Telegraful Român, 1933 (Anul 81, nr. 1-79)

1933-01-01 / nr. 1-2

2 TELEGRAFUL ROMAN de mare de membrii răspân­­­­diți în tot cuprinsul țării noa­stre. Pe lângă „Lumina Sate­lor“ ea mai dă la lumină, în tipografia ei, în fiecare săptă­mână și a doua gazetă numită „Oastea Domnului“ și a răs­pândit câteva sute de mii de volume folositoare pentru zi­direa sufletească. Astfel societatea „Oastea Domnului“ este astăzi o undă proaspătă și înfiorătoare a vieții creștinești în alina largă a sfin­­­­tei noastre biserici. Din chiar­­ începuturile ei ea s’a decis să asculte glasul Domnului care răsună limpede din învățătura sfintei noastre biserici drept­­măritoare, așa cum se des­prinde din sfânta Scriptură și din predania veacurilor cre­știne; să caute sfințirea sufle­telor prin darul lui Dumnezeu în sfintele taine; să cerceteze cât mai regulat sfânta liturgie în Duminecile și sărbătorile de peste an; să cinstească rân­­duelile și așezămintele biseri­cești; să le dea respectul cu­venit preoților bisericei, sub a căror păstorire plină de iubire și înțelepciune se găsește prin parohiile noastre; să strălu­cească prin podoaba virtuților creștinești a membrilor ei. De­parte de a fi o societate des­făcută de biserică, ea este mai vârtos legată prin tot duhul ei *• —■ irv oto 1 HT/"»V*r> »1Q o ci­rl o V Bi­serica Domnului. Acesta este rostul ei, de la care nu vrea să se abată. Și spre marea Noastră mulțumire am văzut, în decursul celor zece ani de când a luat ființă, roade bine­cuvântate de Dumnezeu în lu­crul ei. Oameni prinși în unda ei de înviorare religioasă și as­cultând glasul Domnului, au ieșit din păcate și fărădelegi, sau căii de greșala lor și au început să ducă o viață nouă. Bețivii au găsit puterea să răsbească deasupra patimei care-i robea. Cei căzuți sau întors la o viață cinstită. Cei cari scoteau sudalme din gura lor, au început să laude pe Domnul. Ura și răsbunarea, pisma și răutatea sau îmblân­zit și stins. Cununiile au ajuns la ostași ocaziuni de bucurie duhovnicească și în viața fa­miliară a lor a intrat fericirea. Sfaturile lor sunt luminate de rugăciune și rânduială mai bună a intrat în tot traiul lor. In aceste frumoase obiceiuri creștinești se deprinde și mica Oaste a copilașilor. Pentru toate acestea „Oa­stea Domnului“ trebue privită cu dragoste din partea tuturor creștinilor. Ea nu silește pe nimeni să intre în rândurile ei, dar primește cu bucurie pe toți cei cari se înșiră de bună voe sub steagul duhovnicesc al ei. Membrii ei nu trebue să se separe de ceialalți frați ai lor, cari nu fac parte din Oaste, nici să creadă că lor le stau la îndemână alte mijloace de mântuire a sufletului decât ace­lea pe cari le îmbie biserica Domnului pe seama tuturor fiilor săi, ci să premeargă cu pilda lor în smerenie și iubire, bine știind că toți dreptcredin­­cioșii creștini sunt datori să facă astăzi front puternic împo­triva necredință și a vrășma­șilor Bisericii noastre. Toți fiii Bisericii trebue să fie o oaste a Domnului, ascultând de glasul Păstorului celui bun, care le grăiește: „Oile mele glasul meu ascultă și eu le cunosc pe ele și vin după mine, și eu le dau lor viață veșnică“. Frații mei preoți și îm­preună slujitori la altarul Dom­nului să iie sub conducerea lor organizația „Oastei Dom­nului“ din parohiile lor și să se intereseze de aproape de toată viața și munca ei. Să-și dea seamă, că orice trezire reli­gioasă începe dela unul, de la doi și se răspândește cuceri­toare dela suflet la suflet, ca flacăra dela flacără. Setea re­ligioasă, care s’a trezit în inimi, să ne umple de bucurie, căci ea este prevestitoare de roade pentru împărăția lui Dumnezeu. Sub apăsarea vremurilor grele de astăzi trebue să ne întărim și mai mult în convingerea, că evanghelia Domnului e de ’O ^­­»* * est­e stare să înlăture haosul din su­flete, să le aducă în legătu­ră strânsă cu adevăratele rosturi mari ale vieții, să le curățe de duhurile întunecoase cari ame­nință rânduiala din lume și să le mântuiască din ghiarele pier­zării. Iubiții mei frați în Domnul să urmeze îndemnul sfântului apostol Pavel dat ucenicului său Timotei: „îți aduc aminte ție, ca să aprinzi darul lui Dumnezeu, care este întru tine prin pu­nerea manilor mele» [II Tim. 1, 6), iar eu voi ruga „pe Domnul secerișului, ca să scoată lucră­tori la secerișul său“ [Mat. 9,38]. Intru această împărtășire a iubirii dintre preoți și poporul credincios să ne găsească Anul Nou, care să dea Domnul să însemneze o sporire a vieții celei creștinești a neamului ro­mânesc, o întărire pe temeliile evangheliei a scumpei noastre patrii, ascultând de glasul Pă­storului celui bun care cheamă la sine oile sale. In acest înțeles Vă urez tuturor fiilor mei sufletești. An Nou fericit — și împărtă­­șindu-Vă arhiereasca Noastră binecuvântare, am rămas Sibiu, la sărbătoarea Tă­ierii împrejur și a Anului Nou 1933 al Vostru al tuturor de tot bi­nele voitor [și] NICOLAE, Arhiepiscop și Mitropolit. Nr. 1—2 @pt%eci (—) la 1 ianuar 1853 apare primul număr din Telegraful român. Primii ani ai ziarului, din epoca absolutismului austriac, sânt consacrați, după porunca vremii, întru de a lărgi orizontul cunoștințelor celor mai nece­sare pentru români, articole care învățau pe popor a apreția ziaristica, agricultura și eco­nomia de câmp, literatura ro­mânească, meseriile și comer­țul și altele și altele, formau o rubrică permanentă în co­loanele sale». Cu încetarea absolutismu­lui înăbușitor, «prin diploma dela 20 Octomvrie 1860, gurile popoarelor, din toate părțile imperiului­ austriac deslegân­­du-se, coloanele foii Telegraful Român, ca și ale Gazetei de la Brașov, desfășură o activitate energică,­­ constatare făcută și de presa germană ardeleană. După 1860, în vremea re­facerii, organul ortodox de la Sibiu ia parte activă la mi­șcările constituționale, infor­mând și lămurind publicul ce­titorilor săi din Transilvania și Ungaria; în cele bisericești nu uită nici pe frații din Bu­covina. Lupan, se purta mereu, pentru a dobândi limbii ro­mâne dreptul ce i se cuvenea în viața publică a țării. Clătinându-se sistemul cen­­tralistic al Vienei, Telegraful Român al lui Șaguna prevede viitorul, încă pe la finele anului 1863, f­ără viforul dualismului, împăcarea între Ungaria și Austria, pe socoteala celorlalte popoare ale împărăției habs­­burgice, recomandă românilor prin urmare să se consolideze pentru defensiva drepturilor lor, dând atențiune mai multă agriculturii raționale și indu­striei, în toate ramurile sale. Schimbările, în viața de stat a monarhiei, s’au și rea­lizat în curând. In fața lor, ziarul lui Șa­guna pledează pentru activi­tate politică. E de părere că pasivitatea românilor nu e alt­ceva decât­ imitarea pasivității ungurilor ardeleni în fața dietei de la 1863 și 1864... Rezultatele acestor lupte, aprige și nemitornice, aparțin istoriei de pe vremuri a Ar­dealului, când ceea ce era ro­mânesc, alcătuiă un singur front împotriva asupritorilor. In timpurile nouă, cu pre­schimbările uriașe aduse de anul desrobirii naționale din 1918,‘ organul nostru de publi­citate, călăuzit de principiile întemeetorului său, e preocupat, aproape exclusiv, de chestiuni naționale bisericești. Și în con­ de ani siderare că biserica ortodoxă a Ardealului nu trebue să facă politică de partid, a ținut să fie cu totul neatârnător de grupările politice și nepărti­nitor în părerile și judecățile sale. Această linie de conduită ni se impune și în munca ce ne stă înainte pentru viitor. Stăm în fața curentelor sporite antibisericești, provo­cările lor se întețesc, institu­țiile bisericii și slujitorii ei sunt țintă de atac sub cele mai variate motive și pretexte. Pentru a le răspunde cu efect cât mai învederat, și pen­tru a susținea aspirațiile noa­stre de ideal moral-creștinesc, biserica noastră ortodoxă dis­­­­pune de probați luptători, cu peana și cuvântul, gata să aducă orce jertfe în apărarea drepturilor sfinte ale unei bi­serici, care trebue înzestrată, nu despoiată, de mijloacele trebuitoare progresului în toate cele bune și adevărate ale nea­mului. In slujba acestui fel de gândiri stă și ziarul nostru Telegraful Român, care intrând cu 1933 în al 81-lea an de apa­riție, cere cu încredere întreg sprijinul cititorilor săi bine­voitori. Urăm iubiților noștri abo­nați și colaboratori, să întâm­pine anul nou cu pace, sănă­tate și duhovnicească iubire. Intru mulți ani! f i* J 4 t i 4 Nașterea Domnului In Sibiu Sărbătorile sfinte ale Na­șterii Domnului au fost prăz­­nuite și în anul acesta cu multă solemnitate în Catedrala Mitro­poliei noastre. Sfânta Liturghie, în ziua întâia de Crăciun, a fost cele­brată de I. P. S. Sa Mitropo­litul nostru Nicolae, asistat de clerul Mitropoliei. In decursul sfintei liturghii I. P. S. Sa a hirotonit întru diacon pe absolventul Acade­miei noastre teologice, Virgil Hamzea Răspunsurile liturgice le-a dat, cu toată preciziunea, corul mixt al catedralei condus de prof. T. Popovici. La sfârșitul sfintei liturghii I. P. S. Sa citând cuvintele psalmistului: «Al Domnului este pământul și plinirea lui, lumea și toți cei ce lăcuesc în­­tr’însa», a rostit o remarcabilă cuvântare, ascultată de mulți­mea de credincioși cu evlavi­oasă atențiune. I. P. S. Sa a împărțit apoi credincioșilor anaforă. 1 i Ú J

Next