Telegraful Român, 1932 (Anul 80, nr. 1-83)

1932-01-01 / nr. 1-2

Anul LXXX Sibiu, 1 ianuar 1932 Nr. 1—R­oman Abonamentul­­ 9a an 300 Lei. — Şase luni 250 Lei. — Trei ani 130 Lei. — Pentru străină­tate an an 000 Lei. — Pentru America 4 Dolari. Ziarul apare Marţia şi Vinerea Coraapondenţii ca să se adreseze Redacţiei Telegraful Român strada Mitropoliei Nr. 45. — Scrisori ne­francate se refuză Articole nepublicate nu­­ înapoiază. Preţul inaerţiunilor 1 an şir petit 6 Lei pentru odată, dacă se pu­­blică de mai nulte ori se dă rabatul cuvenit Organ naţional-bisericesc Abonamentele şi inaerţiunile să se adreseze Administraţiei ziarului Te­legraful Român, Sibiu, str. Mitropoliei 45 Anul 1932 (1) Să întâmpinăm noul an întăriţi în sentimente de iubire pentru lege şi neam, pentru ţară şi tron, şi pentru pilduitorul lor trecut, bogat în duhul jertfelnic de mari ctitori şi glorioşi înain­taşi, simboluri de înaintare şi consolidare naţională şi biseri­cească. Ascultând glasul lor de che­mare, să intrăm cucernici în anul ce nu poate decât să ne ursească bucurii şi dureri, izbânzi şi pier­deri, plăceri şi suferinţe, izvoare trimise de sus, ca să ne îndrep­­teze paşii gândurilor noastre nu­mai in căile binelui şi ale ade­vărului, în care am crezut şi cre­dem neşovăitori. Anul nou ne invită la şi mai înteţită muncă, la sinceră pocă­inţă, la încredere în virtuţile ce am moştenit; ne îndeamnă mai ales la încrederea în Dumnezeul părinţilor noştri şi în dragostea Lui pentru toţi cari îi cer înalta ocrotire. In cursul anilor expiraţi, zia­rul nostru a dus luptă demnă şi cinstită, apărând ca organ de control interesele bisericeşti îm­potriva celor ce nesocotesc sau atacă biserica şi clerul ei. Am dat îndrumări şi orientări, după putinţă, tuturor acelora cari le au căutat în conformitate cu dem­nitatea şi prestigiul lor şi al nostru. In fapte chibzuite şi în cu­vinte cumpănite, cum se cade tagmei zise intelectuale, am lu­crat şi vom continua lucrarea la această gazetă ce împlineşte în curând opt decenii de apariţie. Violenţele din limba croni­carilor zilei de astăzi, — când toţi fruntaşii vieţii publice din partidele politice sânt, fără ex­cepţie, prezentaţi cititorilor ca oameni stricaţi sau tâmpiţi, — nu ne ispitesc de loc, pe lângă toate iscusinţele mari de stil ale frazelor menite să-i înfiereze. Vom stărui cu seriozitate şi cu râvnă pentru ameliorarea si­tuaţiei clerului nostru, înconju­rând toate agitaţiile fără rost şi pornirile de prisos. Sânt multe neajunsuri şi mi­zerii, mari şi mărunte. Le vom face faţă nu exagerându-le, ci căutând prin conlucrare armo­nică să ne reducem şi stârpim. Fie ca anul 1932 să ne scu­tească pe toţi, mai mult ca anii precedenţi, de povara grijilor zilei de mâne şi, mai pe sus de toate, să ne aducă salvatoarea însănă­toşire a bunelor moravuri su­fleteşti ! Cu această dorinţă ne adre­săm cătră iubiţii noştri cititori şi Ie zicem: La anul şi la mulţi ani! FOIŞOARA PREDICĂ — Rostită în biserica catedrală a doua zi de Crăciun, în anul Domnului 1931 — In numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh! Veniţi să ne bucurăm de Domnul, carele om făcându-se pentru iubirea de oameni, ne a îmbrăcat iarăş cu chipul nestri­­căciunii! [Dintr'o cântare dela Naşterea Domnului). Iubiţilor creştini! Sfintele sărbători ale Naşterii Domnului, în acest an, ne-au sosit în mijlocul unei apăsări, unei depresiuni economice, cum de mult nu s’a mai pomenit între graniţele ţării noastre binecuvântate de Dumnezeu cu atâtea bunătăţi. Ori în care parte ţi-ai în­toarce privirile, nu vezi decât feţe întunecate de îngrijorare. Ori încotro ai pleca, eşti întimpinat numai cu vorbe de tânguire, din cari parcă tran­spiră o imensă suferinţă. Se tânguieşte săteanul plugar, că nu-şi poate valo­riza cu preţ agoniseala pământului atât de darnic în acest an; orăşanul comerciant şi industriaş se tânguieşte, că n’are cui vinde marfa, n’are cui pieri produsele atelierului său; se tân­guieşte funcţionarul, că nu şi-a primit leafa de luni de zile; se tânguiesc datornicii, că-i ruinează carnetele; se tânguiesc chiar bogaţii, că nu-şi pot ri­dica banii adunaţi în bănci; se tân­guieşte muncitorul, că n’are cui să muncească; se tânguieşte însuşi statul, că nu poate încassa impozitele. Dar cine nu se tânguieşte ? S’ar părea, că toată supărarea câtă e pe lume, toate năcazurile, toată mizeria s’au adunat să facă cor în ţara noastră, că să-i turbure Românului patriarhala tihnă de Crăciun şi să-i strice bucuria sărbă­torilor Naşterii Domnului. Dar mai mult! Pe firul amintirilor i se înşiră icoane de altădată, din vre­muri mai grase, despre Crăciunuri cu bucurii zgomotoase, cu daruri bogate, cari prin contrast fac, ca apăsarea de astăzi să adune în suflete şi mai multă amărăciune. Incontestabil, vremurile sunt grele, la noi şi în toată lumea. E fapt, că sărăcia ne paşte mai mult decât altă­dată. Nimeni nu va nega, că asupra societăţii noastre, ca şi asupra lumii întregi, s’au îngrămădit enorme greu­tăţi economice, în vârtejul cărora eco­nomiştii tehnicieni şi politicieni bâj­­băie aiuriţi să afle o ieşire salvatoare şi leacul nu-l nimeresc, pentru că îl caută numai pe pământ cu ştiinţă omenească şi cu mijloace pământeşti. Vedem cu ochii proprii, cum din în­volburarea nevoilor de tot felul se varsă suferinţa în cascade asupra oa­menilor, nu numai în ţara noastră, ci în toată lumea. Dar mie mi se pare, că această realitate aspră cu întregul ei alaiu de eşecuri, de căderi, de dezastre eco­nomice, ni se înfăţişează atât de ului­toare în duritatea ei, pentru că ochiul nostru s’a deprins să o privească prin lentila măritoare a unei concepţii de viaţă extrem de materialiste. Mintea noastră, zăgăzuită de „răutatea zilei“, s’a retras parcă tocmai la polul opus al concepţiei creştine despre viaţă, uitând învăţătura Bunului nostru Mân­tuitor, care o îndreaptă spre cerul deschis nouă tuturor prin preamărită Sa întrupare şi naştere. El, în dumnezeiasca Sa cuvân­tare de pe Muntele Fericirilor, ne spune: „Nu vă îngrijiţi de viaţa voa­stră ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca. Uita­­ţi-vă la paserile cerului, că nu sa­­mănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare, şi Tatăl vostru cel ce­resc le hrăneşte. Luaţi seama la crinii 252. An nou! Am încheiat încă un ciclu de 365 de zile. In sufletul no­stru, în viaţa lumii, şi-a filtrat substanţa de emoţii, de idei şi de fapte un alt ciclu multimilenar de clipe. Analiza noastră fugitivă nu găseşte într’un an trecut decât un număr de zile. Dar sub im­periul obişnuinţii şi­ al unui in­stinct metafizic, atribuim toţi unui an şi o altă unitate decât aceea a unei sume, fie ea de zile sau de anotimpuri, de evenimente economice sau de capitole buge­tare. Un an este pentru toţi o fiinţă, născând succesiv din stră­fundurile realităţii, sortit să reve­leze lumii noui aspecte ale acelei realităţi, să deschidă noui dru­muri pentru fiinţele ce-i succed, asemănătoare lui. Un an nu este numai suma momentelor trăite de omenire în răstimpul unei ro­­taţiuni a pământului în jurul soa­relui, în compoziţia lui nu intră numai elemente sufleteşti şi fizice, ci el vine cu o anume confor­maţie, plin de anumite intenţii de dincolo de lumea văzută şi simţită, intenţii cari au un rol precumpănitor la extragerea şi formularea în evenimente, a ma­terialului fizic şi sufletesc din lume. E ceva într’un an care de­păşeşte empiricul: un an este plămădit din metafizic şi fizic, din eternitate şi vremelnicie. De aici fiorul cu care aşteptăm anul nou. Oare cu ce intenţii se apropie de noi noul sol al veş­niciei? Ce plenipotenţă a primit de la Stăpânul Anilor? Ce mişcări va răscoli în sânul lumii empi­rice, cum te va coordona şi în ce direcţie va trasa liniile anilor viitori? Anul trecut, continuând pe cel anterior, a răscolit şi mai mult antitezele în viaţa econo­mică şi spirituală, intensificând dureros criza materială şi morală. Va continua anul care vine pe aceeaş linie? Toţi dorim să nu fie acesta cazul. Dar, dacă totuş acesta va fi, noi, încrezători în înţelepciunea planurilor divine, vom căuta ca şi din aceste împrejurări să scoa­tem maximum de folos duhov­nicesc pentru obştea creştinească. Diorates- Nr. 10.224/931 Ep. Circulară către toate Oficiile protopresbite­­rale şi parohiale din Arhiepiscopia ortodoxă română de Alba-Iulia şi Sibiu Se aduce la cunoştinţa On. Oficii protopresbiterale şi paro- I hiale, că în urma celor stabilite

Next