In­ numele lui Dumnezeu Atotputer­nicul, eu .. jur credință Regelui Mihai­­ și Regenței, supunere legilor și îndatoririlor militare, în toate ocaziunile, în timp de pace, ca și în timp de răsboi. Așa să-mi ajute Dumnezeu». Jurământul II depune întâi­ul general, apoi ceilalți ofițeri după gradele erarhice și în fine soldații. După depunerea jurământului Dl general Găvănescu a cetit următoarea Proclamație adre­sată de Consiliul de miniștri­ Români. PROClAMAȚIE Primul Rege al României între­gite a încetat din viață. O boală crudă L-a răpit, punând astfel capăt înainte de vreme celei mai glorioase Domnii, sub care s’a întruchipat visul de veacuri al nea­mului nostru. Urcând treptele Tronului, Regele Ferdinand a făgăduit solemn în fața reprezentanței naționale, că va fi bun Român. Domnia Lui a dovedit cu priso­sință, că și-a împlinit făgăduința și astăzi plângem, nemângăiați, moartea Celui mai mare și mai bun dintre Români. Dealungul vremurilor, Românii nu vor putea să uite, că n’a fost jertfă pe care Ferdinand să nu o fi făcut pentru fericirea țării sale. Neclintit în credință și hotărâre în timpul răsboiului, înțelegător și blând, înțelept și drept în timp de pace, Ferdinand va rămânea pururea Regele întregirii neamului și al ma­rilor reforme, care au adus statului dreptate, putere și liniște. Nu putem rămânea mai stator­nici și credincioși marelui gând, că­ruia El i-a închinat toată viața Sa, decât fiind strâns uniți pentru liniștea și propășirea Patriei, cu neclintit de­votament pentru Dinastie, cu respect față de Constituția și legile Țării. Să înconjurăm cu dragoste și cu încredere în menirea țării pe RE­GELE MIHAI și să ne încordăm toate puterile pentru asigurarea vii­torului strălucit al României între­gite, azi așa de greu încercată. CONSILIUL DE MINIȘTRI.

Next