Telegraful Roman, 1937 (Anul 85, nr. 1-52)

1937-01-01 / nr. 1

Orţan naţional-blserlces© — Întemeiat în 1853 de Mitropolitul Andrein Şaguna HPHRE SHPTHMHNHL Abonmentul: Un an 900 Lei. — Şase ani 250 Lei. — Trei luni 129 Lei. — Pentru străătate un an 900 Lei. — Pentru Amcica 8 Dolari. Articole şi corespondente se adresează Radacţial Telegraful Român, Sibiu, strada Mitropoliei Nr. 45. — Scrisori nefrancate se refuză. — Articole nepublicate nu se Înapoiază. Pretai inserţiunilor un şir petit 6 Lei pentru odată, dacă se publică de mai multe ori se dă rabatul cuvenit. Abonamentele şi inserţion»« se adresează Administraţiei ziarului Telegraful Român, Sibiu, strada Mitropoliei Nr. 45 lectivă pentru anul care vine 1936 se cară. In bucuria ob­ştească salvele silută anul care bate'n poartă. An nou. Popas în­semnat în cronolorie. De aceea ca­lendarul faptelor merituoase se face cu tot dreptul din an în an. Fiecare an îşi are supărările, dar şi bucuriile fui deosebite. Nu toate evenimentele anului pot en­tuziasma deopotrivă interesul obştii. Din aliajul sufletesc al celor 365 de zile desprind noutăea, care prin folosul ei netăgăduit cinsteşte intim pe fiecare din noi. întâmplare mai de seamă a anului 1936 cred a f) Sfânta Scrip­tură tradusă în vremea domniei Majestăţii Sale Carol II, Regele tu­turor Românilor... Trebuinţa sufletească a Bibliei era atât de arzător sinţită. Avem deosebita bucurie, că mama cea bună Biserica, a arhita pe altarul sufletesc al neamului,­­ timp, jertfa cerută. Unii au critica Biblia cea cea nouă, numai haim însă, veş­mântul în care a apănt, căci ma­terialul propriu zis, idiile, doctrina credinţei şi a moralei nu pot fi su­puse corecturii omenetii. Biblia e cartea Duhului Sfânt, ea nu poate fi greşită, căci Dumnezeu e autorul ei. Tocmai de aceea nici o altă carte din lume nu poate merita acest nume. Singura Sfânta Scriptură e cartea prin excelenţă, Cartea­ căr­­ţilor sau Cartea cea bună. Pentru dumnezeescul pe care-1 conţine ea, este cel mai desăvărşt manual pentru formarea sufletelor. In Bi­blie omul îşi vede chipul, care este după asemănarea lui Dumne­zeu, «găsim sculptat acolo carac­terul prin excelenţă aşa cum nici o pedagogie din lume nu ni-l poate înfăţişa» — cum bine se exprimă un distins cărturar al zilelor noastre. In sfânta Scriptură se află de­pozitate tainele tuturor biruinţelor creştine. Scriptura este raul care încălzeşte inimile, candela care lu­minează minţile, izvorul de putere şi inspiraţie morală. Ea reformează cu adevărat sufletul omenesc. II face pe om bun, iubitor şi drept. Ca să nu se uite aceasta, sfântul Pavel s’a simţit plăcut îndaurat a spune lui Timotei că: «Toată Scrip­­tura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură spre mustrare, spre îndreptare, spe în­­ţelepţirea care duce la dreptate, astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, pregătit pentru orice lucru bun». Iată cuvinte cai ar trebui să figureze pe frontisticiul tuturor şcoalelor, pentru a nu se mai trece cu nepăsare tocma pe lângă ceea ce este mai preţios pe lângă comoara sufletului nostru, pentru a se consteta că, împărţrea Bibliei într’o parte utilizabilă şi 257-. alta scoasă din uz e o inovaţie inaplicabilă şi perturbătoare. Am­bele Testamente formează sfânta Scriptură. Fără Vechiul n’ar fi Noul, fără Noul ne-ar lipsi Hristos, fără Hristos de bunăseama omenirea s’ar fi perdut în bezna întunericu­lui ucigător de suflete. „Inţelepciunile şi frumuseţile neperitoare ale sfintei Scripturi îmbogăţesc mintea şi înfrumuse­ţează inima tuturor celor ce au cre­ştinescul obicei, să alerge cu sete duhovnicească spre izvoarele ei, ca cerbul spre izvoarele apelor“. Dacă nu e tărâm pe care să nu-l renască şi rodiască sfânta Scriptură, atunci, înapoi la sfânta Scriptură! Căci ia închipuiţi-vă, dacă în ţara româ­nească toţi cei 18.000000 ar fi scru­tători regulaţi ai sfintei Scripturi, creştini cari să nu ia asupra lor răspunderea slujbei mai nainte de a fi făcut măcar dintr’un capitol lectură predilectă a zilei, câtă drep­tate şi sfinţenie ar înflori în hota­rele ţării noastre. Se va îngropa cu adevărat ceea ce este putred în viaţa noastră de obşte, sfetnicii ţării ar activa numai în spiritul evangheliei, politicianismul, inter­­venţionismul, capitalismul şi alte imse n’ar zdruncina atât de com­promiţător. Biblia, cel puţin atâta să pă­străm din anul care se cară odată cu naşterea Fiului în staul. Prof. Pr. Dr. N. Neaga Anul nou 1937 (?) Viaţa şi activitatea bisericească, în anul încheiat 1936, pe lângă toate feluritele stânjeniri şi ispite în mijlocul cărora ne sbatem, s’a mişcat într’un ritm vioi şi viguros, spre nu puţina mulţumire a clerului şi a obştei cre­dincioşilor noştri. Contribuţii folositoare s’au adaos astfel bunului mers al instituţiilor bi­sericii strămoşeşti, care îşi înţelege deplin rostul său în viaţa publică a neamului nostru dintr’o nouă ţară. Umbra şi imnnul Punctele luminoase ale bucuriei s’au împletit, şi în anul ce expiră, cu jalea şi durerea pentru pierderile în­durate, prin plecarea din lumea pă­mântească a unor prea vrednici pur­tători de cârjă arhierească. Au trecut cătră Domnul, în pri­mele două luni ale anului, PP. SS. Episcopi Roman al Orăzii şi Nicolae al Clujului, iar în April li-a urmat, în aceeaş cale, şi P. S. Episcop Nichita al Argeşului. Congresul electoral, de la sfârşitul lui April, a ţinut ca, în ceea ce pri­veşte alegerile de episcopi la graniţa de vest, poate cea mai expusă, a Ro­mâniei întregite, să respecteze gândul celor doi ierarhi dispăruţi, şi să în­credinţeze cârma eparhiei prăzii tină­­rului preot profesor de la Academia teologică «Andreiană» din Sibiu, pă­rintelui Dr. Nicolae Popoviciu, iar pe cea a Vadului, Feleacului şi Clujului, rectorului aceleiaşi Academii, părin­telui Nicolae Colan. Alegerile acestea, care au întru­nit aşa zicând unanimitatea sufragiilor colegiului electoral, au fost întâmpi­nate de cler şi popor cu cele mai bune nădejdi, că nouii vlădici, stăpâ­niţi de sentimentul datoriei şi al sa­crificiului, vor continua şi perfecţiona opera de cultură, de luptă şi de or­ganizare, pornită de răposaţii vlădici înaintaşi. Dragostea şi simpatia generală, de care s’au bucurat noii vlădici, s’a manifestat în cadru înălţător cu pri­lejul sfinţirii întru arhierei la sfintele sărbători ale Pogorârii Duhului Sfânt din anul când s’au împlinit 30 de ani dela târnosirea bisericii catedrale din Sibiu,­­ praznic cinstit prin prezenţa înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Nico­­dem al Moldovei şi Sucevei şi a altor distinşi ierarhi ai Bisericii noastre ortodoxe. In ajutorul fraţilor La sfintele sărbători ale învierii Domnului, Arhiepiscopia ortodoxă română de Alba-lulia şi Sibiu a tri­mis fraţilor, lipsiţi şi greu încer­caţi de soarte din vechiul pământ moldovenesc dintre Prut şi Nistru, darurile adunate de la familiile creşti­nilor din această arhiepiscopie, în do­rinţa de a uşura cât de puţin greu­tăţile traiului fraţilor noştri români, când cumplita secetă nimicise toate rodurile pământului basarabean. Pe linia tradiţiei şi a progresului Adunarea eparhială din Sibiu, al­cătuită din luminaţi clerici şi mireni ai Arhiepiscopiei, a luat act cu satis­facţie despre activitatea amănunţit expusă în rapoartele prezentate, în­făptuirile de până acum sânt o ga­ranţie pentru ceea ce rămâne de rea­lizat în viitor. Membrii adunării au dat expre­­siune îngrijorării ce o simţesc în faţa năzuinţelor, din anumite cercuri, de a schimba actuala legiuire bisericească,­­­şi au afirmat necesitatea pentru menţi­nerea statutului de organizare, care cimentează legătura neapărat trebuin­cioasă dintre cler şi popor. Ce va să zică instabilitatea de care suferim în Suveranul şi preoţimea La diferite prilejuri, iubitul no­stru Suveran, M. Sa Regele Carol 11, s’a ocupat de rolul preoţim d­in viaţa neamului românesc. In ziua de 2 iunie 1936, a în­vestiturii noilor trei ierarhi, — PP. SS. II. Grigorie al Argeşului, Nicolae al Clujului, şi Nicolae al Orăzii, — Suveranul spune: «Puterea sfintei noastre Biserici se razimă ca orce organism pe puterea mem­brilor săi, deci unul din rolurile de că­petenie al Prea Sfinţiilor Voastre este de a întări preoţimea voastră, de-a o su­­praveghia, de-a o îndruma, aşa ca să devie adevărata îndrumătoare a sufletului neamului românesc... Biserica noastră... trebue să fie un organism de luptă şi de misionarism, care să cucerească, să întă­rească şi să păstreze sufletele, după ma­rea lege a Domnului nostru Isus Hristos­»... Viul interes manifestat de M. S. Regele, cu privire la misiunea preo­ţimi noastre, are să slujească drept îndemn tuturor slujitorilor altarului de a lumina şi întări sufletele păstoriţilor prin muncă părintească, reclamată de binele lor şi al nostru, al tuturor. Pastorală bine venită Ierarhii ortodocşi din Ardeal, I. P. S. Mitropolit Nicolae şi PP. SS. II. Episcopii Andrei al Aradului, Va­­sile al Caransebeşului, Nicolae al Orăzii şi Nicolae al Clujului, — după sfatul ţinut împreună, în toamna anului, la scaunul sfintei noastre mitropolii, şi în dragostea ce o poartă cătră Ţară, Neam, Rege şi Biserică, — au dat dreptcredinciosului popor o pastorală în care, arătând grozava rătăcire şi marea erezie a comunismului, îndeamnă fiii neamului românesc să se ferească de prorocii mincinoşi din zilele noa­stre şi de învăţăturile lor nelegiuite şi pline de otravă sufletească. Pastorala de la Sibiu, inspirată de dragoste şi credinţă faţă de Dumne­zeu, faţă de patrie, şi faţă de Rege, a deşteptat, cum era de prevăzut, una­ viaţa publică, şi ce însemnează con­tinuitatea logică şi stăruitoare, în legi­ferare şi guvernământ, se constată lămurit în cuvântul de deschidere a adunării, rostit de I. P. S. Mitropolit Nicolae. Astfel glasul membrilor adu­nării eparhiale se uneşte cu al pre­şedintelui ei şi cere aplicarea statu­tului actual de organizare în toate eparhiile ortodoxe ale ţării. Cuvântul de încheere al înaltului chiriarh spune: «Biserica se află în faţa unor mari probleme de ordin su­fletesc, dar, pentru fericita lor desle­­gare, trebue să ne încordăm toate puterile; ori şi cât de grele ar fi aceste probleme, cu sprijinul clerului şi al poporului şi cu încredere în pur­tarea de grijă a lui Dumnezeu, greu­tăţile se înving. Duceţi poporului ve­stea bună, că cei din fruntea bisericii se străduesc să menţină toate aşeză­­mintele ei pe linia progresului şi a tradiţiei».

Next