Telegraful Român, 1933 (Anul 81, nr. 1-79)

1933-01-14 / nr. 4-6

r } »1BU65S <2o — Anul LXXXI Abonamentul i Un an 500 Lei. — Șase luni 250 Lei. — Trei fani 120 Lei — Pentru străinătate un an 900 Lei. — Pentru America 4 Dolari. Ziarul apare Marția și Vineria. # ■«■■■■■■qaWBWHHBBWHBaBMHBWWMBBWWMWWMWWMI Corespondențele să se adreseze Redacției Telegraful Romăn Strada Mitropoliei Nr. 45. — Scrisori ne­francate se refuză. Articole nepublicate nu se înapoiază. Prețul Inserțiunilor: un șir petit 6 Lei pentru odată, dacă se pu­blică de mai multe ori se dă rabatul cuvenit. Abonamentele și inserțiunile să se adreseze Administrației ziarului Tele­graful Român, Sibiu, Str. Mitropoliei Nr. 45 Sibiu, 14 Ianuar 1933 Nr. 4—6­2 ex. (Cf.) Asociațiunea pentru literatura română și cultura poporului român Str. Șaguna , Sibiu Organ­iaațional-bisericesc m—Ti» ■•tiwoKKamymKa: Colaborarea mirenilor cu clerul Cu binecuvântarea Sfintei noastre biserici ortodoxe,­­ fiii săi credincioși, fruntași încercați din capitala arde­leană a țării întregite, au luat de curând o bine gândită și de mult așteptată hotărâre: URZIREA UNIUNII ROMÂNILOR ORTODOCȘI. In acest măreț scop, este îndreptată o CHEMARE frățească, ce o publicăm la loc de frunte, adresată cătră intelectualii români ortodocși. In fața acestei Chemări, atât de grăitoare, de calde, și de lămurire, comentarul nostru devine astă dată­­ superfluu, însuflețită chemare dela Cluj, românească și orto­­­doxă, — după cum a caracterizat-o I. P. S. Sa Mitro­politul NICOLAE al Ardealului în cuvântul spus la Anul nou în recepția de la reședința Sa, — „preconizează i­n ideea înfrățirii intelectualilor noștri din Ardeal pentru a da o mai efectivă contribu­­țiune din partea lor la realizarea program­ului sfintei noastre Biserici. Dumnezeu să bine­­cuvinteze gândul cel bun și să ne ajute la înfăptuirea lui. Vă rog să duceți pretutindenea simțem­ântul încrederii în Dumnezeu și în pu­terea de viață a neamului. Biserica lui stră­moșească l-a văzut trecând prin împrejurări și mai critice ca cele de astăzi, dar i-a întărit curajul. Cu experiența ei de veacuri îi spune și acum: SUS INIMILE! - și în contact cu dificiltățile ce le întâlnim în cale, să ne oferim j și su­­ rnța pentru a, merge­m pași, siguri, pe drumul ce ni-l indică Providența divină“. Cu Dumnezeu înainte! O­H­E­M­A­R­E Către credincioșii Bisericii ortodoxe române ? Suprema instituție sufletească a neamului românesc este,­­ fără îndoială, Biserica ortodoxă. Desvoltarea noastră istorică verifică prezența ei în vijelioasele încordări dealungul vea­curilor, participând cu generoase sacrificii la apărarea existenței și destinelor naționale în hotarele pământului strămoșesc. Ea, Biserica, s’a afirmat în toate epocile, ca izvor minunat de necurmată înoire a credințelor și energiilor obștești, din cari au țâșnit, luminoase și bogate, străluciri răsboinice și înfăptuiri naționale neperitoare. De aceea, Neam și Biserică, apar încă din depărtata zare a vremurilor stinse, deplin contopite, formând o unitate­­ sufletească, pe care n’au putut-o sgudui nici una din asprele încercări ale fatalităților omenești.­­ Neamul românesc a plâns și s'a bucurat pe sfintele praguri ale Bisericii sale. Iată taina vieții lui! Această admirabilă tradiție națională, trebue să rămână­­ pentru totdeauna la temelia unității noastre de stat România visurilor împlinite i-a dat consacrare definitivă, când prin nouile așezări constituționale, s-a rânduit meritata cinste de­­ a fi, și în sens politic, biserica stăpânitoare a Statului național întregit. Astfel, în mânile Bisericii ortodoxe sunt depuse mari răspunderi, pentru sănătatea morală a țării și a națiunei române.­­ Conștiința acestor răspunderi trebue să pătrundă cât mai adânc în sufletul acelora, cari dețin rosturi conducătoare în viața Bisericii. Cine sunt ei? Deoparte Clerul, cu atribuțiu­­nile lui apostolice, de alta Mirenii, ca reprezentanți ai mul­țimilor dreptcredincioase. Structura profund democratică a Bisericii noastre, conferind mirenilor o preponderență nume­rică în corporațiunile oficiale, îi pune prin aceasta în situația importantă de a hotărî direct de soartea Bisericii. Această poziție privilegiată se cere onorată, ea neputând rămânea o simplă ficțiune decorativă. Ea trebue să se afirme, nu numai în domeniul strict oficial, în sânul organelor executive și adunărilor reprezentative, ci și în afară de ele, în câmpul larg al frământărilor sociale, acolo unde clocotește nepotolită viața mulțimilor. Această viață e atinsă astăzi, în funcțiunile ei normale, de viforul primejdios al unor crize violente, cari culminează într’o cumplită depresiune economică. Biserica noastră soco­tește, cu bună dreptate, că pricina lor este de natură morală și astfel tămăduirea nu poate veni decât prin puterile spiri­tualității creștine. Marele vindecător este Hristos și doctrina Lui mântuitoare. A­duce pe Isus în familie, în societate și în viața publică — iată mijlocul singur de scăpare și de înzdrăvenire a Statului nostru. In această operă colaborarea mirenilor, cari reprezintă puterile vii ale Bisericii, cu Clerul, păstrătorul prin escelență al spiritului ierarhic și al ideii de autoritate, se impune cu o evidență indiscutabilă. Colaborarea celor doi factori e justificată nu numai de actualitatea intervenției Bisericii în

Next