Telegraful Român, 1930 (Anul 78, nr. 1-91)

1930-01-01 / nr. 1-2

Anul LXXVIII Abonamantuli la an 500 Lei. — Şase luni 250 Lei. — Trei ani 130 Lei. — Pentru străinătate un an 900 Lei. — Pentru America 4 Dolari. Ziarul apare Marţia şi Vinerea Corespondenţele să se adreseze Redacţiei Telegraful Român strada Mitropoliei Nr. 45. — Scrisori ne­francate se refuză Articole nepublicate nu se Înapoiază Preţul Inserţiunilori un şir petit 6 Lei pentru odată, dacă se pu­blică de mai multe ori se dă rabatai cuvenit l­. Onor. «Asociaţiunea» Sibiu 50fr1Q2sEE35?75?3 Sibiu, 1 Ianuar 1930 Nr. 1—2 *VV (ommjmih )D Organ naţional-bisericesc Abonamentele şi inserţiunile să se adreseze Administraţiei ziarului Te­legraful Român, Sibiu, str. Mitropoliei 45 1930 Din noianul veşniciei s’a mai desprins un strop. Iar noi, încredinţând pământului pe atâţia din cei dragi ai noştri, purcedem spre noul an. Precum scoica poartă în ea melodia valurilor, cari au arun­cat-o la mal, tot astfel ducem şi noi în fiinţa noastră ecoul fap­telor ce le-am săvârşit. Este în acest ecou căldura dragostei de frate? Este avântul imnului cătră muncă? Este pro­sternarea în faţa puterei ce ne-a dat supremul dar al luminei? — Atunci cu îndrăsneală înainte! Dincolo de hotarul ce des­parte ziua de azi de cea de mâne, pentru cei ce poartă în suflet lumina bucuriei faptei în­deplinite nu este nimica necu­noscut. Cel ce a suflat peste omul făcut din ţărână, duhul Său, i-a lăsat aceluiaş om legi, după care să se conducă spre fericire. Aceleaşi legi au domnit atunci, în ordinea morală, ace­leaşi domnesc astăzi, căci «cerul şi pământul va trece, dar cu­vântul Lui nu.» Ce ne poate fi­­ necunoscut mâne? Că vom osteni, vom sân-­­ gera sau poate vom cădea? Nu­­ sunt toate acestea scrise în legile Lui? Că vom triumfa noi cu slabele noastre puteri? Nu! Noi nu suntem pe lume ca să trium­făm. Rostul nostru pe pământ este să pregătim triumful ade­vărului şi al Luminei. Şi El ne-a spus-o: «Plata voastră multă este în ceruri.» Cum se înşală singuri săracii orbi, cari se cred triumfători, când o mână de laşi li se în­chină! Dacă numai imnul gloatei linguşitoare mulţămeşte un su­flet, acel suflet nu-i dintre cele menite să triumfeze. Nu se înalţă pasărea mai mult decât o ţin aripile. Dacă numai până la adulaţiunea inte­resată poate să conceapă -,iar la triumful vieţii, vrednic este de milă. Frumos este omul luminat de gândul de mai bine. Şi sfinte sunt rănile primite în lupta îm­potriva întunerecului. Cu gânduri şi cu răni in­trăm în noul an. Gânduri care ne împreună cu veşnicia şi gân­duri, care ne apropie de anima- I litate. Răni primite în lupta pen- I tru triumful Luminei, şi răni din zorul după bunuri, cari satură şi fiarele pădurilor. O, cât de bine şiretenia ştie să le mascheze. Rana primită în goana după locul fratelui mai bine pregătit, după culcuşul mai cald al de-aproapelui, după sca­unul mai moale al tovarăşului copilăriei, pe toate le îmbracă în haina minciunei. Şi atâţi laşi, după ce au fost loviţi pentru mi­cimea lor de suflet, pozează în mucenici ai idealului. De aceia e plină lumea noa­stră de eroi de contrabandă, care îşi bat pieptul şi-şi arată în for rănile cicatrizate. Nu sunt însă răni din răsboiul luminei, ci din al întunerecului. De ar avea nea­mul nostru atâţi eroi ai luminei şi ai adevărului, câţi strigă la . .ţuri de un­ţi, — azi am fi de­parte înaintea neamurilor pă­mântului. Dar suntem acolo unde suntem. Şi cei ce fac pe vul­turii purtători ai făşiilor de lu­mină, sunt nişte bieţi vrăbioi, cari au răscolit unde au nimerit, ca să-şi sature stomacul. Faptele de astăzi sunt ur­marea deprinderilor de em­. Şi anul ce se încheie ne-a arătat aşa de multe semne. Am văzut gesturi eroice şi am văzut închi­nări laşe. Am văzut ostaşi cura­­gioşi ai ideilor şi samsari gata de ori­ce transacţie. Am văzut explozia căldurei în faţa unui om, care era un simbol al unei idei mântuitoare, şi am auzit în urmă-i grohote. Şi cu tot acest bagaj trecem în împărăţia noului an. Ci mai presus de şiretenia şi minciuna noastră este forţa care «lumile le cârmueşte şi’n văzduh aştrii îi îndreaptă». Ea ştie cât s’a chel­tuit din vistieria ei pusă la di­spoziţia omului, pentru împămân­tenirea binelui şi răspândirea lu­minei între oameni. Triumf, mulţumire, fericire cerem noului an, noi slujitorii atâtor nimicnicii. Vistierii de or­din moral vrem noi cari ducem în spate povara robiei celor tre­cătoare. Le vrem şi le cerem, ca şi când acestea ar putea veni din afară în spre sufletul nostru. Cei vechi susţineau că feri­cirea e o virtute. Deci o forţă spirituală activând în bine pentru deaproapele. Ori forţa nu se pri­meşte din afară; ea se degajază din fiinţa vieţuitorilor, în­tocmai ca parfumul din floare. Tu eşti creatorul fericirei tale. Ajutor FOIŞOARA Un capitol de istorie contimporană — Fapte şi evenimente relative la intrarea României în răsboiul mondial — In­­nstitutul de editură „Cartea Românească“ din Bucureşti a apărut de curând o publicaţie de seamă, purtând titlul: „Inalt P. S. S. Patriarhul Ro­mâniei Dr. Miron Cristea, înalt Regent, Omul şi Faptele, contribuţii la studiul istoriei bisericii române ortodoxe contimporane, de Ion Rusu Abrudeanu. Vol. I, cu o planşă şi numeroase ilustraţii în text“. Un vo­lum de 486 pagini. — Cartea dlui Rusu Abrudeanu — pe care o recomandăm călduros spre citire preoţilor noştri şi altor intelectuali, — este publicată Intru comemorarea zilei când s’au împlinit zece ani, de când marele co­legiu electoral, alcătuit din membrii Sf. Sinod, din senatorii şi deputăţii ortodocşi ai primului parlament al României întregite, a ales (în 31 Dec. 1919) cu unanimitate de voturi pe P. S. Sa episcopul Dr. Miron Cristea de mitropolit al Ungro-Vlahiei şi pri­mat al României. Autorul acestei sârguincioase lu­crări comemorative ne arată împre­jurările care au determinat şi condus la această alegere, precum şi bio­grafia primului arhiereu ardelean ajuns în scaunul mitropolitan al Ungro- Vlahiei şi Primat al bisericii ortodoxe române. Volumul, alcătuit îngrijit, cu multe ilustraţii, cuprinde bogat material, menit să fie întrebuinţat de scriitori talentaţi, cari vor avea să scrie istoria critică a evenimentelor naţionale, politice şi bisericeşti din ultimele trei decenii ale anilor, în care s-a desfăşurat în­tinsa activitate a înaltului Ierarh şi Regent de astăzi. — Pentru ca cititorii noştri să-şi poată face idee mai lămurită despre felul cum se prezintă volumul dlui Rusu Abrudeanu, redăm mai jos ca­pitolul al 29-lea al cărţii, unde se vorbeşte despre: Un moment critic în desfăşu­rarea acţiunii pentru intrarea tru­pelor române în Ardeal. Acest capitol, de istorie con­timporană, este următorul: S-au împlinit 11 ani de la noua mobilizare a armatei române din Mol­dova, ca răspuns la mesagiul verbal trimis în ziua de 21 octomvrie 1918, pe cale aeriană, din partea primului ministru francez G. Clémenceau către fostul prim-ministru român Ion I. C. Brâtianu, mesagiu­­ prin care se spu­nea Românilor: „Fiţi gata!“ — şi to­tuşi până azi presa şi în general opi­nia publică n’a înregistrat şi n’a aflat că în acţiunea desfăşurată atunci pen­tru trimiterea trupelor noastre în Ar­deal s’a ivit, în Noemvrie 1918, un moment foarte critic şi grav, care a produs la Iaşi o enormă îngrijorare în sufletele celor puţini iniţiaţi, regele "­Mesajul a fost adus la Iaşi cu aeroplanul de d. Victor Antonescu, fostul ministru al României la Paris, care a stră­bătut văzduhul, plecând de la Salonic. Ferdinand, Ion I. C. Brâtianu, general C. Coandă, preşedintele consiliului de miniştri, şi general C. Prezan, şeful marelui cartier general al armatei. După 11 ani credem că a sosit timpul ca istoria să înregistreze şi acest secret din lungul şir al sforţă­rilor supra-omeneşti, făcute de neamul nostru pentru desăvârşirea unităţii sale naţionale. Bazaţi pe informaţiuni certe şi care nu sufer nici cea mai mică îndoială, socotim că facem un real serviciu istoriei, povestind fap­tele aşa cum s’au petrecut. Iată-le: Consiliul naţional din Sibiu, de sub preşedinţia regretatului Andrei Bârseanu şi care număra în sânul său tineri entuziaşti, ca profesorii Dr. Nicolae Bălan, actualul mitropolit al Ardealului, Dr. Silviu Dragomir şi Dr. I. Broşu, văzându-se către sfârşitul lunei octomvrie 1918, într-o completă izolare de factorii din Moldova în momente aşa de importante pentru viitorul neamului, cerea consiliului naţional central din Arad să facă tot posibilul ca să între în legături cu bărbaţii conducători de la Iaşi, spre a

Next