Telegraful Român, 1930 (Anul 78, nr. 1-91)
1930-01-01 / nr. 1-2
Anul LXXVIII Abonamantuli la an 500 Lei. — Şase luni 250 Lei. — Trei ani 130 Lei. — Pentru străinătate un an 900 Lei. — Pentru America 4 Dolari. Ziarul apare Marţia şi Vinerea Corespondenţele să se adreseze Redacţiei Telegraful Român strada Mitropoliei Nr. 45. — Scrisori nefrancate se refuză Articole nepublicate nu se Înapoiază Preţul Inserţiunilori un şir petit 6 Lei pentru odată, dacă se publică de mai multe ori se dă rabatai cuvenit l. Onor. «Asociaţiunea» Sibiu 50fr1Q2sEE35?75?3 Sibiu, 1 Ianuar 1930 Nr. 1—2 *VV (ommjmih )D Organ naţional-bisericesc Abonamentele şi inserţiunile să se adreseze Administraţiei ziarului Telegraful Român, Sibiu, str. Mitropoliei 45 1930 Din noianul veşniciei s’a mai desprins un strop. Iar noi, încredinţând pământului pe atâţia din cei dragi ai noştri, purcedem spre noul an. Precum scoica poartă în ea melodia valurilor, cari au aruncat-o la mal, tot astfel ducem şi noi în fiinţa noastră ecoul faptelor ce le-am săvârşit. Este în acest ecou căldura dragostei de frate? Este avântul imnului cătră muncă? Este prosternarea în faţa puterei ce ne-a dat supremul dar al luminei? — Atunci cu îndrăsneală înainte! Dincolo de hotarul ce desparte ziua de azi de cea de mâne, pentru cei ce poartă în suflet lumina bucuriei faptei îndeplinite nu este nimica necunoscut. Cel ce a suflat peste omul făcut din ţărână, duhul Său, i-a lăsat aceluiaş om legi, după care să se conducă spre fericire. Aceleaşi legi au domnit atunci, în ordinea morală, aceleaşi domnesc astăzi, căci «cerul şi pământul va trece, dar cuvântul Lui nu.» Ce ne poate fi necunoscut mâne? Că vom osteni, vom sân- gera sau poate vom cădea? Nu sunt toate acestea scrise în legile Lui? Că vom triumfa noi cu slabele noastre puteri? Nu! Noi nu suntem pe lume ca să triumfăm. Rostul nostru pe pământ este să pregătim triumful adevărului şi al Luminei. Şi El ne-a spus-o: «Plata voastră multă este în ceruri.» Cum se înşală singuri săracii orbi, cari se cred triumfători, când o mână de laşi li se închină! Dacă numai imnul gloatei linguşitoare mulţămeşte un suflet, acel suflet nu-i dintre cele menite să triumfeze. Nu se înalţă pasărea mai mult decât o ţin aripile. Dacă numai până la adulaţiunea interesată poate să conceapă -,iar la triumful vieţii, vrednic este de milă. Frumos este omul luminat de gândul de mai bine. Şi sfinte sunt rănile primite în lupta împotriva întunerecului. Cu gânduri şi cu răni intrăm în noul an. Gânduri care ne împreună cu veşnicia şi gânduri, care ne apropie de anima- I litate. Răni primite în lupta pen- I tru triumful Luminei, şi răni din zorul după bunuri, cari satură şi fiarele pădurilor. O, cât de bine şiretenia ştie să le mascheze. Rana primită în goana după locul fratelui mai bine pregătit, după culcuşul mai cald al de-aproapelui, după scaunul mai moale al tovarăşului copilăriei, pe toate le îmbracă în haina minciunei. Şi atâţi laşi, după ce au fost loviţi pentru micimea lor de suflet, pozează în mucenici ai idealului. De aceia e plină lumea noastră de eroi de contrabandă, care îşi bat pieptul şi-şi arată în for rănile cicatrizate. Nu sunt însă răni din răsboiul luminei, ci din al întunerecului. De ar avea neamul nostru atâţi eroi ai luminei şi ai adevărului, câţi strigă la . .ţuri de unţi, — azi am fi departe înaintea neamurilor pământului. Dar suntem acolo unde suntem. Şi cei ce fac pe vulturii purtători ai făşiilor de lumină, sunt nişte bieţi vrăbioi, cari au răscolit unde au nimerit, ca să-şi sature stomacul. Faptele de astăzi sunt urmarea deprinderilor de em. Şi anul ce se încheie ne-a arătat aşa de multe semne. Am văzut gesturi eroice şi am văzut închinări laşe. Am văzut ostaşi curagioşi ai ideilor şi samsari gata de orice transacţie. Am văzut explozia căldurei în faţa unui om, care era un simbol al unei idei mântuitoare, şi am auzit în urmă-i grohote. Şi cu tot acest bagaj trecem în împărăţia noului an. Ci mai presus de şiretenia şi minciuna noastră este forţa care «lumile le cârmueşte şi’n văzduh aştrii îi îndreaptă». Ea ştie cât s’a cheltuit din vistieria ei pusă la dispoziţia omului, pentru împământenirea binelui şi răspândirea luminei între oameni. Triumf, mulţumire, fericire cerem noului an, noi slujitorii atâtor nimicnicii. Vistierii de ordin moral vrem noi cari ducem în spate povara robiei celor trecătoare. Le vrem şi le cerem, ca şi când acestea ar putea veni din afară în spre sufletul nostru. Cei vechi susţineau că fericirea e o virtute. Deci o forţă spirituală activând în bine pentru deaproapele. Ori forţa nu se primeşte din afară; ea se degajază din fiinţa vieţuitorilor, întocmai ca parfumul din floare. Tu eşti creatorul fericirei tale. Ajutor FOIŞOARA Un capitol de istorie contimporană — Fapte şi evenimente relative la intrarea României în răsboiul mondial — Innstitutul de editură „Cartea Românească“ din Bucureşti a apărut de curând o publicaţie de seamă, purtând titlul: „Inalt P. S. S. Patriarhul României Dr. Miron Cristea, înalt Regent, Omul şi Faptele, contribuţii la studiul istoriei bisericii române ortodoxe contimporane, de Ion Rusu Abrudeanu. Vol. I, cu o planşă şi numeroase ilustraţii în text“. Un volum de 486 pagini. — Cartea dlui Rusu Abrudeanu — pe care o recomandăm călduros spre citire preoţilor noştri şi altor intelectuali, — este publicată Intru comemorarea zilei când s’au împlinit zece ani, de când marele colegiu electoral, alcătuit din membrii Sf. Sinod, din senatorii şi deputăţii ortodocşi ai primului parlament al României întregite, a ales (în 31 Dec. 1919) cu unanimitate de voturi pe P. S. Sa episcopul Dr. Miron Cristea de mitropolit al Ungro-Vlahiei şi primat al României. Autorul acestei sârguincioase lucrări comemorative ne arată împrejurările care au determinat şi condus la această alegere, precum şi biografia primului arhiereu ardelean ajuns în scaunul mitropolitan al Ungro- Vlahiei şi Primat al bisericii ortodoxe române. Volumul, alcătuit îngrijit, cu multe ilustraţii, cuprinde bogat material, menit să fie întrebuinţat de scriitori talentaţi, cari vor avea să scrie istoria critică a evenimentelor naţionale, politice şi bisericeşti din ultimele trei decenii ale anilor, în care s-a desfăşurat întinsa activitate a înaltului Ierarh şi Regent de astăzi. — Pentru ca cititorii noştri să-şi poată face idee mai lămurită despre felul cum se prezintă volumul dlui Rusu Abrudeanu, redăm mai jos capitolul al 29-lea al cărţii, unde se vorbeşte despre: Un moment critic în desfăşurarea acţiunii pentru intrarea trupelor române în Ardeal. Acest capitol, de istorie contimporană, este următorul: S-au împlinit 11 ani de la noua mobilizare a armatei române din Moldova, ca răspuns la mesagiul verbal trimis în ziua de 21 octomvrie 1918, pe cale aeriană, din partea primului ministru francez G. Clémenceau către fostul prim-ministru român Ion I. C. Brâtianu, mesagiu prin care se spunea Românilor: „Fiţi gata!“ — şi totuşi până azi presa şi în general opinia publică n’a înregistrat şi n’a aflat că în acţiunea desfăşurată atunci pentru trimiterea trupelor noastre în Ardeal s’a ivit, în Noemvrie 1918, un moment foarte critic şi grav, care a produs la Iaşi o enormă îngrijorare în sufletele celor puţini iniţiaţi, regele "Mesajul a fost adus la Iaşi cu aeroplanul de d. Victor Antonescu, fostul ministru al României la Paris, care a străbătut văzduhul, plecând de la Salonic. Ferdinand, Ion I. C. Brâtianu, general C. Coandă, preşedintele consiliului de miniştri, şi general C. Prezan, şeful marelui cartier general al armatei. După 11 ani credem că a sosit timpul ca istoria să înregistreze şi acest secret din lungul şir al sforţărilor supra-omeneşti, făcute de neamul nostru pentru desăvârşirea unităţii sale naţionale. Bazaţi pe informaţiuni certe şi care nu sufer nici cea mai mică îndoială, socotim că facem un real serviciu istoriei, povestind faptele aşa cum s’au petrecut. Iată-le: Consiliul naţional din Sibiu, de sub preşedinţia regretatului Andrei Bârseanu şi care număra în sânul său tineri entuziaşti, ca profesorii Dr. Nicolae Bălan, actualul mitropolit al Ardealului, Dr. Silviu Dragomir şi Dr. I. Broşu, văzându-se către sfârşitul lunei octomvrie 1918, într-o completă izolare de factorii din Moldova în momente aşa de importante pentru viitorul neamului, cerea consiliului naţional central din Arad să facă tot posibilul ca să între în legături cu bărbaţii conducători de la Iaşi, spre a