Telegraful Român, 1927 (Anul 75, nr. 1-95)

1927-11-25 / nr. 87

Anul LXXV Sibiu, 25 Noemvrie 1927 Nr. 87 Telegraful Român Organ național-bisericesc Abonamentul: Un an 500 Lei. — Șase luni 250 Lei. — Trei luni 130 Lei. — Pentru străinătate un an 900 Lei Pentru America 4 Dolari. ■: Ziarul apare Marția și Vinerea ===== Prețul inserțiunilor: un șir petit 6 Lei pentru odată, dacă se publică de mai multe ori se dă rabatul cuvenit. Abonamentele și inserțiunile să se adreseze Administației ziarului „Telegraful Ro­­­­­­­­mân„, Sibiu, Strada Mitropoliei Nr. 45. .... Corespondențele să se adreseze Redacției „Telegraful Român", Strada Mitropoliei Nr. 45. — Scrisori nefrancate se refuză — ........ Articole nepublicate nu se înapoiazâ - Ion I. C Brătianu (1864—1927) A trecut la veșnicie, in ziua de 24 Noemvrie 1927, marele român și bărbat de stat, unul dintre eroii înfăptuitori ai unității noastre naționale, Ion I. C. Bră­tianu.. Moartea sa, ca și a părintelui său de neuitată memorie pentru tot sufletul ro­mânesc, este astăzi doliul național al țării întregite prin calitățile și prin vredniciile lor și a generațiilor ce le-au reprezentat. Jale și adâncă întristare trebue să se sălășluească în inimile românești, când se răresc șirurile conducătorilor înzestrați cu multă prevedere și înțelepciune, cu îndrăz­neală și cumpăt, cu înțelegerea deplină a realităților, în munca uriașă de organizare a statului. Bărbatul care, în vremuri de grea cumpănă, a predidat guvernul în răsboiul de întregire a neamului, iar după răsboi a condus cu mână puternică opera con­structivă de refacere și consolidare a țării, dispare din mijlocul nostru în clipa când aveam mai multă trebuință de a-i ști în fruntea trebilor publice ale statului nou român. Cu evlavie și creștinească recunoștință ne închinăm lângă mormântul aceluia, care a condus soartea țării în cea mai strălu­cită epocă din istoria neamului. Nu este chemarea noastră, a celor ce trăim astăzi, să statornicim în chip defi­nitiv figura ilustrului răposat în Domnul. Urmașii noștri o vor ști, la rândul lor, așeza în măreția ce i se cuvine pe dreptate. Cei ce au stat însă în apropierea ace­stei personalități distinse a vieții politice române, cei ce l-au cunoscut și iubit, cei ce i-au fost totdeauna credincioși colabora­tori, aceia cu care a împărțit grijile și greu­tățile, bucuriile și suferințele,­­ se vor închina smeriți în fața celui dispărut și vor slăvi în calde și luminate cuvinte virtuțile omului care, înainte cu 30 de ani — în April 1897 — fusese chemat în guvernul de atunci ca ministru al lucrărilor publice, dar de atunci încoace, în nenumărate rân­duri, și-a pus serviciile în interesul pro­sperității și fericirii țării noastre. Om de cultură multilaterală, Ion I. C. Brătianu, în mijlocul pionerilor cărții și ai culturii românești a avut ocazie, în Martie din anul curent, să-și desfășoare ideile în scopul promovării culturii naționale, spre întărirea și propășirea statului. In cuvântarea sa, rostită la marea în­trunire a reprezentanților vieții culturale în­ capitala țării, Ion I. C. Brătianu arată, că puterea de muncă trebue astăzi con­centrată tot mai mult în direcție culturală. Oratorul continuă: «Astăzi, când, în locul regatului de ieri, trebue să purtăm grija României­ Mari, datoria noastră sporește în raport cu noua însemnătate, dobândită în lume, de neamul și de statul nostru și încă mai mult crește în raport cu ceea ce țara noastră poate și trebue să înființeze în viitor. Voim o viață de civilizațiune obștească, puternică și armonică, înteme­iată pe cultura masselor populare, învio­rată și desvoltată de cunoștințele, concep­­țiunile și străduințele elitei inteligenței și a artelor, care, prin știință și inspirație, constitue pretutindeni programul umani­tății, acel progres, la care voim să pari­­cipăm, cât mai intens, la care pretindem să contribuim în raport cu facultățile, de care știm că dispunem. In această străduință, școala de toate gradele, tre­bue să fie ajutată și completată printr’o atmosferă culturală generală, care să pă­trundă cât mai adânc în massele popo­rului și să înconjoare viața omului mun­citor pe toate tărâmurile și în tot cur­sul ei. învățământul superior de tot felul trebue pus în măsură, ca, prin corpul său profesoral, prin institutele și labora­­toriile, prin bibliotecile, muzeele și atelie­rele, prin cercetările și publicațiunile sale, să radieze tot mai intens și mai luminos. El trebue să găsească în toate treptele organismului școlar puterile de muncă și de lumină necesare, ca, prin solidarizarea tuturor, opera de educațiune și de in­strucțiune să fie cât mai rodnică. La acea­stă operă trebue să se unească toți frun­tașii vieții intelectuale și artistice, toate instituțiunile, care prin natura lor, pot s’o ajute și s’o completeze. In această operă de cultură, ne invită, în România­ Mare, cu deosebită stăruință, și nevoia trainică­­ a consolidării interne, căci de dânsa de­pinde soluțiunea deplină și definitivă a chestiunii minorităților. Atunci vor fi cu desăvârșire stabilite raporturile între ele și neamul nostru, când opera noastră cul­turală va face să dispară prejudecata, cre­­iată de vrăjmași, a vremurilor trecute, care le-a îngăduit să socotească, că se află în fața unui popor, ce le este inferior prin facultățile sale de civilizație. Când dela o graniță la cealaltă se va fi făcut, lumi­noasă și nediscutabilă, superioritatea cul­turii naționale, adevărata viață de încre­dere și de frăție va fi asigurată între nea­murile chemate de soartă să trăiască și să se desvolte împreună, contribuind fiecare cu facultățile și munca lui la propășirea obștească». — Biserica noastră națională ortodoxă română, cler și popor din mitropolia din Ardeal, Bănat, Crișana și Maramurăș, se înveștmântează astăzi in haina doliului și aduce pioase omagii în fața sicriului ce cuprinde rămășițele pământești ale unuia

Next