Telegraful Român, 1931 (Anul 79, nr. 1-93)
1931-01-01 / nr. 1-2
Anul LXXIX Sibiu, 1 Ianuar 1931 nr. 1-22 ex. (Cf.) literatura română şi Asociat,SAS român Sibiu 1 Str. Şaguna Abonamentul 1 Un an 500 Lei. — Şase luni 250 Lei. — Trei luni 130 Lei. — Pentru străinătate un an 000 Lei. — Pentru America 4 Dolari. Ziarul apare Marţia şi Vinerea Cornapondenţalu să se adreseze Redacţiei Telegraful Român strada Mitropoliei Nr. 45. — Scrisori nefrancate se refuză Articole nepublicate nu se inapoiaza Organ naţional bisericei. 8 Preţul Inser un fir petit 6 Lei pentru odată, dacă se publică de mai multe ori se dă rabatul cuvenit ADonamentele şi inserţiunile să se adreseze Administraţiei ziarului Telegraful Român, Sibiu, str. Mitropoliei 41 Anul 1931 Un an nou îşi deschide porţile înaintea noastră. Un an ce nu ştim ce ne va aduce, oricâte conjuncturi am face. Nădejdea şi teama, îndrăsneala şi nesiguranţa, realităţi pur sufleteşti, sunt singurele tovarăşe ce ne însoţesc la trecerea peste pragul prezentului. E adevărat că ambele din cele două alternative sunt determinate şi trebuesc, până la o măsură, justificate de datele obiective ale vieţii trecute. Din punctul acesta de vedere anul ce vine nu ar putea părea sumbru, jertfele ce ni se impun sunt aproape insuportabile în condiţiunile de azi ale vieţii şi continuând a trăi pe cale cinstită şi a-ţi face toată datoria. Creştinul ştie însă şi de o nădejde ce nu-şi găseşte justificarea în datele vieţii dintr-un moment dat. El are convingerea că Dumnezeu veghează şi în momentul cel mai greu poate transforma faţa pământului, schimbând faţa sufletelor. Iar dacă n’o face, însemnează că nu mai are cu cine. Până atunci însă noi trebue să facem totul pentru a pregăti terenul intervenţiunii divine, să facem pe semenii noştri, apţi de-a percepe sufletul belşugului divin peste uscăciunea şi sterili- tatea omenească. In momentele cele mai grele, în momentele în cari ni se cer cele mai dureroase sacrificii, noi să lăudăm pe Domnul care ne trimite la timp avertismentele Sale pentru a nu ne lăsa să perim. Să mulţumim Domnului că ne hărăzeşte dulceaţa jertfei şi voluptatea ispăşirii, să-l slăvim că ne sileşte astfel să ieşim din amorţeala confortu- lui şi ne ajută să-i putem face evidenţă tuturor lipsa Lui în viaţa noastră. In loc de-a ne tângui să pornim la lucru. Din rudele încrederii în noi să ridicăm altar Domnului, In inima ce-şi plânge sumeţia de-a se ajuta prin sine însăşi şi priveşte cu nesiguranţă viitorul, să aruncăm din sămânţa, fecundă şi în ordinea bunăstării pământeşti, a încrederii în Dumnezeu şi-a Iubirii Lui, şi-a Fraţiei noştri. Intre fructele binefăcătoare ale acestei sămânături vom număra cu siguranţă munca, sobrietatea in traia şi cinstea. Fă, Doamne, ca îndemnul ce ni-l dai să trezască pocăinţă şi întoarcere în inimile noastre, ca să nu ajungem şi noi până la robia babilonică pentru păcatele noastre. Semnificaţia religioasă ce o dai acestui început de an să nu fie memento zadarnic. Anul nou în viaţa civilă să însemne o epocă nouă, de adevărat apostolat, pentru lucrătorii viei Tale. Anul nou, oricât ne-ar părea de sumbru, să ne fie cu noroc. FOIŞO Aici Predică Rostită în biserica catedrală din Sibiu a doua zi de Crăciun, 26 Decemvrie 1930. — In numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Mărire intru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, intre oameni bunăvoire. (Cântarea oştilor cereşti, Luca 2, 14). Iubiţi creştini. — Nu dela oameni a eşit această cântare de slavă. Nu oamenii au cântat-o intâia oari. Izvorul ei este mai curat, inspiraţia mai inaltă, înţelesul profund dumnezeesc. Mai Întâi au cântat-o oştile cereşti ale îngerilor, spre lauda lui Dumnezeu, ca imn al nemărginitei bucurii In cer, când unicul său Fiu, Întrupat din Sfântul Duh şi din preacurata Fecioiră Maria, s’a născut om El, Domnul cerului şi al pământului, ca să ne scape de mizeria păcatului. Dela oştile cereşti s’au învrednicit să audă această cântare. In noaptea sfântă, păstorii, ce piziau oile pe câmpul Vifleemului, când mărirea Domnului i-a învăluit şi pre ei in lumina ce s’a coborât din cer, ca semn de distincţie, asupra locului, unde era nou născutul Mântuitor, Hristos Domnul. Ceilalţi muritori au prins-o din vestirea păstorilor şi ca o cântare de mare bucurie s’a lăţit prin veacuri din om In om, dela o margine la ceealalti a pământului, până la noi cel de acum. Astăzi sute de seminţii şi milioane de oameni de toate vârstele şi de toate stările sociale, slăvesc Naşterea Mântuitorului, cântând fiecare pe limba sa: Mărire intru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, intre oameni bunăvoire. Da, această cântare Îngerească, ca o jertfă de laudă lui Dumnezeu, răsună astăzi, in valuri de armonii, de pe buzele tuturor creştinilor. Dar oare un suflete mai are şi astăzi acea rezonanţă de veste mare dumnezeească, ca in vremea păstorilor şi a primilor creştini ? In conştiinţa creştină de astăzi mai produce acea fermentaţie, care, liniştind pornirile pline de contraziceri şi contraste ale firii omeneşti, să aducă deplină armonie Intre gând şi înfăptuirea lui, Intre vorbi şi faptă ? — Cum a fost asimilată In simţirea lumii şi In simţirea Dar, din puterile noastre, noi, ce am produs in privinţa aceasta până astăzi ? Să recunoaştem, că prea puţin. Căci de fapt, istoria popoarelor creştine stă de faţă mărturie, osândindu-le, că n’au primit prea adânc un suflet, n’au urmat totdeauna In fapta vieții, ceea ce bazele lor rosteau . An nou Sântem într’un an nou... Gândul desluşeşte, în depărtări, zorii unei vieţi nouă, a cărei lumină coboară lin peste inimile ce svâcnesc aprins sub plămada unor nădejdi mai senine.. Fiinţa tace sub crucea solemnă a trecutului şi sfielnic îşi trimite o amintire duioasă spre anul ce s’a dus... Aci, cu multă cucernicie priveşte întregul rost al clipelor trecute, întocmit din atâtea bucurii şi dureri... nădejdi şi înfrângeri... Vrăjit de mirajul acestor gânduri renăscute în cuibul visărilor trecute, pe îndelete prind a înfiripa, din licăriri de speranţe, icoana viitorului. Şi, prins în spasmul acestor înfiorări sufleteşti, las să-mi defileze prin minte, legiunea unor gânduri proaspete, visările de aur — din care încerc a mi zidi o nouă viaţă, luminată de flacăra credinţei neînserate şi miruită de rouă prisosurilor iubirii sufletului meu, însetat după dumnezeasca slavă... E viaţa creştinului inspirat de înţelepciunea divină. E viaţa râvnitoare de sfinţenie şi flămândă de iubire. E viaţa trăită după predaniile Lui Hristos... Acum, când trăiesc în curăţenia feciorelnică a acestor clipe, ce se scurg pe alina invizibilă a timpului, realitatea experienţelor mă trezeşte din dulcea reverie, şi mă ascude în curgerea haotică a contingenţelor, ispitindu-mi mintea la atâtea întrebări!.. Mă întreb: Doamne! de ce lumea noastră, ce mişună pe globul zidirii Tale, nu poate fi mai bună, plină de mai multă iubire, ci ea stăruie tot mai mult în săvârşirea atâtor nedreptăţi şi a păcatului ce omoară ? De ce ochii ei nu se mai deschid pentru a prinde, în privirile lor, culmile sfinţeniei Tale, ci ele se aştern jos alintându-se cu înfăţişările înşelătoare ale vremelniciei? De ce sufletele noastre se închid luminii adevărului Tău, mulţumindu-se să zacă în întunerecul erorilor raţionale? Dece inimile noastre nu mai palpită după iubirea Ta, ci s’au împietrit în pofta instinctelor inferioare? De ce fiinţa noastră nu se mai împodobeşte cu mărgăritarele idealurilor superioare, vădite nouă de Hristos? Da! pentru că, în vasul acesta de lut, tronează imperialismul egoismului şi chiuie sălbatec ura şi dorul de răsbunare. Păcatul, cu întreg cortegiul lui, ne-a robit şi ne-a sugrumat glasul conştiinţei. Personalităţile creatoare şi valorile morale sânt ignorate şi eliminate din ierarhia vieţii sociale şi înlocuite cu nulităţi morale şi anonimate culturale, — creaţii ale nepotismului şi politicianismului, indivizilor singuratici vestea cea mare din cântarea oştilor cereşti ? Iată întrebări, cari fără voie ne răsar in minte, chinuindu-o şi tulburându-ne, când stăm să ne adâncim asupra problemelor sufleteşti de elementară vitalitate pentru om: mărire lui Dumnezeu sus In ceruri, pace pe pământ, bunăvoire Intre oameni, pentrucă aceste probleme sufleteşti, anunţate in cântare de îngerii lui Dumnezeu, noi creştinii suntem chemaţi să le rezolvim în viaţa noastră pământească.