Telegraful Român, 1933 (Anul 81, nr. 1-79)
1933-01-01 / nr. 1-2
2 TELEGRAFUL ROMAN de mare de membrii răspândiți în tot cuprinsul țării noastre. Pe lângă „Lumina Satelor“ ea mai dă la lumină, în tipografia ei, în fiecare săptămână și a doua gazetă numită „Oastea Domnului“ și a răspândit câteva sute de mii de volume folositoare pentru zidirea sufletească. Astfel societatea „Oastea Domnului“ este astăzi o undă proaspătă și înfiorătoare a vieții creștinești în alina largă a sfintei noastre biserici. Din chiar începuturile ei ea s’a decis să asculte glasul Domnului care răsună limpede din învățătura sfintei noastre biserici dreptmăritoare, așa cum se desprinde din sfânta Scriptură și din predania veacurilor creștine; să caute sfințirea sufletelor prin darul lui Dumnezeu în sfintele taine; să cerceteze cât mai regulat sfânta liturgie în Duminecile și sărbătorile de peste an; să cinstească rânduelile și așezămintele bisericești; să le dea respectul cuvenit preoților bisericei, sub a căror păstorire plină de iubire și înțelepciune se găsește prin parohiile noastre; să strălucească prin podoaba virtuților creștinești a membrilor ei. Departe de a fi o societate desfăcută de biserică, ea este mai vârtos legată prin tot duhul ei *• —■ irv oto 1 HT/"»V*r> »1Q o cirl o V Biserica Domnului. Acesta este rostul ei, de la care nu vrea să se abată. Și spre marea Noastră mulțumire am văzut, în decursul celor zece ani de când a luat ființă, roade binecuvântate de Dumnezeu în lucrul ei. Oameni prinși în unda ei de înviorare religioasă și ascultând glasul Domnului, au ieșit din păcate și fărădelegi, sau căii de greșala lor și au început să ducă o viață nouă. Bețivii au găsit puterea să răsbească deasupra patimei care-i robea. Cei căzuți sau întors la o viață cinstită. Cei cari scoteau sudalme din gura lor, au început să laude pe Domnul. Ura și răsbunarea, pisma și răutatea sau îmblânzit și stins. Cununiile au ajuns la ostași ocaziuni de bucurie duhovnicească și în viața familiară a lor a intrat fericirea. Sfaturile lor sunt luminate de rugăciune și rânduială mai bună a intrat în tot traiul lor. In aceste frumoase obiceiuri creștinești se deprinde și mica Oaste a copilașilor. Pentru toate acestea „Oastea Domnului“ trebue privită cu dragoste din partea tuturor creștinilor. Ea nu silește pe nimeni să intre în rândurile ei, dar primește cu bucurie pe toți cei cari se înșiră de bună voe sub steagul duhovnicesc al ei. Membrii ei nu trebue să se separe de ceialalți frați ai lor, cari nu fac parte din Oaste, nici să creadă că lor le stau la îndemână alte mijloace de mântuire a sufletului decât acelea pe cari le îmbie biserica Domnului pe seama tuturor fiilor săi, ci să premeargă cu pilda lor în smerenie și iubire, bine știind că toți dreptcredincioșii creștini sunt datori să facă astăzi front puternic împotriva necredință și a vrășmașilor Bisericii noastre. Toți fiii Bisericii trebue să fie o oaste a Domnului, ascultând de glasul Păstorului celui bun, care le grăiește: „Oile mele glasul meu ascultă și eu le cunosc pe ele și vin după mine, și eu le dau lor viață veșnică“. Frații mei preoți și împreună slujitori la altarul Domnului să iie sub conducerea lor organizația „Oastei Domnului“ din parohiile lor și să se intereseze de aproape de toată viața și munca ei. Să-și dea seamă, că orice trezire religioasă începe dela unul, de la doi și se răspândește cuceritoare dela suflet la suflet, ca flacăra dela flacără. Setea religioasă, care s’a trezit în inimi, să ne umple de bucurie, căci ea este prevestitoare de roade pentru împărăția lui Dumnezeu. Sub apăsarea vremurilor grele de astăzi trebue să ne întărim și mai mult în convingerea, că evanghelia Domnului e de ’O ^»* * este stare să înlăture haosul din suflete, să le aducă în legătură strânsă cu adevăratele rosturi mari ale vieții, să le curățe de duhurile întunecoase cari amenință rânduiala din lume și să le mântuiască din ghiarele pierzării. Iubiții mei frați în Domnul să urmeze îndemnul sfântului apostol Pavel dat ucenicului său Timotei: „îți aduc aminte ție, ca să aprinzi darul lui Dumnezeu, care este întru tine prin punerea manilor mele» [II Tim. 1, 6), iar eu voi ruga „pe Domnul secerișului, ca să scoată lucrători la secerișul său“ [Mat. 9,38]. Intru această împărtășire a iubirii dintre preoți și poporul credincios să ne găsească Anul Nou, care să dea Domnul să însemneze o sporire a vieții celei creștinești a neamului românesc, o întărire pe temeliile evangheliei a scumpei noastre patrii, ascultând de glasul Păstorului celui bun care cheamă la sine oile sale. In acest înțeles Vă urez tuturor fiilor mei sufletești. An Nou fericit — și împărtășindu-Vă arhiereasca Noastră binecuvântare, am rămas Sibiu, la sărbătoarea Tăierii împrejur și a Anului Nou 1933 al Vostru al tuturor de tot binele voitor [și] NICOLAE, Arhiepiscop și Mitropolit. Nr. 1—2 @pt%eci (—) la 1 ianuar 1853 apare primul număr din Telegraful român. Primii ani ai ziarului, din epoca absolutismului austriac, sânt consacrați, după porunca vremii, întru de a lărgi orizontul cunoștințelor celor mai necesare pentru români, articole care învățau pe popor a apreția ziaristica, agricultura și economia de câmp, literatura românească, meseriile și comerțul și altele și altele, formau o rubrică permanentă în coloanele sale». Cu încetarea absolutismului înăbușitor, «prin diploma dela 20 Octomvrie 1860, gurile popoarelor, din toate părțile imperiului austriac deslegându-se, coloanele foii Telegraful Român, ca și ale Gazetei de la Brașov, desfășură o activitate energică, constatare făcută și de presa germană ardeleană. După 1860, în vremea refacerii, organul ortodox de la Sibiu ia parte activă la mișcările constituționale, informând și lămurind publicul cetitorilor săi din Transilvania și Ungaria; în cele bisericești nu uită nici pe frații din Bucovina. Lupan, se purta mereu, pentru a dobândi limbii române dreptul ce i se cuvenea în viața publică a țării. Clătinându-se sistemul centralistic al Vienei, Telegraful Român al lui Șaguna prevede viitorul, încă pe la finele anului 1863, fără viforul dualismului, împăcarea între Ungaria și Austria, pe socoteala celorlalte popoare ale împărăției habsburgice, recomandă românilor prin urmare să se consolideze pentru defensiva drepturilor lor, dând atențiune mai multă agriculturii raționale și industriei, în toate ramurile sale. Schimbările, în viața de stat a monarhiei, s’au și realizat în curând. In fața lor, ziarul lui Șaguna pledează pentru activitate politică. E de părere că pasivitatea românilor nu e altceva decât imitarea pasivității ungurilor ardeleni în fața dietei de la 1863 și 1864... Rezultatele acestor lupte, aprige și nemitornice, aparțin istoriei de pe vremuri a Ardealului, când ceea ce era românesc, alcătuiă un singur front împotriva asupritorilor. In timpurile nouă, cu preschimbările uriașe aduse de anul desrobirii naționale din 1918,‘ organul nostru de publicitate, călăuzit de principiile întemeetorului său, e preocupat, aproape exclusiv, de chestiuni naționale bisericești. Și în con de ani siderare că biserica ortodoxă a Ardealului nu trebue să facă politică de partid, a ținut să fie cu totul neatârnător de grupările politice și nepărtinitor în părerile și judecățile sale. Această linie de conduită ni se impune și în munca ce ne stă înainte pentru viitor. Stăm în fața curentelor sporite antibisericești, provocările lor se întețesc, instituțiile bisericii și slujitorii ei sunt țintă de atac sub cele mai variate motive și pretexte. Pentru a le răspunde cu efect cât mai învederat, și pentru a susținea aspirațiile noastre de ideal moral-creștinesc, biserica noastră ortodoxă dispune de probați luptători, cu peana și cuvântul, gata să aducă orce jertfe în apărarea drepturilor sfinte ale unei biserici, care trebue înzestrată, nu despoiată, de mijloacele trebuitoare progresului în toate cele bune și adevărate ale neamului. In slujba acestui fel de gândiri stă și ziarul nostru Telegraful Român, care intrând cu 1933 în al 81-lea an de apariție, cere cu încredere întreg sprijinul cititorilor săi binevoitori. Urăm iubiților noștri abonați și colaboratori, să întâmpine anul nou cu pace, sănătate și duhovnicească iubire. Intru mulți ani! f i* J 4 t i 4 Nașterea Domnului In Sibiu Sărbătorile sfinte ale Nașterii Domnului au fost prăznuite și în anul acesta cu multă solemnitate în Catedrala Mitropoliei noastre. Sfânta Liturghie, în ziua întâia de Crăciun, a fost celebrată de I. P. S. Sa Mitropolitul nostru Nicolae, asistat de clerul Mitropoliei. In decursul sfintei liturghii I. P. S. Sa a hirotonit întru diacon pe absolventul Academiei noastre teologice, Virgil Hamzea Răspunsurile liturgice le-a dat, cu toată preciziunea, corul mixt al catedralei condus de prof. T. Popovici. La sfârșitul sfintei liturghii I. P. S. Sa citând cuvintele psalmistului: «Al Domnului este pământul și plinirea lui, lumea și toți cei ce lăcuesc într’însa», a rostit o remarcabilă cuvântare, ascultată de mulțimea de credincioși cu evlavioasă atențiune. I. P. S. Sa a împărțit apoi credincioșilor anaforă. 1 i Ú J