Telegraful Român, 1928 (Anul 76, nr. 1-90)
1928-01-14 / nr. 5
Anul LXXVI Sibiu, 14 Ianuar 1928 Nr. 5 Abonamentul: ân an 500 Lei. — Şase luni 250 Lei. — Treiluni 130 Lei. — Pentru străinătate un an 900 Lei. — Pentru America 4 Dolari. Ziarul apare Marţia şi Vinerea Articole nepublicate nu se înapoiază Corespondenţele să se adreseze Redacţiei Telegraful Român strada Mitropoliei Nr. 45. — Scrisori nefrancate se refuză Preţul inserţiunilor ! Abonamentele şi inserţiunile un şir petit 6 Lei pentru odată, dacă se pasă se adreseze Administraţiei ziarului Te oblică de mai multe ori se dă rabatul cuvenit regraful Român, Sibiu, str. Mitropoliei 45 Biserica anglicană la răspântie de Tr. Scorobeţ, asesor consistorial . A făcut multă vâlvă ştirea despre un conflit, iscat între Partimentul cgez şi între Biserica de Stat a Angliei. Capurile legiuitoare aveau şi-şi dea avizul în chestia Reformei cultului divin. De la memorabila şedinţă a declarării răstiţiului din 1914. Corpurile legiuitoare engle n’au avut ale şedinţe, care să intereseze opia jiubică cât de mult ca ceie din 13 — 16 Decemvrie 1927. Autoritatea bisericească a pregătt refoma cultului divin. Actuala Carte de rugăciune e din anul 1661 şi a fost introdusă pentr’o lege a Parlamentului englez. Noua Carte de rugăciune " încă urma să se introducâ printr’un act al Corpurilor legiuitoare şi prin sanciunea constituţională a Regelui. Casa Lorzilor s’a ocupat cu reforma cultului timp de trei zile din 13-15 Decemvrie 1927 şi a luat la cunoştinţă reforma cu 241 voturi contra 88. Dar în Casa Comunelor, unde a ajuns în desbatere la 16 Decemvrie, 238 voturi au fost în contra reformei şi 205 voturi în favoarea Cărţii noul. Ce e drept, oratorii cari s’au perindat în acea zi la tibuna Parlamentului au evitat să arate valoarea dogmatică a opera ului, ci în mod tendenţios au scos la iveală caracterul antiprotestant şi înrudirea cu Cultul latin şi cu deviaţiunile lui spre magie şi superstiţii păgâne. Spre a deveni cineva urgisit în Anglia e de ajuns să-i iasă svonul că simpatizează cu ‘ Papa şi e aderentul autocratismului papal. Câ iva oratori printre cari şi prim-minitrul Baldwn au luat cuvântul să spulbere acele acuzaţii gratuite aduse noii Cărţi de rugăciune, dar cuvintele lor au intârntat şi mai mult majoritatea. Arhiepiscopul de Canterbury, un venerabil bâton de 81 de ani era de fată într’o lojă a Parlamentului. Când a auzi rezultatul votării, a părăsit Parlamentul cu lacrimi în ochi. Noa Carte de năiune e monumentul clasic al posturii sale de 25 ani, ca șef al Bisericii anglicane. De 21 de a lucrat la alătuirea reformii culturi cu cei mai mari teologi anglicani Respingeria operati lui l-a făcut sa declare ca donste să se retragă de la launa serii. Cazul a stârnit consternare gemrdâ. Opinia publiă s’a agitat. Presa din 16Decemvre 1927 până azi decutâ actul parlamentar în toată complitatea lui. Unele ziare au pretes să înceteze tutoratul Statului asupra Bisericii. Un ziar de seamă Western Mail a caracterizat anul parlamentului: «un caz txemplar de perfidie politică». Agtaţia e cu atât mai înverşunată în contra Parlamentului, cu cât lumea nu ştie, ce atitudine va lua Autortea bisericească. Smocul Episcopesc s’a întruneşte la 11 ianuar 1927. Hotărât lucru, coaliţia din Parlament care a voit să dea o lovitură Bisericii de Sta, a dat greş Căci a fost o coaliţie a confesiunior independente, cari de mult duc o lupă înverşunată împotriva Bericii de Stat. La aceştia s’au alăurat socialiştii, comuniştii şi deputaţi din Wales, Soţia şi Irlanda catolică, cari plingând o autonomie nu mai recunosc Biserici anglicane caracterul de biserică de Stat. Dar refuzul Parlamentului de a aproba noua arte de rugăciune e de un act indecent. Biserica avea un mandat din partea Comisiei eclesiastice legislative să pregătească reforma Cultului. Acest mandat a venit pe urma unui raport al Autorităţii bsericeşti, din 1906 în care se arătau urnătoarele: «Regula Cultului divin în Biserica Angiei nu mai corespunde vieţii regioase a generaţiilor de azi. Ea împiedecă manifestarea pietoţei celor mai mulţi credincioşi ai Bisericii. Lumea simte trebuinţa unui ceremonial cu demnitatea caracteristică a Cultului din epoa clasică a Bisericii. Noi trăim într’o epocă de renaştere spirtuală fără precedent în istoria Bsericii şi fără o transformare adecvată a Cuiului d vin şi a vieţii relgioase, senea n’ar putea fi recurosatâ organul viu al Duhului Sfânt. Fără adaptârile necesre, religa strămoşească n’ar găsi în biserică instrumentul de manifestare şi de decalmare spirituală. E de neapărată trebuinţa ca regula Cultului să fie schimbată, îngăduim du - se o elasticitate rezonabilă, dar în acelaş timp să se fixeze şi hotare precise şi sancţiuni pentru cele nu le-ar respecta. Biserica anglicană de un sfert de veac a desvoltat o activitate fecundă, călăuzită de aceste vederi. Mai întâiu a introdus un armistiţiunefăcător în relaţiile cu confesiunile din Ţară. Şi a iniţat acţiunea de colaborare cu confesiunile ergeze în scopul alcătuirii unui program de idei religioase, considerat ca primul pas spre unirea tuturor bisericlor şi a confesiunilor creştine. S’a angajat la tratative de unire bisericească nu numai cu protestanţii din Ţară şi de pe continent ci şi cu Ortodocşii şi cu Catolicii. Lumea mare, în care nu s’au stins vechie prejudicii de ură între diferitele confesiuni, mai reacţionează în contra planului conceput de conducători Bisericii anglicane. Printre aceştia se găsesc şi episcopi angliani şi teologi de seamă, cari în numelebertâtii şi al adevărului au dus o luptă pe faţă contra Arhiepiscopului de Catebury, care-şi dă seamă că întreprinderea mare a Bisericii sale nu poate fi sutita de atacuri, venite nu numai din tabere duşmane ci şi de la prieteni. Reforma Cultului este o operă îndrăzneaţă şi în totalitatea ei e grandioasă Ce a determinat Bierica anglicană să întreprindă o astfel de operă? Sunt motive relgioase, psihologice şi teologice. Şi-au dat seamă că simboalele în vigoare ale credinţii sunt alcâtuite din vecul al IV cu concepţiile lumii de atunci. Catedralele şi bisericile în care se închină omul modern sunt din veacul 12—14, în care e întipărită o mentalitate care azi a dispărut. Liurghia anglicană e din veacul al XVI al formaţiei iconoclaste. Omul de azi se duce la bserică să se roage şi-l isbeşte o atmosferă stranie. Anglicanii respectă Scriptura, respectă tradiţia, dar vreau să vadă realităţile spirituale prin Ochiul epocii de azi. Cartea nouă de Cult vrea să fe expresia acestui ideal. In 9 Februar 1927 când a fost prezentată Congresului bisericesc, constătâtor din Sinodul Episcopier, Snodul clerului şi Sinodul mirenilor, a avut loc o şedinţă istorică în palatul de la Cantubus. Arhiepscopul Primat a deschis Congresul cu o vorbire la limba latină, arătând ce datoresc Anglicanii Bisericii catolice, în sânul căreia au trăit până la Reformaţie. Pe urmă a ţinut un discurs Arhepiscopul de York în limba greacă, arătând ce datoresc anglicanii venerabilei Bserici ortodoxe a sfinţilor părinţi, cari au construit grandiosul edificiu dogmatic şi canonic şi cultul creştin al Bsericii apostolice şi ecumenice. Noua Carte a cultului divin a fost aprobată de Congres cu o însufleţire, ce caracterizează operele monumentale ale erudiţiei şi pietăţii creştine. Ea a fost prezentată sinoadelor eparhiale, conferenţelor preoţeşti şi adunărilor parohiale din Ţara întreagă. In şedinţa de 15 Decemvrie 1927 a Camerii Lorzilor, discuţia s’a încheiat cu vorbirea arhiepiscopului de Yok, care a spus: «Vă rog, măriţilor Lorzi, ca să votaţi proiectul spre a scuti Biserica de multe controverse. Noi trăim într’o lume nouă. Cei ce privim această lume cu seninătate şi cu nădejde, simţim o amărăciune faţă de controversele înveche. Tineretul de azi de ambele sexe nu se mai pasionează de odăjdiile Preotimii, ori de acele diifucţii ale misterelor profunde cari în raport cu subli