Telegraful Român, 1929 (Anul 77, nr. 1-92)
1929-01-02 / nr. 1-2
Nr. 1-2 TELEGRAFUL ROMAN 3 din pastoralele arhiereşti de Crăciun In zilele praznicului Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, s’au citit şi de astâdată, în toate sfintele biserici ale mitropoliei noastre, ca în fiecare an, frumoase pastorale arhiereşti, din care — pe cât ne iartă spaţiul — reţinem unele pasaje ce urmează mai jos. 1 1 (Din pastorala P. S. Sale episcopului losif al Caransebeşului) ...Noi astăzi, iubiţii mei, serbăm mai mult decât venirea unui domnitor In mijocul nostru; mai mult decât venirea unui oaspe iubit; serbăm mai mult decât pe un părinte trupesc al nostru. Noi serbăm, venirea In lume a Fiiului lui Dumnezeu, venirea lui Dumnezeu, a Domnului Păcii şi Părintelui veacului, cum 11 numeşte prorocul Isaia pe Mântuitorul Isus Hristos. Şi mai vedeţi, iubiţii mei, de aceea a aşezat sfânta Biserică Postul mintea Naşterii Mântuitorului, să ne pregătim după cuviinţă pentru primirea Fiului lui Dumnezeu. Să pregătim, să curăţim şi să înfrumseţăm lăcaşul sufletului nostru, ca Domnul nostru Isus Hristos să aie In sufetul şi inima noastră lăcaş bineplăcut. Această pregătire, această curăţire se face, iubiţilor, prin Post atât In ce priveşte mâncarea, cât şi faptele, adecă incurjurarea faptelor rele şi a cuvintelor urate şi spurcate. Apoi, prin mărturisirea păcatului, şi Impărtăşirea, cuminecarea, cu sfanţul Trup şi Sânge al Mântuitorului. Prin aceasta sufletul nostru se spală de toate petele păcatelor, de toată întinăciunea şi se îmbracă In vestmânt lumino, şi astfel Infrumserat aşteaptă ziua Naşterii Domnului nostru Isus Hristos, ..,sxrî.izând...se larg porţile inimii pentu primirea Lui. Prin aceasta se arată dragostea faţă de Domnul nostru Isus Hristos. Iară despre cel ce II iubeşte, zice Mântuitorul Isus: * Cel ce mă iubeşte, acela va păzi cuvântul meu ; şi fiul meu II va iubi pe el, şi noi vom veni la el, şi vom face lăcaş la domul*. (Ioan 14, 23). Vedeţi, iubiţilor, însuş Mântuitorul zice, că va veni cu Tatăl la cel ce 11 iubeşte, şi vor face lăcaş la dânsul, vor locui la el, In casa sufletului lui. Oh, cât de fericit este acel creştin, care şi-a spălat şi şi-a curăţ casa sufletului sau pentru de a primi după vrednicie pe Pruncul nou născut, pe Care II preamăreşte astăzi sfânta noastră Biserică, pe Domnul nostru Isus Hristos. Nu îndrăznesc, iubiţii mei, să mi închipui, că toţi acei, cari se numesc creştini dreptcredincioşi şi se ţin de sfânta noastră Bserică dreptcredincioasă strămoşească, şi au dat sfinţa ca sfânta serbătoare a Naşterii Mântuitorului Isus să afle cu locuinţa sufletului tot pregătită pentru primirea Lui, ca să-i aducă înainte ca dar de ziua Naşterii Lui suflet curăţit ; legătură cu făgăduinţa pentru viior a unei vieţi lipsite de păcate; legătură cu hotărârea tare şi netăţită de a vieţui In lumina credinţei adevvărate, a învăţăturilor Lui mântuitoare . .. vieţui In lumina revărsată din □raţa s.' Darul lui Dumnezeu Tatăl - nora omenirei In ziua Naşterii ....Puitorului, adecă a vieţui In Isus Hristos şi prin Isus Hristos. Răutatea a cuprins lumea. Şi şi ie altcum In lume Răul, să-l numesc Duhul lumii, nu Încetează de a se da contra Binelui şi Adevărului,a celor cari se silesc să umble alea Binelui şi Adevărului, pe arătată de Mântuitorul Insuş, lumii Impâinjineşte, pune pe ochii multora, Încât pierzând limpezimea vederii alunecă de pe calea bunei Credinţe, ce o învaţă sfânta noastră Biserică strămoşească, adevărata păstrătoare a învăţăturilor Domnului nostru Isus Hristos. De altă parte, precum In viaţa de toate zilele sânt oameni harnici, vrednici, muncitori din zi în noapte şi sânt şi oameni, cari încunjură munca, neiubitori de lucru, molatici şi nepăsători de ziua de mâne, aşa şi In viaţa morală. In viaţa religioasă, sânt oameni pe cari duhul lumi limpede că de a-şi Împlini datorinţele de creştini adevăraţi, de a griji de sufletul lor, ii face mândri, arătându-se altora, că nu au trebuinţă de mijloacele curăţitoare ale religunei, ce le pune la îndemână Mântuitorul Hristos prin Sfânta Sa Biserică, ba char, că nu au lipsă nici de religiune; alţii cuprinşi de ruşine falsă, deşi îşi recunosc nevrednicia şi se simţesc, că sânt întinaţi cu păcate şi ar dori curăţirea, de teama lumii se sfiesc a se folosi de mijloacele curăţitoare aşezate de Mântuitorul; alţii iarăşi, ca feluriţii sectanţi. In înfumurarea lor se ţin pe sone curaţi, sfinţi, iluminaţi de Duhul Sfânt, mai pe sus de alţii, batjocoresc şi ocăresc sfânta Biserică întemeiată de Mântuitorul, pe Sfinţii Lui, ba şi sfânta Cruce, pe care şi a vărsat prea curatul şi sfântul Său Sânge, batjocoresc şi hulesc sfintele Taine şi mijloacele curăţitoare aşezate de Mântuitorul Isus Hristos; sânt alţii pe cari Duhul lumii li face molatici, lăsători, amânând curăţirea folosirea mijloacelor curăţitoare de pe o zi pe alta. Şi astfel, iubiţii mei, lumea zăcând In răutate, copleşită de duhul răutăţii a lumii, este motvată temerea mea, că multe, poate foarte multe locuinţe sufleteşti nu sânt pregătite, nu sânt Infrumseţate pentru primirea Pruncului născut, a Fiiului Tatălui ceresc, a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, Care, după cuvintele prorocului hara e: înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare biruitor Domn al picii, Părinte veacului ce va să fie. Intre astfel de Împrejurări, oare ce s’ar putea face, pentru ca totuş şi In ceasul din urmă să se pregătească In pripă un cât de mic colţişor in casa sufletului, ca să poată Intra Pruncul Isus şi in casa sufletului celor cari nu s’au Îngrijit de vreme pentru primire, căci iată Isus a sosit ? 1 Dumnezeu e mare şi milostiv, iubiţii mei, şi El din nemărginita Sa iubire câtră oameni a trimis pe Fiiul Său, ca tot cel ce crede Intiminsul să se mântuiască de urmările păcatului şi să aibă viaţă de veci. Iubirea lui de oameni e un izvor nesecat, şi de aceea, fiind El mare şi mult milostiv, primeşte pe toţi, cari se îndreaptă spre Dânsul. Harul lui Dumnezeu îi chiamă, iară ei să dea ascultare şi recunoscând In Pruncul Isus pe Fiul lui Dumnezeu, să ia hotărâre tare, să se legătuiască In sufletul şi inima lor, că urmând poveţele sfintei noastre Biserici strămoşeşti, In înţelesul învăţăturilor Mântuitorului Isus Hristos, lepădându se de duhul lumii, se vor sili, ca să pregătească lăcaş curat In sufletul şi inima lor pentru Isus Pruncul. Cu această hotărâre, lăpădând In această zi sfântă toată grija cea lumească, cu evlavie şi smerenie să Incunjure pe Isus Pruncul, aducându-i ca dar inima lor plină de dragoste cătră Dânsul, şi atunci Pruncul Isus va bate şi la uşa lor zăvorită de duhul lumii, şi ea se va deschide şi Isus Pruncul va lua In primire acel colţişor pregătit In pripă, de unde va revărsa binecuvântare şi mântuire asupra lor. II (Din pastorala P. S. Sale episcopului Roman al Orăzii) In zilele noastre ridicatu-s’a iarăşi Duhul vremii, aşa zisul sprit al timpului, împotriva Duhului Domnului, ca el să fericească popoarele cu luminile sale moderne, cu care şi întunece lumina cea cerească. Dar iubiţii mei, alta este lumina soarelui şi alta este lumina parei focului aprins. Aceea dă viaţă câmpului şi muncitorului lui, de la om până la dobitoc, iar aceasta arde scrum şi floarea câmpului şi foarea vieţii, cu toate alcătuirile muncii omeneşti. Aşa lumina evangheliei lui Hristos dă viaţă rodnică in fapte bune sufletului şi-i înalţă la Dumnezeu, iar lumina focurilor bengalice ale patimilor, aprinse de artilerişti, arde scrum casa şi masa vieţii paşnice in familie, In comună şi in ţară. Şi cei ce ard In casa aprinsă de acele atâte patimi sunt fiii şi fiicele voastre, pe cari Dumnezeu vi le a dat să vă înveselească bătrâneţele şi să se roage pentru sufletele voastre înaintea Cerescului Judecător, cănd voi nu veţi mai putea să vă rugaţi, iar nu şi-i aruncaţi în gemena focului, aprins de descreetaţii ce dau năvală de stricare a sufletelor cu idei răzvrătitoare de răsturnare a ordinei morale şi sociale, aşezate de Dumnezeu intru oameni, vorba lor: «Dumnezeu în cer, şi Lucifer pe pământ». Unde este poporul cel bun şi paşnic de odinioară, care preamărea pe Domnul intru munca sa cinstită, din care îşi câştigă codrul de pâne pentru spuza de copii ce-i umplea casa de bucurie ? Pe drumurile proceselor şi adunărilor bătăioase, şi pună el la cale ţara şi să şi facă sieşi judecată, căci, vezi Doamne, a sosit vremea domniei poporului peste toţi şi peste toate. Nu mai e lege, nici civilă, nici bisericească. Legea e poporul, care judeci pe toţi, de sus până jos şi nu plăteşte nimic, nici birurile statului, nici birurile bisericeşti, din care trebuie să se susţină. Iar acasă ? Stă plugul ruginit şi casele sparte şi copiii neîngrijiţi şi nelegiuiţi şi creşte iarba verde in curtea plugarului, invalizi, văduve şi orfani de răsboi, cari aşteaptă ajutor şi nu cine să li-l dea, căci lumea e ocupată cu politica. Nu mai curge sângele răsboiului, dar curg durerile răsboiului politic dealungul şi dealatul satelor şi oraşelor. Şi durerile aceste adeseori sunt mai cumplite decât durerile răsboiului. Politica Încă işi are jertfele sale omeneşti. Iată năpasta duhului vremurilor noui ce ameţeşte lumea cu suflul său veninos. Eu nu vreau să ajung zilele profetului Ieremia, ca să plâng pe ruinele ţării mele căderea ei, ci vin între voi de bună vreme cu făclia Duhului Domnului, să vă lumineze calea din năvala rătăcirilor, care şi-au aruncat asupra voastră mrtea pierzării. Calea ce Vi-o arăt eu e dreaptă cătră Dumnezeu. La el este mana dreptăţii şi a câmpului, după care oftezi tu, omule bun, in sbuciumul vieţii tale. Nici o cotitură, nici in dreapta, nici In stânga; acolo se ajunge numai pe linia dreaptă a sufletului curat. Prin uşa lui Hristos. Uşa aceea e deschisă şi înaintea bogatului, şi Înaintea săracului. Numai oamenii fac deosebire intre bogat şi sărac. Nu-i osândă nici bogăţia, dacă ea e rodul muncii cinstite, dimpotrivă ea e izvor de binefacere pentru casnici şi sărăcime. Fără bogaţi n’ar fi milostenie. Nu i osândă nici sărăcia, dacă munca cinstită nu i a dat mai mult. Averea şi sărăcia nu e statornică. Axioma că bogaţii au sărăcit şi au flămânzit, iar cei ce se tem de Domnul nu se vor lipsi de tot binele, nu e născocire, ci un adevăr luat din viaţa de toate zilele. Acest curs al economiei bunurilor pământeşti nu-i poate schimba nici o lege de împroprietărire, ori cât de dreaptă ar fi ea, nici o comunizare, ori cât de ademenitoare ar fi ea, căci peste orce încercare de a schimba cursul firesc al desvoltării individuale a oamenilor iese la suprafaţă destinul lui. De aceea, zic vouă, cu părintească iubire: vremurile vin, vremurile trec cu a lor pocloane şi a lor poticneală, dar nici împroprietărirea cu a ei poclon, nici comunismul cu a sa poticnire, nici sectarismul cu a sa rătăcire in mrejele străine, nici domnia poporului cu a sa sinamăgire este ceva, ci Cel ce dă mană câmpului, Cel ce împarte darul lucrător In om şi om, Cel ce lege sfântă ni-a dat, Cel ce a pus stăpânire legiuită peste popor, Cel ce este asupra tuturor vremurilor, unul, neschimbat şi statornic Părinte bun al nostru. Acela este dela care atârnă soartea noastră. Dela Acela să cereţi şi vi se va da vouă tot binele, după dreptate, pentrucă numai El este drept cu desăvârşire. III (Din pastorala P. S. Sale episcopului Nicolae al Clujului) Tatăl cel ceresc, In înţelepciunea Sa nemărginită, a lăsat ca îngerii să vestească lumii pacea, la naşterea dumnezeescului Prunc. (Răsăritul Soarelui dreptăţii» a prevestit lumii păcătoase şi neîmpăcate vestea cea bună despre împăcare şi dragoste Intre oameni. Aceste sfete şi duranezeeşti daruri se cuvine să le căutăm, să le îmbrăţişăm şi noi din prilejul acestui mare praznic al Naşterii Domnului. Căci, cu cât închegarea noastră sufletească va spori, cu atât binefacerile unei vieţi mai fericite ne vor incunjura. Aduceţi-vă aminte de luptele gele pe care le-am dus cu toţii, apărându-ne neamul şi legea împotriva stăpânirilor străine? Câte necazuri, bătăi şi temniţe grele n’au fost siliţi să sufere străbunii şi părinţii noştri, câte nevoi şi împilări nu am suferit şi noi cei mai Înaintaţi in vârstă? Dar peste toate am trecut cu răbdare creştinească, pentru că daci ne-au desbinat împăraţii catolici cu legea, nu ne-a putut desbina sufletul, şi popor şi conducători am mers mână In mână, când a fost vorba să ne apărăm de duşman, fie că a fost finăuntrul ţării, fie că a venit din afară. Frumoasa cântare (Hristos se naşte măriţi I, Hristos din ceruri Inlimpinaţi-l», ne chiamă să aducem slavă neprihănită aceluia carepentru noi şi pentru a noastră mântuire a luat trup omenesc», — dar mai ales să nu slăvim prin faptele noastre, de milostenie cătră deaproapele şi să alungăm tot ce ne otrăveşte sufletul cu faptele pizmei, urei şi răutăţii omeneşti. Ne vom îndrepta, iubiţii mei fii sufleteşti, spre coliba săracului, spre sălaşul orfanului şi invalidului şi spre văduva lipsită de putinţa de a şi agonii cele de lipsă pentru hrană şi îmbrăcăminte, ne vom gândi la fraţii noştri loviţi de necazuri, sărăcie şi suferinţe. Fiul lui Dumnezeu s’a născut Intr’o peşteră, purtat pe braţele unei femei sărace, fără strălucire şi podoabe, căci podoabele ei erau curăţenia şi supunerea cătră Dumnezeu, care o a predestinat să fie maica Domnului. Naşterea Domnului. Intre aceste Împrejurări — ne arată, că sărăcia nu e ruşine — pentru că şi omul sărac este făptura lui Dumnezeu. Dacă e sărac cu trupul, poate fi uu acelaş