Telegraful Roman, 1936 (Anul 84, nr. 1-53)

1936-01-01 / nr. 1

Abonamentul: Un an 500 Lei. — Şase luni 250 Lei. — Trei luni 125 Lei. — Pentru străinătate un an SOQ Lei. — Pentru America 8 Dolari Articole şi corespondente se adresează Redacţiei Telegraful Român, Sibiu, strada Mitropoliei Nr. 45. — Scrisori nefrancate se refuză. — Articole nepublicate nu se înapoiază. Preţul inserţiunilor un şir petit 6 Lei pentru odată, dacă se publică de mai multe ori se dă rabatul cuvenit. Abonamentele şi inserţiunile se adresează Administraţia­ ziarului Telegraful Român, Sibiu, strada Mitropoliei Nr. 45 Sibiu, 1 Ianuar 1936 Anul LXXXIV Organ naţîonal-Mserîcesc — întemeiat în 1853 de Mitropolitul Andrein Şaguna HPHRE SHPTHMHNHL In pragul unui Dacă Naşterea Domnului o aştep­tăm şi o serbăm cu o bucurie care ne scoate afară din timp şi din noi înşine, clipa ultimă a anului vechiu şi cea dintâi a anului nou o aşteptăm şi o trăim cu o intensă simţire a timpului şi a trecerii noastre. La scurt interval după o sărbă­toare care ne-a pus în legătură cu baza veşnică a vieţii, vine o alta care ne întoarce privirea şi ne-o leagă ob­sedant de cestalalt revers al ei, de realitatea timpului, a devenirii, a tre­cerii. Poate că nu fără sens a aşezat Biserica sărbătorile ei aşa fel ca de­odată cu Anul Nou civil să cadă şi Tăierea împrejur a Domnului. De la bucuria extatică a sfintei familii, a pă­storilor, a tuturor celor ce­ au cunos­cut că ne-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său spre mântuire, a trebuit să se ajungă la grija primei «împliniri a Legii», a supunerii sub rânduelile acestei vieţi care se desfăşoară în timp şi spaţiu. A supunerii sub legile esenţiale, originare ale vieţii, nu sub legile accesorii, secundare, derivate din păcat, ale ei. Aceste legi sunt condiţiile necesare pentru desăvârşi­rea tuturor fiinţelor în afară de cel ce este absolut. Numai încadrându-te în ele, în interiorul lor, le poţi de­păşi. Ele nu pot fi învinse din exte­rior, ci numai din interior. Numai din mijlocul lor te poţi ridica în sus, dar nu de pe de laturile lor. Cine caută să saboteze prin negaţie sau violenţă ordinea vieţii, acela nu o poate depăşi, ci e strivit până la urmă de ea. Anar­hismul şi misticismul forţat şi dezor­donat nu te duc în sus, ci la alterări grave ale rezorturilor fiinţii tale. Cine se sileşte să smulgă din fiinţa sa le­gile eterne ale vieţii, reuşeşte să se diformeze, să cadă din plenitudinea normală a vieţii. Prin actul ceresc de supunere sub legile vieţii făpturilor, Isus a ad­mis, implicit, şi tăierea Sa împrejur, pentru a se face dovadă despre rea­litatea întrupării Sale, a intrării Sale «sub lege», dar şi pentru a începe cum începeau atunci toţi cei de «sub lege» activitatea Sa. Fără îndoială în felul cum ne raportăm, sau cum ar trebui să ne raportăm, la viaţă la sărbătoarea Na­şterii Domnului şi a Anului Nou e şi ceva comun, şi la Anul Nou pal­pitanta intuiţie a timpului se intreţese, sau ar trebui să se întreţeasă, cu in­tuiţia veşniciei care stă la baza timpu­lui. Fără a nega în seara de Anul Nou realitatea timp, sufletul credin­cios nu se poate cufunda în îngusti­mea de orizont în care nu vede în viaţă decât timp şi trecere, ci timpul pentru ei e luminat de razele veşni­ciei pe care o sesizează acum mai mult înlăuntrul său. Timpul, succe­siunea, e văzut de sufletul credincios în realitatea sa, dar ca o lege în ser­viciul veşnicei vieţi în duh. In fie­care clipă el caută să realizeze ceva nou an bun în serviciul celor din locul unde trăeşte, căci binele făcut în fiecare clipă celor dimprejurul său îi îmbo­găţeşte tezaurul din care se va ali­menta cu fericire viaţa sa în veci. Cine dispreţueşte clipele de rând ale vieţii şi pe cei din jurul său (neamul său), aşteptând numai momente ex­cepţionale ca să facă binele şi vizând nu omul concret de lângă el ci o omenire generală, abstractă, acela nu face nimic nici pentru veşnicirea sa. In seara de Anul Nou se pot afla mulţi creştini cari să nu găsească viaţa în timp şi spaţiu zadarnică; se vor afla destui cari să se bucure de trecut şi de locul în care trăesc — oricare ar fi el — şi cari să aştepte viitorul, nu cu vagă curiozitate, nici cu plictiseală sau teamă, ci cu do­rinţa de a­­ folosi pentru fericirea veşnică. Cu intenţia de-a depăşi timpul şi spaţiul în fiecare clipă, a întrat în ele Domnul nostru Isus Hristos, tăindu-se împrejur. Cu aceeaş intenţie să păşim şi noi în noul şirag de zile şi pre­a tot­ atâtea ocazii de-a ne desăvârşi, de-a ne purifica şi întări în focul în­cercărilor vieţii. D. S. 956. Anul nou 1936 (?) Stăm iarăş, la sfârşit de an vechi şi început de an nou, în faţa clipelor de sufletească reculegere, când omul cugetător meditează, măcar un treacăt, asupra anului celui ce moare şi asupra urmaşului ce-i ia locul. Şi, recapitulând sumar evenimen­tele petrecute în 1935, este cu ne­putinţă să nu surprindă punctele de preţioasă orientare pentru activitatea din anul ce se naşte, dacă e vorba să-l trăiască şi în folosul neamului şi al bisericii sale, ba mai ales în acest scop.* 1. înregistrăm, la primul loc, din cele petrecute în expiratul an biseri­cesc, alegerea chiriarhilor noştri, cu mult tăgăduitoare nădejdi de mai bine pen­tru cler şi popor. In scaunul de Dumnezeu păzitei Mitropolii a Moldovei şi Sucevei s’a urcat cărturarul de renume, fostul sta­reţ al mănăstirii Neamţu I. P. Sf. Ni­­codem Munteanu, care fu însoţit, în drumul spre reşedinţa mitropolitană a Iaşilor, de NI. PP. SS. II. Patriarhul Miron şi Mitropolitul Nicolae al Ar­dealului. Ca arhiepiscop al Cernăuţilor şi mitropolit al Bucovinei şi Hotinului a fost însărcinat I. P. Sfinţitul Visarion Puiu, urmaş al neuitaţilor Silvestru Moraru, Vladimir de Repta şi Nectarie. Spre sfârşitul anului, votul con­gresului naţional bisericesc a ridicat în scaunul arhieresc al Aradului, ca urmaş al regretatului episcop Grigo­­rie, pe P. S. Andrei Magier, iar în al Hotinului pe P. S. Tit Simedrea, cu misiunea ca la margini de ţară, la apus şi la răsărit, noii episcopi să continue a desfăşura şi înteţi activitatea bine­cuvântată pentru ortodoxia româ­nească şi pentru patria noastră în ho­tarele sale fireşti statorite pe vecie. In toate aceste alegeri de ierarhi, pacea şi frăţeasca dragoste au ieşit biruitoare, înlăturând micile clipe ale nemulţumirilor ivite în asemenea cazuri. * 2. Am ţinut să subliniem impor­tanţa cuvintelor şi sfaturilor regale, ro­stite cu ocazia investirii ierarhilor sfin­tei noastre biserici ortodoxe. Despre păstrarea acestei sfinte biserici şi despre însemnătatea facto­rului mirenesc în apărarea şi întări­rea ei, M. S. Sa (la investirea I. P. Sfinţitului Mitropolit Nicodem) se ex­primase zicând: «Toţi acei cari îi aparţinem — bi­sericii ortodoxe române — trebue să ne dăm mâna, să muncim cu putere la reîntărirea şi ridicarea credinţei noastre ortodoxe române. In trecut aşa de strânse au fost legate aceste noţiuni, patrie şi cre­dinţă, încât ele fac parte integrantă din efortul spre progres al României... Da­toria aceasta incumbă mai ales conducă­torilor şi credincioşilor bisericii. Colabo­rarea strânsă şi desăvârşita încredere între aceste două elemente componente ale ei, este mijlocul prin care se va ajunge acest scop». Tot atât de grăitor este cuvân­tul Suveranului spus la solemnitatea recentei învestiri a Prea Sfinţiţilor episcopi Andrei şi Tit, când M. Sa a expus, în cuvinte luminoase, concep­ţia ce o poartă despre rolul bisericii, (în altă parte a ziarului redăm şi acest cuvânt). Clerul şi toţi credincioşii bise­ricii aduc omagială recunoştinţă M. Sale Regelui ortodox, pentru înţelep­tele îndrumări şi îndemnuri ce li s’au împărtăşit cu părintească purtare de grijă.* 3. Realizările ctitoriceşti, pe te­renul construirii şi reclădirii de sfinte locaşuri şi alte aşezăminte, le încre­­stăm şi de astădată cu bucurie în­dreptăţită şi tot cu mai mari speranţe pentru viitor. S’au târnosit, — ca să amintim pe cele din oraşe şi orăşele, — mă­reaţa biserică din Mediaşul de pe Târ­­nave; capela şi biblioteca mitropoli­tană din Sibiu; frumoasa biserică ortodoxă de la Simeria, ca semn al statorniciei stăpânirii româneşti în ţinutul de muncitori, unde bise­rica ortodoxă are misiunea unifi­cării sufleteşti a massei de lucrători şi de slujbaşi ai căilor ferate, pentru a putea rezista împotriva tuturor cu­rentelor subversive ale sectarilor şi revizioniştilor. La Turda, de istorica pomenire, în localul smeritei biseri­cuţe se înalţă noua biserică ortodoxă, o fată în ţara prigoniţilor urmaşi ai lui Horia şi a tovarăşilor săi de su­ferinţe şi vitejie,­­ comemoraţi tot în acest an în toate unghiurile ţării. In Blajul, schimbat în capitală de ju­deţ, s’a pus piatra fundamentală a sanctuarului ortodox, ca acesta să devie nou izvor de viaţă creştină şi de întărire a credinţei celei adevărate. 4. Societatea intelectualilor mi­reni ortodocşi ai Ardealului, FOR-ul, tinera instituţie de apostolat laic, sub preşedinţia dlui profesor universitar Sextil Puşcariu, a continuat munca reîncreştinării individului, a familiei şi a societăţii noastre de pe aceste plaiuri. Lupta ce o poartă FOR-ul, pen­tru menţinerea şi întărirea statului no­stru creştin cu religia sa ortodoxă do­minantă, s’a manifestat strălucit în memoriul prezentat guvernului, cu pri­vire la repatrierea Pondiţiunii Gojdu, şi la desfacerea «Acordului cu Vatica­nul», — acord declarat de peste o jumătate de milion de ortodocşi arde­leni ca dăunător şi primejdios ţării şi neamului. Biserica noastră ortodoxă declară, că nu va înceta a stărui din toată putera întru realizarea îndrep­­tăţitelor sale deziderate. Şi, dacă n’au dat greş aşteptările puse în societatea FOR-ul, care cu ramificaţiile sale pătrunde binefăcător şi tot mai adânc în viaţa noastră reli­gioasă, culturală şi naţională, este cu atât mai de dorit, ca mişcarea din Ar­deal şi Banat să deştepte ecoul şi în sinul mirenilor din toate celelalte ţi­nuturi ale ţării.* Aici e locul să amintim şi: ina­­plicabilitatea Concordatului cu Vatica­nul şi, prin urmare, necesitatea de­nunţării lui. Cetitorii noştri s’au putut edifica, în această chestiune, din bro­şurile şi articolele (tipărite în Tip. arhidiecezană, Sibiu), şi în deosebi din excelenta publicaţie a dlui profesor univ. O. Ghibu (Nulitatea Concorda­tului), şi nu mai puţin din cuvintele scrise de dl preşedinte al FOR-ului, Sextil Puşcariu, care spune «că în urma concordatului, catolicismul de la noi se identifică cu maghiarismul şi cu tendin­ţele lui de refacere a vechii Ungarii pe ruinele României».* 5. In nota vremii şi a trebuinţe­lor bisericii, s’a întrunit la Sibiu (în două zile din April) primul congres al profesorilor Academiilor teologice or­todoxe române ale mitropoliei Ardea­lului, discutând problema învăţămân­tului teologic prin o reorganizare a şcoalelor noastre de teologie. După cuvântarea rostită în congres de I. P. S. S. mitropolitul Nicolae, care a ex­pus clar icoana ideală a preotului ce ne trebue, congresul profesoral s’a ex­primat: pentru pregătirea de perso­

Next